I-am cerut rețeta și de atunci, când am prieteni sau este vreo zi de naștere printre cei dragi, eu pregătesc această rețetă. Dacă nu știi cât de bună e, acum este momentul să afli.

Pentru 15 porții de prăjitură cu morcovi ai nevoie de

3 ouă

3/4 cană lapte bătut

3/4 cană ulei

1 1/2 cană zahăr alb

2 lingurițe esență de vanilie

2 lingurițe praf de scorțișoară

1/4 linguriță sare

2 căni făină

2 lingurițe praf de copt

2 căni morcov răzuit

1 cană fulgi de cocos

1 cană nuci zdrobite

1 cană piure de ananas

1 cană stafide

Cum se prepară prăjitura cu morcovi

Încinge cuptorul la 175 de grade Celsius. Unge cu ulei și tapetează cu făină o tavă de 20×30 cm

Într-un vas mediu amestecă făina, praful de copt, sarea și scorțișoara. Dă deoparte.

Într-un vas mare, amestecă ouăle, laptele bătut, uleiul, zahărul și esența de vanișie. Adaugă amestecul de făină și amestecă bine.

Într-un alt vas mediu, amestecă morcovii, cocosul, nucile, ananasul și stafidele.

Cu o lingură mare de lemn, pune amestecul de morcovi  peste aluat și încorporează.

Toarnă toată compoziția în tava pregătită și coace la 175 de grade timp de o oră. Verifică din când în când cu o scobitoare.

Lasă să se răcească înainte de a mânca cel puțin 20 de minute.

Poți presăra zahăr pudră pe deaspura.

Citește și:

Acest exercițiu cardio are numai patru mișcări și nu necesită un anumit tip de echipament. Este un exercițiu în stil HIIT, ceea ce înseamnă că în timpul intervalelor, trebuie să tragi de tine să mergi până la limită. Gândește-te la o scară de la 1 la 10, unde 1 este statul pe scaun, 5 este deonfortabil de greu, iar 10 este un efort integrat pe care îl poți face mai mult de 10 secunde.Pentru acest tip de exercițiu trebuie să lucrezi undeva pe la 7.

Și pentru că a venit vorba despre cât de mult să tragi de tine, ți-am furnizat trei variante mai jos, astfel încât să lucrezi intervalul care ți sepotrivește în aceste 10 minute de cardio. Dacă ești la început, s-ar putea să vrei să începi cu 30/30. Asta înseamnă că vei face fiecare exercițiu timp de 30 de secunde, apoi te odihnești 30 de secunde, înainte să treci la următorul exercițiu. Pentru că fiecare mișcare este făcută pentru timp, concentrează-te mai întâi pe execuție, și nu pe cât de multe reprize poți face în acest timp.

Când vei învăța mișcările, vei prinde ritmul. Și încă ceva: în timp  ce exercițiul are numai patru mișcări, vei face fiecare mișcare pe fiecare parte, astfel încât un circuit  este de 5 minute. Fă circuitul de două ori și vei obșine zece minute.

Dacă mai ai câteva minute disponibile, îți recomandăm și câteva minute de stretching și apoi micul dejun. Nu uita să faci câteva mișcări de încălzire înainte de a te apuca de exerciții.

Instrucțiuni

Execută fiecare mișcare de mai jos în timpul pe care ți-l alegi. La finalul întregului circuit, odihnește-te 60 de secunde. Apoi, repetă-l:

• începători: 30 secunde exercițiu, 30 secunde pauză între mișcări
• intermediari: 40 secunde exercițiu, 20 secunde pauză între mișcări
• avansați: 50 secunde exercițiu, 10 secunde între mișcări

„Genuflexiuni împinse“

• Stai cu picioarele depărtate la nivelul șoldurilor, și abdomenul încordat.
• Pune ambele mâini pe sol, apoi sari cu picioarele înapoi ca în poziția „scândură“ pe brațe. Abdomenul ar trebui să fie încordat, picioarele la nivelul șoldurilor iar încheieturile pe linia umerilor.
• Revino cu picioarele în poziția inițială, într-o poziție de genuflexiune joază și apoi ridică-te imediat, încordând fesierii. Repetă.

Balansări laterale din poziția „scândură“

• Începe din poziția „scândură“ cu coatele direct așezate sub umeri, cu abdomenul încordat, coatele pe linia șoldurilor și picioarele drepte.
• Ridică ușor șoldul stâng spre stânga, aducându-l către sol. Nu trebuie să atingă solul.
• Apoi repetă mișcarea pe partea cealaltă.
• Continuă să alternezi părțile, permițând șoldurilor să se arcuiască ușor în mijloc când treci dintr-o parte în alta. Menține abdomenul încordat tot timpul.

Aplecări laterale cu săritură pe un picior

• Stai cu picioarele depărtate la nivelul șoldurilor și cu abdomenul încordat. Fă un pas mare în dreapta cu piciorul drept, și imediat îndoaie genunchiul drept și îndoaie trunchiul apoi fă o aplecare laterală, menținând piciorul stâng perfect drept.
• Împinge piciorul drept când îl aduci în poziția de start, împinge piciorul stâng și fă o săritură, fără a pune piciorul drept pe sol. Săritura poate fi de numai câțiva centimetri, ceea ce este OK.
• Aterizează ușor pe piciorul stâng și imediat lasă-te într-o nouă aplecare pe partea dreaptă. Ar trebui să poți să obții un ritm bun la această mișcare care te va ajuta cu echilibrul.
• Continuă să te miști pe aceeași parte pentru cât timp ai ales înainte de a repeta pe partea cealaltă.

Ridicările mâinilor în poziția „scândură“  pe antebrațe

• Începe din poziția „scândură“ pe antebrațe cu coatele direct sub umeri, abdomenul încordat, umerii pe linia șoldurilor și picioarele drepte.
• Ține șoldurile nemișcate, ridică mâna dreaptă și întinde brațul atingând solul din fața ta. Revino în poziția de start și repetă pe partea cealaltă cu mâna stângă.
• Continuă să alternezi brațele, menținând nivelul șoldurilor și nemișcate.

Sursa: self.com

În 1967, s-a căsătorit cu actorul Chris Sarandon, de care a divorţat în 1979. După mai multe roluri pe scenă, Susan Sarandon a debutat în film, în 1970, cu rolul din ”Joe”. În 1974, a obţinut primul rol mai important, în ”The Rocky Horror Picture Show”, interpretând rolul unei tinere căsătorite care descoperă treptat gustul plăcerilor vieţii.

Au urmat mai multe filme în care apariţia ei n-a atras atenţia, până la întâlnirea cu regizorul Louis Malle. În 1978, a apărut în ”Pretty Baby”, în rolul unei prostituate de lux, iar în 1980, a jucat alături de Burt Lancaster în ”Atlantic City”, interpretând o chelneriţă din oraşul Atlantic City, care caută să-şi împlinească visul, rol ce i-a adus o primă nominalizare la Oscar.

Începând din anii ’80, Susan Sarandon s-a impus printre vedetele de la Hollywood, jucând alături de celebrii actori Catherine Deneuve (”The Hunger”, 1983) şi Jack Nicholson (”The Witches of Eastwick”, 1987). În 1988, a jucat în ”Bull Durham”, alături de Tim Robbins, care avea să-i devină partener şi în viaţa reală. În 1991, apare în rolul Louisei, în filmul de succes al lui Ridley Scott, ”Thelma & Louise”. Rolul din acest film (povestea a două femei care, în căutarea distracţiei, ucid un cowboy, apoi ajung în Mexic trecând printr-o mulţime de aventuri, urmărite deopotrivă de familie şi de FBI) i-a adus actriţei o nouă nominalizare la Oscar.

Diversitatea personajelor întruchipate pe marele ecran de Susan Sarandon este remarcabilă. A fost din nou nominalizată la Oscar pentru rolurile din ‘‘Lorenzo’s Oil” (1992), în regia lui George Miller, în care interpretează o mamă luptând pentru viaţa copilului, bolnav, aparent incurabil şi din cauze necunoscute, şi din ”The Client” (1994), în regia lui Joel Schumacher, interpretând o tânără avocată care preia cazul unui copil de unsprezece ani, martor la o crimă şi urmărit din acest motiv de mafie, de procuratură şi de FBI. În ”Little Women” (1994, regia Gillian Aromstrong), a interpretat rolul unei mame singure cu patru copii, în atmosfera secolului al XIX-lea.

În 1995, apare în rolul unei călugăriţe, primind confesiunea unui condamnat la moarte, în filmul ”Dead Man Walking”, în regia lui Tim Robbins. Pentru acest rol, Susan Sarandon a fost distinsă cu premiul Oscar pentru cea mai bună interpretare feminină, potrivit imdb.com.

Anii 2000 i-au adus actriţei noi proiecte, aceasta putând fi văzută în filme precum: ”Alfie” (2004), ”Elizabethtown” (2005), ”Romance & Cigarettes” (2005) sau ”Irresistible” (2006). În 2009, a primit un rol secundar în filmul ”The Lovely Bones” (2009), o adaptare cinematografică a romanului semnat de Alice Sebold, urmat de noi roluri în filme artistice sau seriale TV, printre care ”The Big C” (2012), ”Arbitrage” (2012) şi ”Cloud Atlas” (2012), ”Snitch” (2013), ”The Big Wedding” (2013), ”The Last of Robin Hood” (2013), ”The Meddler” (2015), ”Mothers and Daughters” (2016), ”A Bad Moms Christmas” (2017), ”Viper Club” (2018).

Susan Sarandon s-a remarcat şi pe scenă, în spectacole precum ”O seară cu Richard Nixon”, ”Private Ear”, ”Public Eye” sau ”Extremities”. În anul 2009, a revenit pe scenă, după o absenţă de peste 30 de ani, alături de un alt actor de Oscar, Geoffrey Rush, cei doi făcând furori pe Broadway, la Ethel Barrymore Theatre, în piesa celebrului Eugen Ionesco, „Regele moare” („Exit the King”). Susan Sarandon a interpretat rolul reginei Margareta, iar Geoffrey Rush a fost elogiat de critica de specialitate pentru interpretarea personajului său, regele Berenger.

Actriţa Susan Sarandon este recunoscută pentru activitatea sa umanitară în scopul eradicării foametei. De asemenea, în mai 2015, a vizitat un sat de la marginea capitalei nepaleze Kathmandu, pentru a sprijini construcţia de adăposturi pentru victimele cutremurului din 25 aprilie, iar la finalul anului 2015, a adresat un apel comunităţii internaţionale pentru ajutorarea refugiaţilor, fiind emoţionată până la lacrimi de soarta acestora, în cursul unei vizite pe insula Lesbos (Grecia), unde debarcau zilnic mii de imigranţi.

Susan Sarandon are trei copii: o fiică, din relaţia cu scriitorul Franco Amurri şi doi băieţi, cu actorul Tim Robbins, de care s-a despărţit, însă, în anul 2009.

În iunie 2016, s-a numărat, alături de actriţele Sigourney Weaver şi Elizabeth Banks, printre laureatele premiilor „Women of the Year” (Femeile anului) oferite de revista Glamour, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Londra, potrivit Reuters. Vedetele de la Hollywood au fost premiate în urma voturilor primite de la cititoarele revistei, Susan Sarandon primind premiul „Glamour Inspiration”.

În iunie 2018 actriţa a fost arestată timp de câteva ore după marşul femeilor la Washington împotriva politicilor migratorii ale preşedintelui SUA, Donald Trump, ea fiind o cunoscută militantă care şi-a afişat în repetate rânduri dezaprobarea faţă de administraţia Trump.

Alte pelicule în care a jucat: „Blackbird” (2019), „Rick and Morty” (seria TV 2017-2020, voce), „Fearless” (2020, voce), „Search Party” (seria TV 2016-2021), „Dark Air with Terry Carnation” (2021), „Jolt” (2021), „Ride the Eagle” (2021). AGERPRES/(Documentare – Andreea Onogea, Suzana Cristache Drăgan, editor: Cristian Anghelache, editor online: Andreea Preda)

SURSA: AGERPRES

Aș vrea să dedic acest articol, in mod special,celor care iubesc călătoriile și drumurile lungi, celor care vor să descopere nemărginitul, care vor să se avânte în necunoscut și, de asemenea, celor pasionați de artă.

Sunt multe locuri pe acest continent, în care nu am pășit încă, dar visez s-o fac cândva, să pot călători de-alungul continentelor și să scriu, să scriu despre tot ce ochiul uman poate proiecta printr-o simplă privire. Visez să ajung redactor la una dintre cele mai cunoscute reviste din New York, un oraș mare, zgomotos, suprapopulat, plin de viață, orașul tuturor posibilităților, orașul care nu doarme niciodată. Îmi imaginez că e luni, prima zi a săptămânii, adică o nouă zi de lucru. Alarma telefonului meu răsună în apartamentul unde stau cu chirie, căci abia m-am mutat. Este ora șapte dimineața. Mă trezesc cu greu.Încă nu m-am obișnuit cu fusul orar. Mă pregătesc rapid să plec spre redacție, care se află în centrul orașului.

Sunt în întârziere, din nou, dar mă opresc totuși la Starbucks-ul situat vis-a-vis de clădirea în care lucrez, pentru a-mi lua cafeaua mea preferată cu lapte, caramel și scorțișoară, pe care o savurez în fiecare dimineață la biroul meu, de unde privesc zgârie-norii, în timp ce redactez un nou articol despre lansarea unei noi colecții de haine a unui designer renumit. Se pare că noua colecție a reprezentat un adevărat succes, iar solicitările pentru comenzi cresc într-un număr spectaculos. Aseară a avut loc prezentarea de modă. A fost o nebunie!… După terminarea programului, plec obosită către apartamentul meu din suburbii, până unde merg câteva stații bune de metrou, iar apoi, câteva minute pe jos, dar nu mă deranjează deloc. Îmi place orașul în care mă aflu, îmi place să merg pe jos, îmi place să descopăr. În capătul străzii, unde locuiesc, este un magazin floral. Îmi place să țin mereu câteva flori într-o vază pe birou. Îmi aduce aminte de casă, de florile pe care tata obișnuia să mi le ofere. Și, poate sună puțin bizar, dar design-ul acesta îmi oferă inspirație.

Îmi place New York-ul. Sunt nouă aici, dar mă simt fericită. Mă aflu într-un oraș spectaculos și am job-ul la care am visat încă din liceu. Am oportunitatea să scriu de dincolo de peste Ocean. Mi-am dorit mereu să plec, iar acum am reușit. Îmi e dor de familie și de prieteni, dar știu că ne vom revedea în curând de sărbători. Și poate că nu voi rămâne aici, poate că mă voi reîntoarce în țară. Poate voi fi concediată sau poate îmi voi da demisia. Poate că mă voi plictisi de rutină. Poate voi fi promovată și trimisă să lucrez într-o altă țară, într-un alt oraș, pe un alt continent. Sau poate voi pleca de bunăvoie, din dorința de cunoaștere, din dorința de a-mi lărgi orizonturile, de a descoperi locuri și oameni noi…, dar și din pasiunea pentru scris. Poate că într-o zi voi scrie de la terasa unui restaurant italienesc, în timp ce savurez cele mai delicioase paste, preparate de unul dintre bucătarii faimoși ai Italiei. Îmi pot închipui peisajul pitoresc. Restaurantul este plasat undeva în centrul Romei, pe o străduță cu tematică de antichitate.

