În opinia psihologului Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), atât dogmele cât și ideile preconcepute se manifestă pentru psihicul uman ca niște închisori conceptuale limitative. Totodată, specialistul este de părere că nimic nu a provocat mai multă suferință ființei umane decât dogmele și ideile preconcepute după care s-a ghidat fără să se raporteze și la adevărul celuilalt, deoarece, astfel de idei înseamnă în substrat un mod de gândire de tipul: „eu am dreptate, tu nu ai și adevărul meu este singurul valabil”.

„Deși, în timp, atât dogmele, dar mai ales ideile preconcepute își dovedesc lipsa de bază logică și tangibilă și își arată în mod inevitabil falsitatea, oamenii au tendința să se cramponeze de acestea, uneori toată viața. Acest lucru se întâmplă deoarece, în mod paradoxal, oamenii își iubesc închisoarea, fiindcă aceasta le oferă sentimentul de siguranță al lucrului cunoscut, al zonei de confort, al lui „eu știu, deci am dreptate”. Mai pe scurt spus, le oferă iluzia că sunt în control asupra vieții lor. Realitatea este de fapt exact pe dos: abia atunci când ne atârnăm cu tot dinadinsul de „dreptatea noastră”, am pierdut cu adevărat controlul asupra abilităților noastre de a ne adapta, evolua, accesa mai multe perspective, deci mai multe soluții, de a eficientiza timpul și resursele ș.a.”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Mai mult decât atât, specialistul consideră că rezultatul concret al acestei atitudini este că oamenii nu obțin în viață ceea ce-și doresc. „Ghidatul acțiunilor după aceste reguli interne fixe, ne influențează modul în care ne gestionăm timpul, energia și resursele, abordăm relațiile, acționăm în profesie, acordăm atenție creșterii personale”, mai adaugă psihologul.

Cum ne țin în loc ideile preconcepute?
În general convingerile sau ideile preconcepute, care ne pot ține pe loc, sunt formulate în mintea noastră sub forma „cauză-efect”.
Iată câteva exemple:
1. „Ca să am viața pe care mi-o doresc, trebuie să am grijă să am totul în control”.
2. „Ce spun ceilalți nu este valabil, pentru că eu am dreptate”.
3. „Dacă nu fac lucrurile așa cum știu eu (a se citi: „așa cum am preluat de bun de la alții”), nu e bine!”
4. „Dacă cineva a făcut o anumită acțiune, înseamnă că … (nu există altă variantă decât cea în care cred eu)”
5. „Nu pot trăi fără … (persoană, ființă, obiect, context)”.

Dacă aș fi putut înțelege de ce s-a îmbolnăvit mama, atunci n-ar mai fi durut atât de mult. Dacă aș fi înțeles de ce tipului ăla nu-i plăcea de mine, poate că atunci m-aș fi simțit mai bine. Dacă aș fi putu înțelege de ce prietenia aceea nu a funcționat, poate că mi-ar fi fost mai ușor să trec peste.

Sunt genul de persoană asociată înțelegerii. Îmi place un program, ordinea, ritmul și tiparele pe care le pot anticipa. Îmi place să am un plan.

Schimbările și nesiguranța mă ostenesc. Deși îmi place să întâlnesc oameni noi, ca să fiu sinceră, mi-e greu să mă obișnuiesc când un prieten apropiat aduce o nouă persoană în cercul nostru. Subconștientul meu urlă: „Nu, acesta este un loc sigur. De ce trebuie să schimbăm asta?”

Asta sunt eu. În viață, când lucrurile merg rău sau nu se desfășoară după planul meu, este ca și cum setările din fabricație ale creierului meu spun: „Dacă aș putea analiza bucățelele acestui lucru pe care nu l-am prevăzut, totul va fi bine.” Când lucrurile devin nesigure, ajung la înțelegere ca și cum ar stabiliza pământul nesigur pe care stau.

Înțelegere.

Înțelegerea este definită ca fiind abilitatea de a pricepe ceva. Sinonime sunt pricepere, comprehensiune, iscusință, inteligență, rațiune, știință, conștientizare. Dacă ai fi ca mine, cu o imaginație bogată, înțelegerea ar fi percepută ca o mănă care strânge puternic ceva, ca un pumn strîns în jurul a ceva.

Deseori, atunci când căutăm să obținem răspunsuri și să înțelegem lucruri care nu au niciun sens, ceea ce căutăm cu adevărat este controlul. Opaa, stai că s-a aprins beculețul! Mie, ca multor oameni, îmi place să dețin controlul. Cred că înțelegerea ne ajută să stăpânim lucrurile, dar în realitate, nu face altceva decât să ne aducă și mai multă teamă.

În zilele astea dominate de coronavirus, încercăm să înțelegem ce se întâmplă. De fapt, tânjim fără doar și poate după simțul controlului. Căutând să înțelegem în epoca Internetului pare de cele mai multe ori că ne petrecem timpul în fața ecranelor. Înseamnă documentare, căutare, clickuri, povestiri, teorii și distribuirea unor materiale care ni se par interesante.

Cât de grav este? Câți oameni sunt de fapt afectați? În ce colțuri de lume este situația mai gravă? Cât zile durează până apar primele simptome? Ce fac oamenii de știință ca să găsească un vaccin? Un tratament? Cât o să stăm în casă?

Căutăm să înțelegem un virus care pare de neînțeles. Căutăm să înțelegem măsurile autorităților, impactul economic și politic. Încercăm să înțelegem războaiele, foametea și morțile premature. Realitatea este că sunt multe lucruri în viață pe care nu le înțelegem, dar nici nu le vom înțelege. Nu știm la ce să ne așteptăm de la ziua de mâine. Pur și simplu, există limite ale înțelegerii noastre.

Se întâmplă multe în lume, și este ușor să permitem minților noastre să fie cuprinse de teamă. În schimb, hai să ne trecem în revistă gândurile. Pe măsură ce dai titlu după titlu, distribui postări și tot recitești diverse informații, întreabă-te dacă toate astea îți aduc liniște sau teamă? Dacă al doilea răspuns este valabil în cazul tău, înseamnă că este timpul să renunți pentru o perioadă la nevoia de a cunoaște. În locul ei. fă-ți timp să te concentrezi pe ceea ce faci acum.

Știi de unde îți iei mâncarea. Știi că ai prieteni și familie pe care îi poți suna. Știi care este puterea odihnei. Cunoști sentimentul revigorant atunci când te lași mângâiată de soare și tragi aer proaspăt în plămâni.

Gândește-te un timp la ceea ce faci acum și permite-i inimii să se umple de recunoștință. Aceasta te va ține departe de nevoia de a cunoaște, și-ți va muta atenția la ceea ce faci acum, la ceea ce ai și la lucrurile pe care le poți controla. Recunoștința îți va muta atenția la momentul prezent.

Hai să privim azi numai lucrurile bune.

Un text de Simona Cristescu

Potrivit hipnoterapeutului Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, durerea generează frica instinctuală ca măsură de autoprotecție și menținere a vieții, iar altele le învățăm pe parcurs, cum ar fi: frica de oameni, de locuri sau situații care au conotații negative, generate de evenimente trecute.
„Experiența unui pericol iminent, cum ar fi înecul spre exemplu, va înscrie un program de auto-protecție în mintea noastră, care va fi activat ori de câte ori vom fi aproape de apă sau vom avea experiențe care în mintea noastră sunt asemănătoare cu acea situație inițială, când am trăit experiența pentru prima oară. Alte frici ne-au fost inoculate cum ar fi crezurile populare, religioase, culturale, naționaliste etc. Frica este în mare măsură o creație a minții noastre și poate apărea chiar dacă nu există un motiv real. Creierul nostru este atât de eficient încât începem să ne temem de stimuli care nu sunt deloc periculoși (frică condiționată) sau care nici măcar nu sunt prezenți (anxietate anticipatorie)”, explică Eugen Popa. Specialistul mai afirmă că ne speriem de ceea ce ne este teamă că s-ar putea întâmpla. Unii oameni de știință consideră chiar că oamenii sunt cele mai sperioase ființe datorită abilității noastre de învăța, gândi și a crea frica în mintea noastră. Deși de o intensitate redusă, această frică constantă se poate transforma în anxietate cronică fără nici un motiv specific și poate deveni debilitantă.

Frica dictează acțiunile pe care le realizezi

Reacția de luptă-sau-fugi-sau-îngheață este generată de frică. Atunci când avem de-a face cu o situație care ne sperie corpul nostru se încordează, sângele este retras din părțile mai puțin importante ale organismului și trimis către cele esențiale supraviețuirii, plămâni, inimă, membre. Astfel, într-o situație de stres suntem pregătiți de luptă, de fugă sau, înghețăm pur și simplu.
„A îngheța înseamnă că te oprești din ce faci și îți focalizezi toată atenția asupra stimulului care generează frica și decizi ce să faci mai departe. Uneori, această „înghețare” poate să rămână chiar foarte mult timp, ceea ce nu este de preferat. Odată ce ai decis, fie lupți sau fugi. Dacă e vorba de locul tău de muncă spre exemplu, atunci fie te duci să vorbești cu șeful tău sau cu conducerea companiei pentru a-ți menține locul de muncă sau, cauți altceva. Când frica este covârșitoare însă, rămâi imobilizat și nu mai faci nimic, nu mai ai nici o reacție. Începi să ruminezi și să te gândești obsesiv la acea problemă, începi să te plângi, dar nu faci nimic pentru a o schimba. A trăi o frică continuă conduce la stări de neajutorare și depresie în ultimă instanță. De aceea este esențial să faci ceva, Orice, pentru a ieși din acel cerc vicios”, este de părere hipnoterapeutul Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză.
Totodată, specialistul afirmă că frica poate fi un dușman sau un aliat. Este un dușman câtă vreme nu o cunoști și nu știi ce să faci cu ea. Din clipa în care „dușmanul” nu mai este necunoscut, îl poți pune la treabă. Te poți folosi de frică pentru a realiza lucruri mărețe, pentru a te mobiliza și a obține rezultate extraordinare. Dar totul începe prin a o depăși și prin a o controla.

7 idei practice pentru a controla și a combate frica

1 Dacă frica te ține treaz noaptea, scoală-te din pat și fă câțiva pași. Poți să faci puțină mișcare sau să citești o carte. De preferat să nu intri pe internet sau să te uiți la TV sau telefon sau tabletă sau orice cu ecran!
2 Mișcă-te! Fă câteva flotări, genoflexiuni sau orice alte exerciții fizice care pun sângele în mișcare. Exercițiul va înlocui hormonii fricii cu unii buni, care sunt asociați cu starea de calm, de forță și putere.
3 Respiră! Respirația este poate cel mai rapid și ușor mod de a contracara frica. Orice s-ar întâmpla, respiră profund de 3–5 ori, așteaptă, adună-te și abia apoi acționează. Pentru un efect chiar și mai puternic, respiră profund abdominal, adică împinge aerul până în stomac și pântec, nu doar la nivelul pieptului.
4 Gândește pozitiv! Adu-ți aminte de succesele tale, de multele lucruri minunate din viața ta! Gândește-te la ele, bucură-te de ele. Fă-o în detaliu!
5 Creează-ți un cuvânt cheie! Formula fermecată! Mantra personală! Poate fi ceva simplu „Mă descurc” sau „Sunt cel mai tare” sau orice altceva. Repet-o continuu și observă schimbarea.
6 Rămâi în prezent! Observă ce se întâmplă chiar acum, în această clipă. Vei descoperi că, foarte probabil, momentul prezent nu are nici o legătură cu frica respectivă.
7 Schimbă modul în care privești situația! Cei care se tem, au tendința să perceapă o problemă ca fiind insurmontabilă și permanentă în timp ce optimiștii o privesc ca pe ceva temporar și rezolvabil. Caută să „demontezi” acea problemă în bucăți și să le rezolvi una câte una. Foarte curând vei vedea că începe să se „descarce”.

Citește și:

Frica ne afectează corpul și ne ține departe de succes. Explicațiile psihologului

De ce nu trebuie să ne fie frică de … iubire?

Subconștientul sau „îngerul păzitor” al minții noastre