comportament – Zaina https://frumuseteavietii.ro Frumusețea Vieții Mon, 06 Jul 2020 11:43:52 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.7.2 241726119 Ce ne provoacă suferință în relații? Explicațiile psihologului https://frumuseteavietii.ro/ce-ne-provoaca-suferinta-in-relatii-explicatiile-psihologului/ Mon, 06 Jul 2020 11:43:52 +0000 https://frumuseteavietii.ro/?p=48877 În prezent, expresia „relație toxică” este folosită atât de des încât aproape că orice relație are un conflict mai mare ajunge să fie etichetată astfel. În cadrul relațiilor toxice, conexiunea și comunicarea dintre parteneri este deficitară sau lipsește, cel puțin unul dintre parteneri are un comportament dăunător sieși sau celuilalt, iar aceasta se concentrează pe nevoi, atașamente nesănătoase, șantaj, abuz, conflicte, tensiune etc.
Potrivit psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), un conflict sau câteva discuții în contradictoriu nu o fac să fie relație toxică, iar discuțiile în contradictoriu sunt sănătoase și, dacă sunt făcute cu cap, pot chiar să întărească mult conexiunea dintre parteneri. Totuși, specialistul afirmă că primele lucruri care ne vin în minte atunci când vorbim de probleme în relații sunt: nevoia de validare, nevoia de a fi acceptați, frica de singurătate, teama de abandon, probleme de relaționare cu părinții, atașamente nesănătoase, obsesii, fixații, adicții etc.
„Din ce am observat până acum, dincolo de orice răspuns logic care ne vine în minte tuturor, aproape în mod spontan, există o setare mult mai interesantă în spate. În spatele tuturor acelor nevoi și atașamente care ne fac să stăm în relații toxice, stă o atitudine orientată foarte greșit:
(2) ne concentrăm să îl convingem pe celălalt de adevărul nostru, să îl convingem să ne accepte, în condițiile în care noi habar nu avem dacă ne place cu adevărat acea persoană,
(3) focusul pus pe „celălalt trebuie să mă placă cu orice preț” în loc de „hai să văd dacă îmi place această persoană și dacă rezonăm” este adevărata sursă a suferinței;
(4) pentru că ne concentrăm pe modalități de a ne face plăcuți, uităm de noi și de propriile noastre nevoi, visuri și dorințe. Din acest motiv, ne trezim la un moment dat într-o relație care ne provoacă durere, doar pentru că ne-am neglijat pe noi înșine. Ne-am trădat pe noi, ne-am băgat într-o cutiuță de unde nu ne dăm dreptul de a alegem. Partea din noi care ar putea face alegerea corectă a partenerului este legată de mâini și de picioare, în timp ce noi facem toate eforturile să convingem pe alții cât suntem de minunați”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Reversul medialiei

Totuși, odată ce începem să căutăm lucrurile care să ne aducă nouă bucurie, persoane alături de care noi să simțim cum creștem, cum înflorim și ne bucurăm, suferința dispare. Iar lucrul acesta este valabil în orice domeniu al vieții noastre.
„Interviurile pentru angajare – emoțiile puternice apar la frica unei respingeri, care vin din focusul pe ce va zice cel care ne ia interviu. Interviurile pentru admitere – gândurile de genul „dacă nu o să le placă ce spun, dacă nu o să îi conving, dacă o să considere că nu am ce căuta la ei” sunt tot din focusul pe EI, în loc de EU. Întâlnirile de afaceri sau întâlnirile romantice – dacă pornim cu gândul „oare o să mă placă”, intrăm acolo cu capul plecat și numai încredere nu inspirăm. Normal că nu iese nimic bun.
Dacă focusul este pe „celălalt TREBUIE să mă placă” în loc de „MIE, în primul rând, este nevoie să îmi placă”, te vei pierde cu firea și îl/o vei face să nu te placă. Așadar, data viitoare când ieși la întâlnire sau mergi la interviu, pornește cu curiozitate și întreabă-te: Oare MIE o să îmi placă? Vreau ca această persoană / echipă să fie parte din viața mea? Mi-ar face plăcere și aș petrece timpul cu bucurie? Răspunsul ți-l vei da singur/ă în acel moment și va fi cel mai bun pentru tine!”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).
]]> 48877 Cineva pe care iubeam se lupta cu o adicție. Iată ce am învățat https://frumuseteavietii.ro/cineva-pe-care-iubeam-se-lupta-cu-o-adictie-iata-ce-stiu-eu-acum/ Thu, 18 Jun 2020 14:29:54 +0000 https://frumuseteavietii.ro/?p=48769 Am trăit cu o persoană alcoolică timp de doi ani. Deși această experiență m-a schimbat în mod fundamental, m-a și învățat foarte multe.

Să iubești pe cineva care are o adicție este dificil. Pentru că îți pasă, vrei să faci tot ce ține de puterea ta de a ajuta persoana pe care o iubești, pentru a se vindeca. Dar, comportamentul acestei persoane îți poate afecta sănătatea mintală, și te poate pune în pericol și din punct de vedere fizic. Dacă treci prin asta acum, ei bine nu ești singur.

Numărul de decese cauzate de dependență și supradoză continuă să crească peste tot pe glob. Pentru o vreme am luat-o la goană pentru a ține pasul cu ritmul de a bea al fostului meu iubit. Dar n-am mai făcut-o pentru că am vrut să evadez. Motivația mea a fost mai pragmatică. Către final, ajunsesem să nu pot ține o sticlă de vin în casă fără să n-o găsească el. Aveam probleme financiare, și chiar voiam să mă bucur puțin de stocul meu înainte să dispară.

Fostul meu iubit nu este singur. Cam 10% din mileniali trăiesc cu cel puțin o dependență, dar numai 1% trec prin viață cu o tulburare legată de alcool. Și, pentru că știa că nu este singur, nu s-a simțit motivat să caute ajutor în grupurile de susținere. Neavând asigurare de sănătate pentru că nu lucra, nu a avut tratament până când nu a fost arestat și a trebuit să urmeze o terapie.

Aș vrea să pot spune că povestea mea are un final fericit. Într-un fel are, cel puțin pentru mine. M-am eliberat. Totuși, a schimbat în mod fundamental modul în care privesc o dependență.

Dependența este o boală

Admit că au existat multe dăți când voiam să țip la fostul meu iubit și să-i zic: „Lasă dracului jos sticla aia”!. După ce m-am luptat cu propriile mele probleme legate de adicții, acum înțeleg cât de mult înseamnă dependența ca boală. Nu este o eșuare din punct de vedere moral.

Chiar dacă picarea în astfel de dependențe înseamnă și decizii proaste, nu înseamnă că persoana respectivă le-a luat în timpul funcționării depline a minții sale. Creierul devenind condiționat de substanță, creează deficit de cortex prefrontal care are impact asupra luarea deciziilor.

Folosirea substanțelor devine un răspuns activ la stres. Când individul nu mai poate gestiona sentimente precum anxietatea fără a desface o sticlă și a o da peste cap, nu mai știe ce să mai facă. Această lipsă de control a emoțiilor determină un simț al disperării, astfel încât vor face orice ca să fie amorțiți, chiar și când își vor da seama de pericole. Când mintea îți strigă: „Ia o dușcă!” sau „O să explodez”, o faci fără să te gândești la consecințe.

Intervenția prietenilor va funcționa numai dacă este receptiv

Tratarea dependenței este păcălitoare. Chiar dacă este o boală, persoana respectivă trebuie să joace un rol activ în recuperarea sa. În comparație cu un picior rupt, el nu poate merge la chirurg, și să aștepte să se vindece și să scape. Trebuie să se implice pentru a-și reveni, iar dacă nu-și doresc asta – sau nu admit nici măcar că au o problemă – nu se vor schimba.

Adicțiile rămân deseori în negare din patru motive importante, iar limbajul pe care-l  folosește respectivul te poate ajuta să identifice următorii pași pe care trebuie să-i faci.

  • Crede că controlează situația. Ar putea spune ceva de genul: „Da, ajung să mă îmbăt, dar cu toții avem nevoie câteodată să ne pierdem mințile”. Chiar dacă apar consecințe grave, cum ar fi un arest sua un accident, va da vina pe o zi obositoare la muncă decât pe dependență.
  • Nu sunt convinși că comportamentul săuîi afectează pe ceilalți. Ar putea spune: „Cu toții ne mai certăm câteodată”, după o ceartă la beție când a spart jumătate din farfurii. Sau poate chiar ți-a dat o palmă. Această formă de minimalizare este o formă subtilă de manipulare. Rămâne conștient.
  • Se crede o victimă. Ar putea spune: „Dacă ai fi la fel de presat ca mine, ai bea și tu ori ai folosi droguri”. Dă vina pentru adicția sa pe problemele din viața sa, în loc să facă pași proactivi pentru a depăși provocările.
  • Pur și simplu nu le pasă. Din nefericire, unele adicții se duc atât de greu, încât nu le mai pasă de consecințele acțiunilor lor. Consecințe precum divorțul sau închisoarea nu au aceeași greutate.

Uneori trebuie să o iei la sănătoasa

Deși e dificil, uneori este nevoie să o iei la sănătoasa. După ce fostul meu iubit a fost arestat, am știut că este vremea unei schimbări. Am văzut clar că nu-și dorește să încerce.

Este foarte greu să iubești pe cineva care are o adicție. Ai grijă de tine și caută ajutor în afară. Există multe moduri de a trata problema dacă cel iubit este receptiv și vrea să primească ajutor. Totuși, uneori trebuie să alegi să te pui pe tine pe primul loc, dacă vrea să te tragă și pe tine după el. În final, indiferent de cât de mult îl iubești, trebuie să ai grijă și de tine.

Un text de Marilena Oprea

]]> 48769 (VIDEO) Lecții pe care le-am primit în izolare de la câinele meu https://frumuseteavietii.ro/video-lectii-pe-care-le-am-primit-in-izolare-de-la-cainele-meu/ Tue, 05 May 2020 07:03:24 +0000 https://frumuseteavietii.ro/?p=48339 Nu cred că mai este nevoie să spun cuiva cât de diferit arată lumea noastră acum sau să subliniez cu câtă incertitudine trăim în prezent. Cu toții simțim, personal sau în comunitățile noastre colective.

Cei dragi mie sunt răspândiți în întreaga lume. Nu sunt interesată să fiu la curent cu noutățile din orașul și țara mea, dar încerc să aflu ce se întâmplă și în orașele în care se află cei pe care îi iubesc. Să stau acasă și să-mi fac griji pentru cei pe care îi iubesc este un factor de stres pentru mulți oameni, mai ales dacă munca lor necesită prezența lor în mijlocul crizei în timp ce noi suntem blocați în case. Îmi dă un sentiment de neajutorare.

Recent, m-am surprins agitându-mă prin casă și scrolând nervoasă pe telefon în timp ce așteptam mesaje care să-mi mai scadă din anxietate. Am crescut frustrată fiind să fiu blocată, închisă în casă, și atunci am realizat că acest comportament al meu are un model familiar.

Câinele meu are o tendință de anxietate cauzată de despărțire. A fost un proces lung să-l fac să fie confortabil cu singurătatea și să găsesc moduri pozitive pentru a-l reasigura că la finalul zilei vin acasă. Câteva din aceste tactici mi-au fost benefice acum în timpul izolării.

Găsește moduri sănătoase de a-ți canaliza frustrarea și teama

Unul dintre cele mai proaste răspunsuri ale câinelui meu în combaterea anxietății sale a fost distrugerea. Avea jucării, dar nu făcea nicio discriminarea atuncu când voia să distrugă ceva – la cablurile laptopului până la ochelari de soare, haine, și chiar jumătate de covor. Nu o făcea pentru că era pus pe pozne. Pur și simplu încerca să-și destragă atenția de la această anxitate.

În perioade de stres, și eu am unele apucături distructive. Nu mănânc și nu fac sport. Stau cu orele pe Netflix. Petrec prea mult pe conturile de social media, îmi construiesc scenarii negative și dorm până târziu. Toate aceste lucruri compromit capacitățile mele emoționale de a gândi și de a reacționa calm.

Pentru a pune capăt comportamentelor distructive ale câinelui meu, am găsit chestiuni pozitive care să le înlocuiască. Iar pentru a-l combate pe al meu, am făcut același lucru.

Să fiu blocată în casă înseamnă că este foarte ușor să arunci rutina afară pe geam/ Am încercat să nu fac asta. De la respectarea programului de mese și de sport până la perfecționarea unor noi rețete, curățenie în casă, citit și lucrat de acasă. Când simt chemarea aceea anxioasă și distructivă, iau un moment de pauză, respir și mă concentrez din nou asupra a ceva sănătos.

Este OK să exprimi ceea ce simți

Când ajungeam acasă la finalul zilei, câinele meu nu avea nicio problemă să-mi prezinte jucăriile, să latre de bucurie și să facă toate giumbușlucurile pentru a-mi arăta cât de fericit este că am venit.

Mă simt vinovată că încerc să-mi ascund anxietatea pretinzând că lucrurile care se întâmplă nu mă afectează, dar asta nu face nimic altceva decât să conducă la o spirală și mai abruptă a gândurilor anxioase. Am descoperit că asumându-mi și numindu-mi sentimentele de îngrijorae, anxietate și frustrare i-a ajutat ăe cei pe care îi iubesc să-și împărtășească sentimentele fără ca vreunul dintre noi să se simtă vinovat.

Repetă o afirmație zilnic

Cel mai bun sfat pe care l-am primit ca să-mi ajut câinele să înțeleagă că nu a fost abandonat a fost să folosesc propoziții repetitive. Când plecam de acasă îi spuneam „Mă întorc repede”, iar când ajungeam acasă, spuneam „Sunt acasă”. În scurt timp, când mă vedea că mă pregătesc să plec, în loc să se panicheze, se așeza la locul lui și aștepta tăbdător. A devenit o rutină pentru el. A dat un înțeles cuvintelor mele, și l-a ajutat să-și calmeze comportamentul. Bine, i-am mai dat și câte o recompensă din când în când.

În timp ce scrolam printre postări de pe Instagram, am dat peste următoarea afirmație: „Nu ești blocată în casă, ci te afli în siguranță acasă”. Chiar mi-a atins o coardă. Acum, când încep să mă simt puțin cam închisă și cam ca într-o capcană, învăț să mă calmez și să înlouiesc gândurile anxioase cu „sunt în siguranță”.

Înlocuind astfel frustrarea și pierderea cu siguranța – mea și a celor din jur – a început totul să-mi fie mai ușor. Bine, am mai mâncat și o prăjitură din când în când.

Un text de Sonia Teodorescu

]]> 48339 Prof.univ.dr. Daniel David: Ghid practic pentru schimbarea stilului de viață în perioada epidemiei https://frumuseteavietii.ro/prof-univ-dr-daniel-david-ghid-practic-pentru-schimbarea-stilului-de-viata-in-perioada-epidemiei/ Mon, 30 Mar 2020 06:43:38 +0000 https://frumuseteavietii.ro/?p=48174 Analiză semnată de Daniel David, profesor de psihologie clinică și științe cognitive clinice, psiholog, rectorul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, publicată pe blogul său:

Până acum, intervențiile mele publice în legătură cu epidemia COVID19 s-au focalizat dominant pe componenta cognitivă din modificările cognitiv-comportamentale, pentru a înțelege într-un mod deștept, opus psihologiei de simț comun, că nu situațiile practice de viață prin care trecem ne generează reacțiile psihologice (emoționale și comportamentale), ci modul în care noi interpretăm situațiile (vezi aici). Așadar, dacă uneori nu putem controla situațiile practice pe care le întâlnim în viață, răspunsurile noastre psihologice la orice situație pot fi mereu sub controlul nostru.

  • În acest sens, aceia dintre noi care ne raportăm irațional negativ la situația practică de epidemie (și/sau la o eventuală contaminare) – prin (1) gândire rigidă („Nu trebuia să se întâmple”/”Nu pot concepe asta”), (2) catastrofare („Este groaznic că s-a întâmplat”), (3) intoleranță la frustrare („Nu pot suporta”) și (4) evaluări globale („Lumea/ceilalți sunt periculoși”; „Eu sunt slab”) – vom dezvolta răspunsuri psihologice nesănătoase (ex. stări de panică/anxietate, depresie, furie/agresivitate, vinovăție clinică). Aceste răspunsuri sunt nesănătoase deoarece ne afectează calitatea vieții și capacitatea noastră de a face față situației practice (ex. când ești panicat nu mai iei eficient decizii, iar dacă ești depresiv devii submotivat) și, în plus, îi afectează pe cei din jurul nostru (copii/familie).
  • Cei care ne raportăm irațional pozitiv la situația practică de epidemie (ex. prin iluzii pozitive, detașare) vom fi calmi și relaxați, poate chiar cu emoții pozitive, dar aceste răspunsuri psihologice nu sunt sănătoase când trebuie să ne confruntăm cu un pericol sau cu o situație practică de rezolvat, deoarece adesea ne submotivează.
  • Atitudinea adecvată la situația practică de epidemie (și/sau la o eventuală contaminare) este gândirea rațională, prin (1) flexibilitate cognitivă („Îmi doresc să nu se întâmple și fac tot ce depinde de mine în acest sens, dar accept faptul că unele lucruri nu sunt sub controlul meu”), (2) noncatastrofare (nuanțarea negativului – „Este foarte rău, dar nu catastrofic, nu cel mai mare rău care se poate întâmpla”), (3) toleranță la frustrare („Nu-mi place, dar pot tolera și încerca să ies din situație”) și (4) evaluare nuanțată („Lumea/ceilalți au manifestări periculoase, dar asta nu înseamnă că sunt mereu periculoși”; „Eu am comportamente slabe uneori, dar asta nu mă face un om slab în general”). Această raportare rațională va genera emoții negative sănătoase (ex. îngrijorare, dar nu panică/anxietate; nemulțumire, dar nu furie/agresivitate; tristețe/supărare, dar nu depresie; regret dar nu vinovăție clinică). Aceste răspunsuri sunt sănătoase deoarece ne mobilizează în confruntarea cu situația practică/pericolul și permit apariția unor emoții pozitive asociate altor evenimente din această perioadă, ceea ce duce la o bună calitate a vieții; spre exemplu, în această perioadă, o stare de îngrijorare față de epidemie permite apariția bucuriei legată de ziua de naștere a copilului, dar una de panică/depresie nu!
  • Pentru a învăța raportarea rațională am recomandat Pastilele Psihologice!

Acum este momentul să accentuăm componenta comportamentală din modificările cognitiv-comportamentale. Într-adevăr, este evident că situația prin care trecem, prelungindu-se, ne provoacă rutina comportamentală zilnică, forțându-ne la dezvoltarea unei rutine comportamentale noi. Dar dezvoltarea unei rutine noi nu se face simplu, deoarece veche rutină se activează adesea automat/involuntar și astfel este greu de controlat. De aceea, este important să planificăm eficient o nouă rutină, pe principii psihologice riguroase:

  • Pasul 1: Să gândim/înțelegem bine de ce vechea rutină este un risc și trebuie schimbată (epidemia este un risc pentru toți, mai ales pentru seniori).
    • Aici trebuie să accesăm doar surse de încredere și să evităm Fakenews.
  • Pasul 2: Să facem un orar săptămânal scris (sâmbătă/duminică pentru următoarea săptămână), la un interval de o oră, maximum de două ore. Seniorii pot fi ajutați de familie/apropiați să-și facă orarul; însă în acest proces ei trebuie să fie parteneri, să aibă libertate de decizie și nu să li se prescrie orarul. În general, orarul trebuie să fie bine personalizat și acceptat, pentru a deveni în timp, prin practică, o nouă rutină comportamentală de viață!
Luni Marți Miercuri Joi Vineri Sâmbătă Duminică
8-10
10-12
12-14
14-16
16-18
18-20
20-22
22-

 

  • Pasul 3: În acest orar trebuie să prindem zilnic, în scris (în logica psihologiei cognitiv-comportamentale/pozitive validată științific):
    • (1) Activitățile de bază (ex. igienă, masă, studiu/serviciu, relaționare interpersonală, joacă/relaxare, somn):
      • Dieta trebuie controlată riguros, pentru a fi sănătoasă și a nu duce la creșterea în greutate sau la alte condiții clinice.
      • Includerea activităților sportive în activitățile de bază este foarte importantă în această perioadă, mai ales în asociere cu dieta, ambele contribuind la un stil de viață sănătos.
    • (2) Cel puțin un comportament, care, dacă îl facem, ne produce plăcere (pleasant life/viață plăcută):
      • vizionarea unui film/citirea unei cărți/sport, etc.
    • (3) Cel puțin un comportament congruent cu aspectele definitorii din personalitatea noastră (good life/viață bună):
      • Dacă suntem sociabili/extravertiți, putem suna pentru suport social apropiații care au nevoie de asta.
    • (4) Cel puțin un comportament congruent cu cele două/trei valori cardinale pe care le-am asumat în viața personală (meaningful life/viață cu sens):
      • Dacă generozitatea este o valoare pentru tine, poți face voluntariat care ajută în această perioadă.
    • (5) Comportamente de socializare (stress antidote/ca un antidot la stres):
      • Izolarea fizică, în lumea digitalizată, nu înseamnă și izolare psihosocială. În acest proces de socializare, deși este bine să planificăm în orar multe activități în comun în cupul/familie, trebuie lăsat însă și spațiu personal/individual.
  • Pasul 4: Este important ca cineva să ne verifice, o data sau de două ori pe zi, că urmăm și implementăm orarul, mai ales în cazul acelora dintre noi care știm că avem avem dificultăți de autodisciplină și/sau de autocontrol. Această monitorizare suportivă este fundamentală mai ales pentru seniorii aflați în izolare și poate să fie făcută de aparținători sau prieteni (ca suport reciproc).
  • Pasul 5: Dacă orarul nu este implementat eficient, analizăm cauzele, le eliminăm și-l refacem până când acesta devine acceptat și implementat. În timp, aceste practici cognitiv-comportamentale vor deveni o nouă rutină sănătoasă de viață, unele lucruri putând fi păstrate apoi și în perioada postcriză!

Dacă implementăm hotărâți modificările cognitiv-comportamentale recomandate aici, nu doar că vom reduce negativul (suferința psihologică și reacțiile disfuncționale la criză), dar vom dezvolta pozitivul, epidemia și problemele asociate (ex. o potențială contaminare, izolarea, etc.) putând deveni astfel nu doar tolerabile, ci și oportunități de dezvoltare personală. Succes tuturor!

P.S. Recomandări suplimentare

  • Aceia dintre voi, care ați avut probleme psihologice și erați în tratament la momentul declanșării crizei, continuați tratamentul după recomandarea terapeutului cu care ați lucrat/cu care lucrați (Ghidul de față poate să fie utilizat complementar).
  • Aceia dintre voi, care ați avut probleme psihologice pe care le-ați rezolvat, dar simțiți că acestea sunt reactivate de criză, intrați în legătură online cu fostul terapeut (Ghidul de față poate să fie utilizat complementar).
  • Aceia dintre voi, care simțiți că dezvoltați probleme psihologice, în ciuda recomandărilor de aici, contactați serviciile de urgență disponibile online (vezi și la Clinica UBB).
]]> 48174 Cum să reaprinzi flacăra iubirii. Explicațiile interesante ale lui dr. Lipton https://frumuseteavietii.ro/cum-sa-reaprinzi-flacara-iubirii-explicatiile-interesante-ale-lui-dr-lipton/ Thu, 24 Oct 2019 09:53:02 +0000 https://frumuseteavietii.ro/?p=35015

Îți mai amintești prima întâlnire?

Când doi oameni merg la prima întâlnire, se comportă într-un fel care le va facilita viitorul împreună. Vor să fie iubiți, să se bucure, să se sprijine și să ofere plăcere partenerului, și vor să se distreze. În timpul perioadei de a început și a lunii de miere, comportamentele noastre vin la bază din mintea noastră conștientă, făcându-ne să ne comportăm în cel mai bun mod. Câtă vreme nu ne întoarcem la gândire și analiză în această perioadă, vom fi stăpânii lumii.

Din nefericire, în lumea în care trăim, se cere atât de mult de la noi, astfel încât gândirea este inevitabilă. Mai târziu în timpul relației, începe să se manifeste în subconștient programarea negativă descărcată. Aceasta alterează caracterul relației. Bucuria pălește odată cu fiecare compromis al partenerului făcut ca să se acomodeze cu comportamentul negativ pe care partenerul nu l-a scos la iveală în faza de început a relației. Pe măsură ce faci compromisuri, începi să te întrebi care îți sunt limitele. În multe cazuri, compromisurile sunt prea multe, iar relația se dezintegrează. Cu cât vii mai mult din subconștient, cu atât mai repede frumoasa lună de miere va dispărea.

Creând „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți“

Întrebarea arzătoare este dacă faza de început a relației poate fi menținută. Prin rescrierea programelor negative, se poate. Identifică ce programe nu te ajută și reprogramează-le în dorințe pozitive și voințe. Efectul „luna de miere“ se întâmplă pentru că încetăm să rulăm programele subconștiente.

Dacă ambele părți recunosc că au comportamente care pot fi corectate, nicio critică nu va fi luată personal. Critica este aplicată comportamentelor derivate din porogramare. Certurile pot evolua în conversații, iar conversațiile în acțiune.

Un articol semnat dr. Bruce Lipton, preluat de pe upliftconnect.com

Citește și:

BIOLOGIA IUBIRII

IUBIREA PLUTEȘTE ÎN AER. DE FAPT, EA E CHIAR PE PĂMÂNT

]]> 35015