De la masa, la care mă aflu, pot auzi simfonia orchestrelor, menite să îi încânte pe localnici și pe turiști. În fața mea, o familie servește cu poftă o pizza imensă, plină de mozzarela. Admir cadrul ce mă-nconjoară și încerc să surprind cele mai mici detalii pentru unul dintre articolele mele și continui să mănânc din cele mai bune paste pe care le-am încercat vreodată. Îl observ pe bucătar, care, aflat în pauză probabil, se așează la una din mesele din colț ale terasei și își aprinde o tigară. Îl recunosc dupa șortul murdar de sos de roșii, pe care este inscripționat termenul „chef” și după sudoarea de pe frunte. Îmi fac curaj și îl intreb despre rețeta sa, dacă îmi poate spune câte ceva. Îmi zâmbește pe sub mustața întoarsă și îmi spune că e o rețetă secretă, pe care nu mi-o poate dezvălui. Îl rog, totuși, să-mi acorde un scurt interviu, în care să-mi vorbească despre afacerea sa. Îmi spune că deține un lanț de restaurante, plasate în mai multe orașe din Italia. Pasiunea pentru gastronomie a moștenit-o de la tatăl său. Îmi povestește cu mândrie despre afacerea familiei sale și despre cum a vrut să ducă numele mai departe. Îl ascult cu multă pasiune, căci îmi place să descopăr poveștile de viață ale oamenilor și să le împărtășesc cu voi, pentru că multe dintre ele merită să fie auzite.

Dar poate că voi păși cândva și pe străzile presărate cu multă dragoste ale Parisului, unde mă voi îndrăgosti, mă voi îndrăgosti de peisajele splendide ce mă-nconjoară, de stilul cochet ale franțuzoaicelor, mereu pe primul loc în materie de modă, de accentul elegant al localnicilor, de tinerii îndrăgostiți care își schimbă din când în când priviri pline, intense.

Sau poate că nu voi ajunge nicicând în aceste locuri, iar destinul mă va purta în altă parte. Cert este că, oriunde mă voi afla, îmi voi îmbrățișa cu drag meseria, pasiunea pentru scris.

Voi scrie despre tot ce mă-nconjoară și merită să fie adus în atenția cititorilor și voi reflecta asupra lucrurilor mărunte, dar semnificative, iar vouă, iubitorilor de cunoaștere a artei, a neînțelesului, vă doresc să vă ascultați instinctul, să observați, să vă urmați visurile și să trăiți fiecare zi cu aceeași intensitate.

Evident, există minciuni mai mici și minciuni mai mari, care îi pot afecta pe cei din jurul nostru, sau care pot avea consecințe chiar asupra noastră, mai târziu. Zicem deseori că printr-o minciună mică putem cosmetiza adevărul. Ne poate ajuta să obținem un job mai bine plătit. Cert este că aproape de fiecare dată când o facem nu ne gândim și la consecințe. Fie că o facem pentru a nu supăra pe cineva (cum ar fi să-i spui unei persoane care ține regim să slăbească că se văd deja niște rezultate). Fie prezentăm un adevăr imaginar în avantajul nostru.

Recent, o prietenă mi-a povestit cum procedează cu soțul ei pentru a-l convinge atunci când vrea să cumpere ceva în casă. „Mai întâi îi fac o prezentare a produsului. Eventual, îi spun că e la preț redus. Apoi, îl întreb cât crede el că este prețul respectivului produs. În funcție de răspuns, eu mai scad din sumă, ca să i se pară și lui ieftin. Așa mă aleg cu ceva nou în casă pe gustul meu. Și nu e o minciună gravă sau importantă.“

Mințim din compasiune

Apelăm chiar și de câteva ori pe zi la minciună. Mai ales, la cele pe care le considerăm nevinovate. „Chiar mă gândeam la tine și voiam să te sun!“ sau „Și mie mi-e dor de tine!“. Sunt numai două exemple de minciuni inofensive pe care le folosim uneori în relația de cuplu sau cu unii prieteni. „Există în cupluri o minciună mai gravă, să-i zicem așa. „Și eu te iubesc!“, spune unul din parteneri, deși nu simte acest lucru,doar pentru a-l face pe celălalt să se simtă bine. Doar din compasiune și de a nu răni sentimentele celuilalt. Din păcate, acesta va suferi mai devreme sau mai târziu, poate de două ori mai mult. O dată pentru că nu-i sunt împărtășite sentimntele și o dată pentru că a fost mințit“, explică Sorana Coman, psihoterapeut adlerian.

Și totuși de ce o facem?

„Încă din copilărie, oamenii exersează ascunderea adevărului. Copiilor le e frică de pedepse și ajung la maturitate să mintă, fie pentru a căpăta un avantaj, fie pentru a-i nu supăra pe alții, fie pentru a părea că sunt în rând cu ceilalți. Oamenii care au stima de sine scăzută caută aprecierea celorlalți, exagerând propriile succese sau ascunzând greșelile. Și asta numai pentru a nu fi prost văzuți de cei din jur. Oamenii seferesc de eșec. Le este frică de el. De aceea, nu au curajul să recunoască fapul că sunt imperfecți și au așteptări mari de la ceilalți. Când de fapt ei nu-și pot accepta greșelile. În afară de aspectul moral, minciuna aduce dezavantajul de a purta o mască în fața celorlalți. Neasumându-ți cine ești, poți altera relațiile cu ceilalți, prin apariția lipsei de încredere“, spune psihoterapeutul.

Omiterea adevărului e tot o minciună?

Am stabilit deci că ne împrietenim cu minciunile de mici. Atunci nu avem percepția realității, și oricum nu vrem să fim pedepsiți. Ne obișnuim apoi să ne bazăm pe minciuni în adolescență și la maturitate. „Des folosită este tactica omiterii adevărului. Cei care o fac nici nu vor să mintă, dar nici nu vor să spună adevărul. Mulți recurg la a ascunde părți esențiale din adevăr. Omiterea adevăruluieste o formă mai ușoară a minciunii. Dar poate fi considerată la fel ca una vinovată și rău intenționată“, explică Sorana Coman.

Cine minte mai mult: bărbatul sau femeia?

În cazul acesta discuția ar fi mult prea lungă și pline de dispute, pentru că bărabții suțin că femeile sunt mari mincinoase, iar femeile susțșin contrariul. Bărbații spune că moștenitoarelor Evei le place să denatureze adevărul. Sau să-l schimbe. Femeile spun că urmașii lui Adam sunt mincinoși înnăscuți și nu trece o zi fără să spună o minciună. „Și femeileși bărbații mint la fel de mult, din aceleași motive:pentru că sunt nesihuri, le e teamă sau din prea multă iubire“, espre concluzia psihoterapeutului.

În cuplu se spun minciuni de toate felurile, mai mari sau mai mici, vinovate și nevinovate. Statistiicile arată că, la începutul unei relații, în primele zile, spounem minciuni la fiecare jumătate de oră – deseori ca să impresioneze partenerul. Pe parcursul relației, se spun minciuni pentru a nu răni sentimentele partenerului.

Citește și:

Specialiștii ne recomandă forme sexy de manichiură în culori bogate și vibrante, verde puternic, auriu, metalice, urmând chiar modele în valuri.

Iată propunerile noastre:

Trendurile în manichiură pentru această toamnă –  „Sclipiri de geniu“

O să vă placă acest model metalic. Designul adaugă o luminozitate subtilă degetelor tale care vor fura privirile. Cheia este să ai pe periuță cât mai puțină ojă.

Trendurile în manichiură pentru această toamnă – „Călare pe val“

Este un model sexy, curbat, foarte în trend. Mâinile vor deveni și mai interesante cu aceste opere de artă pe unghii. Nu este nevoie ca fiecare val să fie la fel cu celelalte, așa că nu e nevoie decât să începi din colțul stâng de sus al fiecărei unghii și continuați curba prin dreapta până în colțul stâng de jos.

Trendurile în manichiură pentru această toamnă – Tonuri

Tonurile acestei toamne sunt opace în nuanțe de strugure, kaki, alabastru și marin ori auriu. Astfel, vei avea niște unghii moderne și subtile. Și vor fi chiar șic.

Citește și:

CINCI CULORI PENTRU UNGHII. CARE SUNT PROPUNERILE MELE

CUM SĂ AI UNGHII SĂNĂTOASE. AFLĂ RECOMANDĂRILE SPECIALIȘTILOR

ÎŢI DOREŞTI UNGHII PUTERNICE ŞI SĂNĂTOASE? IATĂ CE TREBUIE SĂ FACI!

Ea spune că le-a  zis: „Nu știu dacă vă dați seama ce vreți să faceți. Părul este o parte a trăsăturilor voastre, s-ar putea să vă fie frig, iar alții copii ar putea face glume pe seama voastră. Iar ele au răspuns că dacă oamenii fac așa, atunci nu vrem ca tu să treci prin asta singură.”, a adăugat McPherson.

McPherson a fost diagnosticată cu cancer mamar HER2-pozitiv în octombrie 2018. Ea este colonel în forța aeriană a Armatei americane și mama Alexei (11 ani), Kaylei (10 ani), Sophiei (7 ani) și a lui Jocelyn (4 ani). Tratamentul l-a început la scurt timp după aflarea diagnosticului.

Cancerele mamare de tip HER2-pozitiv pot fi mai agresive decât alte tipuri, potrivit Mayo Clinic.

Inițial, McPherson a fost diagnosticatp cu un alt tip de cancer de sân și a fost obligată să facă o dublă mastectomie. Ulterior, medicii au stabilit că avea un cancer pozitiv la HER-2.

Femeia a făcut șase cicluri de chimioterapie. La 21 decembrie a început să-și piardă părul, așa că soțul său a trebuit să o radă în cap.

Peste câteva săptămâni, fetele mijlocii ale lui McPherson, Kayla și Sophia, au cerut să „participe” la lupta mamei cu cancerul, renunțând la părul lor.

Așa că în familia McPherson au mai fost două ședințe la frizer. Shawn a luat aparatul de ras, în timp ce Kayla a filmat. Iar mama lor le privea în lacrimi.

„N-am simțit niciodată ceva atât de puternic sau să fiu atât de implicată în ceva la vârsta lor”, spune femeia. „M-am gândit să le las să se exprime singure în gestionarea acestei dureri și perioade dificile din viețile lor, când mama lor, cineva pe care iubesc, trece prin așa ceva. Au niște suflete așa de mari și cred că a fost drăguț din partea lor să facă un astfel de gest de iubire”

McPherson povestește despre experiența ei pe site-ul her2positivelife.com în speranța de a ajuta și alte familii în situații similare.

Știu multe femei care erau la fel ca mine. Atragem bărbați care înșală, cărora le este frică să se implice prea mult, bărbați instabili emoțional, bărbați distruși din punct de vedere emoțional, dependenți de droguri, jocuri de noroc sau altceva, narcisiști și sociopați.

De parcă suntem un magnet pentru bărbații ale căror piese sunt împrăștiate peste tot. Și din nu știu ce motiv, ne simțim obligate, datoare să punem aceste piese la locul lor. Dar trebuie să recunosc că am dat greș de fiecare dată.

Acum, datorită așa-zisului „efect Sheku”, apare o nouă generație de violonceliști, Britain’s National Schools Symphony Orchestra raportând o creștere cu 68 de procente a înscrierilor tinerilor violonceliști.

Kanneh-Mason își folosește celebritatea pentru a promova educația muzicală în școlile din Marea Britanie. „Trebuie cursuri mai multe și mai bune”, spune el. Merge deseori în școli pentru a cânta împreună cu tineri muzicieni. „Lucrez cu mulți copii care nu ar fi avut acces”, spune el. „Există atât de mult talent printre tineri care au nevoie și de oportunități”.

Publicul din Marea Britanie și Germania a avut ocazia să-l asculte în această vară în cadrul mai multor concerte, înainte de a pleca într-un turneu major în Australia, urmat de concerte la Los Angeles și Carnegie Hall în New York, în octombrie.