Totuși, în această perioadă am lucrat într-un alt loc pe care l-am considerat toxic. Trecând prin diverse etape ale vieții, am simțit ruptura foarte profund.

Jobul tău vs. carieră

Cariera și jobul sunt două chestiuni total diferite. Este posibil să-ți găsești un țel în cadrul carierei. Dar, găsirea acestuia poate să apară și la un job, la o companie potrivită cu oameni care-ți plac. Poți să-ți adori cariera, dar să nu-ți placă jobul, mai ales dacă este la un loc de muncă toxic.

Identifică ce înseamnă „toxic”

Erau două scenarii când m-am aflat într-un mediu de lucru care era pur și simplu toxic. În ambele cazuri, problema nu avea legătură cu jobul actual, ci cu oamenii și cu orientarea companiei în care lucram.

Identificarea modului în care arată un loc de muncă toxic poate fi nuanțată. Am lucrat în organizații unde mulți oameni s-au plâns de ideile toxice. Și totuși, ezitau să facă ceva în legătură cu asta. Unii dintre ei lucrau în companie de ani de zile, dar eu după numai câteva luni, am decis că nu este locul potrivit pentru mine.

Iată câteva semne ale unui mediu de lucru toxic:

• Un manager care este abuziv verbal și emoțional
• Așteptările de a lucra peste program fără remunerație și fără fi conștient că asta îți poate afecta sănătatea și starea de bine
• Lipsa susținerii, a ideilor organizatorice sau a resurselor adecvate
• Colegi care te vorbesc pe la spate și te sabotează
• Idei furate, competiție între angajași și lipsa muncii în echipă

Te blochezi

Una dintre cele mai mari provocări cu care m-am confruntat a fost să nu mă pierd cu firea în fața unor astfel de situații. Dacă te regăsești în orice fel de scenariu toxic, inclusiv la muncă, asta poate duce la o situație în care mulți ne blocăm: „nu sunt suficient de bun.”

Mie mi s-a întâmplat, mai ales când, la un an după prima experiență toxică la un loc de muncă, m-a regăsit într-un mediu de lucru asemănător. A devenit și mai dificil să-mi mențin ideea că, nu numai că era ceea ce voiam să fac, dar ci și ceea ce trebuia să fac. Am început să simt toxicitatea pe care o întâlneam se datora eșecurilor mele.

Să mă aleg pe mine

Evadarea din ambele medii de lucru a implicat multe nopți de nesomn, multe lacrimi și multe gânduri. În cele din urmp, nu a rămas decât o singură soluție. Trebuia să plec. Orice începe să-ți ia bucuria și respectul de sine nu are ce căuta în viața ta.

Eram norocoasă că mă aflam într-o situație financiară stabilă, cu o carieră productivă ca freelancer și cu un partener care mă susținea. Eliminând toxicitatea din viața mea mi-am făcut timo și am devenit capabilă emoțional să mă concetrez să găsesc ceva care mi se potrivea.

Ori de câte ori hotăram să închis o ușă acolo unde nu era locul, am primit în schimb ceva care mă ajuta în moduri în care nu m-aș fi gândit sau pe care nu le-aș fi remarcat.

Să închid ușa în spatele meu m-a învățat asta: Întotdeauna există o altă oportunitate care te cheamă. Doar trebuie să fii curajos.

Un text de Julia Chelaru

La 17 ani a început să se întreţină singur, lucrând ca vânzător, poştaş, lucrător de farmacie, portar, administrator de bloc. A început să joace teatru ca amator, a scris cuplete pentru spectacole de teatru de revistă prin cafenele, conform site-ului cinemagia.ro.

Dorinţa de a deveni actor a început după ce a văzut piesa „Pescăruşul” de Cehov, când avea 14 ani. În 1966 a fost acceptat de renumitul Studio Actor’s unde a studiat sub îndrumarea profesorului Lee Strasberg. A fost apreciat drept cel mai bun actor al sezonului pentru stagiunea 1967-1968 cu piesa „The Indian Wants the Bronx”, jucată pe Broadway pentru care a fost recompensat cu un premiu Obie. Ulterior a câştigat un premiu Tony pentru „Does the Tiger Wear a Necktie?”, conform site-ului imdb.com.

Debutul cinematografic a fost în 1969, în filmul „Me, Natalie”, urmat de pelicula „Panic in Needle Park” (1971) unde a jucat rolul unui drogat. Rolul lui Michael Corleone din „The Godfather” (1972) a fost unul dintre cele mai impresionante, aducându-i nu doar celebritatea, ci şi o nominalizare pentru Premiul Oscar.

Al Pacino a fost tentat să joace în filme care să-l facă remarcat, între care amintim rolurile din „Serpico” (1973) şi „Dog Day Afternoon” (1975). Trei ani la rând a fost nominalizat pentru cel mai bun actor la premiul Academiei. Au urmat rolurile din „Bobby Deerfield” (1977) şi din „And Justice for All” (1979), cel din urmă aducându-i încă o nominalizare la premiul Academiei pentru cel mai bun actor, „Cruising” (1980), „Author! Author!” (1982), „Scarface” (1993), „Revolution” (1985), notează cinemagia.ro.

În 1989 a regizat un film, „The local stigmatic”, şi a jucat în „Sea of Love”, în rolul unui poliţist alcoolic. Întorcându-se la familia Corleone, a făcut „The Godfather III” (1990) şi primul său rol de comedie în „Dick Tracy” (1990). Acesta i-a adus o altă nominalizare pentru premiul Academiei pentru Best Supporting Actor, şi, doi ani mai târziu, încă o nominalizare pentru „Glengarry Glen Ross” (1992).

A urmat „Frankie and Johnny” (1991), iar în 1992 a câştigat premiul Academiei pentru cel mai bun actor pentru rolul din „Scent of a Woman”. În următorii ani, Pacino a început să realizeze roluri mari în filme mari cu o frecvenţă mai mare. „Carlito’s Way” (1993) este un alt film clasic cu gangsteri, ca şi „Heat” (1995), regizat de Michael Mann. S-a reîntors pe scaunul de regizor pentru adaptarea după Shakespeare „Looking for Richard” (1996). „City Hall” (1996), „Donnie Brasco” (1997) şi „The Devil’s Advocate” (1997) au apărut tot în această perioadă. Au urmat alte două performanţe – „The Insider” (1999) şi „Any Given Sunday” (1999).

În anii 2000, a jucat într-o serie de succese teatrale, între care amintim: „The Merchant of Venice” (2004), „Ocean Thirteen” (2007), în miniseriile de televiziune „Angels in America” (2003) – premiul Emmy pentru cel mai bun actor şi Globul de Aur pentru cel mai bun actor într-o miniserie. Astfel, Pacino a devenit al 18-lea performer care a câştigat „coroana triplă” a actorilor – premiul Oscar: Best Actor, „Scent of a Woman” (1992); Premiul Tony: Best Supporting Actor-Play „Does a Tiger Wear a Necktie?” (1969) şi Best Actor-Play „The Basic Training of Pavlo Hummel” (1977); premiul Emmy: Best Actor-Miniseries.

Dintre filmele sale mai amintim: „Two for the Money” (2005), „Righteous Kill” (2008), „You Don’t Know Jack” (2010), ”The Son of No One” (2011), „Stand Up Guys” (2012), „Manglehorn” (2014), „The Humbling” (2014), „Danny Collins” (2015), „Misconduct” (2016), „The Pirates of Somalia” (2017), „Hangman II” (2017).

Între cele mai recente pelicule în care a apărut se numără „Paterno” (2018), „Once Upon a Time in Hollywood” (2019), „The Irishman” (2019). Actorul Al Pacino a fost votat al 37-lea pe lista celor mai mari staruri ale cinematografiei din toate timpurile de către Premiere Magazine.

Sursa: AGERPRES

Citește și:

Mirka, femeia din spatele măreției lui Roger Federer

Bruce Willis împlinește 65 de ani

Renee Zellweger, de la calvarul personal și transformările fizice, la triumful suprem

”Provocare acceptată! 1992 – Seul, campioană mondială, atletism 400 metri garduri! 19 ani. Imediat după cursă, nu îmi venea să cred! Habar nu aveam unde o să mă ducă viața! Judecător în penal!”, a scris judecătoarea Georgeta Ciungan pe Facebook și a postat fotografia de mai jos.

Este o fotografie făcută la Campionatul Mondial de Atletism de la Seul din 1992 și este din arhiva personală a judecătoarei. La vremea aceea era necăsătorită și o chema Georgeta Petrea.

„Este o fotografie făcută de un fotoreporter coreean.E făcută imediat după finish când priveam tabela și nu îmi venea să cred! Îmi venea să plâng!”, a declarat judecătoarea Ciungan pentru g4media.ro, unde puteți citi și materialul integral.

Sursa: g4media.ro

La şase ani după ce s-a retras din lumina reflectoarelor, protagonista seriei „Bridget Jones’s Diary” revine triumfal câştigând premiul Oscar pentru cea mai bună interpretare feminină cu rolul său din filmul „Judy”. Zellweger cântă live în acest film regizat de britanicul Rupert Goold, care spune povestea lui Judy Garland, ajunsă la 46 de ani la Londra, separată de copiii săi, datoare vândută şi luptându-se cu tot felul de dependenţe.

În filmul „Judy”, Renee a avut parte de o transformare fizică spectaculoasă, dar cel mai impresionant este modul în care trăieşte fiecare durere pe care o avea Garland. Are aceeaşi stare în care te imploră să te uiţi la ea, dar în acelaşi timp să o eviţi. Mişcările mâinilor, balansul trupului fără de care cel mai probabil s-ar fi prăbuşit, toate sunt asimilate de actriţă.

În urmă cu câteva luni, Renee Zellweger mărturisea că după ce a încheiat filmările la „Bridget Jones’s Diary”, trilogia care a catapultat-o la celebritate, sănătatea ei fizică şi psihică a fost foarte afectată şi a căzut într-o depresie, care a obligat-o să-şi întrerupă cariera între 2010 şi 2016. „Nu mă simţeam bine. Nu mă îngrijeam. Sănătatea era pe ultimul loc între priorităţile mele”, a povestit actriţa revistei Vulture.

Ea a fost nevoită să facă şedinţe de psihoterapie cu un specialist: „Mi-a spus că 99% din viaţa mea o trăim ca persoană publică şi îmi rămânea prea puţin din viaţa mea reală. Nu puteam continua astfel, nu puteam să mă gândesc tot timpul la ce să fac, când nici măcar nu ştiam ce voi face în următorii mei doi ani din viaţă”, a mărturisit ea.

„Nu puteam să mă mai văd şi nici măcar să mă mai aud vorbind. Era timpul să iau o pauză. Simţeam nevoia de o perioadă de tăcere pentru a-i asculta mai bine pe ceilalţi şi a înţelege mai bine viaţa. Plecând de la Hollywood, am devenit mai puternică. Am învăţat multe din această experienţă şi mi-a permis să mă reîntorc cu o altă stare de spirit”, a declarat ea revistei Closer.

Astfel, Renee s-a îndepărtat de viaţa publică, timp în care nu s-a mai aflat nimic despre ea.

După reapariţie sa, ea a atras mai mult atenţia prin marea schimbare a fizionomiei sale. „Sunt mulţumită că arăt diferit, pentru că trăiesc o perioadă foarte fericită a vieţii mele şi se poate vedea acum că sunt sănătoasă”, declarase Zellweger la reapariţia sa în viaţa publică.

Şi, deşi trecerea ei prin sala de operaţii estetice era mai mult decât evidentă, devenind virală reţelele de socializare, ea a insistat că nu şi-a făcut nicio intervenţie chirurgicală. „Poate părea surprinzător dar aceste comentarii nu mă ating. Recunosc în schimb că această perioadă a fost foarte dificilă pentru mine, dar cred că m-a făcut mai puternică . Pare ciudat, dar aceste comentarii m-au făcut să mă împac cu mine însămi şi să mă apreciez ca femeie şi ca persoană”, a spus actriţa.

Cu privire la viaţa ei sentimentală, actriţa a fost mereu ermetică. S-a spus că ar fi avut relaţii cu Jim Carrey, George Clooney şi cu muzicianul Jack White. A fost şi căsătorită cu muzicianul country Kenny Chesney, dar căsnicia lor nu a durat mai mult de cinci luni şi a fost anulată pe motiv de „fraudă”.

A avut o scurtă relaţie şi cu Bradley Cooper, iar din 2013 este logodită cu chitaristul şi cântăreţ Doyle Bramhall II. Despre dorinţa sa de a deveni mamă, actriţa a fost tranşantă: „Nu am nevoie de copii pentru a fi fericită”.

Renee Zellweger s-a născut în Texas în 1969, fiind cea mai mică dintre cei trei copii ai unui cuplu de imigranţi. Tatăl său, de la care a moştenit numele, s-a născut în Elveţia, în timp ce mama sa era din Norvegia. Înainte de a-şi încerca norocul ca actriţă, Zelly, cum o numesc cei apropiaţi, a făcut studii de artă dramatică la Austin, în timp ce lucra în paralel ca chelneriţă.

Oportunităţile în carieră au apărut după ce s-a mutat în Los Angeles, obţinând primul său rol principal în „Texas Chainsaw Massacre: The Next Generation”, în 1994. De atunci Zellweger a jucat în filme precum „Jerry Maguire”, „One True Thing”, „Bridget Joness Diary”, „Chicago” sau „Cinderella Man”.

sursa: Agerpres

Citește și:

Cine este Sofia Kenin, câștigătoarea de la Australian Open

Hildur Guðnadóttir, autoarea coloanei sonore din filmul „Joker”, face istorie

Cine este Sanna Marin, cel mai tânăr premier din lume

Variantele noastre micuțe, cu ochii strălucind de atâtea posibilități, probabil că oferă un răspuns minunat de ciudat. Voiam să fim prințese, supereroi sau un animal. Peste câțiva ani, răspunsurile noastre evoluau și căpătau contur. Voiam să fim artițti, veterinari, bucătari, forbaliști sau poate chiar președinte.

În anii în care ne dezvoltăm, începem  să ne descoperim identitatea în ceea ce facem. Poate că o parte din căutarea identității este corectă – ceea ce facem în 40 de ore sau mai mult pe săptămână este menit să ne formeze și să aibă un impact asupra noastră. Într-o cultură care este obsedată de realizări, ne putem simți captivi într-o roată pentru hamsteri încercând să facem mai mult sau descurajați de faptul că nu facem, că nu suntem destul. Începem să credem minciuna conform căreia valoarea noastră și ceea ce suntem începe și se termină în întrebarea: ”Ce faci?”

Orientată cumva spre realizări, am învățat această lecție în urma mai multor eșecuri. În facultate, eram super implicată în tot felul de chestii, profitam la maximum de timp, răspundeam afirmativ la orice oportunitate socială și învățam cu prețul sănătății și al sănătății. În urma acestor patru ani, m-am ales cu licență, o anemie severă și un sentiment de inutilitate care s-a transformat în depresie. Sufeream de burn out, dar tot hotărâtă să mă lupt cu timpul, sp impresionez, să fac totul la cote maxime, practic acum, fără amânări. Dacă nu ieșea așa cum îmi propusesem, simțeam că am dat greș.

Într-un final aveam trei locuri de muncă diferite – un schimb de zi la o cafenea, un schimb de amiază în vânzări și toată noaptea, se întâmpla deseori, pentru a pune cap la cap proiecte creative. A, și puțin freelance.

N-a fost surprinzător că străduințele mele au dus la încercări de a face tot bine, ceea ce a produs și unele eșecuri. Așa că iată-mă întinsă în pat, auzind o șoaptă blândă în minte: „Crezi că meriți mai mult decât munca pe care o faci?”

Nu meritam.

Starea mea de burn out nu era simplul rezultat al inabilității de a mă odihni sau de a spune ”nu”. Era fructul unei credințe adânc înrădăcinate că eram valoroasă numai pentru ceea ce puteam produce. Identitatea mea era fragilă-către-indexistentă.

De atunci mi-am petrecut timpul plecând de la baza identității mele și reconstruind de acolo. Am avut un job foarte bun, deși nu era chiar visul meu, care mi-a furnizat o resursă de stabilitate și o platformă de dezvoltare.

Creativitatea mea a devenit un hobby eliberat. Am adoptat o mantra a „fă mai multe lucruri cool, pentru mai puțini oameni”. Am scris și am pictat pentru că asta îmi plăcea să fac. Perioada aceea nu a fost foarte importantă, strălucitoare, dar este cel mai bun lucru pe care nu l-aș fi cerut niciodată. Iubesc persoana care devin, cu tot cu ceea ce știe să facă și ce abilități are.

Adevărul pe care l-am aflat a fost acesta: inimile noastre sunt cele mai valoroase lucruri pe care le avem de oferit. CV-ul pe care-l avem în prezent, CV-ul de vis sau lipsa acestuia nu influențează ceea ce oferim. Când vom putea trece de la lucrul pentru identitate în lucru din identitate, nu vom putea găsi numai cele mai bune versiuni ale noastre, dar și cele mai bune versiuni a ceea ce facem. Munca noastră, strădaniile noastre, vor deveni o expresie a propriei noastre bucurii și pasiuni.

Ne-am maturizat de la răspunsurile noastre din copilărie la întrebarea „Ce vrei să te faci când vei fi mare?”. Ce libertate în visare, urmând pași și poticnindu-ne, uneori. Vom redescoperi eu-rile noastre cele mai adevărate și cea mai uluitoare muncă când știm că tot ceea ce suntem nu se bazează pe ceea ce muncim.

Draga mea, indiferent de cât de îndrăzneață și strălucitoare este cariera ta, meriți mult mai mult decât munca pe care o faci.

Citește și:

Femeie, nu mai romanța atât de mult trecutul!

Despre cum să trăiești fără regrete

Nu-și dorea decât să fie prima alegere a unui bărbat

Matthew McConaughey s-a născut, la 4 noiembrie 1969, în Uvalde, Texas, SUA. A absolvit Universitatea din Austin, Texas, (1993) şi a înregistrat primul succes cu filmul „Dazed and Confused” (1993).

După debutul cinematografic, fiind recunoscut pentru carisma şi caracterul său dezinvolt, a obţinut un rol principal în „A Time to Kill” – „Vremea răzbunării” (1996), unde a jucat alături de Sandra Bullock, Samuel L. Jackson şi Kevin Spacey. În acelaşi an a apărut pe coperta revistei „Vanity Fair” şi a fost catalogat drept „star în ascensiune la Hollywood”.

În 1997, a jucat alături de Jodie Foster în „Contact”, un film ştiinţifico-fantastic regizat de Robert Zemeckis. În acelaşi an, joacă rolul unui avocat implicat într-un proces al sclavilor africani care au provocat o revoltă pe nava Amistad. Filmul „Amistad” (1997), nominalizat la Oscar, care l-a avut în distribuţie şi pe Anthony Hopkins, a fost regizat de Steven Spielberg.

Întorcându-se la rădăcinile sale comice, în 1999 a jucat în „EdTv” rolul de funcţionar umil care devine starul propriului reality-show. Producţia a fost o dezamăgire atât pentru critică, cât şi în ceea ce priveşte încasările.

După câteva probleme cu legea, la sfârşitul anilor ’90, după 2000 a devenit „regele comediilor romantice”: „Wedding Planner” (2001), unde a jucat în tandem cu Jennifer Lopez şi apoi „How to Lose a Guy in 10 Days” (2003), alături de Kate Hudson, potrivit site-ului www.imdb.com. A urmat cooptarea sa într-o producţie de acţiune – „Sahara” (2005) şi a fost numit de revista People „Cel mai sexy bărbat în viaţă”.

Alături de Al Pacino, a jucat rolul de escroc în „Two for the Money” (2005). După încă două comedii romantice „Failure to Launch” (2006) şi „Fool’s Gold” 2008), a jucat în „Tropic Thunder” (2008), care i-a avut în distribuţie şi pe Ben Stiller, Jack Black şi Robert Downey Jr.

După o pauză în 2010, au fost lansate, în 2011, două producţii ce l-au avut ca protagonist. A interpretat personajele Mick Haller din „The Lincoln Lawyer” şi Killer Joe Cooper în „Killer Joe”.

În 2012, a urmat drama „Mud”, apreciată de critici, şi cu succes la box office. Tot în acelaşi an, s-a bucurat de aprecieri şi pentru interpretarea din comedia „Magic Mike”, unde a jucat rolul lui Dallas, un stripper care instruieşte un tânăr, în producţia regizată de Steven Soderbergh.

Rolul Ron Woodruff din „Dallas Buyers Club” (2013), un activist care, după ce este diagnosticat cu SIDA şi i se mai dau şase luni de viaţă, în anii ’80, adoptă un regim bazat pe consumul de droguri, ce îi temperează efectele bolii, i-a adus lui Matthew McConaughey Premiul Oscar şi Glob de Aur. Pentru acest rol, actorul a slăbit 21 de kilograme, dar efortul a meritat.

A mai interpretat rolul detectivului Rustin Cohle, din serialul difuzat de HBO, „True Detective” (2014), o producţie apreciată favorabil de critici. În 2014, actorul a putut fi urmărit şi pe marile ecrane, în rolul fostului pilot NASA, Cooper, în producţia SF regizată de Christopher Nolan, „‘Interstellar”‘. Au urmat rolurile din: „The Sea of Trees” (2015), „Free State of Jones” (2016), „The Dark Tower” (2017), „White Boy Rick” (2018), „Serenity” (2019), „The Beach Bum” (2019).

Este căsătorit cu Camila Alves, din 2012, şi are trei copii.

sursa: Agerpres

Citește și:

O parte din asta are de-a face cu modul în care planetele sunt așezate în diagramele horoscopului și cu semnul zodiacal în care te-ai născut. Vei înțelege astfel ce ți se potrivește mai bine și ce profesie ai putea alege în funcție de personalitatea ta.

Ce cariere ar fi ideale pentru fiecare semn zodiacal?

Berbec

Berbecii sunt bine cunoscuți pentru instinctele lor competitive. Sunt destul de puternici și foarte nerăbădători. O carieră care să se concentreze pe câștigurile lor și în care să se sacrifice pentru ei înșiși ar fi ideală pentru ei. Așa că ar putea alege politica, atletismul, publicitatea sau armata.

Taur

Taurii preferă stabilitatea, siguranța, confortul și le place să aibă o rutină zilnică. Sunt buni profesioniști în ceea ce fac, deși au tendința de a fi un pic leneși. Sunt foarte bine organizați și le plac detaliile. Așa că ar putea alege domenii precum modă sau design, cercetare sau meserii de chef bucătar, reporter.

Gemeni

Gemenii și comunicarea merg mână în mână așa că de multe ori ajung să fie scriitori foarte buni, cantautori și chiar poeți. George Orwell, TupacShakur, Walt Whitman sunt numai câțiva Gemeni. Gemenilor li s-a potrivi domenii precum călătoriile, jurnalismul, învățământul sau afacerile.

Rac

Racul este un semn foarte sensibil al Soarelui. Fie că e vorba de o relație, de carieră sau viață în generală, își dăruiesc deseori inima și sufletul pentru că le place să dea o notă romantică la orice li se întâmplă în viață. Așa că proiecte sau joburi care implică și latura lor emoțională ar fi ideale pentru ei. Și aici ar putea fi vorba de meserii precum medic, psiholog, profesor sau avocat.

Leu

Leilor le plac luminile reflectoarelor. Le place atenția și să fie în centrul atenției, cu toți ochii ațintiți asupralor. Nu este surprinzător că au calități de lideri, iar nevoia ca acestea să le fie recunoscute îi pun la încercare pentru a da cee mai bun din ei. Așa că poate li s-ar potrivit o carieră în politică, în jurnalism, în învățământ sau ca directori ori manageri.

Fecioară

Tipic, nativii din Fecioară sunt caracterizați ca fiind acei nebuni cărora le place să fie super organizați. Sunt cunoscuți ca fiind intuitivi, inteligenți și că acordă atenție mare detaliilor. Sunt foarte buni critici și tind mereu spre perfecțiune. Ar putea fi editori, traducători, statisticieni sau critici în diverse domenii.

Balanță

Balanța dau ce e mai bun atunci când li se dă șansa sp dovedească ce pot. Nativii din Balanță sunt foarte flexibili atunci când vine vorba de muncă, sunt capabili și exprimă pasiune când se implică într-o treabă sau proiect. Balanțele sunt foarte pricepute la conexiune intrapersonale care îi fac candidați potriviți pentru roluri diplomatice cum sunt avocații, magistrații, amabasadori sau șefi de echipă într-un domeniu.

Scorpion

Scorpionii au darul de a fi persuasivi. Știu că te pot fermeca cu personalitatea lor intimidantă și cu abilitatea de a atinge puncte sensibile.  Sunt determinați și idealiști ceea ce-i face să muncească mai bine. Ca să nu mai vorbim că iau criticile în mod constructiv, și nu personal. Ar putea fi buni detectivi, oameni de știință, cercetători sau chirurgi.

Săgetător

Săgetătorii, ca și Gemenii, se pricep foarte bine la comunicare. Sunt deseori sufletul petrecerilor, cei îndrăgiți la locul de muncă și cei mai entuziaști. Au un farmec aparte și nu au nesiguranțe atunci când vine vorba de situații sociale. Unele domenii precum învățământul, consilierea sunt ideale pentru ei. Dar ar putea lucra și în relații publice, turism, consiliere sau administrație.

Capricorn

Când vine vorba de etică la locul de muncă, nu vei găsi pe cineva mai bun decât un Capricorn. Sunt extrem de concentrați și muncitori și au acele trăsături valoroase de a fi productivi și ideale pentru orice treabă li se dă. Aleg deseori acele joburi unde productivitatea este pusă pe primul loc. Așa că ar putea fi ingineri, medici, IT-iști sau arhitecți.

Vărsător

Vărsătorii sunt iscoditori, intelectuali și posedă toate acele calități pentru gesturi umanitare. S-ar putea să fie nehotărâți în ceea ce privește următorul pas pe care îl au de făcut și probabil preferă să ducă o viață fără stabilitate și siguranță. Ar putea face carieră ca designeri vestimentari, asistenți sociali sau în domenii ca aviația ori astronomia.

Pești

Peștii sunt prea angrenați în lumea lor frumoasă și roz ca să mai vadă și realitatea din jurul lor. Au imaginație multp, sunt creativi și intuitivi. Ca să nu mai spunem că au o puternică abilitate de a empatiza și înțelege emoțiile oamenilor. Ar putea face carieră ca psihologii, fizioterapeuți, filatropi sau artiști.

Sursa: timesnownews.com

Citește și:

Există câteva criterii de care trebuie să ții cont și care sunt esențiale atunci când vrei să faci o schimbare în viața profesională.

Cântărește riscurile

Să optezi pentru o nouă carieră la 30 de ani este riscant, și asta pentru că, la vârsta asta e foarte posibil să-ți fi crescut și responsabilitățile. Poate că ai chirie sau rate de plătit. Poate ai copii mici. Așa că, evaluează riscurile și fii realistă, pentru că o schimbare de carieră poate implica dificultăți financiare la început. Adică ai putea avea un salariu mai mic, pentru început.

Evaluează îndemânarea

La 30 de ani, îndemânarea și experiența sunt sigur de partea ta. Așa că pune în valoare toate astea pentru un job nou. Când faci CV-ul nu uita să enumeri toate abilitățile, toate calificările și diplomele și, evident, toată experiența. Asta va cântări foarte mult în defavoarea celor fără experiență.

Concentrează-te pe acele tipuri de îndemânare de care poți profita

Adică există foarte mari șanse să poți profita de îndemânarea, abilitatea sau calificarea pe care le-ai avut înainte la noul job. Cum ar fi comunicarea, lucrul în echipă sau chiar chestiuni vocaționale.

Asigură-ți un venit suficient

Este o nebunie să-ți schimbi cariera, jobul fără a-ți asigura venitul de care ai nevoie. S-ar putea ca până îți găsești un job nou și până la primul salariu să trăiești din economii. De altfel, e bine să cauți un job nou cât ești la cel actual, deși nu este întotdeauna posibil. S-ar putea săfie nevoie să demisionezi pentru a căuta acel job care ți se potrivește. Așa că pune deoparte niște bani pentru această eventualitate.

Fii înțeleaptă în alegerea noii cariere

E foarte posibil să vrei să-ți transformi hobbyul în carieră. Dar asta s-ar putea să nu-ți aducă suficienși bani ca să te întreții sau ca să ai o viață confortabilă. Așa că, în loc să-ți urmărești pasiune în mod orbește, găsește o slujbă care să se potriviească cu abilitățile tale și pentru care ai potențial.

Nu renunța la „întrebat în stânga și-n dreapta“

În vremuri ca acestea, să întrebi prietenii și foști colegi despre un job disponibil s-ar putea să te salveze. Dacă cunoști oamenii potriviți este mult mai simplu, nu numai pentru a găsi un job care să ți se potrivească, dar chiar și să te angajezi. Vei afla de locuri de muncă disponibile pe care nu le găsești pe net, care nu sunt promovate online și ai putea ajunge pe acele posturi.

Lucrează la o strategie

Deși s-ar putea să-ți uimești angajatorului cu pasiunea și entuziasmul tău, ai nevoie de o strategie puternică.

Folosește background-ul în avantajul tău

Nu ascunde angajatorului trecutul tău profesional. Trebuie să fii mândră de el și îți poate da o perspectivă proaspătă asupra noului tău rol, iar șeful tău va fi bucuros să-l poată folosi. S-ar putea chiar să te ajute să te diferențiezi de ceilalți.

Alege un job de care să te bucuri

Deși alegerea unui job care are legătură cu pasiunile tale s-ar putea să fie riscantă, asta nu înseamnă că trebuie să ignori total dorința inimii tale. La 30 de ani ești suficient de matură și înțeleaptă ca să știi ce ar trebui să funcționeze pentru tine. În această etapă a vieții tale, cu siguranță nu vrei să te blochezi într-un job care te face nefericită. Mai bine optezi pentru cea care-ți umple inima de bucurie.

Citește și:

Şi-a petrecut o mare parte din copilărie în Germania şi vorbeşte fluent germana, ambii părinţi având descendenţi în această ţară, notează imdb.com.

A studiat muzica şi dansul în timp ce a călătorit prin Europa. Prima sa apariţie pe scenă a fost într-un rol mic la o operă din Nuremberg, când avea cinci ani. Când avea 12 ani, familia s-a mutat înapoi în SUA, în zona Washington D.C., unde Sandra a urmat cursurile Liceului Washington-Lee. A urmat cursurile East Carolina University, din Greenville, Carolina de Nord, unde a studiat actoria. S-a mutat la New York, în 1986, şi s-a alăturat trupei de teatru Neighborhood Playhouse.

A primit primul rol în producţia teatrală ”No Time Flat”, la vârsta de 21 de ani. A jucat rolul lui Tess McGill în serialul ”Working Girl” (1990), produs de NBC, şi apoi a făcut parte din distribuţia comediei romantice ”Love Potion No. 9” (1992). În 1993, a înlocuit-o pe Lori Petty în ”Demolition Man”, producţie catalogată de critici ca ”incoerentă” şi ”unidimensională”.

A devenit celebră odată cu rolul din ”Speed – Cursa infernală” (1994), unde a jucat alături de Keanu Reeves. Interpretarea îndrăzneaţă a actriţei a reprezentat un factor important pentru succesul comercial al filmului de acţiune.

La mijlocul anilor ’90, a obţinut roluri într-o serie de producţii cu bugete considerabile. În timp ce ”While You Were Sleeping” (În timp ce tu dormeai)(1995), ”The Net” (1995) şi ”A Time to Kill” (Vremea răzbunării) (1996) au avut încasări considerabile, alte producţii – precum ”Two If By Sea” (1996) şi ”Speed 2: Cruise Control” (1997) – au înregistrat eşecuri.

După critici fără prea mult entuziasm pentru prestaţia de ziaristă alcoolică din ”28 Days” (2000), comedia ”Miss Congeniality”, lansată în acelaşi an, a avut rezultate bune de box office.

S-a reîntors pe mare ecran în 2002 în thrillerul ”Murder by Numbers” şi apoi în adaptarea cinematografică a romanului de succes ”The Divine Secrets of the Ya-Ya Sisterhood” şi în comedia romantică ”Two Weeks’ Notice”, unde l-a avut ca partener de platou pe Hugh Grant.

Deşi la începutul carierei a lucrat în televiziune, apariţiile actriţei în seriale de televiziune s-au oprit în 2004. A interpretat un rol recurent în show-ul „George Lopez”, producţie la care a participat şi ca producător executiv.

Împărţindu-se între comedie şi dramă, au urmat ”Miss Congeniality 2: Armed and Fabulous” (2005) şi drama romantică ”The Lake House”, unde a jucat în tandem cu partenerul din ”Speed”, Keanu Reeves. Au urmat roluri sobre în ”Infamous” (2006) şi ”Premonition” (2007).

În 2009, actriţa s-a întors la comedii romantice: ”The Proposal”, unde l-a avut ca partener pe Ryan Reynolds şi ”All About Steve”, cu Bradley Cooper. În acelaşi an, Sandra Bullock a atras atenţia criticilor cu interpretarea din ”The Blind Side”, pentru care a primit premiul Oscar în 2010. După acest succes, actriţa a ieşit din lumina reflectoarelor şi a avut o revenire spectaculoasă în 2013, cu producţia ”The Heat”, un succes de box office. Filmul a avut un debut impresionant, cu încasări de peste 40 de milioane de dolari în primul week-end, conform Biography.com.

A urmat un alt succes, ”Gravity”, regizat de Alfonso Cuarón, în care Bullock joacă rolul principal, şi îl are ca partener, pentru scurt timp, pe George Clooney. Deşi producţia a costat peste 80 de milioane de dolari, încasările globale cu fost de peste 720 de milioane. La scurt timp de la premieră, au început previziunile privind posibile nominalizări la Oscar pentru Bullock, Clooney şi Cuarón. Listele de nominalizări la Premiile Oscar au inclus numele actriţei Sandra Bullock şi al regizorului Alfonso Cuarón, însă câştigător a fost doar Alfonso Cuarón, care a devenit primul regizor hispanic câştigător de Oscar.

Rolul din ”Gravity”, dar şi cel din ”The Heat” au ajutat la ”menţinerea carierei în stratosferă”, Sandra Bullock câştigând titlul de ”Entertainer of the Year” (Artistul anului) în 2013, acordat de revista Entertainment Weekly. Nu era pentru prima dată când revista îi desemna acest titlu, ea primind această apreciere şi în 2009, în urma prestaţiilor din ”The Blind Side” şi ”The Proposal”.

În 2014, Sandra Bullock a fost desemnată de revista Forbes cea mai bine plătită actriţă de la Hollywood. Ajunsese la încasări de 51 de milioane de dolari, surclasându-şi în acel an colegele de breaslă.

În anul următor, a jucat în „Our Brand Is Crisis” (2015), producţie în care a fost implicată şi ca producător executiv.

Cele mai recente apariţii au fost în rolurile Debbie Ocean în comedia „Ocean’s Eight” (2018) şi Malorie în thrillerul difuzat de Netflix „Bird Box” (2018).

Rolul din „Bird Box” a însemnat o mare provocare pentru Sandra Bullock. În primul rând, a vrut să răspundă cererii copiilor săi – mărturisea actriţa într-un interviu televizat în cadrul emisiunii ”Today”, difuzate de NBC. Totuşi, departe de o producţie animată, „Bird Box” este un film de groază, a cărui acţiune se petrece într-un timp postapocaliptic. „Nu-mi place să fiu speriată. Urăsc să-mi fie teamă”, a declarat actriţa pentru revista People, astfel că rolul interpretat şi scenele de luptă i-au îngreunat misiunea, dar totodată au făcut ca scenele terifiante din film să fie mai credibile. Sandra Bullock a declarat că această teamă dominantă în film poate să fie privită ca o metaforă pentru rolul de mamă sau pentru rolul social în lume, adăugând că îi este permanent teamă pentru cei doi copii ai săi.

Actriţa în vârstă de 51 de ani a debutat în cinematografie în anii ’80 şi a menţionat că dezvoltarea unei cariere pe marele ecran ”presupunea un efort sistematic” în acea perioadă.

„Lucrurile s-au schimbat foarte mult”, a spus actriţa pentru ediţia britanică a revistei Marie Claire, vorbind despre cariera sa de-a lungul timpului.

„Când am debutat, nu existau reţele de socializare, abia apăruse internetul. Oamenii nu puteau face fotografii cu telefoanele.”

„Existau mai multe etape logice pe parcursul carierei: faci un film care are succes, după care ţi se oferă şansa să lucrezi din nou”.

„Dacă al doilea film are succes, poţi câştiga mai mult şi obţine un nou rol”, a adăugat actriţa.

„În zilele noastre, o persoană apărută din senin poate obţine imediat succes, lucru care, în opinia mea, este foarte destabilizator. Construirea unei cariere presupunea un efort sistematic în urmă cu 30 de ani”, a mai precizat actriţa.

Julia Roberts, care apare pe coperta numărului din august al revistei Marie Claire, a menţionat că, în prezent, îşi alege cu mai multă atenţie rolurile pe care le acceptă întrucât are trei copii.

„În prezent, îmi aleg cu mai multă atenţie filmele în care joc deoarece avem o familie şi nu sunt singura persoană afectată”, a mai spus aceasta.

„Eu şi soţul meu încercăm să nu lucrăm în aceleaşi perioade”.

„Se poate întâmpla, dar… eu am proiectele mele, Danny (soţul actriţei, Daniel Moder) le are pe ale lui, mai este şi programul şcolar al copiilor, totul se reduce la planificare”.

Citește și: