Cu toate acestea, foarte puține studii „măsoară” și impactul devastator pe care îl manifestă divorțurile asupra sănătății mintale și emoționale a copiilor.
Potrivit psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), în spețe de divorț, de cele mai multe ori, copilul pică la mijloc și este cel care suferă cel mai mult. Profunzimea impactului depinde de mai mulți factori: vârsta, nivelul de înțelegere și maturitate, alte persoane care pot fi implicate, motivul divorțului, modul în care gestionează părinții, reacțiile acestora unul față de altul sau față de copil etc.

„În momentul în care doi adulți decid să divorțeze, este foarte important cum gestionează despărțirea. Lucru valabil atât pentru propria lor liniște sufletească, cât și pentru echilibrul psiho-emoțional al copilului. Și pot exista (cel puțin) două scenarii: (1) Unul în care copilul este afectat de divorțul celor doi și (2) altul, în care impactul divorțului este foarte mic asupra copilului. Una dintre situațiile în care copilul este afectat puternic este atunci când pică la mijloc, victimă, în războiul părinților. Atunci când aceștia încheie relația cu focuri de artificii, cu certuri, amenințări, șantaj emoțional etc., copilul poate fi marcat puternic. Acesta poate trage concluzia că este de vină, ori că va fi respins de către un părinte dacă „se aliază” cu celălalt. Se va simți vinovat de fiecare dată când va vorbi cu unul dintre părinți, în lipsa celuilalt. Ba mai mult, poate simți teamă și vină dacă își va manifesta propria opinie, care ar putea fi diferită de a unuia dintre părinți”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Mai mult decât atât, specialistul afirmă că, printr-un astfel de model, copilul învață o lecție greșită despre gestionarea emoțiilor, a conflictelor, a durerii și va ajunge în relații toxice ca și adult. Stima de sine, încrederea, imaginea de sine pot suferi distorsiuni mari iar anxietatea, atacurile de panică sau chiar depresia pot să apară. În timp, poate să manifeste tulburări de comportament, de somn, agresivitate, scăderea rezultatelor școlare, tendință de izolare socială, atașamente nesănătoase față persoane și dependență de substanțe.

Cum putem preveni toate aceste lucruri? Începem prin a ne gestiona pe noi.
„Ca adulți, este nevoie să ne gestionăm întâi propriile gânduri, emoții și comportamente. În general, în cazul oricărei despărțiri, procesul este dureros, greoi și ne face să scoatem orgoliul ca și scut de protecție. Acest mic-mare monstruleț este cel mai puternic inamic al nostru. Ne face să ne manifestăm furia și durerea în moduri care pot răni. Înainte de a acționa, întreabă-te: Ce este dincolo de ego-ul rănit? Cum ai reacționa, dacă privești dincolo de orgoliul? Ce reacții și acțiuni își pierd rostul? Odată ce ți-ai răspuns la aceste întrebări, pune în aplicare!”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

De altfel, specialistul ne propune 4 modalități prin care putem gestiona aceste moment critice.

1. Gestionează-ți propria durere și oprește-te din a-i mai provoca și celuilalt!

„Amândoi suferiți, într-un fel sau altul. Unii maschează suferința cu o falsă putere, în timp ce alții o manifestă foarte vizibil. Indiferent de metodă, fiecare simțim durere atunci când ne despărțim de o persoană care cândva a însemnat ceva pentru noi. Cu toții ieșim complet din zona de confort, din obișnuințe, familiar, odată cu încheierea unei relații. Ce rost mai are să punem paie pe foc, odată ce oricum s-a încheiat? Mai bine, să dăm timpului timp și să ne ocupăm de propria vindecare. Care, ca să fie pe bune, înseamnă întâi să ne acceptăm propria durere, ca să ne putem vindeca. În felul acesta, copilul înțelege că este ceva natural să fii trist și să îți manifești emoțiile, ca să poți fi echilibrat și fericit”, declară psihologul.

2. Discută deschis cu partenerul. 

„Pentru a putea încheia totul, spune tot ce a rămas nespus. Nu cu scopul de a reface ce a fost, ci de a vă da amândurora șansa să vă vindecați în totalitate, odată ce totul se încheie. Și asta să o faceți cu compasiune, empatie și răbdare. Să vă ascultați dincolo de orgoliu, dincolo de măști și de roluri. Purtați o discuție de la inimă la inimă, sinceri și deschiși. În felul acesta, copilul are un model despre cum poate să își gestioneze el/ea propriile situații similare, pe care le va trăi ca adult”, spune specialistul.

3. Explicați-i copilului ce se întâmplă.

„Copilul are nevoie să înțeleagă câteva lucruri pentru ca impactul să fie cât mai mic. Rămâneți părinții lui și îl/o iubiți indiferent de ce se întâmplă între voi (părinții). Nu este nevoie să aleagă o „tabără”. Iubirea voastră față de el nu este condiționată de relația dintre voi, ca și adulți. Are dreptul și spațiul să manifeste ceea ce simte și crede despre această situație. Este în regulă să plângă și să fie trist! Vor avea loc schimbări în viața lui/ei și este nevoie să știe care vor fi acestea. Dacă nu înțelege ceva, sunteți acolo să îi explicați, atunci când se simte pierdut sau confuz. Poate oricând să vorbească despre ceea ce simte”, este de părere Andra Tănăsescu.

4. Vorbiți cu cineva despre asta.

„Fie că este un/o prieten/ă, cineva din familie sau un terapeut, vorbiți despre ceea ce simțiți. Dacă nu vă simțiți confortabil să faceți asta, atunci scrieți într-un jurnal. Iar, atunci când simțiți că vă cuprinde furia, folosiți această energie – faceți curat, scrieți, dansați, plantați flori, etc. Energia furiei este puternică și, dacă tot apare, în loc să punem paie pe foc, mai bine o folosim constructiv și rezolvăm două lucruri deodată – facem ceva constructiv și ne eliberăm în proces”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).

Ea dezvăluit care este noul ei program zilnic într-un interviu pentru emisiunea Garantat 100%. „Sunt în apartamentul meu din București. Dorm destul de mult, ceea ce nu puteam face în trecut pentru că aveam program întotdeauna. Recunosc că mă duc la culcare puțin mai târziu, în jur de orele 23-24, dar dorm până la 10-10.30. Nu dormeam mai mult de ora 8.30-9.00, dar nu pentru că nu puteam. Mental, știind că urma să am un program în timpul zilei, mă trezeam fără alarmă. Acum pot dormi relaxată, pentru că știu că-mi pot face propriul prgram”, spune Halep.

Chiar dacă autoritățile din România au interzis activitățile din afara casei, în afară de deplasările care implică mersul la cumpărături ori la medic, Simona ca și alții care vor să facă mișcare, are un loc unde poate să alerge. „Ia un mic dejun târziu, cam pe la 11, iar după asta ies afară în complex. Alerg pentru că asta e treaba mea și trebuie să mă păstrez în formă. După aceea, îmi fac exercițiile: pentru abdomene, picioare, tot ce pot face în casă, spune Halep. „Alerg cam 20-25 de minte, dar progresiv, aș vrea să alerg o oră, odată. De obicei, nu alerg prea mult, dar acesta este singurul mod în care mă pot menține în formă. În casă, fac flotări, genuflexiuni, fandări,  exerciții pentru spate  – pentru că am probleme, întinderi, abdomene…exact ce făceam când eram copil”. În afară de mâncat și sport, Simona spune că citește mult și se uită la filme.

Izolarea o face pe Simona Halep mai puternică

„Îmi doresc să mai câștig Grand Slam-uri”! Acesta este visul Simonei, după ce vor fi reluate competițiile sportive.

„Am avut perioade, la început, în care teama a fost destul de mare, dar am analizat, am citit foarte mult și mi-am dat seama că, dacă te protejezi, totul o să fie ok”, spune Simona.

Marea sportivă este optimistă și crede că va învăța din această criză să aprecieze mai mult lucrurile care țin de suflet: „Cu siguranță vom ieși altfel din toată perioada aceasta, va fi un impact emoțional destul de mare. Psihic, nu știu dacă o să ajute sau o să fim afectați într-un sens negativ. […] Am senzația că o să învăț să prețuiesc lucrurile mai mici, lucrurile sufletești mult mai mult decât le apreciam înainte de această criză. […] Cred că nu e un lucru atât de rău că Globul și-a luat o pauză, Pământul și-a luat o pauză și se curăță de tot și ne face și pe noi să apreciem alte lucruri decât apreciam înainte.”

Fostul lider mondial le-a transmis un mesaj emoționant tuturor celor care o susțin: „E o perioadă dificilă pentru toată lumea, si pentru mine si pentru toți, indiferent de situația în care te afli. Ar trebui să fim pozitivi, să credem cu toată ființa noastră că se va termina cu bine toată această criză și că în curând o sa avem posibilitatea să ne îmbrățișăm, sa ieșim, sa dam mâna unul cu altul, să ieșim în parc, să ne plimbăm. Pentru mine acesta este obiectivul principal. Dacă ne gândim foarte mult pozitiv la acest lucru putem și noi să schimbăm un pic energia Globului si cu siguranță o să fie bine pentru toată lumea.”, conchide Simona în interviul acordat Garantat 100%.

Durerile de cap, afecțiunile sistemului digestiv, afecțiunile rinichilor, ale urechilor, amețeala, greața, etc., toate sunt semne clare ale nivelului de stres sub care trăiește fiecare această perioadă de criză, este de părere Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).

Capul

Urechile

Gura/Dinții

Nasul

Gâtul

Ficatul

Rinichii

Plămânii

Sistemul digestiv

Coloana vertebrală

Până acum, intervențiile mele publice în legătură cu epidemia COVID19 s-au focalizat dominant pe componenta cognitivă din modificările cognitiv-comportamentale, pentru a înțelege într-un mod deștept, opus psihologiei de simț comun, că nu situațiile practice de viață prin care trecem ne generează reacțiile psihologice (emoționale și comportamentale), ci modul în care noi interpretăm situațiile (vezi aici). Așadar, dacă uneori nu putem controla situațiile practice pe care le întâlnim în viață, răspunsurile noastre psihologice la orice situație pot fi mereu sub controlul nostru.

• În acest sens, aceia dintre noi care ne raportăm irațional negativ la situația practică de epidemie (și/sau la o eventuală contaminare) – prin (1) gândire rigidă („Nu trebuia să se întâmple”/”Nu pot concepe asta”), (2) catastrofare („Este groaznic că s-a întâmplat”), (3) intoleranță la frustrare („Nu pot suporta”) și (4) evaluări globale („Lumea/ceilalți sunt periculoși”; „Eu sunt slab”) – vom dezvolta răspunsuri psihologice nesănătoase (ex. stări de panică/anxietate, depresie, furie/agresivitate, vinovăție clinică). Aceste răspunsuri sunt nesănătoase deoarece ne afectează calitatea vieții și capacitatea noastră de a face față situației practice (ex. când ești panicat nu mai iei eficient decizii, iar dacă ești depresiv devii submotivat) și, în plus, îi afectează pe cei din jurul nostru (copii/familie).
• Cei care ne raportăm irațional pozitiv la situația practică de epidemie (ex. prin iluzii pozitive, detașare) vom fi calmi și relaxați, poate chiar cu emoții pozitive, dar aceste răspunsuri psihologice nu sunt sănătoase când trebuie să ne confruntăm cu un pericol sau cu o situație practică de rezolvat, deoarece adesea ne submotivează.
• Atitudinea adecvată la situația practică de epidemie (și/sau la o eventuală contaminare) este gândirea rațională, prin (1) flexibilitate cognitivă („Îmi doresc să nu se întâmple și fac tot ce depinde de mine în acest sens, dar accept faptul că unele lucruri nu sunt sub controlul meu”), (2) noncatastrofare (nuanțarea negativului – „Este foarte rău, dar nu catastrofic, nu cel mai mare rău care se poate întâmpla”), (3) toleranță la frustrare („Nu-mi place, dar pot tolera și încerca să ies din situație”) și (4) evaluare nuanțată („Lumea/ceilalți au manifestări periculoase, dar asta nu înseamnă că sunt mereu periculoși”; „Eu am comportamente slabe uneori, dar asta nu mă face un om slab în general”). Această raportare rațională va genera emoții negative sănătoase (ex. îngrijorare, dar nu panică/anxietate; nemulțumire, dar nu furie/agresivitate; tristețe/supărare, dar nu depresie; regret dar nu vinovăție clinică). Aceste răspunsuri sunt sănătoase deoarece ne mobilizează în confruntarea cu situația practică/pericolul și permit apariția unor emoții pozitive asociate altor evenimente din această perioadă, ceea ce duce la o bună calitate a vieții; spre exemplu, în această perioadă, o stare de îngrijorare față de epidemie permite apariția bucuriei legată de ziua de naștere a copilului, dar una de panică/depresie nu!
• Pentru a învăța raportarea rațională am recomandat Pastilele Psihologice!

Acum este momentul să accentuăm componenta comportamentală din modificările cognitiv-comportamentale. Într-adevăr, este evident că situația prin care trecem, prelungindu-se, ne provoacă rutina comportamentală zilnică, forțându-ne la dezvoltarea unei rutine comportamentale noi. Dar dezvoltarea unei rutine noi nu se face simplu, deoarece veche rutină se activează adesea automat/involuntar și astfel este greu de controlat. De aceea, este important să planificăm eficient o nouă rutină, pe principii psihologice riguroase:

• Pasul 1: Să gândim/înțelegem bine de ce vechea rutină este un risc și trebuie schimbată (epidemia este un risc pentru toți, mai ales pentru seniori).
  • Aici trebuie să accesăm doar surse de încredere și să evităm Fakenews.
• Pasul 2: Să facem un orar săptămânal scris (sâmbătă/duminică pentru următoarea săptămână), la un interval de o oră, maximum de două ore. Seniorii pot fi ajutați de familie/apropiați să-și facă orarul; însă în acest proces ei trebuie să fie parteneri, să aibă libertate de decizie și nu să li se prescrie orarul. În general, orarul trebuie să fie bine personalizat și acceptat, pentru a deveni în timp, prin practică, o nouă rutină comportamentală de viață!

• Pasul 3: În acest orar trebuie să prindem zilnic, în scris (în logica psihologiei cognitiv-comportamentale/pozitive validată științific):
  • (1) Activitățile de bază (ex. igienă, masă, studiu/serviciu, relaționare interpersonală, joacă/relaxare, somn):
    • Dieta trebuie controlată riguros, pentru a fi sănătoasă și a nu duce la creșterea în greutate sau la alte condiții clinice.
    • Includerea activităților sportive în activitățile de bază este foarte importantă în această perioadă, mai ales în asociere cu dieta, ambele contribuind la un stil de viață sănătos.
  • (2) Cel puțin un comportament, care, dacă îl facem, ne produce plăcere (pleasant life/viață plăcută):
    • vizionarea unui film/citirea unei cărți/sport, etc.
  • (3) Cel puțin un comportament congruent cu aspectele definitorii din personalitatea noastră (good life/viață bună):
    • Dacă suntem sociabili/extravertiți, putem suna pentru suport social apropiații care au nevoie de asta.
  • (4) Cel puțin un comportament congruent cu cele două/trei valori cardinale pe care le-am asumat în viața personală (meaningful life/viață cu sens):
    • Dacă generozitatea este o valoare pentru tine, poți face voluntariat care ajută în această perioadă.
  • (5) Comportamente de socializare (stress antidote/ca un antidot la stres):
    • Izolarea fizică, în lumea digitalizată, nu înseamnă și izolare psihosocială. În acest proces de socializare, deși este bine să planificăm în orar multe activități în comun în cupul/familie, trebuie lăsat însă și spațiu personal/individual.
• Pasul 4: Este important ca cineva să ne verifice, o data sau de două ori pe zi, că urmăm și implementăm orarul, mai ales în cazul acelora dintre noi care știm că avem avem dificultăți de autodisciplină și/sau de autocontrol. Această monitorizare suportivă este fundamentală mai ales pentru seniorii aflați în izolare și poate să fie făcută de aparținători sau prieteni (ca suport reciproc).
• Pasul 5: Dacă orarul nu este implementat eficient, analizăm cauzele, le eliminăm și-l refacem până când acesta devine acceptat și implementat. În timp, aceste practici cognitiv-comportamentale vor deveni o nouă rutină sănătoasă de viață, unele lucruri putând fi păstrate apoi și în perioada postcriză!

Dacă implementăm hotărâți modificările cognitiv-comportamentale recomandate aici, nu doar că vom reduce negativul (suferința psihologică și reacțiile disfuncționale la criză), dar vom dezvolta pozitivul, epidemia și problemele asociate (ex. o potențială contaminare, izolarea, etc.) putând deveni astfel nu doar tolerabile, ci și oportunități de dezvoltare personală. Succes tuturor!

P.S. Recomandări suplimentare

• Aceia dintre voi, care ați avut probleme psihologice și erați în tratament la momentul declanșării crizei, continuați tratamentul după recomandarea terapeutului cu care ați lucrat/cu care lucrați (Ghidul de față poate să fie utilizat complementar).
• Aceia dintre voi, care ați avut probleme psihologice pe care le-ați rezolvat, dar simțiți că acestea sunt reactivate de criză, intrați în legătură online cu fostul terapeut (Ghidul de față poate să fie utilizat complementar).
• Aceia dintre voi, care simțiți că dezvoltați probleme psihologice, în ciuda recomandărilor de aici, contactați serviciile de urgență disponibile online (vezi și la Clinica UBB).

Înseamnă că răspunzi la stres, iar reacția inconștientă și involuntară de a percepe o amenințare ori un pericol s-a declanșat. În viața noastră de zi cu zi, răspunsul la stres se poate declanșa atât de frecvent încât putem petrece foarte mult timp incapabili să gândim clar și să rămânem calmi.

Iată câteva ponturi de a rămâne fericite, încrezătoare și calme, având în vedere cele mai noi cercetări în domeniul neuroștiinței.

„Practicarea“ compasiunii

E bine să ne concentrăm pe compasiune, pentru că ne facem să ne simțim bine. Te face să te simți bine să arăți compasiune pentru ceilalți – dar este și mai important să-ți arăți ție compasiune. Atunci când arăți compasiune, organismul eliberează substanțe chimice, precum dopamina și oxitocina, care crește sentimentul de liniște, siguranță și încredere. Acestea diminuează sentimentele de anxietate pe care le putem avea. Așa că încetează să te cerți – compasiunea este foarte bună atât pentru tine, dar și pentru cei din jur.

Trebuie să te adaptezi

Oamenilor nu le plac schimbările, în general. Găsim confortul în ordine, stabilitate și monotonie. Să învățăm să ne adaptăm ne poate speria, pentru că suntem scoși din afara zonei de confort, așa că poți începe prin alu câteva decizii care să-ți schimbe un astfel de control – mergi pe un alt drum spre casă, învață o limbă străină, mergi la sală și fă un exercițiu nou. Vei observa curând schimbarea ca un lucru pozitiv și mai puțin ca o amenințare. Cu cât mai puține amenințări, cu atât mai puțin stres, așa că vei începe să te simți mai calmă în mod constant. Practicând un comportament de adaptare îți va scădea și riscul de a face demență, mai târziu, în timpul vieții, potrivit unor noi cercetări.

Stresul sănătos

Cu toții avem nevoie de stres în viață – gândește-te la emoțiile unei experiențe cu presiune pozitivă (stres sănătos), cum ar fi o prezentare importantă în fața unui public numeros. Totuși, este foarte important să ne dăm seama atunci când sentimentele de stres sunt nesănătoase. Concentrează-te și revino la emoțiile sănătoase. Profesorul Stephen Palmer spune că stresul apare când presiunea percepută depășește abilitatea percepută pentru a face față unei situații.

Sunt o perfecționistă! Asta e bine, nu?

Perfecțiunea este purtată ca o insignă de onoare a societății – dar ai grijă! Nu se ajunge la ea niciodată. Sfatul nostru este să-ți înlocuiești goana după perfecțiune cu cea după atingerea excelenței. Viețile se pot ruina din cauza unor treburi amânate de teamă că nu vor ieși perfecte. Alege excelența în schimb. Fii cât de bunăc poți – fii cea mai bună variantă a ta. Așa vei reuși să faci mai mult în mai puțin timp. Și te vei simți mai calmă cât faci toate treburile .

Concentrează-te!

Practica „mindfulness“ este o practică de meditație buddhistă foarte veche/ S-a dovedit de către oamenii de știință că este foarte eficientă în procesul de calmare – cu alte cuvinte, funcționează! Ne permite să fim prezenți în momentul actual și să experimentăm viața limpede și complet. Antrenează mintea să dea deoparte gândurile rele și intruzive astfel încât să găsim o soluție rațională la orice problemă. Genul acesta de concentrare ne permite să apreciem din plin ceea ce trăim în prezent. Și asta e foarte bine!

Citește și: