Înainte de 1907, dacă ai fi vrut o fotografie color, atunci tu (un colorist profesional) ar fi trebuit să o colorezi folosind diverse vopseluri și pigmenți. Dar doi frați francezi, pe numele lor Auguste și Louis Lumiere au schimbat totul printr-un proces jucăuș pe care l-au numit Autochrome Lumiere. Folosind praf colorat de amidon de cartof și emulsie sensibilă la lumină, au putut să creeze fotografii foarte frumoase fără a fi nevoie de o colorizare suplimentară. Deși era dificil de făcut și cumva destul de scump, procesul era foarte popular printre fotografii amatori, iar una dintre primele cărți din lume despre fotografia color a fost publicată folosind tehnica Autochrome Lumiere.

Frații au revoluționat lumea fotografiei color până când Kodak a dus lucrurile la un nou nivel odată cu inventarea filmului Kodachrome în 1935, o alternativă mai ușoară și mai convenabilă care a făcut ca tehnica Autochrome Lumiere să fie una învechită (deși popularitatea ei a continuat în Franța până în anii 1950).

Kodachrome a fost de asemenea înlăturată de dezvoltarea fotografiei digitale (Kodak a oprit fabricarea Kodachrome în 2009), care este acum de departe cea mai populară metodă din lume de a face fotografii, dar progresele moderne în tehnologia fotografică n-ar fi fost posibilă fără munca asiduă a pionierilor, așa cum au fost Auguste și Louis Lumiere.

Iată o colecție de 50 de fotografii care au folosit tehnica inițială:

Christina in red, 1913

sursa: Mervyn O Gorman

Surori care stau în grădină, tăind trandafiri împreună (1911)

sursa: Etheldreda Janet Laing

Vânzătoare stradală de flori, Paris, 1914

sursa: Albert Kahn

Îngândurare (Doamna A. Van Besten) 1910

sursa: Alfonse Van Besten

Turnul Eiffeil, Paris, 1914

sursa: Albert Kahn

Vis cu ochii deschiși, 1909

sursa: John Cimon Warburg

Heinz și Eva pe dealuri, 1925

sursa: Friedrich Paneth

Moulin Rouge, Paris, 1914

sursa Albert Kahn

Grenata Street, 1915

sursa Léon Gimpel

O fetiță ține în brațe o păpușă lângă echipamentul soldaților în Reims, Franța, 1917

sursa: Fernand Cuville

Tânără printre margarete, 1912

foto: Alfonse Van Besten

Una dintre primele fotografii făcute de frații Lumiere, 1907

sursa: Mo

Charlie Chaplin, 1918

sursa: Charles C. Zoller

Femeie fumând opiu, 1915

sursa: Léon Busy

Două fete în costume orientale, 1908

sursa: Etheldreda Janet Laing

Piață în aer liber, Paris, 1914

sursa: Albert Kahn

Autochrome cu Mark Twain, 1908

sursa: Alvin Langdon Coburn

Baloane, Paris, 1914

sursa: Albert Kahn

Van Besten pictând în grădina sa, 1912

sursa: Alfonse Van Besten

Două fete la balcon, 1908

sursa: Etheldreda Laing

O femeie și o fată lângă un tufiș, 1910

sursa: Charles Corbet

Eva și Heinz pe malul lacului Lucerna, Elveția, 1927

sursa: Friedrich Adolf Paneth

Portret de familie la Roannay, Belgia, 1913

sursa: Georges Gilon

Christina în roșu, 1913

sursa: Mervyn O’Gorman

Apan (tânăr samurai), 1912

sursa: Albert Kahn

Mamă și fiice în costume tradiționale suedeze, 1910

sursa: Albert Kahn

Mamă a șapte copii, face franjuri pentru șaluri tricotate, Galway, Irlanda, 1913

sursa: Albert Kahn

Bosnia-Herzegovina, Mostar, 1913

sursa: Albert Kahn

Joan într-o pelerină roșie cu glugă 1907

sursa: John Cimon Warburg

Lanchester 38hp Tourer, 1913

sursa: Necunoscut

Două surori (autochrome) 1908

sursa: Etheldreda Laing

Fiica lui Louis Lumiere și păpușile ei, 1913

sursa: Mo

Else Paneth pe cămilă (autochrome), 1913

sursa: Friedrich Paneth

Else citind lângă Nil, 1920

sursa: Friedrich Adolf Paneth

Etheldreda Janet Laing (autochrome), 1912

sursa: Etheldreda Janet Laing

Japonia, Kyoto, 1912

sursa: Albert Kahn

Bosnia-Herzegovina, Sarajevo, 1912

sursa: Albert Kahn

Portocale uriașe, Paris, 1914

sursa: Albert Kahn

Metrou, Paris, 1914

sursa: Albert Kahn

Autocromă a fiicei Etheldredei Janet Laing îngrădină, cu un buchet de flori roz, 1908

sursa: Etheldreda Janet Laing

Porte Saint Denis, Paris, 1914

sursa: Albert Kahn

Fântâna lui Neptun, Cheltenham, 1910

sursa: John Cimon Warburg

Fată într-o grădină de nalbe, 1908

sursa: Etheldreda Laing

Prânz al unui soldat francez în fața unei biblioteci distruse, 1 aprilie 1917

sursa: Paul Castelnau

Egipt, Giza, 1913

sursa: Albert Kahn

Mongolia, aproape de Ulaanbaatar, 1913

sursa: Albert Kahn

Doamna Warburg, 1915

sursa: John Cimon Warburg

Tânără (autochrome), 1910

sursa: Etheldreda Laing

Standuri în fața ruinelor egiptene, 1913

sursa: Friedrich Adolf Paneth

Copii lângă Breakwater, 1908

sursa: John Cimon Warburg

sursa: Boredpanda

Am petrecut întreaga zi honărind de colo-colo, oprindu-mă prin magazine cu antichități și stând pe malul lacului Lugano ca să citesc. Ceea ce a făcut această zi simplă să fie de  neuitat a fost bucuria de a trăi momentul. Am avut șansa de a explora orașul fără să bifez diverse puncte și m-am deconectat de la lumea on-line pentru a mă bucura de momentele petrecute lângă apă.

Să călătorești în era internetului a schimbat modul în care interacționăm cu lumea. Lista noastră ca turiști este alcătuită după recomandările unor sau altora. Căutăm locuri mai bune pentru fotografia perfectă și momente pe care să le împărtășim online. În timp ce câștigăm un mai mare acces la informații despre noi locuri și destinații prin ochii altora, pe online, ceea ce pierdem este timpul pentru introspecție în timpul călătoriilor noastre.

Eroka Owen, autoarea cărții The Art of Flaneuring: How to Wander with Intention and Discover a Better Life, încearcă să se reconecteze cu spontaneitate în călătorie prin a fi mai prezentă în momentul prezent. În cartea sa, se concentrează pe „ieșirea din casă și plimbare – la propriu, pe oriunde poți – fără o destinație în minte“.

În carte, ea își îndeamnă cititorii să se deconecteze de la goana vieții de zi cu zi și să se concentreze pe „procesul natural de devenire a unui element pasiv al mediului înconjurător“. Dacă o faci în timp ce călătorești, te va ajuta să observi micile detalii ale orașului ale ceea ce se află în jurul tău. Exista acolo un termen, „flaneuring“, intraductibil în românește, dar care presupunea concentraea asupra șansei pe care să ți-o dai hoinărind pe unde vrei în acel moment și să meditezi și să explorezi încet o destinație.

Viețile noastre sunt în permanență pline de notificări și de nevoia de a împărtăși online ceea ce ni se întâmplă. Călătoria era odinioară o experiențp în care te deconectai de la presiunile vieții de zi cu zi pentru a explora o destinație. Azi este văzută ca un vehicul pentru a crea momente prefect de #wanderlust, de distribuire a fotografiilor prelucrate în așa fel încât să se potrivească profilului de Instagram. În loc să simți presiunea de a împărtăși în timp ce ești plecată, concentrează-te pe bucuria spontaneității în timpul călătoriei.

Pune-ți telefonul pe modul „avion“  și fă din următoarea călătorie o perioadă de introspecție. Îndepărtând stimulii notificărilor, te poți bucura de prezent. Apreciază momentele de liniște și de profundă gândire și creează-ți mai multe amintiri decât momente pe Instagram.

Bucură-te de un drum spre o destinație și ia-o înapoi pe un alt drum. Imortalizează în aparatul foto momentele care-ți plac, nu ce dă mai bine pe Instagram. Ridică-ți ochii spre fotografiile tale, nu privi în jos, cufundă-te în culorile, sunetele și energia unei noi destinații. Concentrează-te să construiești amintiri ale momentelor care te ajută să înveți, să te dezvolți și să reflectezi acolo unde singurul „like“ care contează este al tău.

Un text de Mira Costea

Citește și:

Sunt o femeie care s-a născut să călătorească, să fie sălbatică și liberă

5 aplicații pe telefon pentru femeile care călătoresc singure

(FOTO) Această tânără de 21 de ani susține că este cea mai tânără persoană care a călătorit în toate țările

Viața lui Matei este absolut normală, la fel ca a oricărui puști de vârsta lui: merge la școală, face lecții, se joacă pe calculator și călătorește împreună cu părinții, pentru a face fotografii. Pentru că asta este marea lui pasiune. Recent, a găzduit o expoziție de fotografie cu poze din România, Spania, Portugalia, Turcia, Franța, Italia, Bulgaria, Ungaria, Suedia și Marea Britanie. Și-ar dori să ajungă în Țara lui Moș Crăciun în acest final de an, dar este puțin probabil. Așa că gândul îi zboară la Australia, unde ar vrea să fotografieze canguri și ursuleți Koala.

Pasiune fără limite

Matei nu se desprinde mai niciodată de camera de fotografiat. Diagnosticat cu autism la o vârstă fragedă, băiatul a reușit acolo unde multora li se pare imposibil. În urmă cu opt ani, puștiul nu vorbea deloc. Astăzi, la 13 ani, merge la școală, este un fotograf talentat și pasionat și postează fotografiile prelucrate chiar de el pe blogul său personal. Cu unele dintre aceste fotografii a reușit să organizeze o expoziție de fotografie la el în oraș.

Matei avea 3 ani atunci când a fost diagnosticat cu această cumplită boală. „Am avut senzația că se prăbușește cerul pe mine și nu mai puteam să mă gândesc la viitor. Au urmat ani și ani de terapie, de lucru cu el, și acum, de la cerul care se prăbușise pe mine, pot să spun că sunt în al nouălea cer. Matei a evoluat foarte frumos și este foarte pasionat de fotografie. A început mai întâi să meargă cu școala în excursii. Ne povestea tot ce se întâmpla acolo. Ce făcea, cu cine se juca, ce se juca. Și ne-a spus că-i place să facă fotografii. Așa că i-am luat un aparat mic de fotografiat. Și apoi ne-am uitat pe fotografiile făcute în excursiile care au urmat. Unele cu noi, altele cu colegii de școală. Am rămas uimit. Fotografiile aveau poveste. Ele completau povestea lui Matei“, spune, cu lacrimi în ochi, mama lui Matei.

Ar vrea să întâlnească ursuleți Koala

Matei zâmbește mult și, uneori, vorbește și mai mult. Își trage părinții de mânecă atunci când greșesc și îi ia de mână când îi vrea aproape. Are prieteni la școală, dar și în rândul oamenilor mari, pe care îi interoghează curios ori de câte ori îi aude vorbind despre țări pe care el deja le-a văzut sau în care își dorește să ajungă. Corespondează pe rețelele de socializare, interacționând cu prieteni de familie, cu necunoscuți, despre pasiunea sa și țările în care vrea să ajungă. „Aș vrea să ajung în Australia și să văd cangurii și ursuleții Koala, pe care să-i țin în mână, și să merg la Marea Barieră de Corali, unde să înot cu coralii, să merg în Pădurea Tropicală“, spune Matei.

Ani în șir de luptă

Aflați într-o luptă crâncenă și de multe ori nedreaptă cu timpul, părinții lui Matei se află tot mai aproape de marea victorie. Pentru ei, Matei este un miracol. Pentru noi, toți ceilalți, este o lecție de viață. „Cel mai important lucru pe care l-am învățat a fost să avem răbdare. Pentru că viața lângă Matei s-a derulat într-un ritm care nu poate fi descris în cuvinte. De la a repeta un cuvânt fără a înțelege ce înseamnă până la dimineața în care, după vreun an și ceva, a venit în bucătărie și i-a spus soției mele «mama»“, povestește tatăl lui Matei.

În țara noastră sunt înregistrate aproximativ 8.000 de persoane diagnosticate cu autism. În realitate, numărul este mult mai mare. Prea mare pentru statul român, care nu poate deconta tratamentele tuturor copiilor înscriși în programele terapeutice. Puțini beneficiază, astfel, de terapiile necesare unei dezvoltări normale.

Pentru a avea o expresie facială bună, este ideal să te gândeşti la ceva plăcut, cum ar fi o amintire frumoasă. Doar astfel poţi să fii senină şi să pară că ţi-a făcut plăcere să apari în instantaneu.

Ai grijă la postura corpului

Spatele drept nu este doar o modalitate de a preveni durerile, ci şi o soluţie să arăţi mai bine în poze. Vei pune în valoare linia corpului şi vei părea mai înaltă. De asemenea, gesturile joacă un rol important şi te ajută să transmiţi emoţii privitorului. Dacă vrei să-ţi pui în evidenţă talia şi să fii jucăuşă, pune mâinile pe şolduri. Mai multe sfaturi despre postura perfectă pentru poze găseşti în acest video.

Zâmbeşte din toată inima

Zâmbetul este unul dintre accesoriile care nu trebuie să lipsească din nicio fotografie. Zâmbetul transmite sănătate şi o stare de bine. Aşa că nu trebuie să îl ascunzi niciodată, iar dacă o faci din motive care ţin de culoarea danturii sau de lipsa vreunui dintre, asta se poate rezolva rapid si nu doar pentru poze, dar si pentru a insenina ziua ta si a celor din jur.

Îmbracă hainele potrivite

Nu toţi avem un trup de invidiat, tocmai de aceea este extrem de important ce haine îmbrăcăm. Este indicat să alegem ţinute care ne avantajează, care ne fac să părem mai slabi dacă avem un surplus de kilograme. Şi nuanţa acestora este deosebit de important. Hainele de culoare închisă vor avantaja o persoană care doreşte să ascundă câteva kilograme.

Citește continuarea pe okmagazine.ro

Atunci când o priveşti, retrăieşti momentul şi ce te-a determinat atunci să faci poza. Albumul din copilărie ne transpune pas cu pas la momentele şi trăirile de atunci. Privind la poza în care copil, în primele zile din viaţă zâmbeam, acum adult, pentru o clipă retrăim clipa magică de atunci. În spatele fiecărei fotografii se ascunde o poveste trăită de fiecare dintre noi şi retrăită atunci când o privim. De fapt fotografiile sunt ca un serial despre viaţa noastră şi fiecare în parte reprezintă un mic episod din documentarul realizat chiar de noi, într-un mod atât de simplu, dar cu o reprezentare complexă, a clipelor trăite, de neuitat şi imortalizate pe o foaie de hârtie.

Fotografia nu este o simplă imagine şi atât, în ea este captată o parte din sufletul nostru şi trăirile noastre. În ea ne regăsim uşor momentele de fericire, tristeţe, încântare, în ea ne revedem pe noi şi tot ce am iubit, iubim, însă de cele mai multe ori o ignorăm şi o lăsăm deoparte, uitată de timp. Există atâtea terapii de vindecare a sufletului pierdut, de regăsire a speranţei şi a unei căi de continuare într-un echilibru al vieţii, dar eu aş lua în calcul terapia prin fotografie.

Oamenii sunt tentaţi să uite uşor că pe tot parcursul vieţii au avut parte de nenumărate călătorii şi popasuri de împlinire, fericire, realizări, momente însoţite de glorie. Mai toţi suntem predispuşi într-un mod ironic, să păstrăm cât mai vie partea eşecului şi ne lăsăm copleşiţi şi înnecaţi într-un ocean de dezamăgire. Fotografiile sunt vii, iar sufletul lor va dăinui în ciuda trecerii anilor. Sunt imaginea vieţii noastre şi da, îmi întăresc convingerea că terapia cu fotografie ar funcţiona atunci când ai impresia că în viaţa ta nu s-a petrecut nimic important şi că totul pare o iluzie. Priveşte atent şi redescoperă în fotografie, toate momentele minunate care au făcut parte din tine şi care îţi alcătuiesc viaţa. Sunt preţioase, au suflet şi reflectă cel mai bine tot ce ai uitat că a existat odată, imaginea din fotografie este viaţă, viaţa ta!