Morissette bifează cele trei adicții ale sale de top: „Dependența de muncă, de dragoste și de mâncare”, spune ea. Se întoarce în timp în privința dependenței de muncă, atunci când „munceam singură”, și la tulburările sale alimentare din adolescență și pe când avea 20 de ani. În clip, se portretizează ca fiind un personaj multiplu: o femeie de afaceri, un star MTV al anilor „990 cu aceeași eșarfă și pălărie pe care le-a purtat în videoclipul pentru cel mai mare hit al ei, Ironic; o mamă; și cea care conduce grupul de terapie.

Refacerea este un proces complex, care durează toată viața, iar perioada de izolare a fost ca un declanșator, spune Morissette, care se bucură acasă de viața de mamă a trei copii în timp ce-și promovează al nouălea album, Such Pretty Forks In The Road. „La ora 3 după-amiaza, s-ar putea să fiu: „Uau, ce dar imens, sunt copleșită de recunoștință”. Pe la 3:15 încep să urlu. La 9 seara, sunt deja deznădăjduită. Izolarea este lumina chibritului.”

Și medicația a ajutat-o. De curând, s-a confruntat cu depresia post-partum. Cel mai mic dintre copii, Winter, s-a născut în august anul trecut, fratele lui Ever (9 ani) și al lui Onyx (3 ani). Cei trei sunt copiii lui Alanis împreună cu rapperul Souleye, cu care s-a căsătorit în 2010. A trecut prin depresie după fiecare naștere. La prima, a întârziat tratarea ei. De data aceasta, a decis să și-o arate, să spună ce i s-a întâmplat, apărând la TV după ce a născut pentru a le spune privitorilor că e ca și cum „ai fi acoperită de smoală și sub apă”.

De asemenea, a mers la studio pentru prima dată în opt ani pentru a înregistra noul album. „Să scrii piese este un exercițiu pentru a te elibera de subconștient”, spune ea. „Îmi trăiesc viața, apoi îmi iau 10 minute ca să-i scriu povestea”. Piesele pornesc de la chitarp și pian; uneori ca un imn ( Smiling, Ablaze), delicate și meditative (Diagnosis, Her). Nu sunt la fel de abrazive precum precedentele ei piese, dar ca și cum ar fi săpat un tunel spre perioada aceea, căutând furia unei tinere femei, încă acoperă subiecte care rareori apar în cântecele din mainstream din rock. Nemesis vorbește despre „gimnastica” mentală cu care s-a confruntat atunci când nu-și planificase să rămână gravidă. “I’m excited yet I’m filled with despair,” cântă ea. “This metamorphosis closed the door and opened a window.” („Sunt fericită, dar totuși disperată. Această metamorfoză a închis ușa și a deschis o fereastră.”

Albumul atinge și problema folosită în termenii lui Morissette ca „abuz financiar” în business-ul muzical. În 2017, fostul ei manager financiar a fost condamnat la șase ani de închisoare pentru că ar fi furat 7 milioane de dolari de la ea, o situație care se regăsește în piesele Pedestal (“You grabbed my crown and got everything you wanted”) și Reckoning (“I hope you enjoy these drawings in your jail”).

Morissette a cântat și despre exploatarea financiară și sexuală din partea bărbaților timp de 25 de ani. „Acesta este cel mai depresiv moment din întreaga lume”, admite ea, râzând. „Temele legate de durere și divizare, încredere, exploatare, misoginism, lipsa integrității, tulburările sociopate de personalitate și narcisismul. Cu aceste teme m-am confruntat de mică.” Și azi, spune ea, se vindecă încă de probleme legate de furt și traume sexuale din trecut pe care nu vrea să le detalieze. Simte că încă poate cîdea pradă abuzurilor; este un tipar pe care vrea să-l spargă. A studiat psihologia, inclusiv scrierile lui Carl Jung și alți contemporani din domeniu. „Dacă nu aș fi avut o echipă de terapeuți în timpul vieții, nu cred că aș mai fi aici”, spune ea.

Morissette este din Ontarior și a început să înregistreze încă de la 10 ani. După o carieră pop în adolescență ca „Debbie Gibson” a Canadei, a plecat la Los Angeles în 1995 și a contribuit la scrierea albumului mai rock Jagged Little Pill. Albumul s-a vândut în mai mult de 33 milioane de copii în întreaga lume, transformând-o în în cel mai tânăr artist certificat cu diamant în SUA. A mișcat acul, dar a simțit durerea. „Nu puteam nici măcar să ies din camera de hotel”, spune ea despre lumina reflectoarelor care a transformat-o într-o persoană claustrofobică. „Dacă treceam prin dreptul ferestrei și umbra mea se plimba pe draperii, oamenii țipau  afară că au văzut o mișcare”. Își amintește că fanii au dat buzna în camera de hotel când ea nu era ecolo. „Mi-au luat chiloții. Știau că sunt sub pernă. A fost ceva foarte dureros.”

Când Morissette a apărut pe coperta revistei Rolling Stone în noeimbrie 1995, redactorii au clasificat-o ca fiind „Angry White Female”. Având 21 de ani pe vremea aceea, cântecele ei au fost interpretate greșit, ca fiind combative și pretenșioase în furia lor. Își amintește de DJ-ii de radio care se uitau la ea când intra în studio ca și cum ar fi vrut să le smulgă capetele. Succesul ei a însemnat ca ea să fie tratată ca o salvatoare a industriei, când un manager a întrebat-o de bani. „ooo, ești una dintre acei clienți”, a răspuns el. Astăzi, atitudinea ei e alta. „N-o să poți pune gaz pe foc când eu sunt într-o călătorie de a deveni mai puternică”

Izolarea ei s-a adâncit când s-a văzut atacată de alte femei. „Mi s-a spus că faima va fi un panaceu la rezolvarea tuturor problemelor, că am să cânt și să sărbătoresc cu prietenii mei”, spune ea. Morissette a fost respinsă de colegele ei. „Credeam că o s-o sun pe Bjork sau Tori Amos și că o să ne simpatizăm una pe alta. Am căutat mulți oameni. Deseori am fost întâmpinată cu întrebarea: De ce mă suni?”. Dar nu vrea să dea nume.

După Jagged Little Pill , Morissette a revenit în Canada pentru a lucra la următorul album, Supposed Former Infatuation Junkie, împreună cu producătorul Timp Thorney. Și toată lumea începe să tragă de ea, să o întrebe când urmează să apară următorul album. „Îmi venea să plâng”, spune ea. „Îmi amintesc că spuneam: Nu mai vreau să fac muzică niciodată. Atunci Thorney a spus: Dar sună bine!”. Și a scos-o la cină, a revenit în studio cu alt vibe și a început să scrie imdiat: „Libertatea lui a îndepărtat presiunea.”

Lansat în 1998, albumul a debutat ca nr. 1 în SUA și a spart toate recordurile de vânzări în prima săptămână deținute de o femeie. Iată că în anii 1990 ne aflam în fața unei veritabile rockerițe care urma să fie strivită de adolescenții pop. Până în 2000, Britney Spears a spart recordul de diamant al lui Morissette și aproape că și-a triplat vânzările. A fost un fel de ușurare. „S-a stins dogoarea faimei, ceea ce a făcut ca totul să fie OK”, spune ea. „Faima nu este o circumstanță vreau să spun.”

Dar Morissette nu a dispărut. Single-ul ei din 2001, Hands Clean, de pe al cincilea album, Under Rug Swept, a fost un hit internațional, deși următorul single nu a mai fost un succes. A început să joace în filme, cum ar fi în serialele Sex and the City și Curb Your Enthusiasm , sau în filmul Dogma, în care l-a jucat pe Dumnezeu-femeie. După șapte ani de lucru, s-a făcut un musical pe Broadway inspirat de Jagged Little Pill care a fost un real succes. Include un personaj care este violat la o petrecere din liceu, eveniment care se reflectă în toată viața personajului. Actrița Kathryn Gallagher își amintește că Morissette i-a spus vă personajul trebuie să fie furios: „Lucrul pe care i l-am furat din îndrumări este importanța de a simți tptul și de a trece prin fiecare emoție, chiar și cele mai supărătoare”, spune ea.
În ciuda schimbărilor, Morissette rămâne sceptică: este preocupată de cum privește lumea succesul unor femei talentate. „Bîrbații devin interesați numai când există un schimb financiar”, spune ea. „Devine rentabil din punct de vedere financiar să ai o femeie artist.”Recunoaște totuși că unele chestiuni s-au îmbunătățit. În trecut, dorința lui Morissette de a înțelege condiția umană a fost sursă de luat la mișto de către presă și public. „Mă simțeam o ciudată oriunde intram”, spune ea. „Acum nu mă mai simt o străină.”

Interviu preluat din The Guardian

Traducere și adaptare Andreea Tudorică

Citește și:

Sebastian Dobrincu, cel mai tânăr milionar din Silicon Valley

Meryl Streep împlinește 71 de ani

Un actor super-erou: Benedict Cumberbatch

Sebastian, cel mai tânăr milionar din Silicon Valley, vine astăzi la Ioana Ciurlea, de la 09:30, la Digi 24, emisiunea ”Oamenii dimineții”, pentru a spune pe șleau cum ajungi din exmatriculat din liceele românești să cucerești America.

Primul calculator

N-a avut o copilărie ca oricare dintre noi. ”Când mi-au luat ai mei primul calculator îl devoram, îmi plăcea să umblu prin setări, să îi scot șuruburi, să îi scot plăcuțe de pe dinăuntru,. Am avut o curiozitate nativă, când am văzut fișierele alea imense care erau chineză pentru mine, am avut curiozitatea și ambiția să le înțeleg”, explică acum relaxat.

Prima carte citită

Atunci și-a rugat tatăl să îi cumpere o carte de programare. A fost prima carte pe care a citit-o. Avea în jur de 6-7 ani.

”M-au învățat ai mei să citesc de pe la grădiniță, dar descifram cartea aia de unul singur și știu că mă culcam cu ea în mână și mă trezeam cu ea în mână și îmi plăcea la nebunie. Mi-am construit propriul joc de șah și am băgat un buton ascuns acolo în joc, pe care doar eu îl știam, și când îl apăsam, îi dădea înapoi mutarea jucătorului respectiv sau îmi calcula mie automat cea mai bună mișcare, în funcție de cum sunt poziționate piesele pe tablă în momentul ăla și dintr-o dată am devenit cel mai bun șahist din cercul meu de prieteni”, mărturisește el acum despre ”începuturi”.

A început să câștige bani

Și-a câștigat primii bani când avea 11-12 ani, din programare, cu diverși clienți pe care și-i găsea  prin Internet și făcea pentru ei aplicații de telefon sau site-uri.

”A fost un moment de cumpănă în viața mea, pentru că niciodată nu mi-am imaginat că pot să câștig un trai din pasiunea mea. Cred că am prins pasiunea asta de la tata, pentru că îl vedeam cum și-a început cu frații lui niște afaceri, iar mama e contabilă, și, cumva, poate de acolo am căpătat responsabilitatea cu banii.

Nu m-au înțeles la început, până au văzut că fac ceva util, nu doar pierd timpul, pentru că e foarte ușor să pierzi timpul. Granița dintre a pierde timpul și a face ceva util cu tehnologia este foarte șubredă”, opinează el acum.

La 14-15 ani a început primul job la birou

Avea 14 ani, 15 ani, când a avut primul job la birou, era un start-up german, care își deschisese sediu în România. Numai că nimeni nu știa că el era minor. A fost destul de bun cât să pară mai matur la interviu.

”Le spuneam că am 18 sau chiar 19 ani. Mi-aduc aminte când am semnat contract și am schimbat a treia cifră din CNP, ca să nu știe că e anul nașterii.

La școală nu știau că eu merg la birou, iar la birou nu știau că eu sunt în școală și trebuia să fug de la școală când se suna, să alerg la birou. Acolo băgam o scuză că, mamă, ce trafic era! M-ascundeam când aveam conferințe cu echipa, mă ascundeam în baie, să nu se audă că sună clopoțelul, și se auzea în conferință că e școală. A fost o experiență ușor traumatizantă, dar uite că am strâns din dinți și am trecut prin asta și acum mă bucur când mă uit în spate cu mândrie”, povestește Sebastian.

Exmatriculat

”Deși nu am avut probleme în primii 11 ani de școală cu profesorii, în clasa a 12-a s-au decis să mă exmatriculeze, pentru că ajunsesem să lipsesc de la școală, nu le-a mai convenit faptul că eu nu mai particip la olimpiadă, deși eu eram pus în clasa respectivă special ca să duc mai departe numele liceului la olimpiade, la concursuri.  Să excelez și la istorie, și la geografie, și la matematică, și la biologie, mi se pare un pic supraîncărcat. În momentul acela visul meu era să ajung corporatist pe undeva, să lucrez ceea ce îmi place, pe calculator, să fiu programator.

Cumva eram liniștit, la locul meu, eram împăcat cu tot ce se întâmpla în viața mea, și asta a venit ca o furtună, de nicăieri. Eram un elev exmatriculat, care, cel puțin din afară nu părea că mai are multe pârghii de salvare și a fost un moment greu. Era și multă presiune din partea părinților și m-am simțit eu oribil, că simțeam că nu îi fac mândri prin ceea ce făceam. Am avut în schimb multe momente care mi-au dat multă încredere. De exemplu când am fost invitat de cei de la Facebook, de cei de la Apple, în California, să îi cunosc. M-am întâlnit cu Mark Zuckerberg, care m-a influențat foarte mult,  m-a schimbat foarte mult și mi-a schimbat traiectoria în viață. Am ajuns să înțeleg cum funcționează lumea tehnologiei în California. Mi-au deschis niște perspective pe care nu le aveam înainte și m-au ajutat să țintesc mult mai sus, și să înțeleg că nu sunt chiar așa limitat în variantele mele, așa cum îmi spuneau profesorii și conducerea școlii când m-au exmatriculat”, își amintește acum momentul.

A luat Bacalaureatul american cu notă mare

A dat Bacul american, l-a luat cu notă foarte mare și a intrat cu bursă în New York. Făcea economii astfel din banii munciți,

A creat un program care să ușureze sincronizările postărilor pe rețelele de socializare, a câștigat bani și primii investitori interesați.

Primul client

”Primul a fost un client cu care lucrasem înainte în New York și mi-a fost oarecum și mentor, că m-a învățat foarte mult despre pașii pe care trebuie să îi fac pentru a crește compania.

Mi-aduc aminte ce experiență am avut când am intervievat un client pentru locul de muncă, nu știam ce să întreb, era o lume total nouă pentru mine.

Am înțeles că atunci când nu știi ceva trebuie să întrebi, că nu e nicio rușine să întrebi. Am realizat că vârsta mea trebuia să fie un atu în ceea ce fac, deși aveam doar 17 ani. Am crescut foarte mult în perioada aia, în calitate de companie, ne-am dezvoltat foarte mult, am avut cumva abilitatea asta de a vedea după colț cam ce urmează și am simțit cam care o s fie următoarele trenduri de social media.

Viața mea era pe fast-forward, lucram non-stop, eram și la facultate, lucram și acasă”, rememorează acea perioadă de mare agitație din viața lui.

14-15 ore pe zi de muncă

N-a bătut din palme și gata s-a rezolvat totul. Muncea 14-15 ore pe zi, iar cel mai satisfăcător moment a fost când și-a dat seama că are cu ce plăti chiria aia și să mănânce pe lună fără să stea cu o grijă că nu o să aibă luna viitoare. În momentul ăla i s-a luat o piatră de pe inimă.

I-a mărturisit Ioanei Ciurlea, de la Digi 24, că muzica a fost prima lui dragoste adevărată, înainte să descopere   antreprenoriatul, programare, business.

Un album, pe ”țeavă”

”Lucrez la un album care trebuia să apară în următoarele luni. Dacă nu era pandemia asta, să ne dea peste cap planurile. Am lansat deja primele două piese care merg foarte bine, au intrat deja pe radio, în țară, afară, în State, în Asia. Sunt foarte recunoscător că am avut ocazia să lucrez cu oameni extraordinar de talentați din industria muzicală: Marius Moga, Marian Moldoveanu, cu artiști extraordinari, voci extraordinare. Sunt foarte entuziasmat și optimist în ceea ce privește viitorul carierei ăsteia muzicale, pentru că fac din drag, și simt că întotdeauna când fac ceva din drag îmi iese”, i-a mai spus Ioanei Ciurlea.

Are o mare ambiție, aceea de a se întoarce cândva în țară, unde să contribuie cumva la dezvoltarea ei. Lucrează deja la un proiect, are planuri cu ideile tinerilor din România, și i le-a mărturisit Ioanei Ciurlea, așa că îl puteți asculta și vedea de la ora 09:30 la ”Oamenii dimineții”, la Digi24.

Acolo veți afla și cum ar vrea el să le dea o replică profesorilor care i-au spus că nu o să se aleagă de el nimic în viața asta.

sursa: editiadedimineata.ro.

Party-ul difuzat live, în timpul căruia a întrerupt hit-ul Take Me Home  (care s-a transformat în Stay At Home)  pentru a-i spune unuia dintre copii: „Nu călca pe bebe!”, a devenit un eveniment săptămânal așteptat.

„Orice fel de lucru în acest moemnt devine o adevărată provocare, trebuie să spun”, zice cântăreața. „În a doua săptămână, chiar nu aveam chef. Eram cam cu moralul la pământ. Apoi, mi-am pus singură rolele, m-am machiat, am ales piesele, decorul…și m-am simțit mai bine. Cu moralul sus.”

Ellis-Bextor a vorbit pentru The Guardian despre studioul muzical pe care îl are în casa sa din vestul Londeri – de obicei domeniul soțului său, Richard Jones, bassistul trupei Feeling. Este un spațiu foarte prietenos, comod, cu microfoane și stative, lumini de neon și o chitară. Este, spune ea, singurul loc în care poate să respire într-o perioadă de carantină petrecută cu toți cei cinci copii, patru dintre fiind la școală sau grădiniță până acum o lună. „Nu am aplicat școala de acasă pentru copiii mei”, spune ea. „Nu prea mi se pare firesc”.

Este mult mai obișnuită cu strălucirea și haosul showbusiness-ului. Prima dată când a dat lovitura în lumea muzicii a fost în 2000, cu piesa Groovejet (If This Ain’t Love), care rămâne un hit radio britanic, urmănd să devină și mai cunoscutp cu single-urile Murder On The Dance Floor  și Music Gets the Best of Me , plus șapte albume.

S-a născut în lumea divestismentului: mama ei, Janet Ellis, a fost prezentatoarea emisiunii pentru copii Blue Peter,  în timp ce tatăl său este producătorul de film Robin Bextor. Își amintește copilăria ei ca fiind una cosmopolită, plină de brunch-uri și petreceri cu vedete. „Cu siguranță asta m-a format”, spune ea. A început să cânte de mică, trecând apoi în lumea modelling-ului. Înainte să aibă succes în muzică, a devenit obsedată la sfârșitul anilor 1990 să fie solistă a grupului de indie rock Theaudience.

Toate concertele din această vară fiindu-i anulate sau amânate din cauza pandemiei de coronavirus, îi este greu să se obișnuiască să nu cânte. „Mi-e foarte dor să cânt”, spune ea. „Mi-e dor să fiu pe scenă, îmi lipsesc planurile pe care le aveam…dar prin asta trece toată lumea.”

Ellis Bextor împreună cu mama ei în 1989.

Faptul că a crescut în lumea celebrităților a învățat-o de mică că va trebui să muncească din greu ca viața ei privată să rămână privată. Înainte de carantină, ideea de a permite unei camere să intre în casa ei, și să-i filmeze copiii, ar fi fost de neconceput – dar viața s-a schimbat irevocabil. „Cred că, de-a lungul anilor am fost o persoană foarte secretoasă”, spune ea. „În mod normal nu-mi arăt interiorul casei. Și cu siguranță nu mi-am arătat copiii pe undeva. Dar brusc, cred că din cauza a ceea ce ni se întâmplă acum tuturor, pur și simplu mi s-a părut că asta nu mai are importanță. Ceva de genul: cui îi pasă? Nimeni nu vrea să fie intruziv. Vreau dpar să simt o legătură, o conexiune. Voiam ceva prostesc.”

Apogeul faimei sale a venit într-o perioadă în care tabloidele erau într-o permanentă alergătură după știri despre Lindsay Lohan și Britney Spears, fiind vânate pentru viața lor, în timp ce cariera le scăpase de sub control. Și ea a fost pentru o scurtă perioadă în atenția tabloidelor, când Groovejet  s-a suprapus cu debutul solo al Victoriei Beckham, Out of Your Mind. „Lupta” asta a atras atenția de ambele părți, dar mai ales că Ellis-Bextor a purtat un tricou inscripționat „Peckham”, cu referire la numele competitoarei sale. A câștigat Ellis-Bextor.

„O parte din chestia asta a fost distracție”, râde Ellis-Bextor. „Chiar nu? Victoria Beckham de la Spice Girls, care era mare și foarte plăcută, și cineva despre care marea majoritate nu auzise nimic până atunci. Încerc să-mi amintesc cât mai mult posibil, pentru că știam că nu mă voi mai afla într-o astfel de situație vreodată.”

La un moment dat a mers în turneu cu George Michael, dar, în mod curios, nu s-a întâlnit niciodată cu el. „Au construit un felk de intrare în fața cabinei lui, astfel încât să nu poți trece și să vezi ce se întâmplă în interior. Era clar că avea nevoie de foarte multă intimitate, dintr-un motiv sau altul”.

Sophie Ellis-Bextor și cel mai mic copil al său într-unul din clipurile filmate în timpul carantinei.

A simțit vreun impact având în vedere că era atât de tânără și sub lupa presei? „Am crescut într-un astfel de mediu”, spune ea. „Am învîțat într-un astfel de mediu. Cred că uneori le este foarte greu femeilor să se trezească cu autoritatea asupra muncii lor sau să nu știe cine ce face în spatele scenei. Cu asta m-am confruntat cât eram tânără.

Când am început,  credeam că este așa cum crede toată lumea că deciziile sunt luate tot timpul de casa de discuri – adică ceva de genul, dacă vrei să-ți pui franjuri la fusta mai scurtă, trebuie să mergi și să întrebi dacă asta e OK. Dar, de fapt, cred că uneori asta este un fel de punct de vedere ușor misogin – că o tânără nu ar fi în stare să ia propriile decizii.”

Deși nu este foarte cunoscută drept cantautoare, ea a scris o parte din piesele sale. „Uneori te poți simți puțin în nesiguranță din cauză că cei mai mulți oameni presupun că tu nu nu faci nimic din lucrurile astea. Am fost foarte sensibilă la chestia asta”. A învățat să treacă peste asta. „Mi-am dat seama repede că nu era important pentru oameni, dacă eu scriu versurile sau nu. Chestiunea este în felul următor: jobul meu de autor este compatibil cu cel de cântăreață, dar nu depind unul de celălalt. Dar nu vreau ca oamenii să se întrebe cine a scris piesa asta sau cealaltă. Vreau pur și simplu să se piardă în poveste. Am scris mare parte din ceea ce am făcut, dar nu este nevoie ca oamenii să se gândească neapărat la asta.”

După succesul cu Groovejet, a lansat albumul de debut, Read My Lips, în 2001 – proiect în care a implicat mai mulți muzicieni inclusiv Alex james de la Blur și Moby. În următorii 15 ani a mai scos alte cinci albume de studio, care au avut mare succes în Europa. În 2019, a lansat al șaptelea și cel mai recent proiect muzical, The Song Diaries, o reorchestrare a marilor sale hituri.

Citește și:

Cine este femeia care a descoperit primul coronavirus

Mirka, femeia din spatele măreției lui Roger Federer

„The Guardian”, despre spitalul construit din donațiile oamenilor

În 1976, Lennox a fost instrumentistă în trupa Dragon’s Playground, apoi, între 1977-1980, a fost vocalista trupei The Tourists, iniţial numită The Catch, care i-a adus artistei o colaborare cu Dave Stewart, ceea ce a dus la formarea trupei Eurythmics.

Eurythmics a fost unul dintre cele mai de succes fenomene din anii ’80, care a lansat multe hituri, Annie Lennox devenind o vedetă recunoscută internaţional, iar Dave Stewart – un producător renumit. Piese ca „Sweet Dreams (Are Made of This)” şi „Here Comes the Rain Again” au cucerit publicul din întreaga lume, determinând grupul să abordeze stilurile soul şi R&B.

Videoclipul piesei „Sweet Dreams (Are Made of This)” a fost foarte mediatizat. Eurythmics a relansat „Love Is a Stranger”, melodie ce a pătruns în topuri încă de la apariţie. „Touch”, al treilea album al formaţiei, a fost lansat în 1983 şi a contribuit la creşterea popularităţii prin melodiile „Who’s That Girl?”, „Right by Your Side” şi „Here Comes the Rain Again”. În 1984, imaginea artistei devenise tot mai cunoscută şi prezenţa scenică a atras o audienţă tot mai mare.

Apărut în vara anului 1985, albumul „Be Yourself Tonight” a promovat un stil bazat pe R&B şi conţinea o piesă realizată în colaborare cu Aretha Franklin, „Sisters Are Doin’ It For Themselves”. Duetul, alături de alte două piese – „Would I Lie to You?” şi „There Must Be an Angel (Playing With My Heart)” – a devenit o producţie de referinţă. Anul următor trupa a înregistrat „Revenge”, urmat la scurt timp de „Be Yourself Tonight”.

În 1985 şi 1986, Dave Stewart a lucrat ca producător, promovând artişti renumiţi printre care Bob Dylan, Daryl Hall, Tom Petty şi Mick Jagger. Annie a început o carieră în industria cinematografică (jucând în „Revolution”), dar de scurtă durată. În 1987, formaţia s-a reunit pentru a înregistra „Savage” dar succesul albumului a fost nesemnificativ. Stewart s-a căsătorit cu Siobhan Fahey, membră a formaţiei Bananarama şi care a apărut şi într-un videoclip al Eurythmics. În 1988, Lennox a cântat în duet cu Al Green, iar melodia „Put a Little Love in Your Heart” a fost preluată pentru coloana sonoră la „Scrooged”. Un an mai târziu, trupa a lansat „We Too Are One”, clasată pe prima poziţie în Marea Britanie.

Eurythmics s-a destrămat după apariţia albumului „Greatest Hits” din 1990. Lennox a început o carieră solo, primul ei album fiind „Diva”, care a fost vândut în peste două milioane de exemplare. Stewart a continuat să producă muzică pentru diferiţi artişti. Lennox şi Stewart s-au reunit ultima oară în 1999 pentru a lansa „Peace”.

Sursa: Agerpres

Citește și:

Cine este Sanna Marin, cel mai tânăr premier din lume

Mamă și fiică pilotează același avion pentru prima dată în istorie

De ce „The Piano” este cel mai bun film regizat de o femeie

La 7 luni de la decesul tatălui său, Adam Cohen s-a retras într-un garaj din curtea sa, de pe strada unde se afla casa lui Leonard, pentru a lucra cu tatăl lui din nou, pentru a fi în compania vocii sale. Din precedenta lor colaborare la „You Want It Darker“, au rămas schițe muzicale. Leonard i-a cerut fiului său să termine aceste lucrări.

Acest remarcabil nou album a fost realizat în mai multe locuri. Javier Mas, muzicianul spaniol care l-a acompaniat pe Leonard pe scenă în ultimii 8 ani de turneu, a zburat de la Barcelona la Los Angeles pentru a captura spriritul artistului pe propria chitară a lui Leonard.

La Berlin, la un eveniment muzical numit People Festival, Adam a invitat prieteni pentru a colabora cu urechile și talentele lor. Damien Rice și Leslie Feist au cântat. Richard Reed Parry de la Arcade Fire a cântat la bass. Bryce Dessner de The National a cântat la chitară, compozitorul Dustin O`Halloran a cântat la pian. Corul din Berlin, Cantus Domus a cântat împreună cu orchestra. În Montreal, faimosul producător Daniel Lanois a contribuit cu aranjamentele. Corul Shaar Hashomayim, care a cântat o importantă parte din ultimul album, a fost background vocal, iar Beck a contribuit la chiatră și harpă.

Citește continuarea pe radiototalromania.ro