Kenin a învins-o azi pe Garbine Muguruza, în finala Australian Open, cu scorul de 4-6, 6-2, 6-2. S-a născut la Moscova, dar trăiește și reprezintă Statele Unite ale Americii. Este antrenată de tatăl ei, iar jocul ei a fost caracterizat de specialiști ca fiind unul foarte curajos.

Are 3 titluri WTA în carieră şi aproape 3 milioane de dolari obţinuţi din premii la tenis până la această vârstă. Este antrenată de tatăl său.

„Visul meu a devenit realitate. Nu pot să descriu acest sentiment. Am muncit din greu. Au fost cele mai bune două săptămâni din viața mea”, a declarat ea imediat după câștigarea trofeului.

„Visul meu a devenit realitate”

Înainte de finală, după cîștigarea semifinalei, Kenin declara: „Este un vis devenit realitate. Am visat toată viaţa mea la acest moment. Nu am cuvinte să spun ceea ce simt. Am stat foarte bine. Am încercat să preiau controlul, o respect enorm pe Ash, a fost un meci foarte dificil, un meci de calitate.

Am fost pregătită pentru totul. Aşa m-am născut, pregătită de orice. Am crezut în mine că pot câştiga şi am câştigat. Sunt din Miami, sunt obişnuită cu căldura, folosesc prosoapele cu gheaţă. Nu contează cum e vremea. E un moment mare în cariera mea şi abia aştept această provocare”, a declarat Sofia la finalul partidei.

Povestea Sofiei

Kenin, care preferă să i se spună „Sonya”, s-a născut la 14 noiembrie 1988 la Moscova, dar este cetățean american. Părinții ei au emigrat în SUA când era un bebeluș.

La 7 ani, Kenin a început să joace în turneele de tineret din SUA. În 2014, reprezemta SUA la Olimpiada de Vară pentru Tinerete și în echipa de Fed Cup. În 2017, a devenit jucătoare de tenis profesionistă și a ajuns în turul trei la US Open, pierzând în fața Mariei Sharapova. A ajuns în aceeași fază a turneului și în următorii doi ani. Până la Australian Open de anul acesta, Openul Franței din 2019 (turul patru) a fost cel mai lung parcurs al său într-un turneu de Grand Slam. A învins-o atunci inclusiv pe Serena Williams în turul al treilea.

Kenin a declarat în nenumărate rânduri că părinții ei s-au sacrificat pentru ca familia să-și îndeplinească visul american.

Citește și:

O româncă aduce aurul olimpic la bob

Mamă și fiică pilotează același avion pentru prima dată în istorie

O româncă este campioană mondială la alergare montană

Osaka a refuzat să se piardă. Mai târziu, când mulțimea i-a sărbătorit victoria, Naomi Osaka a strălucit în lumina reflectoarelor. Din nou. Oricât de mic ar fi lucrul pe care-l face pe teren, Osaka atrage atenția asupra ei, dar i-ai racheta din mână și veți vedea cum se lumina reflectoarelor începe să pălească. Născută în Japonia și crescută în SUA de o mamă japoneză și un tată haitian, a fost întrebată într-un interviu la televiziunea australiană dacă este pregătită să devină imaginea Jocurilor Olimpice de la Tokio din 2020. „Nuuu..Sper de dragul lor să nu o facă“, a răspuns ea.

Anul trecut pe vremea asta, Osaka era numărul 72 mondial. De mâine, este numărul 1. La numai 21 de ani, Naomi este primul jucător, indiferent de sex, din Japonia care ajunge liderul tenisului mondial. Osaka este prima femeie de la Jennifer Capriati în 2001, care câștigă unul după altul primele două turnee de Grans Slam. Pare că fata asta nu are unde să meargă decât înainte. Prin consolidarea victoriei de anul trecut de la US Open, Osaka a demnstrat la Melbourne că este o forță.

Gestionarea emoțiilor

Osaka se așteaptă la multe de la ea însăși. A lucrat în ultimul an la rever foarte mult, astfel că în finala de ieri, asta a ajutat-o foarte mult. A lucrat la serviciu pentru a și-l îmbunătăți, ceea ce a dus la nouă ași în finală, și 59 în tot turneul.

Iar împotriva lui Kvitova, Osaka a putut să-și gestioneze emoțiile după ce al doilea set i-a fost șterpelit de sub nas, deși avusese trei mingi de meci. Săpânirea emoțiilor nu a fost punctul ei forte. A pierdut o semifinală la Brisbane doar pentru s-a înfuriat simțind că nu este un meci pe care un campion l-ar putea pierde.

În timpl finalei, la Melbourne ploaia amenința să vină. Câteva picături chiar au căzut în al treilea set, ceea ce a dus la tragerea acoperișului. Dar Osaka își poate crea propriul sistem de vreme, iar nori de furtună se adunau deasupra capului ei în al doilea set când Kvitova a devenit și mai agresivă și a ținut-o pe Naomi pe linia de fund.

După încheierea celui de al doilea set, Osaka și-a lăsat racheta deopartă, i-a întors spatele adversarei, a tras aer în piept, încercâns să se adune. A luat o pauză de vestiar, și a părăsit terenul în lacrimi.

„Încercam să-mi spun că nu puteam face nimic mai mult, dar întotdeauna există dubii. M-am gândit că trebuie să mă concentrez pe lucrurile pe care le pot controla. Știam că evoluez împotriva celor mai bune jucătoare din lume și nu trebuie să mă aștept niciodată ca lucrurile să fie ușoare” a mai spus Naomi Osaka.

A revenit pe teren un alt om. Cât a lipsit, și-a reamintit că Kvitova este o excelentă jucătoare. Și-a spus că trebuie să se aștepte la o luptă grea. Și a luat-o de la capăt, construind.

Citește și: