MOTIVELE INFIDELITĂȚII EI

1.    Nu are parte de atenţie şi intimitate

Cât de mult poţi continua o relaţie fără a primi dragoste şi atenţie de la partenerul tău? Pentru unele femei e o chestiune de zile sau săptămâni, pentru altele de ani întregi.

În general, femeile îşi doresc intimitate, atingere fizică, implicare mentală şi emoţională din partea partenerului.  Nu va mai dura mult până când vor căuta toate astea la un alt bărbat, private fiind de atenţie, complimente şi compasiune.

2.    Din răzbunare

Infidelitatea este foarte greu de iertat. Femeile se simt rănite, furioase, triste şi chiar violate în propria intimitate, ceea ce afectează chiar şi respectul de sine, în multe cazuri.

În mod evident, îşi vor pierde încrederea în partener. Aşa că, multe dintre ele simt nevoia unei răzbunări, să-i facă şi pe ei să treacă prin ce au trecut ele, lucru ce le determină să caute o aventură.

3.    Au parte de partide slabe de sex

Femeile simt nevoia să fie dorite şi să experimenteze orgasme adevărate în timpul sexului.  Dacă au parte de sex de proastă calitate, de insuficient sau de neimplicare emoţională în timpul contactelor intime, îşi vor pierde interesul  şi vor ceda tentaţiilor ivite.

4.    Nu are încredere în ea

Când nu se simt în siguranţă, femeile au nevoie de o validare, o confirmare din partea celorlalţi, care poate fi de ordin sexual, emoţional sau intelectual. Când nu se iubesc sau nu se preţuiesc ele însele, pot avea impresia că nici cei din jur nu o fac.

5.    Nu este apreciată

Când eşti într-o relaţie, îţi face plăcere să pregăteşti o cină romantică, să porţi lenjerie intimă sexy şi să „asculţi cu inima“. Acestea sunt numai câteva moduri prin care îţi poţi arăta dragostea şi aprecierea.

Ce se poate întâmpla, însă, când o femeie nu mai aude „mulţumesc“, „te rog“ sau „te iubesc“ sau nu mai primeşte cadou de ziua ei? Începe să se simtă ca fiind un bun la dispoziţia bărbatului şi când nu mai primeşte niciun pic de apreciere sau nu se mai simte iubită poate aluneca într-o aventură amoroasă.

MOTIVELE INFIDELITĂȚII LUI

1.    Nu mai comunică emoţional

Pe măsură ce relaţia avansează şi se sudează, este posibil să înceapă certurile şi lupta pentru autoritate, iar contactele sexuale devin din ce în ce mai rare.

În acest context, un bărbat tinde să se refugieze în „scorbura“ sa, să fie distant, rece şi ţâfnos, iar legătura cu femeia din viaţa lui va fi mai dificilă. În cazul în care cunoaşte o femeie care îl va accepta  pentru „ceea ce este“, este mult mai uşor să se apropie de ea, pe fondul discuţiilor de acasă.

2.    Nu este apreciat

Ca şi în cazul femeilor, aprecierea în cuplu este importantă şi pentru bărbaţi. Mai ales dacă acasă există multe discuţii în care sunt criticaţi, învinovăţiţi ori chiar umiliţi, bărbaţii vor căuta atenţia altor femei.

3.    Nevoia de intimitate

Bărbaţii îşi doresc o parteneră care să ştie şi să vrea să îi asculte, să fie interesaţi de ce li se întâmplă peste zi la serviciu. La fel de mult îşi doresc o parteneră care să fie zâmbitoare şi binevoitoare, cu care să împartă aceleaşi dorinţe şi visuri.

Ei nu prea ştiu însă cum să comunice acest lucru. Într-o relaţie proaspătă, totul este nou şi incitant, iar detaliile despre partenerul intrat în viaţa lor se află uşor, creându-se o legătură intimă.

4.    Vrea să fie dorit

Fiecare bărbat vrea să fie dorit, indiferent de vârstă sau ocupaţie. Ei tind să socializeze pentru a oferi siguranţă şi putere, aşteptându-se ca femeile să îi dorească în pat şi pentru aceste lucruri.

Pe măsura ce înaintează în vârstă, un bărbat poate deseori să simtă că este important în familie doar pentru că aduce bani în casă şi nu pentru cine este de fapt. Într-o nouă relaţie, el va conta din nou.

5.    Vrea noi experienţe sexuale

Nu orice relaţie extraconjugală începe din cauza sexului. Sau mai exact a lipsei lui. Bărbaţii, în general, vor sex, pornind de la principiul „cu cât mai mult cu atât mai bine“.

Cu toate că îşi iubesc partenera, un bărbat poate fi tentat adesea să calce strâmb, unul dintre motive fiind faptul că, pentru el, dragostea şi sexul sunt lucruri diferite.

Citește și:

Potrivit hipnoterapeutului Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, dependența include dezvoltarea toleranței combinate cu simptomele de sevraj. În plus față de toleranță, un dependent va experimenta pofte fizice intense și o obsesie emoțională de a-și lua „drogul” indiferent de consecințe. Dependența se dezvoltă de-a lungul timpului și, de obicei, începe cu un abuz.

„Pentru a atenua durerea emoțională sau fizică, o persoană ar putea experimenta diverse substanțe sau comportamente de apărare. În mod alternativ, poate folosi droguri, tutun sau alcool într-un cadru social și poate decide să le încerce din nou doar pentru a se distra. Scutită de sentimentele de disconfort, poate continua să consume a doua oară, a treia oară și așa mai departe. În curând, persoana ajunge să consume pentru a menține efectele dorite ale euforiei și pentru a scăpa de durerea interioară sau realitatea tulburătoare. Problemele originale sunt lăsate astfel nesupravegheate și / sau nerezolvate. Dacă persoana nu a avut probleme la începutul consumului, acum au fost create probleme ca urmare a utilizării. Încercările constante de a satisface poftele organismului de droguri sau alcool devin noua realitate a persoanei. Timpul și eforturile alocate pentru consum devin vitale în viața individului.  După ce dependentul este complet înrădăcinat în ciclul dependenței, apar consecințele asupra sănătății, financiare, sociale și emoționale”, explică hipnoterapeutul Eugen Popa.

Specialistul afirmă că dependențele cele mai frecvent întâlnite la oameni sunt: la nivel de substanțe (alcoolul, nicotina, drogurile, zahărul, medicamentele), la nivel de comportament (dependențe în context de comportament alimentar: anorexie, bulimie, dependenţa de jocurile de noroc, dependenţele afectiv-sexuale – de sex sau de iubire, dependenţa de muncă – „workaholism”, dependenţa de putere și control asupra celorlalţi, inclusiv prin violență și agresivitate, dependenţele de realitatea virtuală, computer si internet (rețele de socializare, jocuri online, pornografie), dependenţa de religie şi misticism, de practici spirituale și ritualuri, dependeța de sporturi, exerciţii, asociată cu dopajul. În cazul femeilor, poate apărea o dependența față de un standard de frumusețe.

Dependența ca o boală

La nivel mondial, dependența este definită ca o boală de majoritatea asociațiilor medicale. Ca și diabetul, cancerul și bolile de inimă, dependența este cauzată de o combinație de factori comportamentali, de mediu și biologici. Factorii de risc genetic reprezintă aproximativ jumătate din probabilitatea ca un individ să dezvolte dependență. „Dependența implică schimbări în funcționarea creierului și a corpului. Aceste modificări pot fi determinate de utilizarea substanțelor de risc sau pot exista în prealabil. Consecințele dependenței netratate includ adesea alte tulburări de sănătate fizică și psihică care necesită îngrijiri medicale. Dacă este lăsată netratată în timp, dependența devine mai severă, dezactivând și periclitând viața”, explică hipnoterapeutul Eugen Popa.

Tratarea adicțiilor și dependențelor

Adicția (de orice fel) are de puține ori o explicație evidentă, deoarece se ascunde într-o parte a minții, o parte inconștientă, care controlează activ lucrurile, provocând experiența sau comportamentul nedorit. Această parte a minții s-a format în timpul experiențelor de viață (condiționare), astfel că cea mai eficientă cale de a o rezolva problema este recondiționarea.

„La un moment dat în viața ta ai învățat să mergi, să vorbești, ai deprins aptitudini complexe. De fiecare dată când ai învățat ceva nou, în mintea ta a avut loc o schimbare. Ceva a fost adăugat, care nu era acolo înainte, o „parte” nouă a minții tale s-a dezvoltat. Astfel de „părți” s-au format și continuă să existe în subconștientul tău, și este posibil să îți controleze comportamentul fără ca tu să fii măcar conștient de acest lucru. Fumătorii aprind țigara fără să se gândească la asta, multe alte comportamente obsesive sunt comune, unele dintre ele funcționale, dar unele dintre ele disfuncționale. Multitudinea de părți mentale care apar de-a lungul vieții funcționează de obicei în armonie una cu alta, având un scop și o direcție comune. Uneori, una sau mai multe părți pot acționa independent și pot provoca anumite disfuncționalități, ceea ce duce la dorința de a schimba ceva; totuși, aceste situații sunt rare, și cooperarea pare să fie regula. Acest fapt sugerează că trebuie să existe un fel de comunicare între părțile care alcătuiesc subconștientul”, explică Eugen Popa.

Terapia Yageriană

Pe acestă terorie se bazează Terapia Yageriană (tehnică gândită și creată de Edwin K. Yager, Ph.D., profesor de psihiatrie practică la Facultatea de Medicină a Universității California din San Diego), una dintre cele mai eficiente și ușor de realizat tehnici care poate fi folosită pentru a descoperi ce anume generează dizarmonia, problema care declanșează adicția.

Terapia Yageriană recunoaște ca ipostaze ale psihicului trei entități: conștientul, subconștientul și extra-conștientul. Terapia se axează pe faptul că subconștientul este constituit  dintr-o multitudine de părți condiționate, ce au apărut în urma experiențelor de viață.

Extra-conștientul este considerat a fi o entitate de inteligență superioară pe care o posedă orice ființă umană. Acesta are rolul de a armoniza și a unifica părțile aflate în subconștient. În Terapia Yageriană extra-conștientul comunică cu subconștientul identificând acele părți care sunt în dezacord cu dorințele conștiente ale clientului și îi modifică într-un mod negativ comportamentul. Această parte a minții poartă denumirea de Centrum, denumire aleasă pentru că este una neutră, care nu încalcă sau lezează credințele spirituale sau religioase ale omului putând astfel să fie folosită de oricine, în orice condiții.

Terapia Yageriană este o metodă recunoscută ca fiind extrem de simplă, dar nicidecum simplistă, extrem de eficientă, o metodă care se bazează pe valorile profund umane pe care fiecare dintre noi le are undeva în interiorul său. Acestă metodă este definită perfect în trei cuvinte: simplă, eficientă, profundă.
„Pe extraordinarul dr. Edwin Yager l-am avut invitat în București în anul 2014 când, în cadrul Asociației Române de Hipnoză, am organizat primul curs de Terapie Subliminală din țară, predată chiar de creatorul său. Ulterior, pentru a evita confuzia legată de o posibilă legătură între tehnică și mesajele subliminale, Dr Yager a hotărât să-i schimbe numele în Terapia Yageriană. Terapia Yageriană avut un succes extraordinar, fiind acum folosită de mulți terapeuți români în cabinetele lor de consiliere. Minunat la această tehnică este și că odată ce o înțelegi și înveți să o aplici, vei putea apela la ea în orice moment, oriunde te-ai afla, complet autonom”, declară Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, Eugen Popa.

Ce avem de facut pentru a ne proteja emoțiile?

Ia în considerare aceste scenarii:

• tocmai ai ieșit dintr-o relație toxică cu cineva care era mereu intens și avea nevoie să se agațe de cineva. Încerci să-ți revii și cauți o companie care să nu fie atât de stresantă.
• Poate că și tu ești intensă și te mai agăți de cineva câteodată. Dar știi că ai nevoie în viața ta de oameni stabili, cu limite și nu vor intra în jocurile emoționale la care tu ești predispusă.
• Ești în centrul unei etape a vieții în care ceva îți solicită foarte mult timp. Rezervele tale emoționale sunt aproape mereu de final. Totuși, te simți cumva singură și ai nevoie de o relație apropiată.

Oamenii care suferă de instabilitate emoțională pot avea o serie de mari calități, dar pot fi de asemenea niște pietre greu de urnit, iar dacă tu ești pregătit să te înhami la așa ceva depinde și de circumstanțe și de echilibrul situației. Așa că ar trebui să ai în vedere anumite lucruri atunci când trebuie să iei decizia de a lăsa o astfel de persoană să intre în viața ta.

1. Face declarații și are cerințe furioase

Probabil că toți am avut pe lângă noi cel puțin o persoană care să crreadă că este îndreptățit pentru ceva, iar noi să credem „Uau, crede că i se cuvine totul“. De exemplu, respectivul face o greșeală și crede că ceilalți ar trebui să o repare, fără ca el să suporte vreo consecință. În același fel, fii atentă la oamenii care se enervează din aproape orice sau se supără deși nu s-a întâmplat mai nimic, doar pentru că lucrurile nu sunt așa cum s-au așteptat. Sau dacă reacționează la chestiuni neînsemnate. De exemplu, cineva propune o idee echipei de lucrur și i se cer mai multe lămuriri astfel încât echipa să poată lua o decizie. El reacționează spunând: „Cum îndrăzniți să mă luați la întrebări?“

2. Se luptă mereu să demonstreze ceva

Un semn bun de instabilitate emoțională este atunci când cineva se ține de angajamente întotdeauna, fie că este vorba de respectarea tuturor termenelor-limită, fie de apariția la un eveniment la care au zis că merg fie de sporturi jucate în echipă.

3. Are o familie plină de drame

Fără doar și poate nu poți judeca o persoană după familia sa, dar dacă cineva nu a avut parte de afecțiune, de iubire, de prieteni, există șanse mari să nu fi dezvoltat aceste atribute ei înșiși. De asemenea, există un element genetic legat de temperament, astfel încât cineva cu părinți instabili emoțional este mai predispus să fie așa. În plus, există și alte trăsături într-o familie. De exemplu, unul din frați este dependent de droguri și infractor, iar celălalt este dependent de adrenalină și își asumă riscul în diverse ipostaze, de la afaceri până la sporturi extreme. Dacă ție nu-ți place să-ți asumi riscul, nici al doilea s-ar putea să nu fie potrivit pentru tine. Dar dacă îți place, atunci s-ar putea să vă potriviți. Ia în considerare stabilitatea familiei cuiva îmreună cu celelalte indicii pe care le-am menționat.

4. Nu arată empatie

Există situație când vrei să beneficiezi de empatie și nu primești așa ceva. De exemplu, împărtășești ceva care te mulțumește și te aștepți la „Bravo!“. Sau povestești ceva care te tulbură și te aștepți ca persoana care te ascultă să zică măcar „E situație foarte neplăcută“ ca răspuns.

Observă dacă atunci când faci unele afirmații și te aștepți la un răspuns de susținere ori la empatie, persoana care de lângă tine schimbă subiectul și vorbește despre ea însăși.

5. Încearcă să fie mai mult decât tine

Acest punct derivă din cel de mai sus. De exemplu, când spui ceva cealaltă persoană însearcă să fie peste tine.De exemplu, tu spui că ești stresată, iar persoana de lângă tine spune că are ceva pe cap care este și mai stresant. Cineva ar spune că este un răspuns tipic: „Ai o durere de cap? Ei bine , eu am o tumoră pe creier“. Oamenii cu capacități emoționale limitate cred că purtarea lor este empatică și nu-și dau seama că de fapt nu este. Un alt tip de manifestare a acestui tipar este atunci când încerci să vorbești despre o realizare de-a ta, iar celălalt începe să-ți spună despre realizarea lor care este mai importantă.

6. Încearcă să-i păcălească pe ceilalți

Să zicem că un antrenor a plătit pentru toate uniformele echipei și fiecare membru al acesteia ar trebui să-i înapoieze banii pe care i-a dat pe uniformă. O persoană instabilă, care consideră că este îndreptățită, pur și simplu „va uita“ de asta. O atitudine convenabilă. Dacă ei consideră că pot scăpa fără să plătească, o vor face, chiar dacă știu că sunt datori.

7. NU recunoaște că a greșit

În loc să accepte greșeala, va minți, va găsi scuze, va încerca să minimalizeze situația sau va da vina pe alte persoane sau circumstanțe.

8. Se teme de orice fel de critică sau de respingeri minore

Oamenii care nu au capacitatea de a trece peste anumite situații și care sunt înclinați spre reflectare ori schimbări de atitudine tind să se teamă de experiențe emoționale negative, cum ar fi critica sau respingerea, deși acestea fac parte din viață.

9. Fuge de probleme în loc să se ocupe de ele

Partenerul tău își schimbă brusc numărul de telefon, și afli că a făcut-o pentru a evita apelurile de la bancă unde nu și-a plătit datoriile. Sau de la prietenii cărora nu le -a returnat împrumutul. În loc să se ocupe de această problemă, încearcă să se eschiveze.

Sau aproape toate fostele sale relații s-au terminat urât, după certuri, scandaluri, amenințări și urăriri. Ceva nu este în regulă. E clar că a trecut printr-o traumă pe care nu a știut cum să o gestioneze,punându-se în noi și haotice situații. E diferit de cineva care a trecut printr-o traumă dar care a gestionat-o. Cineva care a avut relații pline de dramă va avea cictraici emoționale, și poate chiar răni deschise din aceste experiențe.

Relațiile stabile pot ajuta acest tip de persoane să se vindece de instabilitatea trecută, dar să fii într-o relație cu cineva care are acest istoric cere un efort emoțional ridicat. În funcșie de ce se întâmplă în viața ta și de cât de stabilă emoțional ești și tu, vei vrea sau nu să te înhami la așa ceva.

11. Nu se ocupă de problemele medicale

Dacă trebuie să ia zilnic medicamente pentru o problemă, și asta pe timp îndelungat, și nu se țin de tratament acesta este un posibil semn că nu prea poate fi de încredere.

La fel, dacă o persoană ar trebui să ia unele măsuri pentru a gestiona o problemă de sănătate (să facă sport sau să evite sarea), și nu o face, aces comportament indica dificultatea pe care o are față de consistență și continuitate.

Pe de altă parte, dacă întâlnești pe cineva care se ocupă de o problemă medicală, este un semn bun că este o persoană care are capacități de a se îngriji singur. Chiar dacă persoana a avut unele elemente dramatice în trecut, se poate ridica deasupra acestora, cel puțin în situația asta.

12. Nu observă punctele de vedere ale celorlalți

Să poți observa punctele de vedere ale celorlalți te ajută să rămâi într-un echilibru emoțional reciproc. De exemplu, dacă poți înțelege de ce ceva este foarte important pentru cineva, chiar dacă nu și pentru tine, poți reacționa cu înțelegere în loc de exasperare. Oamenii care nu observă punctele de vedere ale celorlalți tind să fie explozivi din punct de vedere emoțional și nu pot înțelege de ce este important ca toată lumea are dreptul la propriul mod de a vedea lucrurile.

13. Pare prea intens

Asta se poate manifesta în mai multe feluri. De exemplu, cineva care se deschide prea repede ori tinde să se implice în ceva foarte rapid se entuziasmează exagerat. Deseori, oamenii care-i ridică în slăvi pe alții sunt înclinați să se prăbușească mai tîrziu când ceva sparge acea bulă de glorie.

Citește și: