Evident, există minciuni mai mici și minciuni mai mari, care îi pot afecta pe cei din jurul nostru, sau care pot avea consecințe chiar asupra noastră, mai târziu. Zicem deseori că printr-o minciună mică putem cosmetiza adevărul. Ne poate ajuta să obținem un job mai bine plătit. Cert este că aproape de fiecare dată când o facem nu ne gândim și la consecințe. Fie că o facem pentru a nu supăra pe cineva (cum ar fi să-i spui unei persoane care ține regim să slăbească că se văd deja niște rezultate). Fie prezentăm un adevăr imaginar în avantajul nostru.

Recent, o prietenă mi-a povestit cum procedează cu soțul ei pentru a-l convinge atunci când vrea să cumpere ceva în casă. „Mai întâi îi fac o prezentare a produsului. Eventual, îi spun că e la preț redus. Apoi, îl întreb cât crede el că este prețul respectivului produs. În funcție de răspuns, eu mai scad din sumă, ca să i se pară și lui ieftin. Așa mă aleg cu ceva nou în casă pe gustul meu. Și nu e o minciună gravă sau importantă.“

Mințim din compasiune

Apelăm chiar și de câteva ori pe zi la minciună. Mai ales, la cele pe care le considerăm nevinovate. „Chiar mă gândeam la tine și voiam să te sun!“ sau „Și mie mi-e dor de tine!“. Sunt numai două exemple de minciuni inofensive pe care le folosim uneori în relația de cuplu sau cu unii prieteni. „Există în cupluri o minciună mai gravă, să-i zicem așa. „Și eu te iubesc!“, spune unul din parteneri, deși nu simte acest lucru,doar pentru a-l face pe celălalt să se simtă bine. Doar din compasiune și de a nu răni sentimentele celuilalt. Din păcate, acesta va suferi mai devreme sau mai târziu, poate de două ori mai mult. O dată pentru că nu-i sunt împărtășite sentimntele și o dată pentru că a fost mințit“, explică Sorana Coman, psihoterapeut adlerian.

Și totuși de ce o facem?

„Încă din copilărie, oamenii exersează ascunderea adevărului. Copiilor le e frică de pedepse și ajung la maturitate să mintă, fie pentru a căpăta un avantaj, fie pentru a-i nu supăra pe alții, fie pentru a părea că sunt în rând cu ceilalți. Oamenii care au stima de sine scăzută caută aprecierea celorlalți, exagerând propriile succese sau ascunzând greșelile. Și asta numai pentru a nu fi prost văzuți de cei din jur. Oamenii seferesc de eșec. Le este frică de el. De aceea, nu au curajul să recunoască fapul că sunt imperfecți și au așteptări mari de la ceilalți. Când de fapt ei nu-și pot accepta greșelile. În afară de aspectul moral, minciuna aduce dezavantajul de a purta o mască în fața celorlalți. Neasumându-ți cine ești, poți altera relațiile cu ceilalți, prin apariția lipsei de încredere“, spune psihoterapeutul.

Omiterea adevărului e tot o minciună?

Am stabilit deci că ne împrietenim cu minciunile de mici. Atunci nu avem percepția realității, și oricum nu vrem să fim pedepsiți. Ne obișnuim apoi să ne bazăm pe minciuni în adolescență și la maturitate. „Des folosită este tactica omiterii adevărului. Cei care o fac nici nu vor să mintă, dar nici nu vor să spună adevărul. Mulți recurg la a ascunde părți esențiale din adevăr. Omiterea adevăruluieste o formă mai ușoară a minciunii. Dar poate fi considerată la fel ca una vinovată și rău intenționată“, explică Sorana Coman.

Cine minte mai mult: bărbatul sau femeia?

În cazul acesta discuția ar fi mult prea lungă și pline de dispute, pentru că bărabții suțin că femeile sunt mari mincinoase, iar femeile susțșin contrariul. Bărbații spune că moștenitoarelor Evei le place să denatureze adevărul. Sau să-l schimbe. Femeile spun că urmașii lui Adam sunt mincinoși înnăscuți și nu trece o zi fără să spună o minciună. „Și femeileși bărbații mint la fel de mult, din aceleași motive:pentru că sunt nesihuri, le e teamă sau din prea multă iubire“, espre concluzia psihoterapeutului.

În cuplu se spun minciuni de toate felurile, mai mari sau mai mici, vinovate și nevinovate. Statistiicile arată că, la începutul unei relații, în primele zile, spounem minciuni la fiecare jumătate de oră – deseori ca să impresioneze partenerul. Pe parcursul relației, se spun minciuni pentru a nu răni sentimentele partenerului.

Citește și:

Știți, acolo unde protagonistul trece printr-o schimbare cu eleganță și grație, conducându-ne pe noi, audiența, într-un montaj minunat (completat cu o muzică extraordinară) al tuturor modurilor în care viața lor se va îmbunătăți acum.

Obțin o slujbă de vis după ce trimit CV-ul în câteva locuri; un drum spre cafenea aduce numărul de telefon al partenerului de vis; își schimbă apartamentul de rahat în care stă și se mută într-o casă pe care, cumva, acum și-o poate permite cu ușurință; se împacă cu tatăl nemernic și pleacă la pescuit. Toate astea în numai câteva săptămâni.

Și, după ce montajul este gata, vedem protagonistul privind în urmă la încrucișarea de drumuri care l-a adus în acest loc, într-un moment nou și minunat din viața lui, și asta în timp ce zâmbește contemplativ și bea o margarita.

Hai, să coborâm cu picioarele pe pământ.

Deșteptările din lumea reală aduc multe lacrimi. Există multă confuzie și îndoială și întrebări și șoc. Sunt multe întrebări fără răspunsuri pe moment. Nu știm ce credem, ce vrem, ce știm și ce simțim acum. Există un mijloc haotic și te simți îngrozit în mijlocul nopții, iar organismul care s-a curățat în terapie, acum își ițește capul urât, din nou. Nu există nicio îndoială că există oameni care simt așa, iar dacă simt, de ce nu vorbesc despre asta?

Deșteptările se simt ca și cum inima se sparge în bucăți, iar bucățile se așază la loc în același timp. Se simte ca și cum toate bucățile din noi sunt în război și ne invită să mergem într-o călătorie. Se simte ca și cum suntem prinși între această persoană care vrem să fim și persoana care suntem în prezent (ceea ce înseamnă un mare haos.) E ca și cum am fi la pământ acum, iar în secunda următoare suntem în al nouălea cer. Și uneori, totul se petrece foarte încet.

Deșteptările nu apar așa pentru oricine. Îi caută pe aceia care sunt suficient de puternici pentru a primi o lovitură. Deșteptările nu se joacă, pentru că au o misiune: ne ajută să ajungem. Să ajungem în cel mai profund loc al nostru de dragoste și compasiune. Să ajungem la înțelepciunea noastră interioră, infinită. Să ajungem la momentul în care ne acceptăm așa cum suntem și îi iubim pe ceilalți. Să ajungem la momentul acela în care ne încredem deplin în cine și ceea ce suntem. Să ajungem în locurile noastre dărăpănate și să turnăm puțină lumină peste ele.

Și când ajungem, realizăm că am fost curățați, binecuvântați și pregătiți. Înțelegem că toate acele nopți întunecate ale sufletului au fost o deschidere pentru ca adevărul nostru crud să o apuce pe calea sa. Cea mai mare durere a noastră a devenit acum cel mai mare profesor.

Adevărul a ceea ce suntem nu stă în modul în care ne putem schimba în ceea ce spune lumea că ni se permite să fim. Adevărul a ceea ce suntem este atunci când ne oprim din această schimbare. Când nu mai căutăm scuze. Când încetăm să ne mai mințim că sunt mulțumiți, când de fapt nu suntem. Când încetăm să mai credem că toate experiențele frumoase din viață le sunt rezervate altor oameni.

Deșteptările ne permit să ne dăm seama  de toate modurile în care ne facem singuri mai mici. Modurile în care încercăm să ne potrivim singuri în regulile altora, limitările și credințele. Toate modurile în care ne-am respins singuri și nu ne-am prețuit propria înțelepciune.

Ne schimbăm când ne dăm seama că trebuie să existe o altă cale. Când adevărul nostru interior este atât de zgomotos încât nu mai putem găsi scuze sau distrageri pentru a da volumul mai mic.

Un text de Sonia Teodorescu

Simbolul zilei este: POMUL CUNOAȘTERII.

Cuvinte-cheie: alegerea dintre bine și rău, liberul arbitru, informații/cunoștințe, capacitate de a răspunde adecvat, analiza situației actuale.

Cea de-a 4-a zi lunară este perioada de dezvăluire și obținere a accesului la informații ascunse. În această zi poți cunoaște adevărul despre situația ta reală în care esti în acest moment. Poți întâlni sau face cunoștință cu cea mai importantă persoană din viața ta – cu tine însuți, cel adevărat. Această zi lunară, ca o oglindă, îți va arăta adevărata ta față și nu te vei putea ascunde în spatele niciunei măști. Oricine ai fi, un om de afaceri de succes sau un cerșetor, un sportiv sau un om de știință, în această zi vei cunoaște „sinele” cel adevărat, nu pe cel inventat sau creat de tine.

Este de asemenea ziua alegerii. Tu hotărăști cum folosești cunoștințele și experiențele dobândite, spre creație sau distrugere. Este prima răscruce pe care o întâlnim pe drumul nostru și trebuie să alegem direcția în care să mergem în continuare. Și, în funcție de ce alegem, va depinde în mare măsură calea întregului ciclu lunar. Acum dăm direcție energiilor care vor curge și se vor îndrepta acolo unde ne dorim. Cu alte cuvinte, astăzi suntem creatorii propriului destin.
Dacă a 3-a zi lunară ne-a fost dată pentru acțiune în ceea ce privește materializarea planurile noastre, atunci a 4-a este pentru „consolidarea” lor.

Continuă să mergi înainte, dar, în același timp, analizează cu atenție dacă ai ratat sau ai greșit ceva sau dacă te-ai abătut de la scopul inițial. Nu este nimic pierdut, acum se pot face modificări/corecții care se vor integra ușor în acțiunile tale. Și e mai bine dacă o faci acum decât mai târziu la sfârșitul lunii când vei descoperi că întreaga lună a trecut altfel decât ai planificat.

A 4-a zi lunară oferă o oportunitate excelentă de a vedea cum reacționează lumea înconjurătoare la acțiunile începute în primele trei zile lunare. Astazi vei putea înțelege cât de armonios te încadrezi în realitatea din jur. Este o zi care îți oferă posibilitatea sa te „încadrezi” în ritmurile universului. Îți poți găsi direcția, descoperi soluții pentru tot ceea ce anterior te-a chinuit și bântuit, probleme, gânduri, griji… În sfârșit, poti înțelege daca ti se potrivește calea aleasă, dacă obiectivul ales merită cu adevărat să depui eforturi.

Află toate previziunile OMastre pentru a patra zi lunară

Seria de postări și înregistrări “Luna ne vorbește“ s-a născut din dorința de a împărtăși cu voi înțelegerea Puterii Lunii asupra a tot ce înseamnă viață pe Pământ, asupra Omului și interiorului său. Căci nu degeaba se spune “Tot ce vezi în fața ochilor este influențat de puterea Soarelui. Tot ceea ce percepi și simți în spatele ochilor (gânduri, emoții, intuiția etc.) este influențat de puterea Lunii.”

Degetele îmi urmează textura neuniformă a feței, cu toate imperfecțiunile ei din perioada de adult, în timp ce stomacul mi se strânge a ură, frustrare și dorințe disperate. Aș clipi profund, întrebându-mă dacă aș putea să-mi transform imperfecțiunea într-un porțelan fără pori. Dar ochii mereu mi se vor deschide ca să descopăr că nu pot să fac asta.

Probabil că acest sentiment îți este și ție familiar. Poate că este o altă parte componentă a reflecției tale cu care te războiești, poate fi greutatea, o trăsătură fizică, sau pielea, ca în cazul meu. Se holbează la tine și te trimite într-o spirală în care te urăști. Te întrebi dacă se va schimba vreodată ori dacă te vei elibera vreodată de tirania ei.

Oglinda nu este dușmanul tău. Nici corpul, părul, pielea sau tenul. Dușmani îți sunt minciunile care ți s-au spus, mai ales cele pe care le-ai xrezut, iar acum aleargă sălbatice în mintea ta.

Pot să-ți spun ceva adevărat, în schimb? Inima ta este cea mai prețioasă și este cea mai importantă pentru tine. Este esența frumuseții tale și este nevoie disperatp de ea.

Corpul și zâmbetul sunt daruri pe care merită să le împărtășești, dar vibrația și puterea personalității tale sunt cu adevărat cele care conving. „Imperfecțiunile” tale (după standardele cui?) nu fac nicio diferență în frumusețea importantă pe care o ai de oferit.

„Nu contează”, am să repet, uitându-mă la mine, cu ochii înlăcrimați. Inima și mintea contează. M-am hotărât să-mi văd frumusețea dincolo de oglindă.

M-am hotărât să rămân convinsă că am avut mai mult de oferit lumii decât un zâmbet drăguț. Hotărârea asta nu s-a născut din amărăciune, frustrare ori luptă, ci chiar din darul de a adopta această mantră. Durerea a mai durat o perioadă. Am exprirat și am afirmat: „Nu contează”, până când chiar nu a mai contat, sau cel puțin până a contat mai puțin.

Cu pixul mi-am scris pentru a-mi reaminti de frumusețea mea în oglindă care mă salută în fiecare dimineață. Am scris cuvintele care contează . Scrise anume, înțelepte, blînde, curate, entuziaste, de dragoste – acestea erau adevăruri, și în concluzie, frumusețea mea. Acetea erau cuvintele care am decis că contează.

În timp, am încetat să mai urăsc persoana care mă privea înapoi. Am iertat-o pentru ceea ce mi-am dorit să fie altfel și am acceptat-o pentru ceea ce era. Cu mintea vindecată, și fața parcă a început să mi se vindece. Bucuria adevărată a fost să descopăr importanța de a vedea adevărul și de a crede în el, dincolo de minciuni, pentru că el mi-a redat frumusețea pe care am conștientizat-o.

Asta sper și pentru tine. Să-ți cunoști inima și să știi ca asta contează. Acolo se află fumusețea ta.

Un text de Miruna Iosifescu

Citește și:

Coronavirus: Trebuie să fim schimbarea, să o creăm și să o trăim

Ai aproape 30 de ani? Perfect, ești abia la începutul drumului

Acesta este anul în care mă voi îndrăgosti de mine

Acesta este anul în care mă voi îndrăgosti de tot ceea ce știu dintotdeauna. Mă voi îndrăgosti de părți din mine pe care lea-m adunat în toți acești ani. Le voi aranja într-un anumit model, sau poate fără model, și mă voi îndrăgosti de neuniformitatea lor.

Acesta este anul în care mă voi îndrăgosti de întunericul pe care obișnuiam să-l îndes în golurile din viața mea. Mă voi îndrăgosti de zdrobire și de părțile pe care lea-m vindecat de-a lungul timpului. Mă voi holba la întunecime până când se vor naște stelele.

Acesta este anul în care mă voi îndrăgosti de simplitatea momentului fără să romanțez ceea ce urmează. Mă voi îndrăgosti de prezent și  voi învăța să mă mulțumesc cu el. Voi vedea frumusețea din secunda în care trăiesc fără să visez cu ochii deschiși la ceva mai mult.

Anul acesta mă voi îndrăgosti. O simt cu toată inima. Este anul în care voi afla cum este să iubești să fii iubit. O știu pur și simplu. O simt cu tot sufletul.

Acesta este anul în care mă voi îndrăgosti și plănuiesc să o fac încet, cu fiecare zi, cu grijă. În fiecare dimineață voi zâmbi la chipul vulnerabil pe care îl voi întâlni în oglindă. Îi voi scrie scrisori de dragoste, o voi ierta pentru dățile când am crezut că nu e suficientă.

Acesta este anul în care mă voi îndrăgosti de temerile și îndoielile care mi-au aglomerat inima. Voi invita durerea la cinp și voi dormi fix lângă egoul meu. Îmi voi lua în brațe indeciziile și îmi voi săruta cinismul pe obraz înainte să mă duc la culcare. Mă voi împrieteni cu acea parte din mine care prea mult timp mi-a spus că nu valorez nimic.

Acesta este anul în care mă voi îndrăgosti de lumea pe care am creat-o. Mă voi îndrăgosti de Universul care m-a ridicat când cădeam. Mă voi îndrăgosti nebunește, profund de fundația pe care am construit-o din lacrimi, sudoare și speranță.

Acesta este anul în care mă voi îndrăgosti. O simt cu toată inima. Este anul în care voi înțelege adevărata iubire prin conștientizarea faptului că întotdeauna a fost cu mine. O știu pur și simplu. O simt cu tot sufletul.

Acesta este anul în care voi profita de mari ocazii, mă voi deschide pentru povești de dragoste și voi lăsa viața să se dezvăluie în felul în care povestea mea mereu ar fi trebuit spusă așa. Acesta este anul  în care voi spune „da” de mai multe ori atunci când voi avea fluturi în stomac sau mă înfioară și o voi zice „nu” în fața a ceea ce mă va face să o iau la goană. Este anul în care îmi voi permite să fiu eu.

Acesta este anul când nu voi ignora momentele când sunt obosită sau singură. Este anul când voi fi sinceră cu mine, voi cere ajutor și nu mă voi scuza pentru că sunt eu. Este anul când voi face mai puțin făcând mai mult din ceea ce mereu mi-am dorit să fac. Acesta este anul în care mă voi îndrăgosti. Vrei șu tu să te îndrăgostești?

Acesta este anul în care mă voi îndrăgosti de mine, iar și iar. Știu că nu va fi ușor, și știu că în unele zile nu voi simți pur și simplu că sunt de iubit. Dar promit să încerc, iar și iar. Voi investi în mine și voi avea grijă de timpul meu. Îmi voi revendica visele despre care știu că sunt ale mele.

Dar nu mă voi grăbi. La fel ca în cazul celor mai frumoase povești de dragoste, vreau să o iau pas cu pas. Vreau să ajung să cunosc părțile acelea pe care le ignoram și să construiesc piesele care merită să strălucească puțin mai mult. Mă voi odihni atunci când voi epuizată și o voi zbughi când ușile se vor deschide. Voi avea încerdere, voi lăsa și voi prețui fiecare secundă.

Acesta este anul în care mă voi îndrăgosti de mine – cu fiecare margine ascuțită și speranță deșartă. Este anul în care înfloresc. Anul în care scot la iveală adevărul meu. Anul în care mă ridic. Anul în care mă voi dezvolta. Acesta este anul în care devin ceea ce sunt prin alegerea pur și simplu de a iubi ceea ce sunt deja.

Te iubesc deja. Chiar te iubesc.

Un text de Sonia Teodorescu

Citește și:

Puterea pe care am găsit-o în fața depresiei

Cum am învățat să separ ceea ce sunt de ceea ce fac

Să ierți pe cineva căruia nu-i pare rău e cel mai greu lucru

Gemeni

Nativii Gemeni sunt sinceri şi nu neapărat pentru că vor să frângă inimi, ci pentru că aşa este comportamentul lor. Sunt firi deschise, comunicative, pozitive şi sunt de părere că sinceritatea este o calitate pe care trebuie să o aibă, fără doar şi poate. Sunt tacţi, au răbdare şi înţeleg când cineva apropiat are un moment greu, dar nu îşi vor eprmite vreodată să le ofere confort prin minciună, ci vor încerca să le deschidă ochii şi să înţeleagă că adevărul nu poate fi schimbat.

Rac

Nativii Rac sunt radicali, exigenţi şi nu acceptă sub nicio formă minciuna. Consideră că nu ajută la nimic să se prefacă în faţa celorlalţi. Sunt transparenţi cu absolut orice, chiar şi când vine vorba de viaţa lor. Nu şi-ar etala cu măreţie aspecte care nu există, nu s-ar lăuda cu obiecte pe care nu le deţin şi nu ar inventa poveşti ca să fie interesanţi. De altfel, se aşteaptă la exact acelaşi lucru din partea celor din jur, iar dacă prind pe cineva cu minciuna, s-a terminat. Pot fi cei mai buni prieteni, după un astfel de moment, Racii rămân cu un gust amar.

Săgetător

Blânzi, dar puternici, nativii Săgetător înţeleg atunci când anumite veşti pot fi catastrofale. Din această cauză nici nu vor ocoli subiectul. Sunt de părere că mai bine „tragi plasturele cu putere odată”, decât să îl „dezlipeşti uşor”. Dacă au ceva de spus îţi vor spune în faţă, dar cu mult tact, încât să nu jignească pe cineva. Sunt zodii extrem de politicoase  cu cei din jur, aşa că vocabularul şi atitudinea lor nu poate fi manipulat în niciun fel, potrivit observator.tv

Citește și:

Într-o situație de acest gen, există posibilitatea, la un moment dat, să crezi că ești paranoică, doar ți se pare. Dar atunci, te întrebi, cum să faci să afli dacă partenerul îți ascunde ceva

Bine, nu spune nimeni că trebuie să vă spuneți chiar totul. În orice relație, în orice cuplu există mici secrete. Așa cum spune pentru elitedaily.com psihologul și expertul în relații Susan Winter „fiecărui partener îi este permis un anumit grad de intimitate personală. Este sănătos și normal într-o relație reușită“. Ea spune că porblema este, de obicei, de ce simte partenerul că trebuie să nu-ți spună ceva. „Când partenerul își ascunde ceva, este o problemă“, explică Winter. „Înseamnă că el se teme de reacția ta. Ascunderea unor informații este o mișcare de protecție. Fie că se teme de reacția ta, fie că a făcut ceva care nu este în regulă și că tu o să te superi pe bună dreptate“.

Acestea fiind spuse, este foarte important să identifici semnele care spun că partenerul ascunde ceva. Iată la ce să fii atentă:

A devenit secretos

Partenerul tace atunci când apar în discuții anumite subiecte? Sau pur și simplu schimbă subiectul sau își fac de lucru? Winter spune că această reținere este un semn că ar putea să ascundă ceva. „Fie că este vorba de ceva emoțional, fizic ori în forma de comunicare – partenerul se poartă ciudat. Ba mai mult, nu primești niciun fel de informație despre motiv. Asta înseamnă că el încearcă să stabilească o distanță astfel încât să nu poți descoperi rădăcina acestei probleme“, explică ea.

Își pierd interesul