O pandemie și proteste în toată lumea? Nici pe departe. Apoi, în primele șase luni ale acestui an, lumea noastră să răsturnat pur și simplu cu susul în jos.

Pe hârtie, 2020 are caracteristicile unui scenariu tragic – economie la pământ, vieți amenințate, proteste în toată lumea, neîncredere în Guvern, teama de locuri publice, deconectarea de la cei dragi și lucruri incorecte și libertăți îngrădite. Nu neagă nimeni contextul cu care ne confruntăm toți. A fost greu. Și sub toată această greutate am început să mă întreb în ce pot găsi speranță în 2020.

Speranța este un lucru simpatic. Pare simplu de găsit, dar și simplu de pierdut. Se plimbă nestingherită prin inimile noastre, schimbând locul cu disperarea  precum o ușă glisantă. În mod ironic, nu pot trăi una fără alta. Să speri la ceva înseamnă să înțelegi că există ceva „mai bun” și asta înseamnă să înțelegi realitatea a ceea ce este „mai rău”.

Am învățat că nu poți spera fără să treci printr-o cumpănă, iar asta de fapt ar putea transforma 2020 în ceva plin de speranță. Suntem mai puternici împreună prin experiența profundă și globală a greutăților. Asta înseamnă că suntem de asemenea puternici prin posibilitatea de a avea o speranță.

Experiența COVID-19 pe care o trăim împreună, deși diferă, variind de la om la om, plină de rău și de bine, a fost o legătură. Cu toții am trecut prin teamă și anxietate. Cu toții ne-am confruntat cu incertitudinea și necunoscutul. Și cel mai important, ne-am adus aminte să fim umani – acte la întâmplare de bunătate ale unor străini, curajul celor care se luptă direct cu virusul, al medicilor.

Viața arată acum altfel. Înainte de COVID-19, cum îți vedeai vecinul? Vânzătorul de la magazinul din colț? Străinul peste care dai pe stradă? Prietenul pe care-l îmbrățișezi de fiecare dată când îl vezi?

Poate că acest virus ne ajută să ne trezim și să ne reamintim de umanitate. Ne aflăm în fața oportunității de a câștiga un pic de empatie. Poate că aceasta a fost catapulta necesară pentru a ne uni așa cum am făcut-o. Poate că a fost nevoie să ni se amintească de latura noastră comună, care ne poate uni. Poate că am avut nevoie să înțelegem mai bine că nedreptatea îndreptată către cineva este o nedreptate comisă împotriva noastră a tuturor.

Știu că am simțit asta. Niciodată nu am înțeles realitatea unei dreptăți rasiale așa cum am simțit-o acum, și nu într-un mod banal, ci unul profund, ca o lumină care este aprinsă într-o cameră pentru prima dată. Tot ce știam până acum arată altfel, și evident și alții simt același lucru.

Aceasta este partea plină a paharului. Dureroasă, dar frumoasă. Nu există garanții că va exista un vaccin sau dreptate pe lume. Dar, totuși, avem o chemare neobosită către speranță sau spre ceva mai bun, care ne unește.

Heather C. McGee a spus la un moment dat: „Lucrurile se înrăutățesc înainte să devină mai bune. Au închis parcurile din Montgomery, Alamabam timp de aproape 10 ani din cauza segregării, dar uneori, este nevoie să desființezi ceva ca să reconstruiești ceva și mai important.”

Speranța va avea mereu greutate pentru că nu va putea fi înțeleasă fără contrastul de a fi traversat disperarea. Asta o face și foarte puternică. Nu este o emoție, o dorință sau o rezoluție de Anul Nou. Este o credință curajoasă. Fie că vrem sau nu, ni se amintește din când în când să credem în umanitate. Asta va face diferența. Deja a făcut-o. Anul acesta este istorie care se schimbă chiar sub picioarele noastre.

Un text de Magdalena Popaș

Astfel, timpul, atenția, gândurile și acțiunile orientate către teama de pandemie sunt manifestarea energiei noastre vitale, de zi cu zi. Cantitatea de efort pe care o investim în a ține viu acest aspect din noi, duce în timp la epuizare și ne face să ne pierdem concentrarea, răbdarea, ne poate provoca insomnii, oboseală cronică, dereglări digestive, tendința de a ne închide în noi, de a ne izola, atacuri de panică sau chiar depresie.

În opinia psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), toate aceste reacții vin odată cu alegerea noastră (conștientă sau nu) de a păstra conexiunea vie cu toate senzațiile, gândurile și trăirile care vin la pachet cu frica, îngrijorarea sau nesiguranța. „Frica are putere doar în măsura în care alegem să i-o oferim noi.

Dacă alegem să oprim alimentarea fricilor și să ne concentrăm pe lucrurile pozitive, atunci aceasta își va epuiza resursele iar impactul ei asupra noastră va scădea considerabil. Frica este ca bateria telefonului. O alimentăm prin a băga telefonul în priză. Cu cât stă mai mult conectată la curent, cu atât mai mult se va încărca și va păstra aprinsă sursa anxietății noastre (telefonul). Dacă, dintr-un motiv oarecare, ar primi o tensiune mult mai mare decât cea normal, ni s-ar prăji atât bateria cât și telefonul. Din momentul în care decidem să scoatem telefonul din priză și să epuizăm resursele bateriei, aceasta va rămâne fără putere și în final va înceta să ne controleze”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Potrivit specialiștilor, cu cât atitudinea și starea noastră psihică este calmă și pozitivă, indiferent de natura problemei, cât de mare sau gravă ar fi aceasta problemă, cu atât avem șanse mai mari să ne fie mai bine; asta deoarece sistemul nostru imunitar este în strânsă legătură negativă cu stresul, respectiv pozitivă cu relaxarea și tonusul psihic din viața noastră.

În opinia psihologului Angela Nuțu, vicepreședintele Asociației Române de Hipnoză, am învățat de-a lungul timpului (ca specie, nu doar ca individ) că dacă prevedem pericole și facem strategii în avans, avem șanse mai mari să avem ce mânca, să rămânem în viață, să perpetuăm specia și puii de om să crească și să fie în siguranță, etc. Totodată, am învățat atât de bine această lecție, ne-am dezvoltat capacitatea de a previziona atât de mult încât acest lucru se poate (si uneori o face!) întoarce împotriva noastră. Pentru ca avem această dublă sau triplă calitate a creierului nostru, avem rațiunea, mintea conștientă și avem EMOȚIILE, instinctele, instinctul de supraviețuire.

„Astăzi suferim de atacuri de panică fără să existe NICIO amenințare reală – nici pantera sau ursul, nici foametea, nici războiul, nici atacul tribului vecin venit să ne ia hrana sau să ne siluiască femeile etc. Astăzi avem anxietate, doar uită-te ce se întâmplă, astăzi, când oamenii sunt nevoiți să stea în case; sau anxietate de ieșit afară, între oameni, între semenii noștri. Astăzi, avem stări de frică fără obiect și motiv, avem fobii de lucruri sau animale cu care de fapt nu ne interesectăm mai deloc sau chiar niciodată. Știai că, statistic vorbind, în mai mult de 80% dintre situațiile în care ne temem de ceva rău care ni s-ar putea întâmpla, de fapt acele lucruri nu se întâmplă niciodată, sau nu sunt atât de grave pe cat ne imaginăm?! „, explică psihologul Angela Nuțu, vicepreședintele Asociației Române de Hipnoză.

Ghid de supraviețuire … mentală în plină pandemie de Covid-19

1. Meditează. „Mulți se sperie de această concept deoarece automat se gândesc la metodele complexe din filme. Este o modă poate, dar tu fă-o așa… cinstit și relaxat, pentru sufletul tău! Dacă nu ai vreo metodă anume pe care să o cunoști, e simplu: stai într-o poziție relaxată și observă-ți respirația, bătăile inimii sau gândurile care vin și…ghici ce? – trec! Doar observă-le, nu le urma, nu le combate! Fă acest lucru ori de cate ori ai ocazia sau ai nevoie. Începe cu câte 5, maxim 10 minute, nu te arunca la prea mult timp încă de la inceput. Altfel va fi ca la dietele cu o roșie pe zi… te va ține până pe la ora 16-17 când devastezi frigiderul”, explică psihologul Angela Nuțu.

2. Introspecția. „Stai cu tine și întelege-te. Iartă-te! Acceptă-te! Cunoaște-te! Spuneți mereu că cel mai bine e așa cum se întâmplă, că era nevoie în drumul tău, în viața ta să ai acea experiență, care o fi ea, mai ales acelea care nu-ți plac, ca să fii mai mult, să fii mai conștient, să fii mai puternic, mai iertător sau plin de compasiune etc.”, spune specialistul.

3. Râzi. „Fă din asta un obicei! Construiește o „autostradă” pentru atitudinea de joacă, de bucurie. Uneori este bine să nu ne luăm prea tare în serios! Dă-ți voie să „greșești”! Dacă te temi de ridicol sau de greșeli, fă-le special! Imunizează-te! Ieși din casă cu tricolul pus pe dos și observă, cu uimire, cum pământul nu s-a oprit din rotație pentru că tu ai făcut acest lucru”, este de părere psihologul Angela Nuțu.

4. Cultivă recunoștința. „Simt că nu pot sublinia îndeajuns importanța acestui lucru, acestui obicei – de a fi recunoscători pentru ceea ce trăim, avem, experimentăm, suntem! Dimineața, când te trezești și/sau seara când te duci la nani, fă-o cu sufletul ușor pentru toate binecuvântările din viața ta! Poate ai două mâini, două picioare. Poate mergi bine sau chiar poți alerga. Poate ai un job, un partener, părinții sau măcar unul dintre ei în viață, frați, surori, prieteni. Poate ești frumos/frumoasă, poate ai haine frumoase și o casă confortabilă, și vacanțe, și amintiri speciale.

Poate azi ai găsit rapid un loc liber de parcare cand te grăbeai. Poate realizezi că ești integru mental si psihic – crede-mă, am facut rezidențiat la Spitalul Obregia din Bucuresti și știu ce înseamnă să nu fii! Indiferent că sunt motive mari sau mici, dă-ți seama câte motive de recunoștință și bucurie ai în fiecare zi! Infinit mai multe decât cele de lipsă sau teamă! Cu alte cuvinte – dă un sens, o direcție vieții tale! Aceea a binelui și a creșterii! Cu cât o să faci aceste lucruri, cu atât teama, stresul și imunitatea scăzută, vor fi mai mici în viața ta. Pentru că alegi ce atitudini și emoții să cultivi! Fii liber, fii conștient, fii vesel, întelege, acceptă și fii recunoscător!”, conchide psihologul Angela Nuțu, vicepreședintele Asociației Române de Hipnoză.

Dar Kruger, ca oricare altă rezervație naturală, a fost închis încă din 25 martie din cauza carantinei provocate de coronavirus. Felinele mari erau văzute pe drumuri  de către rangeri de obicei numai noaptea.

Cum au fost făcute fotografiile?

Ca ranger într-una din cele mai mari rezervații din Africa, Sowry are un rol esențial și continuă să muncească în timpul carantinei, verificând rezervația și păzind animalele de braconieri.

În timp ce conducea mașina aproape de Orpen Rest Camă, a observat leii întinși pe drum în fațî și s-a apropiat de ei la numai cinci metri pentru a privi neobișnuitul fenomen. Când a făcut poze cu telefonul mobil, leii nu au părut deranjați, mulți dintre ei părând să doarmă adânc.

„Leii sunt obișnuiți cu oameni în mașini”, explică el. „Toate animalele au o teamă instinctivă mai mare față de oamenii care merg pe jos, așa că dacă m-aș fi dus pe jos spre ei, nu mi-ar fi permis să mă apropii atât de mult.”

Cea mai bătrână leoaică din rezervație are aproape 14 ani, „ceea ce este foarte mult pentru o leoaică”, așa că sunt obișnuiți să vadă mașini. În mod normal, Sowry ar vedea lei dormind pe drumurile din rezervație în nopțile reci de iarnă când asflatul reține mare parte din căldură. Ceea ce rangerii nu-și doresc totuși este ca leii să înceapă să creadă că drumurile sunt locuri sigure, doar pentru că acum sunt goale.

Cum afectează carantina rezervația?

În aceste vremuri de liniște au fost văzuți leii dar și câini sălbatici într-un golf din rezervație, dar altfel spus Sowry nu crede că această carantină ar avea vreun efect major asupra comportamentului animalelor. Deocamdată.

pic.twitter.com/50DtDGmHEm

— Kruger National Park (@SANParksKNP) April 13, 2020

„Kruger este un loc foarte sălbatic”, spune el. „A fost și încă este sălbatic.”

Este foarte fericit că poate arăta fotografiile sale oamenilor care nu pot vizita rezervația acum din cauza pandemiei cu coronavirus. „Sunt vremuri dificile pentru toată lumea, iar intenția a fost de a aduce oamenilor bucurie”, spune el.

Până azi, Africa de Sud a înregistrat 34 de decese din cauza COVID-19 și a înregistrat 2.506 de cazuri de infecție, făcând-o cea mai afectată țară din Africa. Carantina a fost extinsă miercuri cu încă două săptămâni.

„Toată lumea își dă seama de importanța carantinei, iar rangerii sunt aici pentru aș face treaba în mod obișnuit”, spune ofițerul de presăa Isaac Phaala. „Pentru a menține infrastructura, e nevoie de puțină muncă, astfel încât atunci când rezervația se va deschide, să nu trebuiască să o iei de la zero”

Cât despre lei, spune el, „în mod normal ar fi în tufișuri, din cauza traficului, dar sunt foarte deștepți, iar acum se bucură de libertatea oferită de parc în lipsa noastră”.

Dar, s-ar putea să vă întrebați, de ce leii ar prefera asfaltul în dezavantajul ierbii? Poate din simplu motiv că a plouat timp de aproape 24 de de ore și așa cum explică și Phaala: „asfaltul era mai uscat decât iarba la ora aceea – felinele și apa nu se prea înțeleg”.

sursa: BBC

foto: RICHARD SOWRY/KRUGER NATIONAL PARK

COVID-19 este o boală nouă, dar este provocată de un coronavirus de tipul celui identificat prima dată de dr. Almeida în 1964 în laboratorul ei din Spitalul St. Thomas din Londra.

Virusologul s-a născut cu numele June Hart în 1930 și a crescut într-o casă închiriată aproape de Alexandra Park în nord-estul orașului Glasgow. A abandonat școala la 16 ani, dar s-a angajat ca tehnician într-un laborator de histopatologie de la Glasgow Royal Infirmary. Mai târziu, s-a mutat la Londra pentru a-și continua cariera, iar în 1954 s-a căsătorit cu Enriques Almeida, un artist venezuelean.

Cercetarea

Cuplul, împreună cu fiica lor, s-a mutat la Toronto, în Canada, și, potrivit scriitorului George Winter, dr. Almeida și-a dezvoltat abilitățile cu un microscop electronic la Institutul Cancerului din Ontario.

A creat o metodă prin care virusurile erau mai bine observate prin folosirea unor anticorpi care să-i reunească. Winter a declarat pentru BBC Radio Scotland că talentul medicului au fost recunoscute în Marea Britanie și a revenit aici în 1964 la St Thomas’s Hospital Medical School în Londra, același spital care l-a tratat și pe prim-ministrul Boris Johnson pentru că suferea de infecția cu COVID-19.

La întoarcere a început să colaboreze cu dr. David Tyrell, care conducea o cercetare asupra banalei răceli în Salisbury, în Wiltshire. Winter spune că dr. Tyrell studia spălăturile nazale ale unor voluntari, iar echipa sa descoperise că era posibil să se dezvolte unele virusuri asociate răcelii, dar nu la toți.

O anumită mostră, care a devenit cunoscută ca B814, era din spălăturile nazale ale unui copil de la un internat din Surrey, în 1960. Au descoperit că pot transmite simptomele de răceală obișnuită voluntarilor, dar nu puteau crește un astfel de virus în cultura de celule de rutină.

Totuși, studiile pe voluntari au demonstrat dezvoltarea sa în culturi de organe, iar dr. Tyrell se întreba dacă nu ar putea fi observat la un microscop electronic. I-a trimis mostre lui June Almeida care a observat particulele de virus în mostre, pe care le-a descris ca fiind virusuri gripale, dar care nu sunt chiar la fel. Ea a identificat ceea ce a devenit cunoscut ca fiind primul coronavirus la om.

sursa: Getty Images

Winter spune că dr. Almeida practic văzuse particule precum acestea și înainte, când a investigat hepatita la șoareci și bronșita infecțioasă la găini.

Totuși, spune Winter, lucrarea sa care ar fi trebui să fie publicată a fost respinsă „pentru că juriul a spus că imaginile pe care le-a prezentat erau doar niște poze proaste ale unor particule de virus gripal”.

Despre noua descoperire a lui B814 s-a scris în British Medical Journal în 1965, iar prima fotografie a ceea ce ea a văzut a fost publicată în Journal of Gdneral Virology, doi ani mai târziu.

Potrivit lui Winter, dr. Tyrell și Dr. Almeida, împeună cu prof. Tony Waterson, omul care se afla la conducerea spitalului St.Thomas, l-au numit coronavirus din cauza coroanei sau haloului care-l înconjoară.

Dr. Almeida a lucrat mai târziu la Postgraduate Medical School în Londra, unde și-a luat doctoratul.

Și-a terminat cariera la Institutul Wellcome, unde și-a pus numele pe mai multe descoperiri în domeniul imagisticii virusologice.

După ce a plecat de acolo, dr. Almeida a devenit profesor de yoga, dar a revenit în domeniul său drept consilier la sfîrșitul anilor 1980 când a ajutat la cercetarea noului virus HIV.

June Almeida a murit în 2007, la 77 de ani.

Acum, la 13 ani de moartea sa, în sfârșit primește recunoașterea pe care o merita ca pionier a cărui muncă a accelerat înțelegerea unui virus care în prezent se răspândește în întreaga lume.

sursa: BBC

„În urmă cu două săptămâni, fiul meu, de trei ani, Jameson, şi eu am prezentat simptome de COVID-19. Din fericire, medicul nostru de asistenţă primară a avut acces la teste şi rezultatele au fost pozitive”, a scris ea într-o postare pe reţelele de socializare, citată de Mediafax.„Familia mea era deja autoizolată în casă şi am continuat să facem acest lucru în ultimele două săptămâni după instrucţiunile medicului nostru. În urmă cu doar câteva zile, am fost testată din nou şi acum rezultatele sunt negative”, a mai scris artista.

În continuare, Pink a vorbit despre testarea cu noul coronavirus şi criza produsă în jurul acesteia.

Pink a numit testarea „un eşec al guvernului nostru de a nu face testarea mai accesibilă. Această boală este gravă şi reală. Oamenii trebuie să ştie că sunt afectaţi tinerii şi bătrânii, sănătoşi şi nesănătoşi, bogaţi şi săraci şi trebuie să facem testarea gratuită şi accesibilă la scară largă pentru a ne proteja copiii, familiile, prietenii şi comunităţile noastre”.

Artista a anunţat că pentru a se implica în lupta împotriva COVID-19 va dona 1 milion de dolari.

View this post on Instagram

Two weeks ago my three-year old son, Jameson, and I are were showing symptoms of COVID-19. Fortunately, our primary care physician had access to tests and I tested positive. My family was already sheltering at home and we continued to do so for the last two weeks following the instruction of our doctor. Just a few days ago we were re-tested and are now thankfully negative. It is an absolute travesty and failure of our government to not make testing more widely accessible. This illness is serious and real. People need to know that the illness affects the young and old, healthy and unhealthy, rich and poor, and we must make testing free and more widely accessible to protect our children, our families, our friends and our communities. In an effort to support the healthcare professionals who are battling on the frontlines every day, I am donating $500,000 to the Temple University Hospital Emergency Fund in Philadelphia in honor of my mother, Judy Moore, who worked there for 18 years in the Cardiomyopathy and Heart Transplant Center. Additionally, I am donating $500,000 to the City of Los Angeles Mayor’s Emergency COVID-19 Crisis Fund. THANK YOU to all of our healthcare professionals and everyone in the world who are working so hard to protect our loved ones. You are our heroes! These next two weeks are crucial: please stay home. Please. Stay. Home.❤️

A post shared by P!NK (@pink) on Apr 3, 2020 at 6:27pm PDT

Până acum, intervențiile mele publice în legătură cu epidemia COVID19 s-au focalizat dominant pe componenta cognitivă din modificările cognitiv-comportamentale, pentru a înțelege într-un mod deștept, opus psihologiei de simț comun, că nu situațiile practice de viață prin care trecem ne generează reacțiile psihologice (emoționale și comportamentale), ci modul în care noi interpretăm situațiile (vezi aici). Așadar, dacă uneori nu putem controla situațiile practice pe care le întâlnim în viață, răspunsurile noastre psihologice la orice situație pot fi mereu sub controlul nostru.

• În acest sens, aceia dintre noi care ne raportăm irațional negativ la situația practică de epidemie (și/sau la o eventuală contaminare) – prin (1) gândire rigidă („Nu trebuia să se întâmple”/”Nu pot concepe asta”), (2) catastrofare („Este groaznic că s-a întâmplat”), (3) intoleranță la frustrare („Nu pot suporta”) și (4) evaluări globale („Lumea/ceilalți sunt periculoși”; „Eu sunt slab”) – vom dezvolta răspunsuri psihologice nesănătoase (ex. stări de panică/anxietate, depresie, furie/agresivitate, vinovăție clinică). Aceste răspunsuri sunt nesănătoase deoarece ne afectează calitatea vieții și capacitatea noastră de a face față situației practice (ex. când ești panicat nu mai iei eficient decizii, iar dacă ești depresiv devii submotivat) și, în plus, îi afectează pe cei din jurul nostru (copii/familie).
• Cei care ne raportăm irațional pozitiv la situația practică de epidemie (ex. prin iluzii pozitive, detașare) vom fi calmi și relaxați, poate chiar cu emoții pozitive, dar aceste răspunsuri psihologice nu sunt sănătoase când trebuie să ne confruntăm cu un pericol sau cu o situație practică de rezolvat, deoarece adesea ne submotivează.
• Atitudinea adecvată la situația practică de epidemie (și/sau la o eventuală contaminare) este gândirea rațională, prin (1) flexibilitate cognitivă („Îmi doresc să nu se întâmple și fac tot ce depinde de mine în acest sens, dar accept faptul că unele lucruri nu sunt sub controlul meu”), (2) noncatastrofare (nuanțarea negativului – „Este foarte rău, dar nu catastrofic, nu cel mai mare rău care se poate întâmpla”), (3) toleranță la frustrare („Nu-mi place, dar pot tolera și încerca să ies din situație”) și (4) evaluare nuanțată („Lumea/ceilalți au manifestări periculoase, dar asta nu înseamnă că sunt mereu periculoși”; „Eu am comportamente slabe uneori, dar asta nu mă face un om slab în general”). Această raportare rațională va genera emoții negative sănătoase (ex. îngrijorare, dar nu panică/anxietate; nemulțumire, dar nu furie/agresivitate; tristețe/supărare, dar nu depresie; regret dar nu vinovăție clinică). Aceste răspunsuri sunt sănătoase deoarece ne mobilizează în confruntarea cu situația practică/pericolul și permit apariția unor emoții pozitive asociate altor evenimente din această perioadă, ceea ce duce la o bună calitate a vieții; spre exemplu, în această perioadă, o stare de îngrijorare față de epidemie permite apariția bucuriei legată de ziua de naștere a copilului, dar una de panică/depresie nu!
• Pentru a învăța raportarea rațională am recomandat Pastilele Psihologice!

Acum este momentul să accentuăm componenta comportamentală din modificările cognitiv-comportamentale. Într-adevăr, este evident că situația prin care trecem, prelungindu-se, ne provoacă rutina comportamentală zilnică, forțându-ne la dezvoltarea unei rutine comportamentale noi. Dar dezvoltarea unei rutine noi nu se face simplu, deoarece veche rutină se activează adesea automat/involuntar și astfel este greu de controlat. De aceea, este important să planificăm eficient o nouă rutină, pe principii psihologice riguroase:

• Pasul 1: Să gândim/înțelegem bine de ce vechea rutină este un risc și trebuie schimbată (epidemia este un risc pentru toți, mai ales pentru seniori).
  • Aici trebuie să accesăm doar surse de încredere și să evităm Fakenews.
• Pasul 2: Să facem un orar săptămânal scris (sâmbătă/duminică pentru următoarea săptămână), la un interval de o oră, maximum de două ore. Seniorii pot fi ajutați de familie/apropiați să-și facă orarul; însă în acest proces ei trebuie să fie parteneri, să aibă libertate de decizie și nu să li se prescrie orarul. În general, orarul trebuie să fie bine personalizat și acceptat, pentru a deveni în timp, prin practică, o nouă rutină comportamentală de viață!

• Pasul 3: În acest orar trebuie să prindem zilnic, în scris (în logica psihologiei cognitiv-comportamentale/pozitive validată științific):
  • (1) Activitățile de bază (ex. igienă, masă, studiu/serviciu, relaționare interpersonală, joacă/relaxare, somn):
    • Dieta trebuie controlată riguros, pentru a fi sănătoasă și a nu duce la creșterea în greutate sau la alte condiții clinice.
    • Includerea activităților sportive în activitățile de bază este foarte importantă în această perioadă, mai ales în asociere cu dieta, ambele contribuind la un stil de viață sănătos.
  • (2) Cel puțin un comportament, care, dacă îl facem, ne produce plăcere (pleasant life/viață plăcută):
    • vizionarea unui film/citirea unei cărți/sport, etc.
  • (3) Cel puțin un comportament congruent cu aspectele definitorii din personalitatea noastră (good life/viață bună):
    • Dacă suntem sociabili/extravertiți, putem suna pentru suport social apropiații care au nevoie de asta.
  • (4) Cel puțin un comportament congruent cu cele două/trei valori cardinale pe care le-am asumat în viața personală (meaningful life/viață cu sens):
    • Dacă generozitatea este o valoare pentru tine, poți face voluntariat care ajută în această perioadă.
  • (5) Comportamente de socializare (stress antidote/ca un antidot la stres):
    • Izolarea fizică, în lumea digitalizată, nu înseamnă și izolare psihosocială. În acest proces de socializare, deși este bine să planificăm în orar multe activități în comun în cupul/familie, trebuie lăsat însă și spațiu personal/individual.
• Pasul 4: Este important ca cineva să ne verifice, o data sau de două ori pe zi, că urmăm și implementăm orarul, mai ales în cazul acelora dintre noi care știm că avem avem dificultăți de autodisciplină și/sau de autocontrol. Această monitorizare suportivă este fundamentală mai ales pentru seniorii aflați în izolare și poate să fie făcută de aparținători sau prieteni (ca suport reciproc).
• Pasul 5: Dacă orarul nu este implementat eficient, analizăm cauzele, le eliminăm și-l refacem până când acesta devine acceptat și implementat. În timp, aceste practici cognitiv-comportamentale vor deveni o nouă rutină sănătoasă de viață, unele lucruri putând fi păstrate apoi și în perioada postcriză!

Dacă implementăm hotărâți modificările cognitiv-comportamentale recomandate aici, nu doar că vom reduce negativul (suferința psihologică și reacțiile disfuncționale la criză), dar vom dezvolta pozitivul, epidemia și problemele asociate (ex. o potențială contaminare, izolarea, etc.) putând deveni astfel nu doar tolerabile, ci și oportunități de dezvoltare personală. Succes tuturor!

P.S. Recomandări suplimentare

• Aceia dintre voi, care ați avut probleme psihologice și erați în tratament la momentul declanșării crizei, continuați tratamentul după recomandarea terapeutului cu care ați lucrat/cu care lucrați (Ghidul de față poate să fie utilizat complementar).
• Aceia dintre voi, care ați avut probleme psihologice pe care le-ați rezolvat, dar simțiți că acestea sunt reactivate de criză, intrați în legătură online cu fostul terapeut (Ghidul de față poate să fie utilizat complementar).
• Aceia dintre voi, care simțiți că dezvoltați probleme psihologice, în ciuda recomandărilor de aici, contactați serviciile de urgență disponibile online (vezi și la Clinica UBB).

Aceasta este o cauza principală de stres pentru cetățeni care, în lipsa unei comunicări coerente din partea autorităților statului pot dezvolta stări de anxietate și atacuri de panică. În opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), în stare de stres, organismul nostru direcționează cea mai mare parte din energie către organele și procesele fiziologice care se ocupă cu instinctul de supraviețuire (exemplu: suprarenalele, adrenalina, cortizolul, inima, circulația sângelui, respirația, oxigenarea, musculatura).

„Cu cât stăm mai mult în acest proces, cu atât avem mai puțină energie pentru organele, glandele și procesele fiziologice care se ocupă cu regenerarea celulară. Rezultatul este scăderea sistemului imunitar. Forfota mentală direcționată în acest mod, face ca energia necesară organismului pentru a se apăra de agenți periculoși pentru sănătatea noastră să fie consumată pentru apărarea împotriva unor iluzii. Stresul reprezintă o stare care ne cuprinde ființa pe toate planurile, mental, emoțional și fizic. De fapt stresul în sine nu este o „boală”, nu este ceva ce există în mod palpabil, ci presupune în sine reacția noastră mentală interpretativă la stimulii exteriori sau interiori. Astfel, îngrijorările imaginare legate de ce s-ar putea întâmpla (în viitorul apropiat sau mediu) pe care le rulăm mental, perfecționismul și nerăbdarea, ne pot produce în mod inutil o stare de panică bazată pe mai nimic”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

9 sfaturi pentru a ne păstra calmul în această perioadă
Totodată, specialistul ne oferă 9 sfaturi prin care ne putem păstra calmul în toate această perioadă de neliniște cauzată de fenomenul coronavirus:
1. Renunță la îngrijorări imaginare, pentru că țin de un viitor pe care nu-l cunoști!
2. Renunță la nemulțumiri mărunte și crește-ți recunoștința pentru ceea ce ai, știi și poți deja sau poți căuta, întreba și învăța.
3. Rămâi cu atenția pe ce este cu adevărat important: sănătatea, relaxarea, recunoștința, familia, iubirea.
4. Menține constant un stil de viață sănătos pentru a-ți susține sistemul imunitar (mod de gândire util/bazat pe prezent, realitate palpabilă, mișcare fizică, alimentație echilibrată, socializare de calitate, hobby-uri).
5. Redu consumul de carne – procesarea ei consumă mai mult din energia organismului decât procesarea vegetalelor, hormonii de stres eliminați de animalul ucis trec în corpul nostru, având ca rezultat creșterea necontrolată a stării de panică.
6. Respectă cu această ocazie viața altor ființe, respectă curățenia, mediul înconjurător și echilibrul natural.
7. Petrece mai mult timp cu familia, prietenii, cu tine însuți.
8. Citește, citește, citește!
9. Abordează constant (zilnic) orice metodă de relaxare ți se potrivește: mișcare fizică, cititul unei cărți, un film bun, un hobby, meditație, respirație, training mental, mindfulness, psihoterapie, NLP, tehnici energetice, yoga, timp de calitate cu persoane de la care ai ceva de învățat etc.

„Mă simt bine, nu am simptome până acum, dar m-am izolat de când am aflat de posibila mea expunere la virus”, a explicat Elba. Actorul își sfătuiește fanii să se spele cât mai des pe mîini și să practice distanțarea socială.

Astfel, Elba devine o altă celebritate infectată cu coronavirus, alături de Tom Hanks și soția acestuia, Rita Wilson, șeful Universal Music Lucian Grainge și actrița Olga Kurylenko.

This morning I tested positive for Covid 19. I feel ok, I have no symptoms so far but have been isolated since I found out about my possible exposure to the virus. Stay home people and be pragmatic. I will keep you updated on how I’m doing 👊🏾👊🏾 No panic. pic.twitter.com/Lg7HVMZglZ

— Idris Elba (@idriselba) March 16, 2020