Cu toate acestea, foarte puține studii „măsoară” și impactul devastator pe care îl manifestă divorțurile asupra sănătății mintale și emoționale a copiilor.
Potrivit psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), în spețe de divorț, de cele mai multe ori, copilul pică la mijloc și este cel care suferă cel mai mult. Profunzimea impactului depinde de mai mulți factori: vârsta, nivelul de înțelegere și maturitate, alte persoane care pot fi implicate, motivul divorțului, modul în care gestionează părinții, reacțiile acestora unul față de altul sau față de copil etc.

„În momentul în care doi adulți decid să divorțeze, este foarte important cum gestionează despărțirea. Lucru valabil atât pentru propria lor liniște sufletească, cât și pentru echilibrul psiho-emoțional al copilului. Și pot exista (cel puțin) două scenarii: (1) Unul în care copilul este afectat de divorțul celor doi și (2) altul, în care impactul divorțului este foarte mic asupra copilului. Una dintre situațiile în care copilul este afectat puternic este atunci când pică la mijloc, victimă, în războiul părinților. Atunci când aceștia încheie relația cu focuri de artificii, cu certuri, amenințări, șantaj emoțional etc., copilul poate fi marcat puternic. Acesta poate trage concluzia că este de vină, ori că va fi respins de către un părinte dacă „se aliază” cu celălalt. Se va simți vinovat de fiecare dată când va vorbi cu unul dintre părinți, în lipsa celuilalt. Ba mai mult, poate simți teamă și vină dacă își va manifesta propria opinie, care ar putea fi diferită de a unuia dintre părinți”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Mai mult decât atât, specialistul afirmă că, printr-un astfel de model, copilul învață o lecție greșită despre gestionarea emoțiilor, a conflictelor, a durerii și va ajunge în relații toxice ca și adult. Stima de sine, încrederea, imaginea de sine pot suferi distorsiuni mari iar anxietatea, atacurile de panică sau chiar depresia pot să apară. În timp, poate să manifeste tulburări de comportament, de somn, agresivitate, scăderea rezultatelor școlare, tendință de izolare socială, atașamente nesănătoase față persoane și dependență de substanțe.

Cum putem preveni toate aceste lucruri? Începem prin a ne gestiona pe noi.
„Ca adulți, este nevoie să ne gestionăm întâi propriile gânduri, emoții și comportamente. În general, în cazul oricărei despărțiri, procesul este dureros, greoi și ne face să scoatem orgoliul ca și scut de protecție. Acest mic-mare monstruleț este cel mai puternic inamic al nostru. Ne face să ne manifestăm furia și durerea în moduri care pot răni. Înainte de a acționa, întreabă-te: Ce este dincolo de ego-ul rănit? Cum ai reacționa, dacă privești dincolo de orgoliul? Ce reacții și acțiuni își pierd rostul? Odată ce ți-ai răspuns la aceste întrebări, pune în aplicare!”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

De altfel, specialistul ne propune 4 modalități prin care putem gestiona aceste moment critice.

1. Gestionează-ți propria durere și oprește-te din a-i mai provoca și celuilalt!

„Amândoi suferiți, într-un fel sau altul. Unii maschează suferința cu o falsă putere, în timp ce alții o manifestă foarte vizibil. Indiferent de metodă, fiecare simțim durere atunci când ne despărțim de o persoană care cândva a însemnat ceva pentru noi. Cu toții ieșim complet din zona de confort, din obișnuințe, familiar, odată cu încheierea unei relații. Ce rost mai are să punem paie pe foc, odată ce oricum s-a încheiat? Mai bine, să dăm timpului timp și să ne ocupăm de propria vindecare. Care, ca să fie pe bune, înseamnă întâi să ne acceptăm propria durere, ca să ne putem vindeca. În felul acesta, copilul înțelege că este ceva natural să fii trist și să îți manifești emoțiile, ca să poți fi echilibrat și fericit”, declară psihologul.

2. Discută deschis cu partenerul. 

„Pentru a putea încheia totul, spune tot ce a rămas nespus. Nu cu scopul de a reface ce a fost, ci de a vă da amândurora șansa să vă vindecați în totalitate, odată ce totul se încheie. Și asta să o faceți cu compasiune, empatie și răbdare. Să vă ascultați dincolo de orgoliu, dincolo de măști și de roluri. Purtați o discuție de la inimă la inimă, sinceri și deschiși. În felul acesta, copilul are un model despre cum poate să își gestioneze el/ea propriile situații similare, pe care le va trăi ca adult”, spune specialistul.

3. Explicați-i copilului ce se întâmplă.

„Copilul are nevoie să înțeleagă câteva lucruri pentru ca impactul să fie cât mai mic. Rămâneți părinții lui și îl/o iubiți indiferent de ce se întâmplă între voi (părinții). Nu este nevoie să aleagă o „tabără”. Iubirea voastră față de el nu este condiționată de relația dintre voi, ca și adulți. Are dreptul și spațiul să manifeste ceea ce simte și crede despre această situație. Este în regulă să plângă și să fie trist! Vor avea loc schimbări în viața lui/ei și este nevoie să știe care vor fi acestea. Dacă nu înțelege ceva, sunteți acolo să îi explicați, atunci când se simte pierdut sau confuz. Poate oricând să vorbească despre ceea ce simte”, este de părere Andra Tănăsescu.

4. Vorbiți cu cineva despre asta.

„Fie că este un/o prieten/ă, cineva din familie sau un terapeut, vorbiți despre ceea ce simțiți. Dacă nu vă simțiți confortabil să faceți asta, atunci scrieți într-un jurnal. Iar, atunci când simțiți că vă cuprinde furia, folosiți această energie – faceți curat, scrieți, dansați, plantați flori, etc. Energia furiei este puternică și, dacă tot apare, în loc să punem paie pe foc, mai bine o folosim constructiv și rezolvăm două lucruri deodată – facem ceva constructiv și ne eliberăm în proces”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).

Iritații și mâncărimi – Ce neplăceri ne pot provoca parfumurile

Unele persoane pot dezvolta de-a lungul vieții o intoleranță la parfum ca urmare a folosirii exagerate sau a inhalării vaporilor de parfum. E vorba de persoanele care lucrează într-un astfel de mediu sau de cle care au abuzat de acest produs. În cazul persoanelor care au căpătat o sensibilitate a pielii și vor să folosească în continuare parfumul, se recomandă pulverizarea parfumului pe îmbrăcăminte.

Durere de cap și stări de greață – Ce neplăceri ne pot provoca parfumurile

Dacă parfumul este foarte concentrat sau intens aplicat, pot apărea simptome precum durere de cap și stare de greață. Acestea anunță existența unei intoxicații. Parfumul aplicat în exces poate cauza disconfort persoanelor din jur.

Nervozitate – Ce neplăceri ne pot provoca parfumurile

Persoanele stresate, anxioase, ale căror simțuri sunt intens solicitate pot manifesta o stare pregnantă de nervozitate chiar și încazul unei urme de parfum. Explicația constă în aceea că sistemul nervos al persoanelor amintite este foarte sensibil. În astfel de situații, nu intensitatea contează, ci simpla prezență a parfumului.

Stare de neplăcere sau dezgust – Ce neplăceri ne pot provoca parfumurile

Aroma parfumului preferat devine insuportabilă când organismul este încărcat de toxine și sătul, ca în cazul abuzului de nicotină sau alcool ori al meselor copioase.

E bine să știi!

• Parfumul expriă. Alcoolul și aromele din el se evaporă.
• Parfumul expirat are un miros schimbat, de rânced.
• Termenul de valabilitate poate fi prelungit dacă este ținut în frigider.
• Evită păstrarea parfumului în dulăpioarele din baie.

Citește și:

– Îmi revin, îmi revin pe zi ce trece“, îmi spuse cu ochi mijiți și un zâmbet forțat.

–  E bine, dar e bine și să nu fii bine în perioada asta, i-am spus.

În timp ce stăteam într-o cafenea cu soarele dimineții undeva în spatele nostru, prietena mea a început să-mi povestească recenta ei experiență care-i frânsese inima. La numai 20 și ceva de ani, era pentru prima dată când gusta din devastarea pe care viața o poate aduce atunci când lucrurile nu merg așa cum ne-am planificat.

Am văzut în ea imaginea mea acum 10 de ani, acum 5 ani. Cunoșteam această durere adusă de dragoste, genul acela de durere care se insinuează. Încă simțeam urmele cicatricelor de pe inima mea, și deși acum erau vindecate au lăsat urme de neșters.

Privind în urmă la propriile mele întâlniri cu inima frântă din dragoste, cel mai mare regret  nu era experiența dureroasă în sine, ci momentele în care am ales să nu conștientizez durerea. Sunt o persoană emoțională înnăscută. Să trec prin momente și emoții dificile este ca și cum așa aș fi fost setată din naștere. Mă laud în fața altora cu abilitatea mea naturală de a răspunde crizei acum și de a plânge mai târziu. După multă experiență de viață și autoexaminare, văd acest „dar“ și ca pe un călcâi al lui Ahile. Trec atât de repede la acțiune, să repar lucrurile și să am un răspuns la problemă, încât de multe ori nu reușesc să apuc să mă îngrijesc de rănile de pe inima mea.

În facultate, mama mea a fost diagnosticată cu o boală mintală. La puțin timp după asta, am început să mă întâlnesc cu un tip, Cu boala mamei mele și schimbarea bruscă de comportament, lumea mea s-a schimbat. Am urmărit dinamica familiei mele, schimbarea rolurilor copil-părinte și am devenit părinte atât pentru mama, cât și pentru tata. M-am speriat, așa că am fugit în brațele unui bărbat, și în mai puțin de un an, ne-am despărțit. Eram devastată. Totuși, am rămas ocupată. Mi-am luat tot felul de activități în facultate și pe lângă, un job part-time, numai ca să îmi țin mintea ocupată.

O altă întâmplare petrecută recent în viața mea – anul trecut, cea mai bună prietenă a mea și cu mine am decis să renunțăm la prietenie. După ani de dinamică nesănătoasă, certuri, competiție și relație toxică, a plecat și a făcut ceea ce eu nu am avut curajul să fac. Asta s-a întâmplat chiar înainte să plec din țară, să lucrez în străinătate. Cred că am plând o dată în cele patru luni care au urmat acestei despărțiri. Nu s-a întâmplat până când nu am revenit în România și mi-am dat seama cât de frântă îmi era inima și că inabilitatea mea de a avea relații de prietenie sănătoase a fost rezultatul direct al unei răni nevindecate dintr-o prietenie trecută.

Ajungând în prezent, stând la cafea cu prietena mea, am văzut foarte mult din mine, o persoană care suferă și care voia cu disperare să fie OK cu lipsa darului procesului de durere. După ce am dat greș cu asta de câteva ori, iată ce am aflat – să plângi pe cineva sau după cineva nu înseamnă slăbiciune. Când poți să recunoști : „Hei, nu sunt chiar OK acum“, îți acorzi  cea mai mare binecuvântare – grația. Grația pentru o inimă rămnită. Grație pentru o relație eșuată. Grație pentru pierderea cuiva drag. Grație pentru un vis nereușit.

Trebuie să învățăm să ne arătăm grație în procesul de pierdere, grație în momentele dificile.

We must learn to show ourselves grace in loss, grace in the hard moments.

Iată ce spune grația:

E OK să suferi acum. este dificil. Nu trebuie să fii puternică azi sau mâine. Simte tot ce este de simțit. Varsă toate acele lacrimi pentru că într-o zi nu o să mai plângi. Într-o zi, vei privi în urmă la asta și poate că vei zâmbi gândindu-te ce dar a însemnat pentru tine.

Rămâi în frângerea asta. Odihenște-te acolo. Rămânând acolo, îți faci șie și celorlalți un mare cadou – te vindeci. Lumea are nevoie de versiunea ta întreagă. Dacă te grăbești să treci peste această durere, o vei căra în tot ceea ce vei face. Eforturile tale de a pretinde să fii puternică vor face mai mult rău decât bine.

Nu toată lumea face asta, pentru că da, durerea este grea, să jelești este greu. Dar, rezultatul pe care îl vei primi va fi o viață plină, bogată și abundentă. Pe de altă parte, este vorba despre o variantă puternică, înțeleaptă li mai sănătoasă a ta. Mai întâi trebuie să încetăm să mai alergăm și să stăm cu această durere.

Durerea este de moment, dar este, de asemenea, necesară. să plângi pe cineva sau după cineva înseamnă că a contat, iar pierderea contează. Lacrimile de durere sunt ape blânzi care te duc la un râu al dezvoltării, al autodescoperirii și, în final, la liniște.

Există frumusețe în părțile dificile, frumusețe în sfărâmare. Nu-ți dori să stai departe de asta. Primește-o cu tot ce presupune ea. Va trece, dar acum, aceasta este perioada în care nu ești bine.

Citește și:

Una dintre cele mai uluitoare caracteristici ale corpului femeii este sarcina. Dar faptul că femeile pot crește o altă ființă umană chiar în interiorul corpului lor nu este singurul lucru care le fac atât de uimitoare. Dacă te uiți mai atent la organismul feminin, poți descoperi o mulțime de lucruri interesante pe care, s-ar putea, chiar femeile însele să nu le cunoască.

Bright Side punctează 10 lucruri care demonstrează că corpul femii este plin de surprize, pe cât de ciudat, pe atât de minunat.

10. Femeile disting culorile mai bine decât bărbații

Femeile văd mai multe nuanțe decât bărbații, pentru că percepția culorilor are legătură cu cromozomul X. Bărbații au un singur cromozom X, în timp ce femeile au doi.

9. Unul dintre sâni este întotdeauna mai mare decât celălalt

Dacă-i permitem, respingerea ne poate paraliza de teamă – teama că nu suntem destul de buni, destul de inteligenți, de frumoși, pur și simplu nu suntem destul de…Îi putem permite sentimentului de respingere să stabilească traiectoria gândurilor noastre, să ne schimbe comportamentul și, în final, viețile.

Până la urmă însă, sentimentul de respingere nu trebuie să aibă ultimul cuvânt. Trebuie să ne întoarcem înapoi la plnașeta de desen. În loc să vedem respingerea ca pe o înfrângere sau ca pe un final, de ce să nu o vedem ca pe un nou început, o șansă de a o lua de la capăt? Știu că a fost un sentiment devastator. S-ar putea să te fi surprins cu garda jos și să te fi îngenuncheat, dar există speranță pentru tine.

Ce-ar fi dacă tot ce ar fi nevoie să facem este să nu privim asta ca pe o bătălie pierdută, ci ca pe o schimbare de perspectivă? Toate respingerile dețin adevăruri universale și lecții pe care le putem lua cu noi pe drum înainte. Așa că ia-ți cele mai comode încălțări pentru drumeție, și hai să urcăm pe acest făgaș.

foto: Luis Galvez

Nu lăsa sentimentul de respingere să te definească

Aici mă simt și eu vinovată. Ori de câte ori o relație nu a funcționat, mă gândeam că ceva nu era în regulă cu mine. Că sunt destul de drăguță. Că nu sunt destul de spirituală. Că nu sunt destul de bună. Sau sunt prea mult. Când am fost concediat recent de la ultimul job, a fost atât de simplu să cad în această capcană de a permite pierderii unui serviciu să-mi stabilească valoarea. Am început să mă gândesc „poate că nu sunt o scriitoare bună. Sunt un editor îngrozitor. Sunt oameni care se descurcă mai bine decât aș putea eu să mă descurc vreodată. Nu sunt destul de bună.“

N-am trecut toți prin asta? Când pierdem ceva care este foarte important pentru noi, un loc de muncă, o căsnicie sau o prietenie, îi permitem pierderii să-i comunice minții noastre lipsa valorii noastre. Nici că ar putea să fie mai departe de adevăr. Carierele noastre, visurile, pasiunile – lucrurile și oamenii pe care îi iubim – pot începe foarte ușor să ne definească odată ce le-am pierdut. Te provoc să nu lași așa ceva să se întâmple. Știu că este greu, dar nu uita că nimeni și nimic nu poate determina cât valorezi. Valoarea ta este intrinsecă, adică nu poate fi schimbată.

Permite-i unui „nu“ să pună bazele încrederii

Asta ar putea să sune aiurea, dar ori de câte ori auzi un „nu“, un „ne pare rău, dar trebuie să renunțăm la tine“ sau un „nu ești tu de vină, eu sunt“, fii recunoscător. O ușă închisă te eliberează de ceva ce nu ți se potrivea cel mai bine. Asta este tot ce înseamnă un „nu“. Ține capul sus și mergi mai departe.

Acest „nu“ te va întări și te va face și mai puternic. Dacă lucrurile ar fi mereu ușoare și tot ce am auzi ar fi numai „da“, atunci nu am mai ști cum arată adaptarea, revenirea în formă. Respingerea este momentul perfect pentru a vedea din ce material suntem făcuți: perseverență, rezistență, putere sau duritate. Încrederea se construiește pe momente grele care durează.

foto: Kinga Cichewicz

Înconjoară-te de voci pozitive

Când mi-am pierdut locul de muncă anul acesta, nu am spus multor oameni. Am păstrat asta în mare parte pentru mine pentru că eram șocată. Sufeream și mă aflam într-o stare sensibilă. Știam că oamenilor cărora le-am spus vor fi aceia care mă vor lăsa să sufăr după această pierdere și mă vor încuraja, apoi. Aveam nevoie de oameni care să stea în aceeași groapă cu mine, și care apoi să mă ajute să urc atunci când eram pregătită.

Când te confrunți cu respingerea, de orice fel ar fi ea, este dureros, foarte dureros. Încărcătura sentimentului de respingere devine mai ușoară atunci când soliciți ajutor pentru a o căra. Înconjoară-te de acei oameno pozitivi care vor fi vocea încurajării. Povestește-le despre sentimentul respingerii pe care îl trăiești. Introdu-i în toate sentimentele tale de șoc, tristețe, suferință și teamă. Fii 100% real. Este momentul tău de suferință. Nu vorbi cu oameni care te vor face să te îngrijorezi sau care îți vor permite să rămâi în starea de milă sau de amărăciune. Vocile pozitive sunt cheia.

foto: Kinga Cichewicz

Obișnuiește-te cu ideea că este doar temporară

Respingerea este adeseori neprevăzută. Nu o vedem când se apropie și este dificil de știut când – ea și sentimentele care rezultă din cauza ei – se va termina. Neexistând un răspuns clar, putem alege să ne amintim că acest este doar un moment în orarul și agenda poveștilor noastre. Este numai un capitol. Acum nu înseamnă întotdeauna. Furtunile întotdeauna se termnină. Este numai o chestiune temporară.

Revino în joc

Scutură-te și ridică-te. Acesta este probabil cel mai important adevăr de care să-ți amintești. Respingerea se poate resimți ca un pumn în stomac. Te lasă fără suflare și te trimite la pământ, dar nu trebuie să rămâi acolo. Te poți ridica. Este o alegere. La început o să te doară, dar ridică-te indiferent de ce simți. Respingerea nu este sfârșitul poveștii tale.

Text scris de Stephanie Taylor și tradus din revista Darling

Citește și:

Fie că este în hohote, ori ușor mai rezervat, râsul este medicamentul gratis care ne poate aduce numeroase beneficii pentru trup și minte. Ne aduce nu numai o stare de bine și energie cât pentru câteva ore, poate ajuta la calmarea durerilor și la întărirea imunității.

• Un exercițiu fizic. Când râzi, sunt puși în mișcare mușchii diafragmei, ai abdomenului, dar și grupe musculare ale aparatului respirator și ale umerilor.  Când râd în hohote, oamenii inspiră adânc, ceea ce desfundă căile respiratorii și favorizează aportul de oxigen în plămâni.
• Reduce stresul. Râsul scade producția hormonilor stresului – cortizolul și adrenalina.  În plus, râsul st ale stresului. Prin urmare, atunci când ești într-o dispoziție proastă, uită-te la o comedie bună…
• Un somn mai bun. Râsul stimulează producția de melatonină, hormonul eliberat de creier pentru un somn mai bun.
• Alungă depresia. E un remediu bun contra tulburărilor afective sezoniere sau contra depresiilor. În special la persoanele în vârstă, râsul are acest efect minunat. Înlocuiește gândurile negre cu o stare de bine, determinând stări mentale și atitudini pozitive.
• Stimulează sistemul imunitar. Dozele repetate de râs îți întăresc sistemul imunitar, prin creșterea secreției anticorpilor naturali și prin stimularea producției de limfocite. Și, după cum știi, un sistem imunitar mai puternic este cea mai bună pavăză contra multor boli.
• Poate alina durerea. Cel mai bun calmant natural este râsul, potrivit unui studiu englezesc. Persoanele care râd, arată cercetările, pot suporta mai multă durere (cu 10 procente mai mult), în comparație cu cele care nu se amuză atât de des. Pentru că hohotele duc la eliberare endorfinelor în organism, inducând o stare de bine. În plus, râsul te distrage de la temeri și te abate de la gândurile negative.
• De ajutor în caz de diabet. Un studiu japonez arată că o „partidă“ de râs, după o masă, scade nivelul zahărului în sânge la suferinzii de diabet de tip 2. Nu se știe exact prin ce mecanism se produce acest lucru, dar se crede că râsul are un impact pozitiv și direct asupra sistemului neuroendocrin, care monitorizează nivelul glicemiei. S-a mai observat că râsul îi ajută pe diabetici să evite complicațiile care pot să apară la nivel microvascular.
• Protejează inima. Inima este un mușchi care funcționează mai bine cu ajutorul exercițiilor. Când râzi, țesutul care compune vasele de sânge ale inimii se dilată, iar fluxul sanguin se îmbunătățește. Prin urmare, râsul combate ateroscleroza și scade riscul atacului de cord. În plus, efectul său relaxant duce la scăderea tensiunii arteriale.
• Te menține tânără. Dozele zilnice de râs te fac să arăți și să te simți mai tânăr. Când zâmbești, sunt puși „la lucru“ 15 mușchi ai feței, ceea ce duce la creșterea fluxul sangvin.
• Puternic energizant. Când râzi, tragi aer în plâmâni, ceea ce crește fluxul de oxigen în mușchi și organe, iar asta înseamnă mai multă energie pe parcursul zilei.

Citește și: