Coordonatorul studiului, dr. Prachi Shah, un pediatru specialist în comportament și dezvoltare la Mott și cercetător asistent la Universitatea din Michigan spune: „Încurajarea curiozității la copii, mai ales a celor cin medii economice dezavantajate poate fi foarte importantă. Este fundația unei învățări timpurii pe care ar trebui să o dezvoltăm mai mult atunci când ne uităm la realizările la școală.”

Copiii se nasc curioși. Numărul întrebărilor unui copil de 4 ani poate fi aproape de infinit – este una dintre metodele esențiale ale omului de a învăța și afla. În 2007, cercetătorii au descoperit că întrebările copiilor între 14 luni și 5 ani pot ajunge la un număr de 107 pe oră. Un copil punea, în medie, trei întrebări pe minut.

Dar o cercetare a lui Susan Engel, autoarea „The Hungry Mind” și o autoritate internațională în domeniul curiozității copiilor, scoate la iveală că numărul întrebărilor scade drastic odată ce copiii încep școala. Când echipa ei a analizat datele studiului, a aflat că cei mai mici copii din școlile elementare din suburbiile americane puneau între două și cinci întrebări într-o perioadă de două ore. Ba chiar mai rău, pe măsură ce cresc, copiii renunță de tot la a mai pune întrebări. Dacă la 6 ani puneau o întrebare la două ore, când aveau 10-11 ani nu mai puneau profesorului lor nici măcar o singură întrebare.

„Zoe, fără întrebări acum, te rog. E timpul pentru lecție.”

La o oră la care a asistat, la clasă de copii de 10-11 ani, o fetiță a ridicat mâna pentru a întreba dacă există locuri în lume unde nu există artă. Profesoara a întrerupt-o la mijlocul propoziției și i-a spus: „Zoe, fără întrebări acum, te rog. E timpul pentru lecție.”

Engel, care este profesor de dezvoltare psihologică la Williams College în Williamstown, Massachusestts, spune: „Când mergi în școli din toată lumea poate fi foarte dificil să-ți dai seama dacă sunt activi, inteligenți, pentru că nimeni nu vorbește despre viețile lor mentale lăuntrice. Cât de cuminți sunt și ce calificative primesc pare să fie mult mai important pentru oamenii din multe comunități educaționale. Deseori, birocrațiile educaționale au dat la o parte elemntul curiozitate”.

Când profesorii le spun elevilor să nu pună întrebări, nu este surprinzător că elevii cu înalte performanțe studiați în 2013 de cercetătorii americani nu erau curioși, pentru că au văzut curiozitatea ca un risc pentru rezultatele lor școlare. Întrebările pe care le puneau nu făceau decât să țintească niște calificative mai bune, în timp ce întrebările puse de niște elevi mai curioși îi făceau pe aceștia să înțeleagă mai profund un subiect.

Sigur, există profesori care încurajează și dezvoltă curiozitatea la copii. Engel spune că în școlile în care a fost exista măcar un profesor care făcea asta. Dar de obicei e o chestiune individuală, abordată de puțini, și nu o abordare sistematică cum ar fi cea introdusă la grădinița Illminster Avenue din Bristol.

Cutii, oale și telefoane vechi în loc de jucării

Anul trecut în septembrie, conducerea grădiniței a hotărât să renunțe la majoritatea jucăriilor pentru copii de doi ani și să le înlocuiască cu o serie de cutii de carton, recipiente din aluminiu, oale și crătiți, telefoane vechi, ceainice, coputere etc, orice cu posibilități creative.

Copiii au luat imediat noile obiecte, încercând să construiască diverse blocuri ori nave spațiale, având conversații cu oameni imaginari la telefoanele vechi. Cheile vechi era folosite pentru a încuia diverse lucruri sau pentru a deschide imperii imaginare. Cei mai mulți nu au cerut înapoi vechile jucării.

Matt Caldwell, directorul grădiniței, spune că părinții sceptici și învățătorii au fost convinși de această schimbare pentru că a crescut nivelul de creativitate și de conversație printre copii. El spune: „Ceea ce le place copiilor este să copieze ceea ce fac adulții cu obiectele. Ce fac oamenii și adulții le ridică diverse întrebări despre lume. Școala omoară curiozitatea. Când ajung copiii să pună întrebări despre lucruri care-i interesează? Imediat ce ajung în clasele primare trebuie să tacă și să învețe. Nu este vina profesorilor. Au foarte multe ținte de atins.”

Paul Howard-Jones, profesor de neuroștiință și educație la Universitatea Bristol, care a fost în vizită pentru a vedea cum se joacă copiii cu noile lor „jucării”, spune că oamenii învață din situații noi, iar curiozitatea este importantă pentru acest proces. „Copiii ar trebui să fie încurajați că pună întrebări chiar dacă acestea pot fi provocatoare pentru profesor. Trebuie să ne facem timp pentru aceste întrebări în timpul zilei. Nu este suficient timp în școli pentru creativitate și curiozitate.”

Sursa: The Guardian

Citește și:

Cum le cultivăm copiilor inteligența emoțională? Explicațiile psihologului

Empatia? În Danemarca se învață în școală

Danemarca este una dintre cele mai fericite națiuni din lume. Și asta potrivit unui studiu al Națiunilor Unite, World Happiness Report, care din 2012 clasifică fericirea a 155 de națiuni din lume, iar de 7 ani, Danemarca se află în primele 3 cele mai fericite țări din lume. Faptul că predarea empatiei a devenit obligatorie din 1993 în școlile din Danemarca este un factor care contribuie la fericirea locuitorilor acestei țări.

Empatia ajută la construirea relațiilor, previne „bullying-ul“ și te face să ai succes la locul de muncă. Promovează creșterea și dezvoltarea liderilor, antreprenorilor și managerilor. „Adolescenții empatici“ tind să aibă mai mult succes pentru că sunt mai mult orientați către scopuri în comparație cu colegii lor mai narcisiști.

În școlile din Danemarca o oră pe săptămână este dedicată orei de empatie „Klassens tid“, o lecție pentru elevii cu vârste între 6 și 16 ani. Este o parte fundamentală din curicula daneză. Ora de empatie este la fel de importantă, de exemplu, precum cea de engleză ori de matematică. În timpul acestei ore elevii își discută problemele, fie că au legătură cu școala sau nu, iar întreaga clasă, împreună cu profesorul, încearcă să găsească o soluție bazată pe ascultare și înțelegere. Dacă nu sunt probleme de discutat, copiii pur și simplu petrec timpul împreună relaxându-se și bucurându-se de „hygge“, un cuvânt (verb și adjectiv în același timp) care este intraductivil, fiind un fenomen care are legătură cu cultura daneză. Ar putea fi definit ca „intimitate intenționat creată“. Într-o țară în care se întunecă foarte devreme, plouă, este gri mult, hygge aduce lumina, căldura și prietenia, creând o atmosferă prietenoasă, caldă și intimă. Este un concept fundamental pentru sensul danez de stare de bine.  Și a devenit deja un fenomen la nivel mondial. Amazon vinde mai mult de 900 de cărți despre hygge, iar Instagram are mai mult de 3 milioane de postări cu hashtagul #hygge.