Reversul medialiei

Cu toate acestea, foarte puține studii „măsoară” și impactul devastator pe care îl manifestă divorțurile asupra sănătății mintale și emoționale a copiilor.
Potrivit psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), în spețe de divorț, de cele mai multe ori, copilul pică la mijloc și este cel care suferă cel mai mult. Profunzimea impactului depinde de mai mulți factori: vârsta, nivelul de înțelegere și maturitate, alte persoane care pot fi implicate, motivul divorțului, modul în care gestionează părinții, reacțiile acestora unul față de altul sau față de copil etc.

„În momentul în care doi adulți decid să divorțeze, este foarte important cum gestionează despărțirea. Lucru valabil atât pentru propria lor liniște sufletească, cât și pentru echilibrul psiho-emoțional al copilului. Și pot exista (cel puțin) două scenarii: (1) Unul în care copilul este afectat de divorțul celor doi și (2) altul, în care impactul divorțului este foarte mic asupra copilului. Una dintre situațiile în care copilul este afectat puternic este atunci când pică la mijloc, victimă, în războiul părinților. Atunci când aceștia încheie relația cu focuri de artificii, cu certuri, amenințări, șantaj emoțional etc., copilul poate fi marcat puternic. Acesta poate trage concluzia că este de vină, ori că va fi respins de către un părinte dacă „se aliază” cu celălalt. Se va simți vinovat de fiecare dată când va vorbi cu unul dintre părinți, în lipsa celuilalt. Ba mai mult, poate simți teamă și vină dacă își va manifesta propria opinie, care ar putea fi diferită de a unuia dintre părinți”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Mai mult decât atât, specialistul afirmă că, printr-un astfel de model, copilul învață o lecție greșită despre gestionarea emoțiilor, a conflictelor, a durerii și va ajunge în relații toxice ca și adult. Stima de sine, încrederea, imaginea de sine pot suferi distorsiuni mari iar anxietatea, atacurile de panică sau chiar depresia pot să apară. În timp, poate să manifeste tulburări de comportament, de somn, agresivitate, scăderea rezultatelor școlare, tendință de izolare socială, atașamente nesănătoase față persoane și dependență de substanțe.

Cum putem preveni toate aceste lucruri? Începem prin a ne gestiona pe noi.
„Ca adulți, este nevoie să ne gestionăm întâi propriile gânduri, emoții și comportamente. În general, în cazul oricărei despărțiri, procesul este dureros, greoi și ne face să scoatem orgoliul ca și scut de protecție. Acest mic-mare monstruleț este cel mai puternic inamic al nostru. Ne face să ne manifestăm furia și durerea în moduri care pot răni. Înainte de a acționa, întreabă-te: Ce este dincolo de ego-ul rănit? Cum ai reacționa, dacă privești dincolo de orgoliul? Ce reacții și acțiuni își pierd rostul? Odată ce ți-ai răspuns la aceste întrebări, pune în aplicare!”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

De altfel, specialistul ne propune 4 modalități prin care putem gestiona aceste moment critice.

1. Gestionează-ți propria durere și oprește-te din a-i mai provoca și celuilalt!

„Amândoi suferiți, într-un fel sau altul. Unii maschează suferința cu o falsă putere, în timp ce alții o manifestă foarte vizibil. Indiferent de metodă, fiecare simțim durere atunci când ne despărțim de o persoană care cândva a însemnat ceva pentru noi. Cu toții ieșim complet din zona de confort, din obișnuințe, familiar, odată cu încheierea unei relații. Ce rost mai are să punem paie pe foc, odată ce oricum s-a încheiat? Mai bine, să dăm timpului timp și să ne ocupăm de propria vindecare. Care, ca să fie pe bune, înseamnă întâi să ne acceptăm propria durere, ca să ne putem vindeca. În felul acesta, copilul înțelege că este ceva natural să fii trist și să îți manifești emoțiile, ca să poți fi echilibrat și fericit”, declară psihologul.

2. Discută deschis cu partenerul. 

„Pentru a putea încheia totul, spune tot ce a rămas nespus. Nu cu scopul de a reface ce a fost, ci de a vă da amândurora șansa să vă vindecați în totalitate, odată ce totul se încheie. Și asta să o faceți cu compasiune, empatie și răbdare. Să vă ascultați dincolo de orgoliu, dincolo de măști și de roluri. Purtați o discuție de la inimă la inimă, sinceri și deschiși. În felul acesta, copilul are un model despre cum poate să își gestioneze el/ea propriile situații similare, pe care le va trăi ca adult”, spune specialistul.

3. Explicați-i copilului ce se întâmplă.

„Copilul are nevoie să înțeleagă câteva lucruri pentru ca impactul să fie cât mai mic. Rămâneți părinții lui și îl/o iubiți indiferent de ce se întâmplă între voi (părinții). Nu este nevoie să aleagă o „tabără”. Iubirea voastră față de el nu este condiționată de relația dintre voi, ca și adulți. Are dreptul și spațiul să manifeste ceea ce simte și crede despre această situație. Este în regulă să plângă și să fie trist! Vor avea loc schimbări în viața lui/ei și este nevoie să știe care vor fi acestea. Dacă nu înțelege ceva, sunteți acolo să îi explicați, atunci când se simte pierdut sau confuz. Poate oricând să vorbească despre ceea ce simte”, este de părere Andra Tănăsescu.

4. Vorbiți cu cineva despre asta.

„Fie că este un/o prieten/ă, cineva din familie sau un terapeut, vorbiți despre ceea ce simțiți. Dacă nu vă simțiți confortabil să faceți asta, atunci scrieți într-un jurnal. Iar, atunci când simțiți că vă cuprinde furia, folosiți această energie – faceți curat, scrieți, dansați, plantați flori, etc. Energia furiei este puternică și, dacă tot apare, în loc să punem paie pe foc, mai bine o folosim constructiv și rezolvăm două lucruri deodată – facem ceva constructiv și ne eliberăm în proces”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).

Astfel, timpul, atenția, gândurile și acțiunile orientate către teama de pandemie sunt manifestarea energiei noastre vitale, de zi cu zi. Cantitatea de efort pe care o investim în a ține viu acest aspect din noi, duce în timp la epuizare și ne face să ne pierdem concentrarea, răbdarea, ne poate provoca insomnii, oboseală cronică, dereglări digestive, tendința de a ne închide în noi, de a ne izola, atacuri de panică sau chiar depresie.

În opinia psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), toate aceste reacții vin odată cu alegerea noastră (conștientă sau nu) de a păstra conexiunea vie cu toate senzațiile, gândurile și trăirile care vin la pachet cu frica, îngrijorarea sau nesiguranța. „Frica are putere doar în măsura în care alegem să i-o oferim noi.

Dacă alegem să oprim alimentarea fricilor și să ne concentrăm pe lucrurile pozitive, atunci aceasta își va epuiza resursele iar impactul ei asupra noastră va scădea considerabil. Frica este ca bateria telefonului. O alimentăm prin a băga telefonul în priză. Cu cât stă mai mult conectată la curent, cu atât mai mult se va încărca și va păstra aprinsă sursa anxietății noastre (telefonul). Dacă, dintr-un motiv oarecare, ar primi o tensiune mult mai mare decât cea normal, ni s-ar prăji atât bateria cât și telefonul. Din momentul în care decidem să scoatem telefonul din priză și să epuizăm resursele bateriei, aceasta va rămâne fără putere și în final va înceta să ne controleze”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Durerile de cap, afecțiunile sistemului digestiv, afecțiunile rinichilor, ale urechilor, amețeala, greața, etc., toate sunt semne clare ale nivelului de stres sub care trăiește fiecare această perioadă de criză, este de părere Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).

Capul

Urechile

Gura/Dinții

Nasul

Gâtul

Ficatul

Rinichii

Plămânii

Sistemul digestiv

Coloana vertebrală

Potrivit psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), semnele depresiei în rândul copiilor pot fi variate, însă există câteva elemente comune care ar trebui să ne îngrijoreze:

(1) iritabilitatea și/sau furia se manifestă adesea în rândul copiilor care dezvoltă, inițial forme ușoare de depresie, dar care se pot acutiza destul de repede dacă nu sunt ameliorate;

(2) simptome care se manifestă prin dureri corporale, în special la nivelul mușchilor, stări permanente de neliniște, stres în timpul despărțirii de părinți;

(3) pierderea interesului față de activitățile obișnuite,

(4) retragerea din activități sociale plăcute până în acel moment;

(5) dificultăți de concentrare;

(6) fuga de acasă sau discuții despre acest subiect cu alți prieteni pe Facebook;

(7) discuții despre moarte și sinucidere;

(8) apetit crescut sau scăzut, schimbarea bruscă a greutății corporale (în special prin luarea de kilograme în plus),

(9) comentarii pe rețelele sociale care indică lipsa de speranță sau stima de sine scăzută.

„Desigur, semnele diferă de la copil la copil, iar în câteva cazuri există posibilitatea să nu identificăm niciunele dintre aceste semne, întrucât copiii din ziua de azi sunt tot mai inteligenți și știu cum să-și ascundă emoțiile mai bine decât o făceam noi acum una sau două generații. Noi când doream să plângem, plângeam pur și simplu. Când eram supărați, ne manifestăm ca atare; și partea bună este că ne trecea supărarea destul de repede. În zilele noastre, un copil poate ține o supărare în el pentru un timp îndelungat, iar această auto-impunere îi poate afecta vizibil viața: devine tot mai irascibil, furios, agresiv și poate lua decizii pripite care uneori îi pot pune în pericol viața (consum excesiv de droguri, alcool, gânduri și tentative suicidale)”, declară psihologul Andra Tănăsescu.

Cum ne putem ajuta copilul ca să învingă depresia?

Specialistul este de părere că părinții trebuie să fie primii care să identifice anumite derapaje de comportament ale copilului și să apeleze la profesioniști specializați în psihologia copilului pentru a primi un plan de recuperare. De asemenea, pentru a ameliora simptomele depresiei, psihologul Andra Tănăsescu le recomandă părinților să urmeze anumiți pași:
1. Încurajați copilul să iasă zilnic din casă și să facă mișcare (nu trebuie neapărat să facă sport, ci o plimbare împreuna cu familia îl poate ajuta)
2. Supervizarea lui atunci când urmează un tratament medicamentos (dacă un specialist îi recomandă un tratament medicamentos, este foarte important să-i monitorizăm fiecare etapă din tratament, astfel încât copilul să îl respecte)
3. Faceți-vă timp pentru a vorbi! Unii copii nu știu să-și verbalizeze emoțiile, însă cu răbdare și cu ajutorul unui psiholog. Este foarte important să învățăm să-i ascultăm și să le câștigăm încrederea.
4. Schimbarea alimentației. Uneori, excesul de toxine din mâncăruri nesănătoase pot avea efecte nebănuite asupra stării noastre psihice si de fizice, pe termen lung.

Din păcate, impactul cel mai puternic și care ne expune la riscuri și mai mari este cel psiho-emoțional. Potrivit psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), perioadele lungi de stres ridicat pot provoca anxietate, atacuri de panică sau chiar depresie. Mai mult decât atât, dacă aceste reacții sunt ignorate, se creează un dezechilibru psiho-emoțional care poate avea efecte nocive atât asupra sănătății emoționale cât și asupra celei fizice.

„Stresul îndelungat, susținut printr-o stare constantă de panică, are efecte dăunătoare în ceea ce privește funcționarea eficientă a celulelor albe care luptă împotriva infecțiilor. Acțiunea acestora poate fi suprimată și astfel, mecanismele naturale ale corpului cedează. Vulnerabilitatea creată de stres crește semnificativ probabilitatea de a ne îmbolnăvi sau de a face forme mai severe de răceală si gripă. Iar în această perioadă, este important să ne păstrăm sănătatea, fizică și psiho-emoțională, la cote înalte. Nu contest, există persoane pentru care expunerea la acest virus reprezintă un risc real. Cei care au o stare precară de sănătate, copiii și adulții cu imunodeficiențe, persoane care au deja sistemul imunitar scăzut din alte motive decât cele ale infecției cu Covid–19, toți aceștia au motive puternice de a se teme de acest virus”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Totodată, specialistul afirmă că, dincolo de aceste situații, este important să ne păstrăm calmul și luciditatea. În timp de criză, frica este sănătoasă, ca parte a instinctului nostru de supraviețuire și un risc există pentru fiecare dintre noi, panica ne destabilizează și ne face să acționăm imprudent, fără să gândim.

Ce este important să facem în perioada asta ca să trecem cu bine de ea?

1. Informarea din surse autorizate. „Este foarte important să căutăm informațiile care vin stric din surse sigure, de încredere, autorizate, precum cele de informare directă ale autorităților: Ministerul Sănătății, Ministerul de Interne, ISU, Guvern, MApN. EVITAȚI orice altă sursă de informații, care ar putea căuta doar să răspândească panica sau să profite de aceasta situație pentru propriul câștig”, explică psihologul.
2. Să oprim propagarea haosului! „Chiar dacă nu putem opri publicațiile, posturile, canalele sau persoanele rău intenționate, putem alege să le ignorăm și să le reducem „audiența”. În felul acesta, dacă nu îi vor mai asculta oamenii, nu vor mai avea cum să propage panica inutilă”, spune psihologul Andra Tănăsescu.
3. Aprovizionarea cu strictul necesar, nu cu inutilități! „Fiecare să își asume responsabilitatea pentru propria igienă, contribuție și acțiuni. Dacă avem posibilitatea, să reducem interacțiunea cu ceilalți, ieșirile inutile și consumerismul determinat de starea de panică. Să luăm lucrurile de care avem reală nevoie, care chiar ne pot fi de folos, în cantități firești”, spune specialistul.
4. Este important să ne păstrăm simțul umorului în această perioadă! Prin antrenarea în activități care provoacă râsul, bucuria, veselia, contribuim la menținerea echilibrului psiho-emoțional. Printr-o oră de râs pe zi, ne păstrăm o atitudine pozitivă, deschisă și ne întărim sistemul imunitar care poate lupta eficient împotriva posibilelor infecții.
5. Reorientarea atenției către vindecare și susținere. „Este important să dăm dovadă de empatie, înțelegere și compasiune față de toți cei care lucrează pentru noi, pentru a ne proteja și pentru a se asigura de stoparea răspândirii acestui virus, precum și pentru cei care nu au posibilitatea de a lucra de acasă”, declară Andra Tănăsescu.
6. Urmăriți-vă șirul gândurilor și direcționați-le către lucruri pozitive. Și aici mă refer, dacă observați că tendința minții este de a crea scenarii apocaliptice, preluați controlul! Treceți la butoane și mutați-vă atenția către lucrurile pozitive, productive și frumoase din viața voastră. Tranformând asta într-un obicei, ne antrenăm pentru a ne păstra claritatea mentală în orice tip de situație, prezentă și viitoare, ne sfătuiește psihologul.
7. Să ne orientăm gândirea către vindecare, bucurie și iubire. „Bucuria deschide, relaxează și vindecă. Luați-vă 10-20 de minute pe zi să vă gândiți la toate lucrurile bune din viața voastră. Gândiți-vă la toți oamenii care vă iubesc, pe care îi iubiți și care sunt sănătoși. Fiți recunoscători pentru toată munca pe care o depun specialiștii pentru a ne asigura condițiile cele mai bune în această perioadă dificilă. Aveți răbdare cu voi și cu cei din jurul vostru. Pentru toți este dificil. Hai să fim mai empatici și să tratăm totul cu răbdare și compasiune”, explică specialistul.
8. În final, haideți să ne îngrijim de propria liniște și stare de bine. „Haideți să facem lucruri pentru a ne calma, care ne aduc bucurie și care ne fac să râdem. Râsul, dansul, activitățile care ne cresc nivelul de serotonina, contribuie semnificativ la creșterea și fortificarea sistemului nostru imunitar. Sunt din ce în ce mai multe persoane care organizează întâlniri, petreceri, seri de karaoke, evenimente de social games online! Participați și voi! Organizați ceva! Căutați soluții care să vă scoată din panică și care să vă aducă zâmbetul pe buze!”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică INLPSI.

„Diferența dintre un om puternic și ceea ce numim a fi „slab” constă în modul în care își gestionează acele slăbiciuni. Cel care este văzut ca fiind puternic vede slăbiciunile ca oportunități de a crește. Profită de ceea ce nu știe, se motivează și își depășește acele limitări. Nu este niciun secret, nici o genă mai specială. Este pur și simplu un tip de gândire orientat către soluții și rezultate, către depășirea limitelor și evoluție constantă”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Eroii sunt criticați când își arată fața umană, cea vulnerabilă
Totodată, specialistul afirmă că orice om, oricât de neclintit pare din afară, poate simți frică și neliniște. Poate plânge și poate avea uneori nevoie de o vorbă de încurajare, de o îmbrățișare sau de odihnă.
„Multe persoane judecă astfel de oameni atunci când lasă garda jos și își arată partea vulnerabilă. Își construiesc în mintea lor imaginea unor oameni imbatabili, indestructibili care nu au privilegiul de a fi umani. Astfel de oameni curajoși sunt de multe ori „divinizați” de ceilalți și sunt criticați dacă își arată partea umană. Din păcate, „divinizatorii” fac aceste lucruri pentru a-și crea scuza perfectă ca să nu își depășească propriile limitări. Este mai simplu să spună „El poate, pentru că el este special. Eu sunt un simplu muritor de rând și așa sunt eu. Nu mă pot schimba”. Acest lucru, în mintea lor, îi scutește de responsabilitate și de efortul de a se apuca de treabă”, declară psihologul Andra Tănăsescu

Gestionarea criticii este cheia curajului
Cei asumați vor ști cum să gestioneze critica și vor alege să arate aceasta parte vulnerabilă celor care vor aprecia curajul lor, pe restul eliminându-i din rândurile lor. Ceilalți, se vor speria în fața judecății și se vor închide în cochilia lor poate pentru totdeauna.
„Problema cea mai mare a oamenilor este lipsa de asumare a propriilor frici și „slăbiciuni”, fapt ce determină apariția unei aparente măști de putere, care vine în realitate cu foarte multă presiune. Tot ce face este să consume omul din interior, puțin câte puțin, până când acesta va ceda. Puterea adevărată nu vine din a nu plânge niciodată, ci din curajul cu care recunoaștem că avem nevoie să plângem; vine din decizia de a ne da voie să o facem, să trăim tristețea, iar apoi putem să ne ridicăm mai puternici”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).

Citește și:

Psiholog: „Nu înseamnă egoism să ne iubim pe noi înșine”

Psiholog: „Viitorul nu există! Nu apucăm niciodată să îl trăim cu adevărat!”

Ne ghidăm viața după credințele și valorile instalate în copilărie

Trecutul a fost și nu va mai fi niciodată. Rămân doar impresiile noastre și ceea ce ne reconstruim în mintea noastră. Amintirea momentelor trecute este reconstruită din nou și din nou în mintea noastră și capătă semnificația pe care alegem noi să i-o dăm.

În opinia psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), generațiile anterioare experimentau mai des fericirea deoarece obișnuiau să concentreze experiența pe momentul prezent, rareori proiectându-și viața în viitor. Mergând și mai în spate, să zicem 2-3-4-5 secole în urmă, oamenii erau atât de preocupați cu supraviețuirea încât proiecția viitorului nu era pe lista lor de priorități. Acesta a fost si motivul pentru care până și conceptul de „călătorie în timp” a fost menționat foarte târziu în istoria omenirii, când oamenii își satisfăceau mai ușor nevoile fundamentale (hrană, adăpost etc.) și puteau să se gândească la mai multe lucruri decât la supraviețuire”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Viitorul este doar plăsmuirea imaginației noastre. Prezentul este real!

Specialistul afirmă că dintr-un moment trist putem alege să ne focusăm pe durerea pe care o readucem în mod constant la viață. Ne conectăm în mod repetat la ce s-a întâmplat, prin a accentua totul și a păstra cât mai vie amintirea tristeții de atunci. O altă variantă ar fi să ne amintim părțile frumoase, lecțiile și modul în care ne-a ajutat să devenim mai buni. În acest fel, ne concentrăm resursele pe părțile bune și dăm naștere unor emoții și stări plăcute.
„Viitorul nu există. Nu apucăm niciodată să îl trăim cu adevărat. Viitorul este o construcție a minții noastre, menită să ne pregătească pentru posibile scenarii care să nu ne scoată prea mult din zona de confort. Este o proiecție a viselor, obiectivelor, dorințelor noastre, care există doar în mintea noastră. Este drumul imaginar pe care ni-l trasăm, astfel încât să trăim cu simțul unei direcții în viață; însă el nu există ca un moment ce poate fi trăit cu adevărat, ci noi ajungem să trăim ceea ce am visat despre viitorul nostru, în momentul prezent. Singurul moment cu adevărat viu este acum! Scurt dar plin de viață! Dintr-o multitudine de acum-uri scurte, construim un prezent dinamic, în continuă mișcare; prezent care este cu adevărat singurul moment care contează, singurul moment în care poți real să zâmbești, să plângi, să te întristezi, să te bucuri, să iubești”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).

Citește și:

Actualizarea sinelui, o nouă nevoie a oamenilor în mileniul III. Explicațiile psihologului

Hipnoterapeutul Eugen Popa: „Toată realitatea este reglată de mentalitatea noastră”

Ne ghidăm viața după credințele și valorile instalate în copilărie