Morissette bifează cele trei adicții ale sale de top: „Dependența de muncă, de dragoste și de mâncare”, spune ea. Se întoarce în timp în privința dependenței de muncă, atunci când „munceam singură”, și la tulburările sale alimentare din adolescență și pe când avea 20 de ani. În clip, se portretizează ca fiind un personaj multiplu: o femeie de afaceri, un star MTV al anilor „990 cu aceeași eșarfă și pălărie pe care le-a purtat în videoclipul pentru cel mai mare hit al ei, Ironic; o mamă; și cea care conduce grupul de terapie.

Refacerea este un proces complex, care durează toată viața, iar perioada de izolare a fost ca un declanșator, spune Morissette, care se bucură acasă de viața de mamă a trei copii în timp ce-și promovează al nouălea album, Such Pretty Forks In The Road. „La ora 3 după-amiaza, s-ar putea să fiu: „Uau, ce dar imens, sunt copleșită de recunoștință”. Pe la 3:15 încep să urlu. La 9 seara, sunt deja deznădăjduită. Izolarea este lumina chibritului.”

Și medicația a ajutat-o. De curând, s-a confruntat cu depresia post-partum. Cel mai mic dintre copii, Winter, s-a născut în august anul trecut, fratele lui Ever (9 ani) și al lui Onyx (3 ani). Cei trei sunt copiii lui Alanis împreună cu rapperul Souleye, cu care s-a căsătorit în 2010. A trecut prin depresie după fiecare naștere. La prima, a întârziat tratarea ei. De data aceasta, a decis să și-o arate, să spună ce i s-a întâmplat, apărând la TV după ce a născut pentru a le spune privitorilor că e ca și cum „ai fi acoperită de smoală și sub apă”.

De asemenea, a mers la studio pentru prima dată în opt ani pentru a înregistra noul album. „Să scrii piese este un exercițiu pentru a te elibera de subconștient”, spune ea. „Îmi trăiesc viața, apoi îmi iau 10 minute ca să-i scriu povestea”. Piesele pornesc de la chitarp și pian; uneori ca un imn ( Smiling, Ablaze), delicate și meditative (Diagnosis, Her). Nu sunt la fel de abrazive precum precedentele ei piese, dar ca și cum ar fi săpat un tunel spre perioada aceea, căutând furia unei tinere femei, încă acoperă subiecte care rareori apar în cântecele din mainstream din rock. Nemesis vorbește despre „gimnastica” mentală cu care s-a confruntat atunci când nu-și planificase să rămână gravidă. “I’m excited yet I’m filled with despair,” cântă ea. “This metamorphosis closed the door and opened a window.” („Sunt fericită, dar totuși disperată. Această metamorfoză a închis ușa și a deschis o fereastră.”

Albumul atinge și problema folosită în termenii lui Morissette ca „abuz financiar” în business-ul muzical. În 2017, fostul ei manager financiar a fost condamnat la șase ani de închisoare pentru că ar fi furat 7 milioane de dolari de la ea, o situație care se regăsește în piesele Pedestal (“You grabbed my crown and got everything you wanted”) și Reckoning (“I hope you enjoy these drawings in your jail”).

Morissette a cântat și despre exploatarea financiară și sexuală din partea bărbaților timp de 25 de ani. „Acesta este cel mai depresiv moment din întreaga lume”, admite ea, râzând. „Temele legate de durere și divizare, încredere, exploatare, misoginism, lipsa integrității, tulburările sociopate de personalitate și narcisismul. Cu aceste teme m-am confruntat de mică.” Și azi, spune ea, se vindecă încă de probleme legate de furt și traume sexuale din trecut pe care nu vrea să le detalieze. Simte că încă poate cîdea pradă abuzurilor; este un tipar pe care vrea să-l spargă. A studiat psihologia, inclusiv scrierile lui Carl Jung și alți contemporani din domeniu. „Dacă nu aș fi avut o echipă de terapeuți în timpul vieții, nu cred că aș mai fi aici”, spune ea.

Morissette este din Ontarior și a început să înregistreze încă de la 10 ani. După o carieră pop în adolescență ca „Debbie Gibson” a Canadei, a plecat la Los Angeles în 1995 și a contribuit la scrierea albumului mai rock Jagged Little Pill. Albumul s-a vândut în mai mult de 33 milioane de copii în întreaga lume, transformând-o în în cel mai tânăr artist certificat cu diamant în SUA. A mișcat acul, dar a simțit durerea. „Nu puteam nici măcar să ies din camera de hotel”, spune ea despre lumina reflectoarelor care a transformat-o într-o persoană claustrofobică. „Dacă treceam prin dreptul ferestrei și umbra mea se plimba pe draperii, oamenii țipau  afară că au văzut o mișcare”. Își amintește că fanii au dat buzna în camera de hotel când ea nu era ecolo. „Mi-au luat chiloții. Știau că sunt sub pernă. A fost ceva foarte dureros.”

Când Morissette a apărut pe coperta revistei Rolling Stone în noeimbrie 1995, redactorii au clasificat-o ca fiind „Angry White Female”. Având 21 de ani pe vremea aceea, cântecele ei au fost interpretate greșit, ca fiind combative și pretenșioase în furia lor. Își amintește de DJ-ii de radio care se uitau la ea când intra în studio ca și cum ar fi vrut să le smulgă capetele. Succesul ei a însemnat ca ea să fie tratată ca o salvatoare a industriei, când un manager a întrebat-o de bani. „ooo, ești una dintre acei clienți”, a răspuns el. Astăzi, atitudinea ei e alta. „N-o să poți pune gaz pe foc când eu sunt într-o călătorie de a deveni mai puternică”

Izolarea ei s-a adâncit când s-a văzut atacată de alte femei. „Mi s-a spus că faima va fi un panaceu la rezolvarea tuturor problemelor, că am să cânt și să sărbătoresc cu prietenii mei”, spune ea. Morissette a fost respinsă de colegele ei. „Credeam că o s-o sun pe Bjork sau Tori Amos și că o să ne simpatizăm una pe alta. Am căutat mulți oameni. Deseori am fost întâmpinată cu întrebarea: De ce mă suni?”. Dar nu vrea să dea nume.

După Jagged Little Pill , Morissette a revenit în Canada pentru a lucra la următorul album, Supposed Former Infatuation Junkie, împreună cu producătorul Timp Thorney. Și toată lumea începe să tragă de ea, să o întrebe când urmează să apară următorul album. „Îmi venea să plâng”, spune ea. „Îmi amintesc că spuneam: Nu mai vreau să fac muzică niciodată. Atunci Thorney a spus: Dar sună bine!”. Și a scos-o la cină, a revenit în studio cu alt vibe și a început să scrie imdiat: „Libertatea lui a îndepărtat presiunea.”

Lansat în 1998, albumul a debutat ca nr. 1 în SUA și a spart toate recordurile de vânzări în prima săptămână deținute de o femeie. Iată că în anii 1990 ne aflam în fața unei veritabile rockerițe care urma să fie strivită de adolescenții pop. Până în 2000, Britney Spears a spart recordul de diamant al lui Morissette și aproape că și-a triplat vânzările. A fost un fel de ușurare. „S-a stins dogoarea faimei, ceea ce a făcut ca totul să fie OK”, spune ea. „Faima nu este o circumstanță vreau să spun.”

Dar Morissette nu a dispărut. Single-ul ei din 2001, Hands Clean, de pe al cincilea album, Under Rug Swept, a fost un hit internațional, deși următorul single nu a mai fost un succes. A început să joace în filme, cum ar fi în serialele Sex and the City și Curb Your Enthusiasm , sau în filmul Dogma, în care l-a jucat pe Dumnezeu-femeie. După șapte ani de lucru, s-a făcut un musical pe Broadway inspirat de Jagged Little Pill care a fost un real succes. Include un personaj care este violat la o petrecere din liceu, eveniment care se reflectă în toată viața personajului. Actrița Kathryn Gallagher își amintește că Morissette i-a spus vă personajul trebuie să fie furios: „Lucrul pe care i l-am furat din îndrumări este importanța de a simți tptul și de a trece prin fiecare emoție, chiar și cele mai supărătoare”, spune ea.
În ciuda schimbărilor, Morissette rămâne sceptică: este preocupată de cum privește lumea succesul unor femei talentate. „Bîrbații devin interesați numai când există un schimb financiar”, spune ea. „Devine rentabil din punct de vedere financiar să ai o femeie artist.”Recunoaște totuși că unele chestiuni s-au îmbunătățit. În trecut, dorința lui Morissette de a înțelege condiția umană a fost sursă de luat la mișto de către presă și public. „Mă simțeam o ciudată oriunde intram”, spune ea. „Acum nu mă mai simt o străină.”

Interviu preluat din The Guardian

Traducere și adaptare Andreea Tudorică

Citește și:

Sebastian Dobrincu, cel mai tânăr milionar din Silicon Valley

Meryl Streep împlinește 71 de ani

Un actor super-erou: Benedict Cumberbatch

(1) dificultatea persoanei în a controla cât de mult sau cât de des consumă substanţa, practică comportamentul sau agresează o persoană prin a o considera „proprietate”, nedorind să se desprindă fizic și emoțional de aceasta

și

(2) continuarea consumului sau a comportamentului, chiar dacă acest fapt are consecinţe negative asupra vieţii personale (de exemplu: probleme de sănătate, pierderi financiare sau conflicte repetate cu cei din jur).

„Păcăleala” care hrănește dependența
Totodată, psihologul Bruce K. Alexander conceptualizează în jurul anului 2008 un model al dependenței ca dislocare existențială. În viziunea sa, dependența constituie un răspuns adaptativ al persoanei la percepția propriei stări de dislocare (mai mult sau mai puțin conștientizată). Termenul de dislocare se referă în acest context la experimentarea unei stări persistente de separare, detașare sau dezangajare, eșecul dobândirii sau pierderea unei stări de integrare psiho-socială. Persoana dependentă suferă de un deficit la nivelul semnificației vieții („pentru ce trăiesc?”, „ce sens are viața mea?”) și/sau un deficit în a face față aspectelor de bază ale vieții („cum să trăiesc?”).
„Plecând de la acest aspect evidențiat de Bruce K. Alexander, putem observa că dependența apare inițial ca un mecanism de apărare împotriva acestei stări de dislocare, de separare. Această stare se opune nevoilor noastre naturale de apartenență, acceptare, iubire. De aceea, instinctiv, persoana caută inconștient o metodă de liniștire, de siguranță, de plăcere – de fapt își asigură pe cea mai scurtă și rapidă cale găsită declanșarea hormonilor „fericirii”: endorfine, serotonină, dopamină, oxitocină. Persoana își creează astfel o falsă iluzie a deținerii controlului. În fapt, acel moment poate fi începutul pierderii controlului. Luând în calcul aspectul mai general al cuvântului „dependență”, acesta ne arată că este vorba în sine despre un raport de subordonare. Persoana dependentă devine astfel „subordonată” mental, emoțional și comportamental unei substanțe, unui comportament, unui context sau unei persoane”, explică psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Pașii necesari ieșirii din dependență
Totodată specialistul propune 4 pași prin care putem scăpa de dependență:

• Cel mai dificil, dar și cel mai important pas: acceptarea faptului că există o problemă.
• Solicitarea ajutorului specializat.
• Acceptarea faptului că este nevoie de o investiție constantă de timp, energie și resurse interioare.
• Acceptarea inerentelor eșecuri și recăderi și menținerea deciziei de a merge până la capăt în vindecare.

Să iubești pe cineva care are o adicție este dificil. Pentru că îți pasă, vrei să faci tot ce ține de puterea ta de a ajuta persoana pe care o iubești, pentru a se vindeca. Dar, comportamentul acestei persoane îți poate afecta sănătatea mintală, și te poate pune în pericol și din punct de vedere fizic. Dacă treci prin asta acum, ei bine nu ești singur.

Numărul de decese cauzate de dependență și supradoză continuă să crească peste tot pe glob. Pentru o vreme am luat-o la goană pentru a ține pasul cu ritmul de a bea al fostului meu iubit. Dar n-am mai făcut-o pentru că am vrut să evadez. Motivația mea a fost mai pragmatică. Către final, ajunsesem să nu pot ține o sticlă de vin în casă fără să n-o găsească el. Aveam probleme financiare, și chiar voiam să mă bucur puțin de stocul meu înainte să dispară.

Fostul meu iubit nu este singur. Cam 10% din mileniali trăiesc cu cel puțin o dependență, dar numai 1% trec prin viață cu o tulburare legată de alcool. Și, pentru că știa că nu este singur, nu s-a simțit motivat să caute ajutor în grupurile de susținere. Neavând asigurare de sănătate pentru că nu lucra, nu a avut tratament până când nu a fost arestat și a trebuit să urmeze o terapie.

Aș vrea să pot spune că povestea mea are un final fericit. Într-un fel are, cel puțin pentru mine. M-am eliberat. Totuși, a schimbat în mod fundamental modul în care privesc o dependență.

Dependența este o boală

Admit că au existat multe dăți când voiam să țip la fostul meu iubit și să-i zic: „Lasă dracului jos sticla aia”!. După ce m-am luptat cu propriile mele probleme legate de adicții, acum înțeleg cât de mult înseamnă dependența ca boală. Nu este o eșuare din punct de vedere moral.

Chiar dacă picarea în astfel de dependențe înseamnă și decizii proaste, nu înseamnă că persoana respectivă le-a luat în timpul funcționării depline a minții sale. Creierul devenind condiționat de substanță, creează deficit de cortex prefrontal care are impact asupra luarea deciziilor.

Folosirea substanțelor devine un răspuns activ la stres. Când individul nu mai poate gestiona sentimente precum anxietatea fără a desface o sticlă și a o da peste cap, nu mai știe ce să mai facă. Această lipsă de control a emoțiilor determină un simț al disperării, astfel încât vor face orice ca să fie amorțiți, chiar și când își vor da seama de pericole. Când mintea îți strigă: „Ia o dușcă!” sau „O să explodez”, o faci fără să te gândești la consecințe.

Intervenția prietenilor va funcționa numai dacă este receptiv

Tratarea dependenței este păcălitoare. Chiar dacă este o boală, persoana respectivă trebuie să joace un rol activ în recuperarea sa. În comparație cu un picior rupt, el nu poate merge la chirurg, și să aștepte să se vindece și să scape. Trebuie să se implice pentru a-și reveni, iar dacă nu-și doresc asta – sau nu admit nici măcar că au o problemă – nu se vor schimba.

Adicțiile rămân deseori în negare din patru motive importante, iar limbajul pe care-l  folosește respectivul te poate ajuta să identifice următorii pași pe care trebuie să-i faci.

• Crede că controlează situația. Ar putea spune ceva de genul: „Da, ajung să mă îmbăt, dar cu toții avem nevoie câteodată să ne pierdem mințile”. Chiar dacă apar consecințe grave, cum ar fi un arest sua un accident, va da vina pe o zi obositoare la muncă decât pe dependență.
• Nu sunt convinși că comportamentul săuîi afectează pe ceilalți. Ar putea spune: „Cu toții ne mai certăm câteodată”, după o ceartă la beție când a spart jumătate din farfurii. Sau poate chiar ți-a dat o palmă. Această formă de minimalizare este o formă subtilă de manipulare. Rămâne conștient.
• Se crede o victimă. Ar putea spune: „Dacă ai fi la fel de presat ca mine, ai bea și tu ori ai folosi droguri”. Dă vina pentru adicția sa pe problemele din viața sa, în loc să facă pași proactivi pentru a depăși provocările.
• Pur și simplu nu le pasă. Din nefericire, unele adicții se duc atât de greu, încât nu le mai pasă de consecințele acțiunilor lor. Consecințe precum divorțul sau închisoarea nu au aceeași greutate.

Uneori trebuie să o iei la sănătoasa

Deși e dificil, uneori este nevoie să o iei la sănătoasa. După ce fostul meu iubit a fost arestat, am știut că este vremea unei schimbări. Am văzut clar că nu-și dorește să încerce.

Este foarte greu să iubești pe cineva care are o adicție. Ai grijă de tine și caută ajutor în afară. Există multe moduri de a trata problema dacă cel iubit este receptiv și vrea să primească ajutor. Totuși, uneori trebuie să alegi să te pui pe tine pe primul loc, dacă vrea să te tragă și pe tine după el. În final, indiferent de cât de mult îl iubești, trebuie să ai grijă și de tine.

Un text de Marilena Oprea

Potrivit hipnoterapeutului Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, dependența include dezvoltarea toleranței combinate cu simptomele de sevraj. În plus față de toleranță, un dependent va experimenta pofte fizice intense și o obsesie emoțională de a-și lua „drogul” indiferent de consecințe. Dependența se dezvoltă de-a lungul timpului și, de obicei, începe cu un abuz.

„Pentru a atenua durerea emoțională sau fizică, o persoană ar putea experimenta diverse substanțe sau comportamente de apărare. În mod alternativ, poate folosi droguri, tutun sau alcool într-un cadru social și poate decide să le încerce din nou doar pentru a se distra. Scutită de sentimentele de disconfort, poate continua să consume a doua oară, a treia oară și așa mai departe. În curând, persoana ajunge să consume pentru a menține efectele dorite ale euforiei și pentru a scăpa de durerea interioară sau realitatea tulburătoare. Problemele originale sunt lăsate astfel nesupravegheate și / sau nerezolvate. Dacă persoana nu a avut probleme la începutul consumului, acum au fost create probleme ca urmare a utilizării. Încercările constante de a satisface poftele organismului de droguri sau alcool devin noua realitate a persoanei. Timpul și eforturile alocate pentru consum devin vitale în viața individului.  După ce dependentul este complet înrădăcinat în ciclul dependenței, apar consecințele asupra sănătății, financiare, sociale și emoționale”, explică hipnoterapeutul Eugen Popa.

Specialistul afirmă că dependențele cele mai frecvent întâlnite la oameni sunt: la nivel de substanțe (alcoolul, nicotina, drogurile, zahărul, medicamentele), la nivel de comportament (dependențe în context de comportament alimentar: anorexie, bulimie, dependenţa de jocurile de noroc, dependenţele afectiv-sexuale – de sex sau de iubire, dependenţa de muncă – „workaholism”, dependenţa de putere și control asupra celorlalţi, inclusiv prin violență și agresivitate, dependenţele de realitatea virtuală, computer si internet (rețele de socializare, jocuri online, pornografie), dependenţa de religie şi misticism, de practici spirituale și ritualuri, dependeța de sporturi, exerciţii, asociată cu dopajul. În cazul femeilor, poate apărea o dependența față de un standard de frumusețe.

Dependența ca o boală

La nivel mondial, dependența este definită ca o boală de majoritatea asociațiilor medicale. Ca și diabetul, cancerul și bolile de inimă, dependența este cauzată de o combinație de factori comportamentali, de mediu și biologici. Factorii de risc genetic reprezintă aproximativ jumătate din probabilitatea ca un individ să dezvolte dependență. „Dependența implică schimbări în funcționarea creierului și a corpului. Aceste modificări pot fi determinate de utilizarea substanțelor de risc sau pot exista în prealabil. Consecințele dependenței netratate includ adesea alte tulburări de sănătate fizică și psihică care necesită îngrijiri medicale. Dacă este lăsată netratată în timp, dependența devine mai severă, dezactivând și periclitând viața”, explică hipnoterapeutul Eugen Popa.

Tratarea adicțiilor și dependențelor

Adicția (de orice fel) are de puține ori o explicație evidentă, deoarece se ascunde într-o parte a minții, o parte inconștientă, care controlează activ lucrurile, provocând experiența sau comportamentul nedorit. Această parte a minții s-a format în timpul experiențelor de viață (condiționare), astfel că cea mai eficientă cale de a o rezolva problema este recondiționarea.

„La un moment dat în viața ta ai învățat să mergi, să vorbești, ai deprins aptitudini complexe. De fiecare dată când ai învățat ceva nou, în mintea ta a avut loc o schimbare. Ceva a fost adăugat, care nu era acolo înainte, o „parte” nouă a minții tale s-a dezvoltat. Astfel de „părți” s-au format și continuă să existe în subconștientul tău, și este posibil să îți controleze comportamentul fără ca tu să fii măcar conștient de acest lucru. Fumătorii aprind țigara fără să se gândească la asta, multe alte comportamente obsesive sunt comune, unele dintre ele funcționale, dar unele dintre ele disfuncționale. Multitudinea de părți mentale care apar de-a lungul vieții funcționează de obicei în armonie una cu alta, având un scop și o direcție comune. Uneori, una sau mai multe părți pot acționa independent și pot provoca anumite disfuncționalități, ceea ce duce la dorința de a schimba ceva; totuși, aceste situații sunt rare, și cooperarea pare să fie regula. Acest fapt sugerează că trebuie să existe un fel de comunicare între părțile care alcătuiesc subconștientul”, explică Eugen Popa.

Terapia Yageriană

Pe acestă terorie se bazează Terapia Yageriană (tehnică gândită și creată de Edwin K. Yager, Ph.D., profesor de psihiatrie practică la Facultatea de Medicină a Universității California din San Diego), una dintre cele mai eficiente și ușor de realizat tehnici care poate fi folosită pentru a descoperi ce anume generează dizarmonia, problema care declanșează adicția.

Terapia Yageriană recunoaște ca ipostaze ale psihicului trei entități: conștientul, subconștientul și extra-conștientul. Terapia se axează pe faptul că subconștientul este constituit  dintr-o multitudine de părți condiționate, ce au apărut în urma experiențelor de viață.

Extra-conștientul este considerat a fi o entitate de inteligență superioară pe care o posedă orice ființă umană. Acesta are rolul de a armoniza și a unifica părțile aflate în subconștient. În Terapia Yageriană extra-conștientul comunică cu subconștientul identificând acele părți care sunt în dezacord cu dorințele conștiente ale clientului și îi modifică într-un mod negativ comportamentul. Această parte a minții poartă denumirea de Centrum, denumire aleasă pentru că este una neutră, care nu încalcă sau lezează credințele spirituale sau religioase ale omului putând astfel să fie folosită de oricine, în orice condiții.

Terapia Yageriană este o metodă recunoscută ca fiind extrem de simplă, dar nicidecum simplistă, extrem de eficientă, o metodă care se bazează pe valorile profund umane pe care fiecare dintre noi le are undeva în interiorul său. Acestă metodă este definită perfect în trei cuvinte: simplă, eficientă, profundă.
„Pe extraordinarul dr. Edwin Yager l-am avut invitat în București în anul 2014 când, în cadrul Asociației Române de Hipnoză, am organizat primul curs de Terapie Subliminală din țară, predată chiar de creatorul său. Ulterior, pentru a evita confuzia legată de o posibilă legătură între tehnică și mesajele subliminale, Dr Yager a hotărât să-i schimbe numele în Terapia Yageriană. Terapia Yageriană avut un succes extraordinar, fiind acum folosită de mulți terapeuți români în cabinetele lor de consiliere. Minunat la această tehnică este și că odată ce o înțelegi și înveți să o aplici, vei putea apela la ea în orice moment, oriunde te-ai afla, complet autonom”, declară Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, Eugen Popa.

Sunt unele personalități care sunt mai predispuse la genul ăsta de adicție decât altele, și ne putem folosi de strologie pentru a puncta care sunt semnele zodiacale dependente.

Ar fi bine să ne întrebăm uneori dacă am rezista o săptămână fără rețelele de socializare. Și dacă da, ce ar fi să rezistăm o lună? Iar dacă nu ți-ai pus niciodată astfel de întrebări înseamnă că ești dependentă de rețelele de socializare.

Gemeni

Gemenii sunt foarte sociabili și sociali și în viața reală, așa că de ce n-ar fi și pe rețelele de socializare? Își fac un obicei din a-și verifica în mod constant toate conturile de pe rețelele de socializare, de la primele ore ale dimineții și până seara târziu. Le place să distribuie postări, mai ales politice, umanitare și muzicale.

Lor le place să intre în dialog și să discute despre multe lucruri. Dacă sunt de la începutul discuțiilor pe chat, toată ziua și-o petrece aproape numai acolo. Se înscriu în tot felul de grupuri care rezonează cu sensibilităție și pasiunile lor, pentru că nimic nu le face mai mare plăcere decât să vorbească despre lucrurile care-i pasionează.

Scorpion

Scorpionii stau pe rețelele de socializare, dar nu se implică, o fac în mod pasiv. S-ar putea să mai facă din când în când și comentarii, dar o fac numai după ce le-au citit și pe ale altora. Scoprionilor le place să știe ce se întâmple în viețile altor oameni, în timp ce păstrează tăcerea asupra propriei lor vieți.

Dacă vrei să afli mai multe despre un Scorpion înainte să te implici în vreun fel de relație cu el. succes. Nu vei afla prea multe de pe paginile lui, dar ei vor scormoni și vor afla totul despre tine.

Leu

Se știe că Leilor le place să se afle în lumina reflectoarelor, și care ar putea fi cel mai bun loc unde ai putea să atragi atenția? Rețelele de socializare. Leii sunt maeștri la distribuirea celor mai bune selfiuri, a momentelor petrecute cu alții, pozelor cu mâncare, ultimelor cumpărături sau a pozelor din călătorii.

Povestea Leului este uluitoare. În mod normal, un Leu are o tonă de followeri. Totuși, Leul își pot închide oricând contul de pe rețelele de socializare. Dar de obicei revin pentru că nu suportă gândul că lumea nu știe ce viață fabuloasă duc.

Balanța

Balanțele se pricep la social media și știu întotdeauna ce să posteze ca să ajute dezvoltarea contului. Sunt distrbuitori activi ale postărilor altora, dar și comentatori înfocați. Sunt foarte pricepuți și la scormonit prin conturile altora dacă vor să afle ceva despre cineva. Balanțele vor avea toate paginile și siteurile active și deschise, publice, și le verifică paginilor foștilor iubiți foarte des, în fiecare zi, chiar dacă s-au despărțit de mult. O fac pentru că sunt în căutarea validării, vor să știe că viața foștilor iubiți nu este la fel de fanstică precum a lor, și că aceștia le duc dorul, chiar șu puțin. Numai Balanțele au talentul de a putea afla dacă foștii parteneri devin geloțși atunci când văd pozele cu lor cu actualii iubiți.

Săgetător

Săgetătorii folosesc des rețelele de socializare – postările nu sunt puse la întâmplare, ci trebuie să-i pună în cea mai bună lumină posibilă. Distribuie multe postări, și în timp ce susțin că au distribuit ceva ce nu trebuia, de fapt ei au calculat totul pentru a obține un răspuns.

Le place să comenteze și să pună întrebări la postările celorlalți. Social media este ca un job pentru ei, iar dacă intră pe rețelele de socializare constant pot deveni dependenți.

Citește și: