I-a plăcut ideea de a se duela, scrima fiind foarte bine descrisă în cărţile lui Alexandre Dumas. Pentru Laura Badea, aceste cărţi în care descoperea lumea muschetarilor au fost un fel de iniţiere, de pătrundere în lumea duelurilor. Puţină lume ştie că Laura este stângace şi că toate victoriile ei au fost obţinute ţinând floreta cu mâna stângă.

„Am început scrima în 1983, la Clubul Sportiv Şcolar nr. 1 din Bucureşti. A fost frumos, pentru că eram foarte mulţi copii dornici de aventură şi, bineînţeles, ambiţia, tenacitatea, dorinţa de a accede pe prima treaptă a podiumului au făcut diferenţa în cele din urmă. Dar am avut colegi minunaţi, atât fete, cât şi băieţi, un colectiv de antrenori foarte buni, foarte inimoşi, care ne-au susţinut. Nu a fost uşor, pentru că nu este suficient doar să ai o pregătire fizică foarte bună, o tehnică de excepţie, ci trebuie să ai şi psihic pe măsură. În momentele cheie, în momentele importante, psihicul are rolul decisiv. (…) Am învăţat că floreta nu este o armă, ci o prelungire a braţului meu stâng, o prelungire care mă ajută să-mi îndeplinesc visurile şi, bineînţeles, să ajung să practic marea performanţă. Şi aşa am ajuns să îndrăgesc floretele, să am foarte mare grijă de ele, totul să fie perfect”, declara pentru AGERPRES Laura Badea, într-un interviu, în 2015.

„Era primul pas”

A fost antrenată succesiv de antrenoarele emerite Rodica Popescu şi Maria Vicol. În 1988, s-a transferat la CSA Steaua, unde a fost pregătită, inclusiv la lotul naţional, de antrenorul emerit Tudor Petruş.

Sportivă ambiţioasă, dispunând de calităţi remarcabile, a fost campioană naţională de junioare şi senioare, în perioada 1987-2004. Ca lider incontestabil al celei de-a doua generaţii ”de aur” a floretei feminine româneşti, a obţinut titlul olimpic la floretă individual la Jocurile Olimpice de la Atlanta (SUA, 1996), contribuind şi la medalia de argint cucerită împreună cu echipa, la aceeaşi competiţie. Performanţa de la Atlanta a Laurei Badea nu a mai fost egalată de nicio floretistă până în prezent.

„În 1992, la Barcelona, era prima mea participare la Jocurile Olimpice şi mi se spusese în urmă cu câteva zile că nu voi participa în proba individuală, ci doar în proba pe echipe. Am fost puţin supărată, bineînţeles, pentru că mă calificasem să trag în primele trei, dar antrenorul a fost cel care a decis. M-am supus, în cele din urmă, alegerii dumnealui şi am tras, în schimb, foarte bine în proba pe echipe. În meciul împotriva Chinei am făcut trei victorii, inclusiv asaltul decisiv pentru a câştiga şi a ajunge în finală. Am pierdut meciul cu Italia, dar am câştigat împotriva Rusiei. Am luat prima medalie olimpică la 22 de ani, la Jocurile Olimpice de la Barcelona. Este cea mai dragă, pentru că visul meu a fost să ajung la Jocuri. Tatăl meu şi mama mea m-au susţinut foarte mult şi reuşisem. Era primul pas. Au urmat ceilalţi, care au fost frumoşi, valoroşi şi foarte importanţi în cariera mea. (…) Deci pot să spun că am fost o răsfăţată a sorţii, pentru că am avut oameni minunaţi în jurul meu, o adevărată echipă, care m-a susţinut şi m-a ajutat să ajung la lotul naţional şi după aceea la lotul olimpic, pentru ca în cele din urmă să câştig în 1996, la Atlanta, medalia olimpică, cea mai râvnită medalie de către orice sportiv”, spunea Laura Badea în interviul acordat AGERPRES.

A fost dublă campioană mondială, la Atena (1994), cu echipa, şi la Haga (1995), la individual. De asemenea, a fost cvadruplă campioană europeană la individual în 1996, la Limoges, în 1997, la Gdansk, şi în 2004, la Copenhaga (două medalii), potrivit site-ului www.cosr.ro.

Cariera

A mai obţinut o medalie de bronz cu echipa la Jocurile Olimpice de la Barcelona (1992), un loc 4 la Sydney (2000), un loc 5 la Atena (2004); două medalii de bronz şi două de argint la individual la Campionatele Europene de la Linz (1993), Bolzano (1999), Cracovia (1994) şi Moscova (2002); o medalie de bronz (Moscova – 2002) şi două de argint cu echipa la CE de la Bolzano (1999) şi Madeira (2002).

La campionatele mondiale a obţinut, cu echipa, cinci medalii de argint, la Essen (1993), la Haga (1995), la Cape Town (1997), în La Chaux de Fonds (Elveţia-1998), la New York (2004) şi două medalii de bronz la Lisabona (2002) şi la Havana (2003).

Este profesoară de educaţie fizică, fiind absolventă a Academiei Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport (ANEFS). Din 1992, este maestră a sportului, iar din 1994, maestră emerită a sportului. În 2003, a obţinut un Master în ”Comunicare şi managementul resurselor umane” din partea Universităţii Bucureşti şi, în 2007, un Master în ”Management şi marketing în sport” din partea Universităţii ”A.I. Cuza” din Iaşi.

În perioada 2005-2011, a fost membru al Comisiei de regulament din cadrul Federaţiei Internaţionale de Scrimă. În 2007, a devenit membru în consiliul director al Agenţiei Naţionale Anti-Doping. În 2014, a fost aleasă membru în Comisia de cultură olimpică şi patrimoniu a Asociaţiei Comitetelor Olimpice Europene.

Este colonel în rezervă.

A fost Ambasador al României pentru Sport, Toleranţă şi Spirit Sportiv pe lângă Consiliul Europei (2004-2011), director la Departamentul de educaţie olimpică, sport şcolar şi universitar în Comitetul Olimpic şi Sportiv Român (COSR) (2005-2012). A fost preşedintele Comisiei Sportivilor din cadrul Comitetului Executiv al COSR.

În noiembrie 2004, după 23 de ani de carieră, fosta campioană olimpică s-a retras din activitatea sportivă. În noiembrie 2008, a devenit doctor în sport. A fost vicepreşedinte (2005-2011) şi preşedinte (2017-2018) al Federaţiei Române de Scrimă. A fost consilier al preşedintelui Comitetului Olimpic şi Sportiv Român (COSR) (din 2012 până în 2018) şi director al Academiei Olimpice Române.

A primit ”Trofeul naţional pentru sport” (1994), ”Premiul naţional pentru sport” (1995), pentru ca, în 1996, să fie desemnată cea mai bună sportivă a anului din România. I-au fost decernate distincţiile Ordinul naţional ”Pentru merit” în grad de comandor (2000) şi Ordinul „Meritul Sportiv” Clasa I (2004). În anul 2007, a primit Emblema de Onoare a Armatei României.

În septembrie 2012, a fost distinsă cu Ordinul Naţional ”Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, conferit de Preşedinţia României. În 2013, a fost inclusă în ”Hall of Fame” al Federaţiei Internaţionale de Scrimă (FIE).

Este căsătorită din 1999 cu sabrerul Adrian Cârlescu şi au împreună o fiică, Maria.

sursa: Agerpres

Citește și:

Fostă campioană mondială la atletism, judecătoare la Oradea

„The Guardian”, despre spitalul construit din donațiile oamenilor

Renee Zellweger, de la calvarul personal și transformările fizice, la triumful suprem

Nastasia Urbano, în vârstă de 57 de ani, a pozat alături de supermodele, precum Lina Evangelista, a fost faţa celebrului parfum Opium produs de Yves Saint Lauren şi a luat cina cu Jack Nicholson şi Andy Warhol, în 1980.

Acum, aceasta a ajuns să doarmă pe străzi sau pe holurile băncilor din Barcelona.

La vârsta de 20 de ani, Nastasia Urbano era deja pe coperta revistei Vogue şi se mutase în New York unde semnase cu faimoasa agenţie Ford Models. S-a bucurat de un succes enorm şi a trăit o viaţă la care mulţi pot doar visa.

“Am pozat pentru toate revistele, eram iubită de toată lumea. Mi se ofereau câte un milion de dolari pe an, pentru doar 20 de zile de muncă, timp de trei sau patru ani. Luam într-o zi cina cu Jack Nicholson, în următoarea zi cu Andy Warhol şi chiar cu Roman Polanski. Mergeam la petreceri cu Melanie Griffith, Don Johnson, Simon şi Garfunkel. Eram pe punctul de a merge la nunta Madonnei cu Sean Penn, pentru că David Keith era invitat şi eu eram într-o relaţie cu el atunci, însă eram mahmuri şi nu ne-am putut ridica din pat. Aveam totul, trăiam ca o regină.”, a spus fostul model.

Nastasia Urbano spune că viaţa ei s-a schimbat când l-a întâlnit pe bărbatul care i-a devenit soţ şi tată al copiilor ei. Aceasta spune că, în cele din urmă, a lăsat-o doar cu hainele de pe ea.

“Plătea totul din banii mei. La doar două zile după ce l-am cunoscut, a vrut să-i cumpăr un BMW şi, ca o proastă, am semnat cecul. Eram îndrăgostită…”, a mai adăugat aceasta.

Citește continuarea pe jurnalul.ro

Au fost luate în considerare mai multe criterii: numărul de centre de relaxare si tratament, restaurantele în care pot mânca vegetarienii, sălile de sport, dar şi numărul mediu de ore cu soare şi preţul unei vacanţe.

Paris, Franța

Cel mai romantic oraş din lume, Parisul, nu îşi atrage vizitatorii doar cu muzeele, croazierele pe Sena sau cartierele boeme. Capitala Franţei are şi aproape 900 de spa-uri, pe care turiştii le pot vizita pentru a se relaxa. Asta după ce au vizitat măcar unul dintre cele 139 de parcuri. Iar bucătăria franţuzească fină poate fi şi în variante vegetariene. Mai mult de 1300 de restaurante din Paris oferă meniuri vegane.

Chiang Mai, Tailanda

Oraşul thailandez Chiang Mai are nu mai puţin de şapte spa-uri pe kilometru pătrat, aproape 250. În cea mai renumită staţiune montană din Thailanda turiştii pot mânca la unul dintre cele 307 restaurante vegane. Cu mai mult de 2500 de ore însorite pe an şi preţul mediu pentru o noapte de cazare de doar 40 de dolari pe noapte, Chiang Mai este pe al doilea loc în clasament.

Barcelona, Spania

La Barcelona, turiştii se pot relaxa în unul din cele mai mult de 500 de centre SPA din oraş. Sunt aproape 1400 de restaurante vegane în capiatala catalană şi 32 de centre de yoga. Asta dacă oamenii nu vor să profite de plajele din Barcelona, care beneficiază de mai mult de 2.500 de ore însorite pe an.

Pattaya din Tailanda și Vancouver din Canada au intrat și ele în top 5. Pattaya a marcat la centrele spa de cinci stele și centrele de fitness, în timp ce în Vancouver, combinația de săli de gimnatiscă, spa, restaurante, magazine de alimente sănătoase și de obiective de diverstisment în aer liber a propulsat orașul pe locul 5.

În top au existat și orașele americane Miami (locul 6), San Francisco (locul 7), Washington (locul 15), New York (locul 17) și Las Vegas (locul 20). Capitale europene ca Dublin (locul 22) și Amsterdam (locul 24) au pierdut top 20. Londra se află pe locul 67 pentru că nu are multe studiouri de yoga și pentru că este foarte scump să rămâi în acest oraș peste noapte. Dar are totuși 4000 de rerstaurante pentru vegani și vegetarieni și 665 de spa.

Citește și: