Teoria, enunțată prima dată de Brickman și Campbell, în 1971, a demonstrată că, după o experiență negativă sau pozitivă din viață, oamenii se obişnuiesc rapid cu noua situație sau, eventual, se întorc la nivelul de fericire de bază.
„În acest sens, au fost descoperite două situații. Prima: cea în care nivelul de sentimente pozitive sau negative din jurul unei persoane poate scădea pe durata vieții, dar oamenii se întorc la starea de fericire de bază, la pragul cu care sunt obișnuiți. A doua: nivelul de sentimente pozitive sau negative poate schimba așteptările unei persoane. Astfel, indivizii își pot observa comportamentul lor pe durata diferitelor evenimente din viața lor și le pot folosi în propriul avantajul pentru a-și îmbunătăți nivelul de fericire. Cu alte cuvinte, apare schimbarea, schimbarea în bine”, explică psihologul Angela Nuțu, vicepreședintele Asociației Române de Hipnoză.

Percepția despre fericire diferă de la om la om

În ciuda teoriei adaptării hedonice, unii oameni au ceea ce numim o natură „optimistă”. Par mult mai fericiți decât alții, indiferent de ce se întâmplă în viața lor. Capacitatea hedonică a fost definită de către Paul Meelh ca fiind abilitatea de a
„Indivizii fericiți pot evalua evenimentele negative în așa manieră încât le fac mai fericite și sunt capabili să se gândească la aceste evenimente, în special la cele negative, într-o manieră relativ pozitivă și prin urmare mai productivă. Indivizii nefericiți, prin contrast, se împiedică de aspectele negative ale evenimentelor pozitive, sau cultivă credințe precum – „lucrurile erau mai bune în trecut”, declară psihologul.

Totodată, specialistul afirmă că, în societatea actuală, în care suntem mereu deconectați de la lucrurile cu adevărat importante în viață (iubirea, fericirea, sănătatea), este constructiv pentru sănătatea noastră psihică și fizică să nu uităm că amintirile sunt cele cu care vom rămâne în minte și în suflet, iar întregul nostru efort de a ne alinia cu pretențiile și rigorile societății, peste un timp nu vor mai conta și le vom uita. Astfel, psihologul Angela Nuțu ne propune 5 ponturi prin care să nu uităm de adevăratul scop al vieții, fericirea, și cum o putem cultiva în fiecare zi:
1. Oferă-ţi permisiunea de a fi uman: să ne acceptăm emoţiile, chiar şi frica, tristeţea, anxietatea. Respingerea lor duce la frustrare.
2. Simplifică: trebuie să facem mai puţine. Concentrează-te pe un singur lucru o dată, elimină multitasking-ul.
3. Găseşte rost şi plăcere: angajaţi-vă în obiective pe care vreţi să le atingeţi versus ceea ce ne simţim obligaţi să facem, să petrecem două ore pe săptămână cu hobby-urile, să petrecem timp cu cei dragi, etc.
4. Să ne concentrăm pe lucrurile pozitive, pe ceea ce funcţionează pentru noi şi să fim recunoscători. Scrie 5 lucruri înainte de culcare, în fiecare zi, pentru care eşti recunoscător, chiar şi lucrurile care par infime cum ar fi zâmbetul unui străin, ciripitul păsărelelor etc.
5. Măreşte efortul depus în relaţiile tale. Du-te la o întâlnire cu soţia sau soţul sau petrece mai mult timp vorbind cu copii tăi

Citește și:

8 blocaje mentale care ne țin viața în loc. Explicațiile psihologului

Omul puternic vede slăbiciunile ca oportunități

Psiholog: „Viitorul nu există! Nu apucăm niciodată să îl trăim cu adevărat!”

Trecutul a fost și nu va mai fi niciodată. Rămân doar impresiile noastre și ceea ce ne reconstruim în mintea noastră. Amintirea momentelor trecute este reconstruită din nou și din nou în mintea noastră și capătă semnificația pe care alegem noi să i-o dăm.

În opinia psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), generațiile anterioare experimentau mai des fericirea deoarece obișnuiau să concentreze experiența pe momentul prezent, rareori proiectându-și viața în viitor. Mergând și mai în spate, să zicem 2-3-4-5 secole în urmă, oamenii erau atât de preocupați cu supraviețuirea încât proiecția viitorului nu era pe lista lor de priorități. Acesta a fost si motivul pentru care până și conceptul de „călătorie în timp” a fost menționat foarte târziu în istoria omenirii, când oamenii își satisfăceau mai ușor nevoile fundamentale (hrană, adăpost etc.) și puteau să se gândească la mai multe lucruri decât la supraviețuire”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Viitorul este doar plăsmuirea imaginației noastre. Prezentul este real!

Specialistul afirmă că dintr-un moment trist putem alege să ne focusăm pe durerea pe care o readucem în mod constant la viață. Ne conectăm în mod repetat la ce s-a întâmplat, prin a accentua totul și a păstra cât mai vie amintirea tristeții de atunci. O altă variantă ar fi să ne amintim părțile frumoase, lecțiile și modul în care ne-a ajutat să devenim mai buni. În acest fel, ne concentrăm resursele pe părțile bune și dăm naștere unor emoții și stări plăcute.
„Viitorul nu există. Nu apucăm niciodată să îl trăim cu adevărat. Viitorul este o construcție a minții noastre, menită să ne pregătească pentru posibile scenarii care să nu ne scoată prea mult din zona de confort. Este o proiecție a viselor, obiectivelor, dorințelor noastre, care există doar în mintea noastră. Este drumul imaginar pe care ni-l trasăm, astfel încât să trăim cu simțul unei direcții în viață; însă el nu există ca un moment ce poate fi trăit cu adevărat, ci noi ajungem să trăim ceea ce am visat despre viitorul nostru, în momentul prezent. Singurul moment cu adevărat viu este acum! Scurt dar plin de viață! Dintr-o multitudine de acum-uri scurte, construim un prezent dinamic, în continuă mișcare; prezent care este cu adevărat singurul moment care contează, singurul moment în care poți real să zâmbești, să plângi, să te întristezi, să te bucuri, să iubești”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).

Citește și:

Actualizarea sinelui, o nouă nevoie a oamenilor în mileniul III. Explicațiile psihologului

Hipnoterapeutul Eugen Popa: „Toată realitatea este reglată de mentalitatea noastră”

Ne ghidăm viața după credințele și valorile instalate în copilărie

În opinia psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), atunci când doar unul oferă, se creează un dezechilibru pe balanța relației. Dacă unul trage într-o direcție și celălalt vrea să rămână pe loc, se naște presiunea, iar când lipsesc susținerea sau comunicarea, se naște frustrarea.
„Atâta timp cât o relație ne ține pe loc sau, din contră, ne trage în jos, ea devine o oportunitate de învățare a unei lecții, în cel mai bun caz. Uneori e bine să trecem și prin acestea. În același timp, e important să știm când să ne oprim, să mulțumim pentru lecție ca mai apoi să dăm drumul și să mergem mai departe. Cu cât insistăm mai mult să nu învățăm lecția și ne încăpățânăm să ținem de ceva ce nu funcționează, cu atât mai mult ne limităm reciproc”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Relațiile toxice sabotează fericirea noastră și a celor din jur

Prin decizia conștientă de a ne agăța de o relație în care știm că nu suntem fericiți, facem în mod asumat rău, nouă și partenerului/ei. „Dacă ne încăpățânăm să rămânem în relații toxice, ne limităm șansele de a întâlni persoana care ne-ar putea face fericiți cu adevărat și ținem și cealaltă persoană departe de cineva alături de care chiar ar putea fi fericită. Dacă ne complacem într-o relație care nu mai funcționează, sabotăm fericirea noastră și a persoanei de lângă noi. Și înainte să spui „Așa, și ce îmi pasă mie? Pentru mine nu face nimic ca să fiu bine!”, am să te întreb asta. Pe tine cine te oprește să faci alegerea potrivită pentru tine? TU o faci! Vei putea găsi liniștea și să îți împarți fericirea cu altcineva, în momentul în care îți asumi să mergi mai departe, dând drumul la ceea ce nu mai este de mult pentru sufletul tău”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Asociației „Generația Iubire” și al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).

Citește și:

3 bariere către adevăratele noastre pasiuni

Relațiile toxice și teama de singurătate. Opinia psihologului

Presiunea socială – factor principal de stres. Opinia psihologului

Am vorbit deseori despre cât de prețioasă este viața și despre cum niciodată nu știm când brusc ne putem afla în fața a numai câteva zile rămase pentru noi și cei pe care îi iubim.

Într-una din aceste conversații, i-am adresat mamei o întrebare simplă: Ce ar regreta cel mai mult dacp nu supraviețuiește bolii? Răspunsul pe care mi l-a dat mi-a schimbat viața și m-a inspirat să întreb același lucru alți membri ai familiei, prieteni și colegi.Am început să întreb oamenii ce ar regreta mai mult dacă s-ar afla în fața morții, și ceea ce am aflat m-a făcut să trăiesc altfel. Mai curajos.

Se pare că moartea însăși ne oferă cea mai clară hartă a modului în care să ne trăim viața – o viață în care muncim mai puțin, iubim mai mult și suntem noi înșine. Iată cele mai des întâlnite regrete ale oamenilor și cum ai putea evita tu să le ai.

„Nu am dus o viață autentică“

Este ușor să lăsăm prioritățile și valorile altor oameni să ne ghideze și astfel să pierdem urma a ceea ce suntem cu adevărat și a propriilor nevoi și vise. Și odată ce punem pe primul loc nevoile și opiniile altora, trăim pentru ei, nu pentru noi.

Este foarte important să facem o pauză, să trăim prezentul și să ne gândim la „de ce-ul“ din spatele acțiunilor noastre. Mă duce această acțiune pe un drum către persoana cu carea vreau să fiu și viața pe care vreau să o trăiesc? Dacă răspunsul este nu, atunci trage aer în piept și reajustează, chiar dacă asta înseamnă să faci schimbări importante. Nu vrei să regreți faptul că nu-ți trăiești viața așa cum ești tu cu adevărat. Așa cum mi-a spus tatăl meu, psiholog timp de 30 de ani, „Oamenii regretă întotdeauna lucrurile pe care nu le-au făcut mai mult decât pe cele pe care le-au făcut“

„Nu mi-am apreciat sănătatea“

Un organism sănătos este o binecuvântare, dar deseori uităm să apreciem asta, și în loc de asta pierdem vremea și energia obsedați de modul în care arătăm. Mulți oameni cu care am vorbit, au recunoscut că nu au fost recunoscători pentru organismul lor sau nu au profitat de starea de sănătate pentru a face lucruri care să-i facă să se simtă în viață: drumeții pe munte, dans, alergare sau pur și simplă să iasă la plimbare. Iubește-ți corpul și apreciază-ți sănătatea în timp ce poți face lucruri care să-ți îmbunătățească starea de sănătate în fiecare zi.

„N-am fost fericit“

Fericirea este o alegere, una la care trebuie să muncim din greu. Mama spunea: „pentru mine, să fac față cancerului – ceea ce pentru mulți este o condamnare la moarte – și să am o experiență aproape letală pe masa de operație cu ani în urmă – a fost să-mi dau seama cât de nefolositoare sunt grijile. Moartea m-a învățat atât de mult despre faptul că podeaua este sau nu curată sau dacă fac totul așa cum trebuie. Acum, fac ca fiecare zi să conteze, profit de viață.“

Încearcă să nu te străduiești pentru lucruri banale. În loc de asta, practică iertarea, recunoștința și gândirea prezentă – te va duce departe. Iar dacă ai nevoie de ajutor, atunci constientizează asta și cere-l. Stigmatele din jurul depresiei și problemele mentale ne fac de prea multe ori să mi fim fericiți așa cum merităm.

„Nu mi-am exprimat punctul de vedere“

Societatea ne învață deseori să nu spunem ce gândim ca să ne înțelegem bine, să nu fie probleme. Totuși, încercând să nu facem valuri, riscăm să ne piredem vocea. Supărărarea și resentimentele apar deseori, ceea ce ne poate îmbolnăvi în final. Mulți dintre cei cu care am vorbit și care au dat nas în nas cu moartea mi-au spus lucrul acesta. Apoi, fiind confruntați cu propria mortalitate, au realizat că nu avem decât o singură șansă să trăim viața pe care o avem acum. dacă nu luăm poziție pentru nimic, înseamnă că nu ne punem amprenta pe mare lucru.

„N-am ținut legătura cu cei cu care am vrut“

Viața ne ia pe sus, cu toate problemele ei, ceea ce înseamnă că întrerupem legătura cu oamenii care contează pentru noi. Nu numai că este vorba de un mare regret, dar este contraproductiv. Studiile arată că relațiile sociale pozitive ne fac mai fericiți și mai productivi. Pe de altă parte, să ne agățăm de o relație toxică este total nesănătos. Gândește-te la relațiile pe care le ai. Întreabă-te: mă încurajează sau mă trag în jos?

„Am muncit prea mult“

Ca antreprenor, știu că munca asiduă poate șterge experiențe importante din viețile noastre. Am pierdut atât de multe uitându-mă în monitoare și lucrând non-stop aproape în loc să fiu împreună cu cei dragi. Chiar și oamenii care-și iubesc jobul și îl prețuiesc și se bucură de el, deseori simt spre finalu vieții că au muncit prea mult. Își doresc să fi spus „nu, gata“ și chiar dacă ar fi avut bani mai puțini, ar fi avut timp mai mult să facă ceea ce conta pentru ei. Caută să găsești un echilibru între „trăiește ca să muncești“ și „muncește ca să trăiești“.

Viața este prețioasă. Trebuie să învățăm să facem schimbări pentru a trăi din plin și cu sens. Viața ta este povestea pe care o scrii. Hai să o luăm de coarne și să trăim curajos și cu intenție.

Un text scris de Luciana Mihai

Citește și:

Paradoxul posesiunilor

Un studiu efectuat timp de 20 de ani de dr. Thomas Gilovich, un profesor de psihologie de la Universitatea Cornell a ajuns la următoarea concluzie: nu-ți cheltui banii pe lucruri. Problema cu lucrurile este că fericirea pe care o provoacă se stinge foarte repede. Există trei motive pentru asta:

• Ne obișnuim cu noile achiziții. Ceva ce a fost la început nou și atrăgătos devine repede ceva obișnuit.
• Ridicăm mereu ștafeta. Noile achiziții duc la noi așteptări. Odată ce ne obișnuim cu un lucru, ne căutăm unul și mai bun.
• Capra vecinului e mai bună. Lucrurile, prin natura lor, cer comparații. Ne cumpărăm o mașină și suntem absolut încântați de ea, până când un prieten își cumpără una mai bună – și întotdeauna cineva are una mai bună.

„Unul dintre dușmanii fericirii este adaptarea“, spune Gilovich. „Cumpărăm lucruri care ne fac fericiți și reușim. Dar numai pentru o perioadă. Lucrurile noi ne stârnesc interesul la început, și apoi ne adaptăm la ele“. Paradoxul posesiunii este că ne asumăm faptul că fericirea pe care o obținem din achiziționarea unor lucruri va dura la fel de mult cât ține lucrul în sine. Pare că dacă investim în ceva ce putem vedea, auzi sau atinge pe o bază permanentă obținem cea mai bună valoare. Dar nu e așa.

Puterea experiențelor

Gilovich și alți cercetători au descoperit că experiențele – oricât de efemere ar părea – furnizează fericire care durează mai mult decât o fac lucrurile. Iată de ce:

Experiențele devin parte a identității noastre. Nu suntem ceea ce deținem, dar suntem acumularea a ceea ce am văzut, a lucrurilor pe care le-am făcut și a locurilor în care am fost. Achiziționarea unui ceas Apple nu te va schimba ; dar să -ți iei o vacanță ca să te antrenezi și să urci pe Everest sau să participi la un maraton cu siguranță te va schimba. „Experinețele noastre sunt mare parte din noi, mai mult decât bunurile“, spune Gilovich. „S-ar putea să-ți placă lucrurile materiale pe care le ai. Poți chiar crede că o parte din identitatea ta este conectată la ele, dar fără îndoială ele rămân separate de tine. În schimb, experiențele chiar sunt o parte din tine. Suntem suma tuturor experiențelor noastre“.

Comparațiile contează foarte puțin. Nu comparăm experiențele fa fel cum comparăm lucrurile. Într-un studiu efectuat la Harvard, când oamenii au fost întrebați ce preferă: să aibă un salariu mare care să fie mai mic decât al partenerului de viață ori un salariu mic dar mai mare decât al partenerului, mulți dintre ei nu au știut ce să răspundă. Dar când au fost întrebați același lucru despre durata vacanței, cei mai mulți au ales o vacanță mai lungă, chiar dacă era mai scurtă decât cea a partenerului. este greu de cuantificat valoarea relativă a două experiențe, ceea ce le face și mai plăcute.

Am auzit deseori de puterea terapeutică pe care o are muzica asupra creierului și a întregului organism uman. Însă studiile au arătat că binefacerile muzicii se răsfrâng și asupra celorlalte viețuitoare.

Ce bucurie să-i fii în preajmă! O privești cum stă cu geanta pe umăr, emanând un aer care pur și simplu te atrage. Ai vrea să o cunoști, așa cum ea și pe dinăuntru și pe dinafară, pentru că vezi ceva special în zâmbetul ei. Acel zâmbet? Acel zâmbet s-a născut dintr-o călătorie. Este un zâmbet care se poartă după ani de urcuși și piedici. După ani de adunat bucățele din tine de pe jos, scuturat țărâna de pe genunchi, îndreptat de umeri și luat drumul de la capăt din nou. Ani care au făcut-o să se întoarcă, să revină pe un drum imprevizibil care este al ei, viața ei.

Pe limbă poartă gustul tuturor cuvintelor pe care își dorește să fi avut curajul să le spună, al tuturor cuvintelor din univers care n-au plecat niciodată de pe buzele sale, toate cele pe care le-a păstrat la necaz. Poartă ppe limbă toate gândurile nespuse, unele treburi neterminate, liniștea ei, acuzele ei și toate scuzele cu care s-a confruntat.

Pe șolduri îți poartă dezamăgirea, ori de câte ori s-a simțit slabă și deznădăjduită. Momentele când nu a putut să se dea jos din pat, nici măcar să-și facă o cafea – acele momente când a vrut să doarmă zile întregi și să nu se mai trezească vreodată.

Dar poartă și puterea miilor de momente când s-a ridicat.

În mintea ei, în mintea ei învolburată ca un râu, își duce poverile, cumva părând, că duce toate poverile lumii. Le cară și pe ale tale – așa cum fac tpate femeile. În capul ei este un amestec de condamnare, convingeri și speranță. Iar speranța, ca pentru orice care continuă să spere, se simte aproape ca o povară.

În inima ei mare, care bate și respiră, poartă atât de multă iubire încât ar putea umple șapte mări. Poartă atât de multă iertare în inima ei generoasă, încât ar putea să te îngenuncheze.

În gâtlej poartă un țipăt înăbușit. E fixat, Poartă fiecare minciună pe care a trebuit să o spună pentru a-ți menține secretele ascunse, iar pe chipul ei încântător poartă adevărul, care este mult mai puternic  acum decât orice amintire adăpostită, dar care se află foarte departe.

În abdomen poartă durerea. Durerea a mii de lupte urâte, neînduplecate. Își poartă și râsul – acele momente când râde și urlă până începe să plângă, o eliberare de emoții care provin din adâncul sufletului ei.

Pe umerii ei puternici, își poartă greșelile. Se învârte în jurul nesiguranțelor și îndoielilor. Poartă greutatea fiecărui moment când a pus fericirea altcuiva înaintea propriei fericiri.

În brațele ei ca niște aripi poartă cele mai puternice dorințe, insatisfacțiile, regretele, toate containerele deschise și toate treburile neterminate. Ca un bagaj cărat dintr-un loc în altul, stau demn în colțul fiecărei camere în care intră. Chiar și atunci când se gândește numai la prezent, bagajul este întotdeauna acolo. O geantă care așteaptă să fie golită.

În ochii aceia adânci poartă liniștea și seninătatea. Dar ochii înoată și în flăcări – precum torțele care luminează în noapte.

În picioare își poaertă fiecare moment și fiecare lucru de care a fugit, fiecare lucru spre care a alergat, fiecare moment când a spus „nu“ și „da“, greutatea a mii de promisiuni păstrate și ignorate.

Femeia pe care o vezi? Acea femeie puternică, veselă, frumoasă pe care o vezi…vrei să o întâlnești? Adunată bucățică cu bucățică nu este cea mai fericită, iubitoare și iubită femeie din lume?

Acea femeie poartă cu ea mult mai mult decât o geantă pe umăr.

Un text de Sonia Teodorescu

Citește și:

Maturizarea actriței Jennifer Aniston nu a fost nici pe departe la fel de glamuroasă precum personajul de care ne-am îndrăgostit în serialul „Friends“. Încercând în mod constant să se ridice la standardele impuse de mama sa, Jennifer era absolut îngrozită de gândul că ar putea să o dezamăgească.

Există lucruri mai puțin cunoscute despre actriță și despre perioada până la câștigarea faimei. Haideți să vedem, mai exact, cu ce s-a confruntat Jennifer Aniston în etapa de maturizare, până să devină o actriță foarte bine plătită la Hollywood.

Mama nu i-a fost cel mai apropiat aliat pe acest drum. De mică îi spunea, de exemplu, că are ochii foarte depărtați unul de celălalt, sau că este proastă, idee cu care actrița a trăit ani buni. În școală, se chinuia să rețină unele dintre informațiile de bază. O invidia pe mama sa, frumoasa Nancy Dow, care își critica fiica în permanență.

Tatăl ei și-a abandonat familia când Jennifer era mică, fiind lăsată la mila temperamentului feroce al mamei ei. Într-o zi, când Jennifer a țipat la mama ei, aceasta i-a râs în față, lucru pe care l-a perceput ca pe un pumn în stomac. Ca urmare, Jennifer a devenit o fire introvertită, care își exprima foarte greu sentimentele. „Cu cât poți da mai multă dragoste, cu atât de multă durere vei primi“, îi spunea mama ei.

Jennifer și-a dat seama că problemele de înțelegere a unor lucruri erau cauzate de o dislexie nediagnosticată, dar imediat cum ce cariera ei a început să se dezvolte, actrița a căpătat încredere în ea. A dat trecutul dureros la o parte, dar mama ei a refuzat să se bucure pentru ea. Serialul „Friends“ a început să aibă un foarte mare succes, iar Jennifer a început să se simtă ca într-o familie cu colegii să de platou.

Nancy a continuat să-și critice fiica în numeroase interviuri, în timp ce prietena sa Courtney Cox i-a luat apărarea, vorbind despre marile realizări ale lui Jennifer Aniston. Actrița și-a jurat că nu va mai vorbi niciodată cu mama sa.  A suferit foarte mult pentru că nu și-a invitat mama la nunta cu Brad Pitt, iar după ce a divorțat de acesta, Jennifer s-a simțit mai singură ca niciodată. Și-a dat seama că s-a concentrat atât de mult pe „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți“, încât nu și-a dat timp să se bucure de această experiență.

Jennifer și-a dat seama într-un final care era sursa criticilor permanente ale mamei sale. A realizat că își aveau rădăcinile în propria nefericire. Într-un final, a reușit să-și ierte mama, înainte ca aceasta să moară în 2016.

De ce ne dorim un final fericit? De ce nu ne dorim o existență fericită?, își spunea.

Când s-a încheiat și al doilea mariaj al său, tabloidele au scris că Jennifer era devastată. Dar ea nu a crezut că mariajul său a eșuat. De fapt, ea consideră că ambele mariaje au fost de succes, pentru că la acel moment ambele i-au adus fericirea. Iar acum a ales să fie fericită pe cont propriu. Spune că nu trebuie să fie căsătorită pentru a se simți completă și că nu trebuie să-i spună nimeni ce înseamnă pentru ea „a trăit fericittă până la adâncă bătrânețe“. A învățat că indiferent ce spune lumea despre ea, părerea ei este singura care contează, și că viața este despre călătorie, nu despre destinație.

Citește și:

O rutină de dimineață te va ajuta să te simți relaxat, alert și energizat. Să-ți începi dimineața cu piciorul drept înseamnă să ai un sentiment de fericire ca poți duce cu tine întreaga zi. Rutina ta de dimineață ar trebui să includă nu numai să te pregătești, dar și să te bucuri și să te simți mental și fizic pregătit să primești orice ți-a rezervat lumea asta mare.

Începe-ți ziua în mod corect cu aceste 9 obiceiuri pe care oamenii fericiți le au pentru a-și începe ziua. (Nu este vorba despre cafea și ieșirea rapidă pe ușă)

Dormi suficient

O persoană extenuată nu este una fericită. Nimic nu va ucide mai repede fericirea decât să te trezești obosit și morocănos. Dacă nu ai dormuit suficient, probabil că vei începe ziua obosit și iritat. Este greu să ai o privire de ansamblu pozitivă când tot ce îți dorești să faci este să te târăști înapoi în pat.

Un somn bun noaptea este ca un elixir magic pentru sănătatea ta fizică, și este cheie către fericire și starea de bine. Cercetările au arătat că somnul este unul dintre cele mai eficiente moduri de a-ți îmbunătăți concentrarea și strea unei persoane, de a întări sistemul imunitar.

Insomnia poate duce la probleme ale memoriei și poate crește nivelul hormonilor stresului. Așa că primul pas de a crea o dimineață fericită și veselă este de a-ți asigura un somn de calitate cu o noapte înainte. Stabilește-ți un orar de somn și ține-te de el. Fericirea ta ar putea depinde și de asta.

O nouă zi, un nou început

Oamenii fericiți încep fiecare zi de la început. Se trezesc având în minte ideea că fiecare zi este un nou început – o șansă de a merge mai departe și de a nu lăsa eșecurile să-i doboare. Poate că ieri a fost o zi tâmpită, dar nu înseamnă că și azi trebuie să fie la fel.

Oamenii fericiți își încep ziua cu o afirmație. Își spun cum ar vrea să decurgă ziua pentru ei. O afirmație pozitivă de dimineață poate fi un mod puternic de a-ți începe ziua simțindu-te încrezător și gata de succes. Iată câteva exemple:

• Cunosc multe lucruri pentru a lua o decizie deșteaptă pentru mine.
• Îmi sunt, și mereu îmi voi, suficient.
• Dau deoparte orice sentiment negativ despre mine și viața mea și accept că tot ceea ce mi se întâmplă este bine.
• Sunt curajos. Vrea să-mi confrunt fricile.

Trezește-te recunoscător

Trezindu-te cu un sentiment de recunoștință, îți vei asigura începutul unei zile în termeni foarte buni. O inimă recunoscătoare este o inimă fericită. Recunoștința este puternică pentru că este și un sentiment și o acțiune. Gândirea activă despre lucrurile pentru care ești recunoscător te face în schimb să te simți recunoscător. Este un gând pozitiv care este ușor de practicat și are efecte benefice asupra sănătății fizice și mentale. Te poți trezi simțindu-te recunoscător prin simplul fapt de sta liniștit un moment când deschizi ochii pentru a aprecia tot ceea ce este în jurul tău. Recunoaște cât de minunat este acest moment și cât de bine e să te afli aici. Ziua de azi este un cadou, și poți să faci cu el ce vrei. Poți alege să profiți de el din plin. Poți alege fericirea. Acordă-ți un moment pentru a conștientiza tot ce ai și vezi care sunt posibilitățile și oportunitățile zilei, care te așteaptă.

O rutină de dimineață flexibilă

Oamenii fericiți nu sunt disperați să aranjeze totul în jurul lor să fie gata și să dea buzna afară pe uță, în grabă să nu întârzie la ședință sau vrei întâlnire. Dacă faci asta vei deveni stresat și chinuit toată ziua. Dacă începi ziua cu o atitudine de mulțumire și de pace vei avea timp să te trezești așa cum trebuie și să te pregătești cu calm și relaxat.

Oamenii fericiți au tendința să-și mențină rutina simplă și flexibilă. Este greu să te ții de o rutină complexă și îți va da un sentiment de anxietate și exasperare încă de la primele ore ale dimineții. Renunță să faci mai multe treburi în același timp și refuză distracțiile  de care nu ai nevoie, cum ar fi verificarea și trimiterea de emailuri în timp ce încerci să te pregătești. Fă fiecare lucru pe rând. Nu-ți complica dimineața și nu te stresa pentru a fi într-o stare bună toată ziua.

Meditează

Meditația zilnică, indiferent că este o practică rapidă de numai cinci minute sau o sesiune mai lungă, te poate ajuta să ai o minte liniștită și fericită. Meditația din fiecare dimineață te ajută să te concentrezi mai bine, să crești stima de sine și încrederea în forțele proprii, dar și să liniștească turbulențele din mintea ta cu care constant te confrunți. Poți medita la orice oră din zi, dar este mai bine să o faci dimineața, ca să fii în aceas stare toată ziua și să beneficiezi de efectele ei.

Pentru a începe practicarea meditației, așază-te în liniște într-o pozișie confortabilă sau într-un scaun pentru două minute în fiecare dimineață. Este șansa ta de a verifica cum te simți, și cu mintea dar și cu trupul. Concentrează-te pe acest moment. Concentrează-te asupra respirației sau scanează-ți trupul, concentrându-te pe fiecare parte a acestuia, pe rând. Recunoaște-ți gândurile și sentimentele, și menține o atitudine de iubire a sinelui. Meditația este șansa de a te cunoaște și de a fi conștient de fiecare moment în care te afli.

Începe-ți ziua cu câteva exerciții

Înainte să te afunzi într-o zi lungă de lucru, asigură-ți câteva minute pentru a face niște exerciții. Unora, aerul proaspăt de dimineață le dă o stare de bine pentru toată ziua. Încearcă o plimbare rapidă, aleargă în jurul blocului sau mergi la sală. Aleargă în parc sau fă câteva mișcări în fața geamului. Poți face stretching sau yoga. Iată câte posibilități.

Exercițiile de dimineață pun sângele în mișcare și îți dau un surplus de energie pentru toată ziua. Sportul elinberează de asemenea substanțe chimice care fac bine creierului, cum sunt serotonina, dopamina și norepinefrina. Acestea te scapă de sentimente precum stresul și anxietatea și de simptome de depresie. Cercetările au demonstrat că sportul îmbunătățește modul în care ne percepem organismul și ne dă o stare de bine.

Fă-ți patul

Poate suna caraghios, dar să-ți începi ziua făcând patul, îți poate da sentimentul că ești pregătit să iei lumea în piept. Potrivit unui studiu efectuat pe 2.000 de americani, cei care-și fac patul au tendința de a fi mai aventuroși, mai încrezători și mai sociabili. Cei care nu-și fac patul au tendința de a fi rușinoși, iritabili și sarcastici.

Mulți oameni de succes recomandă să- ne facem patul, acesta fiind un mod simplu de a începe ziua cu piciorul drept.

Hrănește-ți corpul

Ai auzit poate că micul dejun este cea mai importantă masă a zilei, și așa este. Micul dejun îți pornește metabolismul și îți pregătește mintea și trupul pentru o zi obositoare. Cercetătorii au descoperit că aceia care iau micul dejun au o dietă mai bună și consumă mai multe fructe și legume decât cei care nu iau micul dejun.

Dar, la fel de important, un trup hrănit contribuie la starea de bine. Micul dejun îți trimite un mesaj pozitiv, faptul că ai grijă de sănătatea și de starea ta de bine. Te vei putea concentra mai bine dacă începi ziua cu o masă sănătoasă. Ai mai puține șanse să te simți obosit și să ți se facă foame pe la ora 11, ceea ce duce la un prânz copios.

Stabilește ce ai de făcut în acea zi

Oamenii fericiți au deseori un scop. Nu bântuie fără țintă prin viață; ei lucrează în fiecare zi pentru a progresa și pentru a realiza ce și-au propus. Este un sentiment de satiosfacție să ai prioritățile tale și să încerci să le duci la bun sfârșit. Oamenii fericiți se asigură că-și încep  ziua prin a stabili ce au de făcut. Ce vrei să realizezi azi? Cum să-ți folosești timpul în modul cel mai eficient?

Petrece câteva minute în fiecare dimineață ca să te gândești la ce ai de făcut în acea zi. Treci prin fiecare punct de pe listă cu atenție – pentru că uneori petrecem mult timp cencentrându-ne la chestiuni care nu sunt chiar atât de importante. Concentrează-te pe ceea ce contează. Până la urmă, secretul unui sentiment de fericire care durează este găsirea unei modalități de a te bucura de fiecare zi în întregime.

Citește și:

Oamenii sunt cei mai fericiţi la 70 de ani, deoarece odată cu vârsta încep să devină mai pozitivi. Cei mai puţin fericiţi sunt oamenii de vârstă mijlocie.