Decesul a survenit în perioada în care artistul american se afla la Los Angeles şi efectua repetiţii intense pentru ultimul său turneu din carieră, intitulat „This Is It Tour”, care ar fi trebuit să debuteze în iulie 2009 la Londra. Medicul personal al cântăreţului, Conrad Murray, a fost găsit vinovat de omucidere involuntară şi a fost condamnat la patru ani de închisoare. El a fost eliberat în octombrie 2013, după ce a petrecut aproape doi ani în închisoare.

Cântăreața americană Janet Jackson a declarat că moștenirea muzicală a lui Michael Jackson, fratele său, de la a cărui moarte se împlinesc zece ani pe 25 iunie, „va dăinui” prin fanii săi, potrivit contactmusic.com, citat de MEDIAFAX.

Janet, de 53 de ani, a ales să nu comenteze controversatul documentar „Leaving Neverland”, de Dan Reed, apărut anul acesta și în care au fost lansate noi acuzații de abuz sexual la adresa lui Michael Jackson. Sora lui Michael Jackson a declarat, într-un interviu pentru The Sunday Times, că este sigură că fratele său va fi adorat mereu de fani pentru „impactul” pe care acesta și familia Jackson l-au avut asupra lumii.

„Îmi place să văd copii care îl imită, când adulții încă ascultă muzica sa. Îți arată impactul pe care familia mea l-a avut asupra lumii„, a spus aceasta. „Sper că nu sună arogant. Afirm doar o realitate”, a adăugat aceasta.

Janet, Tito, Marlon și Jackie Jackson, frații lui Michael, și Taj, nepotul acestuia, i-au luat apărarea starului pop, după lansarea documentarului.

Lui Michael Jackson i-au fost aduse, de-a lungul timpului, numeroase acuzaţii de pedofilie. În 1993, Jackson a fost acuzat că a abuzat sexual un băiat în vârstă de 13 ani, Jordan Chandler. Artistul a negat acuzaţiile şi totul s-a încheiat printr-o înţelegere civilă care s-a ridicat la 23 de milioane de dolari. În 2005, un juriu a stabilit că Jackson nu se face vinovat de molestarea sexuală a lui Gavin Arvizo, care, la momentul presupuselor fapte, avea tot 13 ani. În 2013 şi 2014, după decesul lui Jackson, în 2009, au mai fost intentate două procese, de Wade Robson şi James Safechuck, care au susţinut că artistul i-a molestat sexual la începutul anilor 1990, pe când erau copii. Ambele cazuri au fost respinse în instanţă pentru că faptele au fost prescrise. Robson şi Safechuck sunt protagoniştii documentarului lui Dan Reed.

Ce s-a intamplat cu copiii artistului

Când Michael Jackson a murit, acum zece ani, a lăsat în urmă trei copii, Paris Jackson, Prince Michael Jackson și Prince Michael Jackson II. A fost căsătorit cu asistenta medicală Debbie Rowe, între 1996 și 1999, care i-a dăruit doi copii concepuți prin fertilizare in vitro: Prince și Paris.

Născut pe 21 februarie 2002, Prince Michael Jackson II – Blanket sau Bigi, așa cum este numit în ultima perioadă – este aparent singurul copil biologic al lui Michael Jackson și ultimul său moștenitor.

Blanket a fost conceput, ca și frații săi mai mari, prin inseminare artificială, folosindu-se materialul genetic al tatălui său. Până acum s-a aflat cine este mama surogat, care i-a dat naștere lui Prince Michael Jackson II.

Copiii lui Michael Jackson poartă în coliere speciale, cenușa rămasă după incinerarea vedetei pop în 2009, arată surse citate de contactmusic.net

Prince Michael, acum în vârstă de 22 de ani, Paris, 21 de ani și Bigi, de 17 ani, ar purta rămășițele tatălui lor încastrate în bijuteriile care au forma unor inimi sfărmate. Tinerii apar rar purtând colierele în public.

În ciuda faptului că sicriul aurit care adăpostea trupul vedetei a fost depus într-o criptă din Marele Mausoleu din Parcul Forest Lawn Memorial din California, au apărut voci care susțin că mama artistului ar fi incinerat trupul lui Jackson pentru a descuraja jefuitorii de morminte. Familia a insistat să se păstreze și mormântul din Forest Lawn, pentru că multe vedete de la Hollywood sunt îngropate acolo.

„Cenușa lui Michael a fost împrăștiată în iubitul său Neverland, proprietatea care a avut un sens special pentru artist”, au spus sursele presei americane. „Copiii trăiesc de parcă Michael ar veghea în permanență asupra lor”, au explicat cei care au dezvăluit jurnaliștilor secretul familiei Jackson.

Una sau mai multe porţii de alimente prăjite consumate zilnic cresc cu 8% riscul de deces prematur în comparaţie cu o dietă care nu include astfel de produse.

La sfârșitul lui 2018 una dintre imaginile care făcea înconjurul acestei lumi era aceea a unui grup cântând la înmormântarea în kibbutz a lui Amos Oz, creator și luptător, despre care acum vorbesc cel mai bine, desigur, cărțile sale, multele sale cărți publicate într-o jumătate de secol de scris, căci scrisul a intrat devreme în viața lui, imediat după copilăria în care și-ar fi dorit, a povestit el însuși mai târziu, să fie o carte, nu om, căci o carte are mai multe șanse să supraviețuiască furiei umane. Dincolo de necrologuri, evocări și elogii, poate că dispariția este, înainte de toate, prilejul unei revizitări. A unei incursiuni într-o creație care își răsplătește generos cititorii. Ei sunt mulți, fără îndoială, și fără Nobelul neprimit, care nu l-a preocupat niciodată pe Amos Oz. Și pe bună dreptate. O revizitare a cărților lui, cele mai importante traduse în seria de autor pe care i-a dedicat-o Editura Humanitas Fiction, nu poate fi decât o experiență binevenită pentru oricare cititor, orice ar căuta el într-o carte. Cei care vor porni în această călătorie – fie că destinația e nouă, fie că e vorba despre o întoarcere –, ar putea găsi, pe scurt spus și într-o dezordine personală, câteva drumuri de explorat.

1.Un Ierusalim iubit, dar nemilos. „Ierusalimul are un fel al său de a-i dezamăgi și tulbura pe cuceritori și vizitatori deopotrivă. Contrastul dintre orașul material și cel spiritual este atât de dureros, încât o sută de pacienți pe an sunt trimiți în azilul orașului, suferind de Sindromul Ierusalimului, o nebunie dată de anticipație, dezamăgire și deziluzie. Dar Sindromul Ierusalimului este și politic: Ierusalimul este o sfidare a rațiunii, a politicii pragmatice și strategiei, existând într-un tărâm al pasiunilor mistuitoare și emoțiilor nestăpânite, opac la rațiune”, scrie istoricul cunoscutul istoric Simon Sebag Montefiore în prefața volumului său „Ierusalim. Biografia unui oraș”, apărut la noi în 2012. Astfel și în multe alte feluri este orașul din viața lui Amos Oz și din ficțiunea lui. Un Ierusalim-palimpsest, de care nu te saturi și care se strecoară peste tot. Este Ierusalimul din copilăria autorului, din vremea formării statului Israel, unde băiatul unui cuplu de intelectuali evrei sosiți de la Odessa, cu rădăcini din care se pot naște romane adevărate, trăiește într-o casă plină de cărți și știe că e ideal să cumperi… gladiole când mergi în vizită (că sunt… scumpe). În Ierusalimul acesta se citește, se scrie și se discută mult despre cărți. Dar se dezlănțuie și multe furii. Este un Ierusalim fellinian, nicidecum bergmanian, cum amuzat a repatat-o scriitor în interviuri, căci oamenii clevetesc enorm. Este și Ierusalimul din romanul „Iuda”, cu casa veche dintr-o margine de oraș, unde un intelectual excentric, și el cinematografic, își găsește un fel de tânăr discipol. Este și Ierusalimul nepăsător din „Cutia neagră”, romanul de forță din 1987, care desenează cu precizie chipul iubirii. Și Ierusalimul din care micul Amos și-a dorit cu furie să plece după sinuciderea mamei, așa cum aflăm din „Poveste despre dragoste și întuneric”.

2.Un portret neterminat, nesfârșit, al iubirii. Începe și nu se termină niciodată în opera de ficțiune a lui Amos Oz. E trasat cu delicatețe, cruzime și umor, o combinație neverosimilă, ca la marii autori. Simțul tragicului, care îl însoțește tot timpul pe scriitor (nemilos cu propriile cărți, pe care le rescria înainte de a le publica de numărate ori, mărturisind că o zi în care scrie o jumătate de pagină bună e o zi mai mult decât bună) și în toate felurile, apare uneori luminat de un superior simț al comicului și niciodată nu lipsește din literatura lui. Într-un fel, Amos Oz reabilitează ceea ce se cheamă roman de dragoste, care a pierdut mult în secolul XX, atât de mult, încât și-a făcut loc întrebarea: Cum se mai poate scrie roman de dragoste azi? Ei bine, ca Amos Oz. Citiți „Cutia neagră”! Este în mod cert unul dintre cele mai bune romane de dragoste ale vremii noastre. Altfel, pe lângă dragostea dintre un bărbat și o femeie, o să găsiți în cărțile scriitorului israelian multe alte forme ale ei: dragostea dintre un discipol și un maestru, dragostea dintre un om și o țară, dragostea dintre un artist și arta lui, dragostea dintre un credincios și Dumnezeul lui, dragostea dintre un ucigaș și o armă.

Citește continuarea pe yorick.ro