Potrivit hipnoterapeutului Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, dependența include dezvoltarea toleranței combinate cu simptomele de sevraj. În plus față de toleranță, un dependent va experimenta pofte fizice intense și o obsesie emoțională de a-și lua „drogul” indiferent de consecințe. Dependența se dezvoltă de-a lungul timpului și, de obicei, începe cu un abuz.

„Pentru a atenua durerea emoțională sau fizică, o persoană ar putea experimenta diverse substanțe sau comportamente de apărare. În mod alternativ, poate folosi droguri, tutun sau alcool într-un cadru social și poate decide să le încerce din nou doar pentru a se distra. Scutită de sentimentele de disconfort, poate continua să consume a doua oară, a treia oară și așa mai departe. În curând, persoana ajunge să consume pentru a menține efectele dorite ale euforiei și pentru a scăpa de durerea interioară sau realitatea tulburătoare. Problemele originale sunt lăsate astfel nesupravegheate și / sau nerezolvate. Dacă persoana nu a avut probleme la începutul consumului, acum au fost create probleme ca urmare a utilizării. Încercările constante de a satisface poftele organismului de droguri sau alcool devin noua realitate a persoanei. Timpul și eforturile alocate pentru consum devin vitale în viața individului.  După ce dependentul este complet înrădăcinat în ciclul dependenței, apar consecințele asupra sănătății, financiare, sociale și emoționale”, explică hipnoterapeutul Eugen Popa.

Specialistul afirmă că dependențele cele mai frecvent întâlnite la oameni sunt: la nivel de substanțe (alcoolul, nicotina, drogurile, zahărul, medicamentele), la nivel de comportament (dependențe în context de comportament alimentar: anorexie, bulimie, dependenţa de jocurile de noroc, dependenţele afectiv-sexuale – de sex sau de iubire, dependenţa de muncă – „workaholism”, dependenţa de putere și control asupra celorlalţi, inclusiv prin violență și agresivitate, dependenţele de realitatea virtuală, computer si internet (rețele de socializare, jocuri online, pornografie), dependenţa de religie şi misticism, de practici spirituale și ritualuri, dependeța de sporturi, exerciţii, asociată cu dopajul. În cazul femeilor, poate apărea o dependența față de un standard de frumusețe.

Dependența ca o boală

La nivel mondial, dependența este definită ca o boală de majoritatea asociațiilor medicale. Ca și diabetul, cancerul și bolile de inimă, dependența este cauzată de o combinație de factori comportamentali, de mediu și biologici. Factorii de risc genetic reprezintă aproximativ jumătate din probabilitatea ca un individ să dezvolte dependență. „Dependența implică schimbări în funcționarea creierului și a corpului. Aceste modificări pot fi determinate de utilizarea substanțelor de risc sau pot exista în prealabil. Consecințele dependenței netratate includ adesea alte tulburări de sănătate fizică și psihică care necesită îngrijiri medicale. Dacă este lăsată netratată în timp, dependența devine mai severă, dezactivând și periclitând viața”, explică hipnoterapeutul Eugen Popa.

Tratarea adicțiilor și dependențelor

Adicția (de orice fel) are de puține ori o explicație evidentă, deoarece se ascunde într-o parte a minții, o parte inconștientă, care controlează activ lucrurile, provocând experiența sau comportamentul nedorit. Această parte a minții s-a format în timpul experiențelor de viață (condiționare), astfel că cea mai eficientă cale de a o rezolva problema este recondiționarea.

„La un moment dat în viața ta ai învățat să mergi, să vorbești, ai deprins aptitudini complexe. De fiecare dată când ai învățat ceva nou, în mintea ta a avut loc o schimbare. Ceva a fost adăugat, care nu era acolo înainte, o „parte” nouă a minții tale s-a dezvoltat. Astfel de „părți” s-au format și continuă să existe în subconștientul tău, și este posibil să îți controleze comportamentul fără ca tu să fii măcar conștient de acest lucru. Fumătorii aprind țigara fără să se gândească la asta, multe alte comportamente obsesive sunt comune, unele dintre ele funcționale, dar unele dintre ele disfuncționale. Multitudinea de părți mentale care apar de-a lungul vieții funcționează de obicei în armonie una cu alta, având un scop și o direcție comune. Uneori, una sau mai multe părți pot acționa independent și pot provoca anumite disfuncționalități, ceea ce duce la dorința de a schimba ceva; totuși, aceste situații sunt rare, și cooperarea pare să fie regula. Acest fapt sugerează că trebuie să existe un fel de comunicare între părțile care alcătuiesc subconștientul”, explică Eugen Popa.

Terapia Yageriană

Pe acestă terorie se bazează Terapia Yageriană (tehnică gândită și creată de Edwin K. Yager, Ph.D., profesor de psihiatrie practică la Facultatea de Medicină a Universității California din San Diego), una dintre cele mai eficiente și ușor de realizat tehnici care poate fi folosită pentru a descoperi ce anume generează dizarmonia, problema care declanșează adicția.

Terapia Yageriană recunoaște ca ipostaze ale psihicului trei entități: conștientul, subconștientul și extra-conștientul. Terapia se axează pe faptul că subconștientul este constituit  dintr-o multitudine de părți condiționate, ce au apărut în urma experiențelor de viață.

Extra-conștientul este considerat a fi o entitate de inteligență superioară pe care o posedă orice ființă umană. Acesta are rolul de a armoniza și a unifica părțile aflate în subconștient. În Terapia Yageriană extra-conștientul comunică cu subconștientul identificând acele părți care sunt în dezacord cu dorințele conștiente ale clientului și îi modifică într-un mod negativ comportamentul. Această parte a minții poartă denumirea de Centrum, denumire aleasă pentru că este una neutră, care nu încalcă sau lezează credințele spirituale sau religioase ale omului putând astfel să fie folosită de oricine, în orice condiții.

Terapia Yageriană este o metodă recunoscută ca fiind extrem de simplă, dar nicidecum simplistă, extrem de eficientă, o metodă care se bazează pe valorile profund umane pe care fiecare dintre noi le are undeva în interiorul său. Acestă metodă este definită perfect în trei cuvinte: simplă, eficientă, profundă.
„Pe extraordinarul dr. Edwin Yager l-am avut invitat în București în anul 2014 când, în cadrul Asociației Române de Hipnoză, am organizat primul curs de Terapie Subliminală din țară, predată chiar de creatorul său. Ulterior, pentru a evita confuzia legată de o posibilă legătură între tehnică și mesajele subliminale, Dr Yager a hotărât să-i schimbe numele în Terapia Yageriană. Terapia Yageriană avut un succes extraordinar, fiind acum folosită de mulți terapeuți români în cabinetele lor de consiliere. Minunat la această tehnică este și că odată ce o înțelegi și înveți să o aplici, vei putea apela la ea în orice moment, oriunde te-ai afla, complet autonom”, declară Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, Eugen Popa.

Aceste tratamente cosmetice diferă în privinţa eficacităţii, costului, durabilităţii şi a efectelor secundare, însă albirea dinţilor se referă în general la aplicarea compuşilor peroxidici pe dinte, cum ar fi peroxidul de hidrogen. Aceşti agenţi penetrează smalţul şi albesc dentina, treptat.

Dr. Ion Melnic, medic specialist în chirurgie dento-alveolară și coordonator al Clinicii Dr. Melnic, descrie mai jos pașii, metodele și beneficiile albirii dentare.

Albirea dentară nu este recomandată persoanelor cu boli gingivale

Medicul stomatolog trebuie să stabilească dacă pacientul este un bun candidat pentru această procedură: albirea dinţilor nu este recomandată femeilor însărcinate sau celor care alăptează, persoanelor cu boli gingivale sau eroziune dentară, copiilor până în 15 ani şi persoanelor cu dinţii foarte sensibili sau alergice la peroxid. “Albirea nu are efect asupra implanturilor, coroanelor sau oricărui alt tip de dinte care nu este natural. Dacă aveţi o plombă de culoarea dintelui, albirea va avea efect doar asupra suprafeţei dentare, nu şi asupra materialului plombei.” spune Dr. Ion Melnic.

Câte tipuri de albire dentară există?

În cabinetele stomatologice există două modalități de albire a dinților: în gutiere sau cu lampa de albit. Pentru albirea în gutiere se folosește un gel de albit cu o concentrație mare, iar ședința durează aproximativ o oră. Dezavantajul este că, pentru rezultate evidente, ședința trebuie repetată de 2-3 ori la o distanță de două zile între ele. Albirea dinților cu lampa de albit constă într-o ședință de cel mult o oră, iar avantajul este că la finalul ședinței dinții vor fi cu 5-10 nuanțe mai albi decât înainte, fără a fi necesară o a doua ședință. Dintre cele două tehnici, albirea cu lampa de albit este cea mai eficientă, având rezultate rapide, efectele de albire sunt văzute imediat și se mențin timp îndelungat.

Avantajele si dezavantajele albirii dentare 

“Unul dintre cele mai importante avantaje ale albirii dentare este acela că, odată cu acest tratament, aspectul se va îmbunătăți, albirea dinților fiind modul perfect de reîmprospătare a imaginii. Un al doilea avantaj constă în faptul că persoana care apelează la un tratament de albire a dinților își va recăpăta încrederea în sine, se va simți confortabil atunci când va zâmbi, iar disconfortul este minim. Există însă și câteva dezavantaje care diferă de la persoană la persoană: reacții adverse (sensibilitate crescută a dinților care va dispărea la sfârșitul tratamentului), inflamarea gingiei după procesul de albire (care va dispărea la finalul tratamentului de albire).”, completează dr. Ion Melnic.

Care este intervalul recomandat între două albiri?

Pentru a păstra dinții albi, este recomandat ca tratamentul de albire a dinților să se realizeze doar la nevoie, dar nu mai des de o dată la 6-8 luni. Însă acest aspect diferă de la pacient la pacient în funcție de preferințele culinare și de obiceiuri cum ar fi fumatul sau consumul de cafea. Rezultatele obținute în urma tratamentului de albire se mențin pe o perioadă mai lungă de timp și procesul de albire se va repeta mai rar dacă se evită fumatul, consumul de băuturi carbogazoase și de alimente care au un conținut crescut de coloranți.

Zeama de lămâie, soluție naturală pentru albirea dinților

Există mai multe soluții naturale pentru albirea dinților, cum ar bicarbonatul, uleiul de măsline, coaja de portocală, zeama de lămâie. “Foarte multă lume apelează la bicarbonatul de sodiu pentru albirea dinților, însă nu este recomandat, deoarece bicarbonatul poate afecta smalțul dinților, iar șansele apariției cariilor cresc. De aceea, tratamentul de albire realizat de către medicul stomatolog este cel mai indicat atunci când ne dorim dinți albi, fără riscul complicațiilor pe termen lung.”, dr. Ion Melnic.

Fumatul, obiceiul nesănătos care păteaza dinții

Fumatul este una dintre cauzele apariției cariilor și îngălbenirii dinților. Sistemul imunitar al unui fumător este afectat, ceea ce înseamnă că organismul este mai putin protejat impotriva infecțiilor și a depunerii bacteriilor pe placa dentară. Fumatul excesiv afectează smalțul dinților, gingiile și calitatea dinților, aceștia fiind predispuși apariției cariilor și bolii parodontale.

O alternativă la albire, mai ales când aceasta este contraindicată o reprezintă fațetele dentare “Fațetele sunt jumătăți de coroană dentară care înlocuiesc smalțul îndepărtat de pe fața anterioară a dinților frontali. Avantajul lor este că au o estetică foarte bună, un grad înalt de precizie, sunt foarte rezistente în timp datorită ceramicii, conferindu-le dinților transluciditatea similară dinților naturali. Fațetele sunt recomandate atunci când există fisuri pe suprafața smalțului dinților, în cazul dinților cu forme inestetice sau pătați ori atunci când există spații mari între dinți.”, concluzionează dr. Ion Melnic, specialist în chirurgie dento-alveolară si coordonator al Clinicii Dr. Melnic.

Citește și: