Cei dragi mie sunt răspândiți în întreaga lume. Nu sunt interesată să fiu la curent cu noutățile din orașul și țara mea, dar încerc să aflu ce se întâmplă și în orașele în care se află cei pe care îi iubesc. Să stau acasă și să-mi fac griji pentru cei pe care îi iubesc este un factor de stres pentru mulți oameni, mai ales dacă munca lor necesită prezența lor în mijlocul crizei în timp ce noi suntem blocați în case. Îmi dă un sentiment de neajutorare.

Recent, m-am surprins agitându-mă prin casă și scrolând nervoasă pe telefon în timp ce așteptam mesaje care să-mi mai scadă din anxietate. Am crescut frustrată fiind să fiu blocată, închisă în casă, și atunci am realizat că acest comportament al meu are un model familiar.

Câinele meu are o tendință de anxietate cauzată de despărțire. A fost un proces lung să-l fac să fie confortabil cu singurătatea și să găsesc moduri pozitive pentru a-l reasigura că la finalul zilei vin acasă. Câteva din aceste tactici mi-au fost benefice acum în timpul izolării.

Găsește moduri sănătoase de a-ți canaliza frustrarea și teama

Unul dintre cele mai proaste răspunsuri ale câinelui meu în combaterea anxietății sale a fost distrugerea. Avea jucării, dar nu făcea nicio discriminarea atuncu când voia să distrugă ceva – la cablurile laptopului până la ochelari de soare, haine, și chiar jumătate de covor. Nu o făcea pentru că era pus pe pozne. Pur și simplu încerca să-și destragă atenția de la această anxitate.

În perioade de stres, și eu am unele apucături distructive. Nu mănânc și nu fac sport. Stau cu orele pe Netflix. Petrec prea mult pe conturile de social media, îmi construiesc scenarii negative și dorm până târziu. Toate aceste lucruri compromit capacitățile mele emoționale de a gândi și de a reacționa calm.

Pentru a pune capăt comportamentelor distructive ale câinelui meu, am găsit chestiuni pozitive care să le înlocuiască. Iar pentru a-l combate pe al meu, am făcut același lucru.

Să fiu blocată în casă înseamnă că este foarte ușor să arunci rutina afară pe geam/ Am încercat să nu fac asta. De la respectarea programului de mese și de sport până la perfecționarea unor noi rețete, curățenie în casă, citit și lucrat de acasă. Când simt chemarea aceea anxioasă și distructivă, iau un moment de pauză, respir și mă concentrez din nou asupra a ceva sănătos.

Este OK să exprimi ceea ce simți

Când ajungeam acasă la finalul zilei, câinele meu nu avea nicio problemă să-mi prezinte jucăriile, să latre de bucurie și să facă toate giumbușlucurile pentru a-mi arăta cât de fericit este că am venit.

Mă simt vinovată că încerc să-mi ascund anxietatea pretinzând că lucrurile care se întâmplă nu mă afectează, dar asta nu face nimic altceva decât să conducă la o spirală și mai abruptă a gândurilor anxioase. Am descoperit că asumându-mi și numindu-mi sentimentele de îngrijorae, anxietate și frustrare i-a ajutat ăe cei pe care îi iubesc să-și împărtășească sentimentele fără ca vreunul dintre noi să se simtă vinovat.

Repetă o afirmație zilnic

Cel mai bun sfat pe care l-am primit ca să-mi ajut câinele să înțeleagă că nu a fost abandonat a fost să folosesc propoziții repetitive. Când plecam de acasă îi spuneam „Mă întorc repede”, iar când ajungeam acasă, spuneam „Sunt acasă”. În scurt timp, când mă vedea că mă pregătesc să plec, în loc să se panicheze, se așeza la locul lui și aștepta tăbdător. A devenit o rutină pentru el. A dat un înțeles cuvintelor mele, și l-a ajutat să-și calmeze comportamentul. Bine, i-am mai dat și câte o recompensă din când în când.

În timp ce scrolam printre postări de pe Instagram, am dat peste următoarea afirmație: „Nu ești blocată în casă, ci te afli în siguranță acasă”. Chiar mi-a atins o coardă. Acum, când încep să mă simt puțin cam închisă și cam ca într-o capcană, învăț să mă calmez și să înlouiesc gândurile anxioase cu „sunt în siguranță”.

Înlocuind astfel frustrarea și pierderea cu siguranța – mea și a celor din jur – a început totul să-mi fie mai ușor. Bine, am mai mâncat și o prăjitură din când în când.

Un text de Sonia Teodorescu

De-a lungul anilor, a început să-mi fie mai ușor să accept asta pentru că am fost binecuvântată cu câțiva oameni care pot vedea dincolo de miezul a ceea ce sunt. Știu că nu toată lumea este atât de norocoasă, și că unele tipuri de personalitate suferă mai mult decât altele. Mă întristează să știu că există femei care simt că nimeni nu le vede cu adevărat.

E mai sigur să spun că am petrecut o mare parte din viață simțindu-mă greșit înțeleasă sau neînțeleasă. Știu că asta se dezvoltă cumva în rândul tinerilor, dar mereu a fost în mine aceste sentiment obositor, sâcâitor că oamenii nu-mi pot vedea inima. Am tânjit mereu să fiu cunoscută și înțeleasă. Am poftit mereu la înțelegere, ca cineva să știe ce îmi face inima să bată mai tare. Fără a fi nevoie de explicații. Fără discuții. Fără teamă. Dar cu toții suntem oameni. Nu suntem perfecți și sunt câteva lucruri care m-au învățat să plutesc la suprafață când, indiferent de motiv, ochii cuiva sunt mai aproape de inima mea.

 Îmbracă-te în adevăr

Când nu ești înțeles ai un sentiment de nesiguranță. Când cineva te privește ca și cum te-ar judeca dându-și cu părerea despre tine, este foarte ușor să nu te simți iubit. Noi oamenii tânjim după dragoste îngtr-un mod foarte profund, dar respingerea ne poate zdruncina până la oase. Ne poate lăsa defensivi, extrem de sensibili și poate chiar conflictuali. Sau, de multe ori, ne poate lăsa pur și simplu foarte triști. Este important să recunoaștem acest sentiment, dar să-i răspundem cu adevăr. Nu trebuie să o faci imediat, iar când îți amintești ție însuți ceea ce este real: că ai valoarea, importanță, că meriți să fii iubită pentru ceea ce ești, sentimentul de tristețe s-ar putea să dispară. Dacă simți că nu poți să o faci, mergi la cineva drag în care ai încredere și care știi că o va face pentru tine. Lasă-te cuprinsă de iubire și vorbe frumoase, ca să știi ce ești cu adevărat. Nu este nicio rușine în a cere puțină dragoste când lumea încearcă să te facă să-ți pierzi mințile.

Mergi mai departe

La un anumit moment, fiecare se va găsi într-o situație într-un anumit tip de relație care să fie total nedreaptă. Vor fi aduse acuzații, se va strecura decepția, iar mândria își va scoate capul urât. În aceste momente, merită să te lupți pentru adevăr, dar trebuie să avem acea înțelepciune pentru a ști unde tragem linia. Și, în cele din urmă, ar trebui să știm că nu suntem singurii care ar trebui să ne luăm apărarea. Nu vom fi în stare întotdeauna să corectăm o percepție greșită sau să dăm explicații până când ne facem înțeleși. Există momente când pur și simplu trebuie să lași să treacă și să mergi mai departe. Asta înseamnă să lași pe cineva să te perceapă într-un mod în care tu știi că nu este adevărat. Am fost în multe situații când a trebuit să las un comentariu ofensiv să treacă pe lângă mine pentru că știam că nu am cum să conving persoana respectivă să mă vadă așa cum sunt eu de fapt. Am făcut și greșeala de a mă lupta prea mult pentru ceea ce e drept, când de fapt o făceam degeaba. Când spun că trebuie să lași să treacă și să mergi mai departe mă refer la faptul că trebuie să renunțăm și la propriile comentarii ofensive pentru că știm că nu avem cum să convingem persoana respectivă să mă vadă așa cum sunt. Rezistând durerii și resentimentului împotriva cuiva care nu te înțelege nu este numai contraproductiv, dar te și face să suferi.

Fii și rămâi sincer

Uită-te în oglindă. Fii sincer. Nu sunt numai flori și fluturași, așa-i? Parte din a fi înțeles nu înseamnă să fii cunoscut pentru bunătatea sufletului tău. Dacă vrei să fii văzut cu adevărat trebuie să fii sincer și cu lucrurile de care nu ești prea mândru. Când ne confruntăm cu ceva despre care credem că nu se justifică, prima întrebare pe care ne-o punem trebuie să fie: „Este adevărat?“ Uneori va fi, alteori nu. Trebuie să lăsăm asta să se strecoare în noi înainte de a pleca la război. Uneori s-ar putea să fie de ajutor să ceri o părere din afară, Să fii neînțeles poate provoca și tendința de a te închide. Nu lăsa durerea neînțelegerii  și pierderea provocată să te facă să ascunzi ceea ce ești. E nevoie de mult curaj să te angajezi să fii tu însuți când ceea ce ești nu a fost niciodată apreciat.

Dacă ești suficient de norocos să ai o prietenie care-ți permite să fii deschis, asigură-te că returnezi favoarea și cinstești oamenii care țin la tine. Dacă vrei dragoste necondiționată, va trebui să o dai. Dacă vrfei să fii văzut, va trebui, la rândul tpu, să vezi. Dacă vrei să fii „la adăpost“ într-o relație, va trebui să creezi un loc sigur pentru alții, la rândul tău. Concentrează-te mai mult să te eliberezi de furie decât să obții dreptate, și vei avea oportunitatea nu numai de a o trăi, dar și de a o preda.

Un text de Andreea Tudorică

Citește și: