eliberare – Zaina

Dacă „trebuie să te mai gândești“ atunci nu sunt cea potrivită pentru tine

Tudorica Andreea — Tue, 21 May 2019 15:00:14 +0000

Te rog nu veni la mine cu inima ta „în gardă“, îndoielnică, punând tot felul de întrebări să vezi dacă pot trece de testele tale provocatoare.

M-am săturat să fii vag și să tot arunci cu „poate“ în dreapta și stânga. Și nici măcar nu mai sper că poate „într-o zi“ o să fie altfel, și după atâția ani, ziua aceea nu a apărut. Și te rog, nu-mi mai spune că „trebuie să te mai gândești“. M-am săturat să aștept, să mă întreb, să fiu nesigură. Nu mă mai concentrez asupra potențialului nostru în cuplu. Nu mai ești binevenit să intri în viața mea cu bocancii ori de câte ori ai chef, de parcă ai fi la hotel.

Am obosit. Sunt frustrată. Dar mai întâi de toate, te rog spune-mi de ce ai venit către mine cu mâinile pe jumătate pline cu promisiuni și pe jumătate cu dispreț? Crezi că mă iubești, o spui, pe un ton discret – unul plin de rezerve, o dorință de moment și așteptări superficiale. Îți pui mereu armură, ești mereu „en garde“ și cu armele pregătite pentru a goni sentimentele ar putea să se ivească.

Așa că te rog eu, ia-ți dragostea indecisă și pleacă decis și decisiv. Amândoi știm că dacă rămâi, eu voi fi mereu încurcată în plasa ta. Mereu mă vor durea cuvintele pe care le aud demult, acelea care te fac să vrei să te strecori încet prin infernuri și iad. Mi-am dorit să te deschizi, să-ți arăți vulnerabilitatea. Am așteptat cu răbdare, m-am predat și am încercat atât de mult să țin flacăra aprinsă pentru amândoi.

Dar știu că am niște așteptări ireale care îmi provoacă foarte multă suferință. Sunt conștientă că este vina inimii mele rănite, tăvălite, frânte, pline de iubire. Ea m-a făcut să stau cu tine atât de mult.

Ai fost o lecție – vitală, dar chinuitoare. Ai fost un băț ascuțit care a împuns, deschizând răni, forțându-le să sângereze, astfel încât să mai aduagi încet-încet câte puțină durere. Ai fost aici ca să mă faci să-mi dau seama că valorez mult mai mult decât niște deliberări, să mă faci să văd că nu ar fi trebuit să-mi permit niciodată să fiu alegerea ta greu de luat. Dacă mă consideri o opțiune, nu mai pierde vremea și vezi-ți de drumul tău.

Nu te voi implora să te întorci. Nu voi pierde vremea încercând să te conving de ceea ce tu oricum știi undeva în sufletul tău. Nu mai vreau să te primesc în viața mea, să văd cum se repetă istoria, cum tu mă ignori, mă respingi și mă abandonezi ca să-ți satisfaci nevoile care sunt într-o permanentă schimbare.

Nu voi merge până în pânzele albe ca tu să mă lași să te iubesc. Pentru că în ochii tăi, să încerci din răsputeri să meargă nu înseamnă iubire. Crezi că este o nebunie ca cineva să iubească din tot sufletul, chiar dacă în schimb nu este iubit la fel de mult.

Dar pentru mine, asta a fost adevăprat, ra și unic. Și acum a ajuns la un final liniștit și de neevitat.

Mereu m-am temut să te las să pleci, dar să rămân agățată de această iubire este și mai greu.

Poate că nu voi umple niciodată acest gol, dar mă simt și mai goală pe dinăuntru atunci când trebuie să rămân într-o dragoste care e mai degrabă un război.

Text de Roxana Vicol

Citește și:

CARE SUNT MOTIVELE INFIDELITĂŢII

DACĂ O VREI, ÎNTREAB-O CE POVARĂ POARTĂ CU EA

AVEM NUMAI 3 TIPURI DE IUBIRE ÎN VIAȚĂ. ȘI DE FIECARE AVEM NEVOIE, DIN DIVERSE MOTIVE

Plânsul, modalitate de vindecare a sufletului

Tudorica Andreea — Fri, 22 Mar 2019 10:00:48 +0000

Studiile au arătat că oamenii se simt mai bine după ce plâng. Este o modalitate puternică de a elibera tristețea și furia, durerile din trecut și rănile.

Lacrimile sunt supapa de eliberare a corpului pentru stres, tristete, durere, anxietate si frustrare.

De asemenea, puteți avea lacrimi de bucurie, să zicem atunci când un copil se naște sau lacrimi de ușurare când o dificultate a trecut.

Când plângi, este răspunsul natural al corpului tău la orice emoție provocatoare care a apărut în spațiul tău interior.

Plânsul este un act de detoxificare fizică și emoțională …

Gândiți-vă la fiecare lacrimă ca la o reprezentare fizică a tristeții și a stresului pe care acum îl abandonați.

Dacă nu plângeți și nu folosiți altă tehnică pentru a elibera tristețea din interior, se poate să ajungeți până la un punct apropiat de depresie, care vă va copleși. (PM)

Atunci când suntem bebeluși, plângem; plângem când ne este foame, plângem când ne este sete, când ne este somn sau când ne doare ceva, când vrem să fim ținuți în brațe și să primim afecțiune, pentru că plânsul este singurul limbaj pe care-l cunoaștem pentru a ne manifesta nevoile și dorințele.

Mai târziu, creştem şi plângem în continuare; atunci când suntem triști sau când suntem bucuroși, plângem pentru că în acel moment trăim o emoție intensă pe care simțim nevoia să o exprimăm.

La un anumit moment din viață, nu mai plângem sau, mai bine spus, nu mai plângem în fața altora.

Asta se întâmplă pentru că reușim să ne abținem, deoarece, la un moment dat, cineva ne-a spus că e rușine să plângi, că denotă slăbiciune, lipsă de respect de sine etc.

“Într-un punct critic al vieții noastre, ajungem pe negândite să punem egal între eșec, neputință și plâns. Nimic mai neadevărat!

A fi puternic nu înseamnă să te abții să plângi, nu înseamnă să te prefaci că nu ai sentimente, că ești doar un robot cu șuruburile perfect unse, că ești o persoană intangibilă și atotstiutoare.

Nu reușești cu atitudinea asta decât să devii o persoană caraghioasă.

“Nu plâng ca să nu vadă ceilalți! Deci nu plâng pentru că mi-e frică! Deci sunt o persoană puternică?” Răspunsul este categoric NU!”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Adevărata putere ți-o manifești atunci când renunți la rușini inutile

În opinia specialistului, adevărată putere ți-o manifești în momentul în care-ți dai voie să trăiești așa cum simți, să renunți la frici (în special, frica de părerea celorlalți), să renunți la rușini inutile, să decizi că, în loc să cauți atât de multă confirmare de la ceilalți, e mai util să înveți să te apreciezi, să te iubești și să te accepți tu însuți așa cum ești.

“Adevarata putere interioară se manifestă atunci când spui și dezvălui adevărul despre tine, pentru că adevărul eliberează. Veți găsi probabil destule păreri care spun că plânsul este dăunător din varii motive, însă gândiți-vă la următorul aspect: Ce anume din funcționarea organismului nostru este lipsit de sens?

Dacă un organ, un os, un hormon, o emoție, o manifestare este acolo, cu siguranță are un rol! A descoperit cineva toate tainele creației și ale universului ca să poată afirma cu toată convingerea că orice din aceste lucruri care ne definesc trebuie scoase?”, declară psihologul Laura Maria Cojocaru.

Citește continuarea AICI