În opinia hipnoterapeutului Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, există mai multe metode fezabile prin intermediul cărora putem face face față presiunii, atât tipului cronic, care implică anxietatea și așteptări ridicate de la fiecare eveniment cu cel puțin o minimă importanță, cât și formei acute, care tulbură liniștea doar în momentele de maxim interes, cum ar fi o întâlnire importantă, o prezentare în fața unui public sau o competiție sportivă.

„Un concept care devine din ce în ce mai important în ceea ce privește presiunea este „perspectiva asupra stresului”. Dacă recunoşti că provocările stresante îţi pot accentua concentrarea, îţi consolidează motivația și îţi oferă oportunități de învățare și realizare, atunci ai o stare de spirit „pozitivă”. În schimb, dacă stresul se manifestă ca experienţă neplăcută, debilitantă și puternic tulburătoare, atunci ai o stare de spirit ‘negativă’. Atunci când oamenii se confruntă cu o zi despre care știu că va fi o provocare, persoanele cu o stare de spirit „pozitivă” vin cu strategii de coping, își sporesc performanța și își încheie ziua cu energie. Pentru persoanele cu o mentalitate ‘negativă’, se întâmplă exact contrariul. Perspectivele stresului nu sunt vizibile doar la adulți, primele semne vizibile putând fi recunoscute încă din adolescență. În principiu, cei care cred în beneficiile potențiale ale stresului sunt mai puțin predispuși să se simtă stresați în urma evenimentelor dificile”, explică hipnoterapeutul Eugen Popa.

Cum ne schimbăm perspectiva „negativă” asupra stresului?

Hipnoterapeutul este de părere că, atunci când suntem plini de anxietate din cauza că suntem mereu sub presiune la locul de muncă sau pentru că există o oportunitate deosebit de solicitantă sau un eveniment stresant în viaţa noastre, o soluție pe termen scurt poate fi să ne uităm la un film horror. Frica indusă cu intenţie poate calma creierul, ducând la o recalibrare a emoțiilor noastre. „Eustres („eu” înseamnă „bun” în limba greacă) este stresul plăcut, care nu dăunează sănătății cuiva. Este sentimentul pe care îl avem atunci când suntem captivați de cineva și ne îndrăgostim, atunci când jucam un impecabil joc de tenis, când primim un premiu, atunci când ne ascultăm copilul cântând pe scenă. Toate acestea reprezintă stresul în forma sa cea mai bună”, declară Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză.

De asemenea, specialistul afirmă că un simplu mesaj de încurajare de la un prieten sau de la partenerul de viață ar putea să producă minuni în viața noastră emoțională. „Trimiterea unui mesaj către partener sau unui prieten care se confruntă cu o sarcină dificilă îl poate face pe acesta să se simtă mai bine. Un studiu realizat de psihologul Emily Hooker, care a implicat efectuarea anumite sarcini stresante, precum matematica mentală sau susținerea unui discurs în public de către mai mulți voluntari; în tot acest timp, tensiunea arterială și ritmul cardiac le-au fost înregistrate de către cercetători. În timp ce așteptau să înceapă ceea ce aveau de făcut, o parte dintre participanți au primit mesaje de la parteneri, aceştia aflându-se într-o cameră alăturată. Aceste mesaje au fost fie de susținere (Nu îţi face griji. Este doar un studiu. Vei fi în regulă), fie banale (E frig aici). Analiza datelor fiziologice au arătat că şi textele banale, nu doar cele de susținere, au redus tensiunea arterială ale participanților, atât în timpul pregătirii, cât și în timpul sarcinii propriu-zise. Când ne aflăm sub presiune psihologică, pare mai util să ni se reamintească faptul că există cineva care are cu adevărat grijă de noi, decât să primim sfaturi avizate”, consideră Eugen Popa.

Totodată, o altă metodă care poate transforma stresul nociv în Eustres este simpla prezență fizică a unei persoane dragi nouă. „Simpla vizualizare a unui om iubit poate modera răspunsul fiziologic al corpului la stres. De aceea, este foarte important pentru noi să trăim mereu conștient momentul când o persoană dragă nouă este în preajma noastră, deoarece de multe ori trec zilele și nu conștientizăm că trăim clipe glorioase, unice, în care prezența unui suflet cald este atât de vindecătoare pentru stările noastre, pentru provocările prin care trecem”, conchide președintele Asociației Române de Hipnoză, Eugen Popa.

Citește și:

Psiholog: „Nu înseamnă egoism să ne iubim pe noi înșine”

Ne ghidăm viața după credințele și valorile instalate în copilărie

Beneficiile și avantajele terapiei prin dans. Explicațiile psihologului

De asemenea, hipnoterapeutul Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză este de părere că oamenii au o capacitate imensă de a învăța și de a-și antrena creierul pentru schimbare, transformare, adaptare și dezvoltare personală. „În mod evident, fiecare persoană vine în această lume cu o înzestrare genetică unică, cu temperamente și atitudini diferite, dar ceea ce le determină calitatea vieții este experiența, practica și strădania. De asemenea, este deja notoriu principiul conform căruia părerea pe care o ai despre tine îți influențează direct viața, iar în funcție de aceasta, devii sau nu așa cum îți dorești ori te dedici sau nu lucrurilor pe care le prețuiești. Convingerea că abilitățile tale sunt bătute în cuie – mentalitatea fixă sau rigidă – te face dornic să ți le demonstrezi în permanență. Dacă inteligența, personalitatea și moralitatea ta sunt predeterminate, atunci nu-ți rămâne decât să le dovedești din plin”, explică hipnoterapeutul Eugen Popa.

Eugen Popa: Cei care au o mentalitate fixă însă, pot să creadă și că inteligența nu poate fi îmbunătățită sau că „o ai sau nu” când vine vorba de abilități și talente.
În anumite cazuri, întâlnim acele persoane care indiferent de situație – în carieră, în relații, în prietenie – se simt presate să-și confirme abilitățile, talentele, inteligența. Sunt cei care se tem că vor da greș, că ar putea să pară proști, care nu încep activități dacă nu sunt siguri că pot câștiga.
„Și acum ar putea să apară întrebarea… și ce este rău în asta? Ce este rău în a avea o mentalitate fixă? Oamenii care au o mentalitate fixă sunt mai puternic afectați de frica de eșec. Dacă tu crezi că abilitatea este fixă, orice nereușită spune că ești incompetent și nu poți face nimic în legătură cu asta. Frica de eșec și de ratare te va ține în loc și îți va determina aproape toate alegerile pe care le vei face în viață”, spune specialistul.

În opoziție, mentalitatea de creștere este credința că te poți dezvolta prin experiență, prin efort și învățare. Orice abilitate poate fi dezvoltată, inclusiv inteligența. Conform acestei mentalități, poți să te naști cu talent, dar dacă nu îl cultivi nu vei ajunge la performanțe superioare.
„Cei cu o mentalitate de creștere lucrează continuu pentru a-și îmbunătăți abilitățile, ducând la o creștere mai mare și, în final, la succes. Pasiunea pentru a te autodepăși și a crește, chiar atunci când lucrurile nu merg bine (sau mai ales atunci), este semnul caracteristic al creșterii. Aceasta este mentalitatea care le permite oamenilor să prospere în unele dintre cele mai provocatoare perioade din viața lor. O mentalitate de creștere este „încrederea că abilitățile și înțelegerea pot fi dezvoltate”. Cei care au o mentalitate de creștere cred că pot deveni mai deștepți, mai inteligenți și mai talentați prin depunerea de timp și efort. Dacă ai o mentalitate de creștere, consideri că talentele tale pot fi dezvoltate prin muncă, efort, învățare și feedback. Crezi că poți fi bun în orice, deoarece abilitățile tale se datorează în totalitate acțiunilor și eforturilor tale. Cu o mentalitate de creștere, crezi că este necesar efortul de a crește și stăpâni noi abilități. Cu cât depui mai mult efort, cu atât îți dezvolți mai mult abilitățile”, explică Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză.

Totodată, specialistul este de părere că, atunci când întâmpini probleme pe parcurs, le vezi ca pe un ajutor în procesul de învățare. Pentru oameni, greșelile sunt o parte neesențială a procesului de învățare și ne demonstrează efortul depus. Considerăm că eșecurile sunt neajunsuri temporare, și de aceea perseverăm continuu depășind astfel aceste momente de încetinire, nu de oprire. Cu o mentalitate de creștere, primim feedback de la alții, deoarece ne ajută să ne îmbunătățim abilitățile. Nu o percepem drept critică personală, ci ratifică abilitățile noastre actuale.

Însă, potrivit unui sondaj recent Deloitte, efectuat pe 3.000 de muncitori americani cu normă întreagă, pe toate nivelurile de muncă și industrie, doar 20% spun că sunt cu adevărat pasionați de munca lor. Cercetările efectuate la nivel larg arată majoritatea oamenilor nu știu cum să îşi urmărească pasiunea și, prin urmare, nici nu reușesc să facă asta.
Potrivit hipnoterapeutului Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, motivele pentru care ne este extrem de greu să ne urmăm pasiunile în viață sunt: (1) pasiunea nu este ceva ce se găseşte, ci, mai degrabă, este ceva ce se dezvoltă în timp; (2) este o provocare să-ți urmărești pasiunea, mai ales că asta necesită timp; (3) pasiunea poate conduce și la rătăcire și, prin urmare, este important să ne cunoaștem limitele.

1. Nu aştepta să-ţi găseşti pasiunea!

O percepție greșită des întâlnită pe care oamenii o au despre pasiuni este că fie au o pasiune pentru ceva, fie nu au deloc. Problema cu această credință este că limitează, ceea ce ne determină să percepem pasiunea ca ceva ce descoperim sau se întâmplă. Drept urmare, am putea încerca multe locuri de muncă diferite în căutarea pasiunii. Această atitudine pasivă plasează Locusul de Control în afara noastră și practic e ca și cum ai fi la cheremul evenimentelor care apar în viața ta, în loc să le creezi tu. Este genul de situație întâlnită la persoanele care se plâng mereu de viață, de alții, de starea naturii, șamd, genul de om numit și victimă.
„Deseori, însă, nu luăm în considerare faptul că este nevoie de timp pentru a dezvolta pasiunea pentru un loc de muncă sau pentru alte activităţi, la fel cum e nevoie de timp pentru a dezvolta şi abilitățile, încrederea și relațiile care îi permit unui om să experimenteze pasiunea într-un domeniu. Asta înseamnă să iei frâiele în mână și să îți creezi destinul, în loc să aștepți să îți fie creat. Într-adevăr, cercetările au arătat că opiniile despre pasiuni sunt destul de fixe, ceea ce poate face oamenii să aibă șanse mai puține de a explora noi domenii – potențiale surse pentru ‘descoperirea’ pasiunilor. De asemenea, aceste opinii rigide îi determină pe oameni să renunțe la acțiunile noi mult mai rapid atunci când ele par dificile. Pentru a-ți urmări mai bine pasiunile şi visul, acceptă faptul că pasiunea este ceva ce trebuie descoperit sau creat.Concentrează-te pe dezvoltarea activă a pasiunii. De exemplu, poţi descoperi care este meseria ideală pentru tine dacă petreci mai mult timp explorând sarcinile de care eşti mai pasionat (sau pur și simplu cele care îţi stârnesc curiozitatea) și lucrând cu cei care te inspiră. De asemenea, cunoaşte-ţi colegii, află ce îi pasionează pe ei și modul în care își văd munca”, explică hipnoterapeutul Eugen Popa.
Acest lucru poate duce la oportunități de a vă ajuta reciproc să vă dezvoltaţi pasiunile. În cele din urmă, nu este neapărat nevoie să-ţi descoperi şi să-ţi îndeplineşti pasiunile la locul de muncă. Dacă jobul tău nu-ți permite să îți urmărești pasiunea sau dacă pur și simplu nu vrei să o faci la locul de muncă, poți găsi timp și spațiu pentru a desfășura activități care te pasionează în afara locului de muncă.

2. Concentrează-te asupra lucrurilor de care îţi pasă, nu pe ceea ce ți se pare distractiv!

Unul dintre cele mai comune moduri prin care încercăm să ne urmărim pasiunea este practicarea acţiunilor care ne oferă cea mai mare bucurie sau care sunt cele mai distractive. Într-un studiu, mai mulți cercetători au analizat fiecare discurs de absolvire susținut în ultimii 10 ani la 100 de universități de top din SUA și au extras cazurile în care speakerii le-au oferit studenților sfaturi despre cum să își urmeze pasiunea.
O mare parte din sfaturile acestea au pus accentul pe „concentrarea pe ceea ce iubești” ca modalitate de a-ți urma pasiunea. Însă unii dintre ei au descris căutarea pasiunii ca „o concentrare asupra lucrurilor de care îţi pasă.”
Distincția este subtilă, dar semnificativă: concentrarea pe ceea ce iubeşti asociază pasiunea cu ceea ce îţi place și ceea ce te face fericit, în timp ce concentrarea pe lucrurile de care îţi pasă asociază pasiunea cu valorile tale și cu impactul pe care vrei să-l ai asupra celor din jur.
Într-un studiu ulterior efectuat pe câteva sute de angajați, s-a constatat că cei care credeau că să-ți urmezi pasiunea însemnă urmărirea a ceea ce aduce o bucurie aveau mai puține șanse să aibă succes în căutarea pasiunii și erau mai predispuși să renunțe la slujbă decât cei care credeau că urmărirea pasiunii se concentrează pe lucrurile de care le pasă.
„De ce urmărirea lucrurilor de care îţi pasă te face să ai mai mult succes în urmărirea pasiunii? Se pare că această gândire te ajută să te antrenezi pentru provocările care fac parte din procesul de urmare a visului. Cuvântul german pentru pasiune, „Leidenschaft”, se traduce literalmente prin „capacitatea de a înfrunta greutăți.” Într-un alt set de studii, am constatat că pasiunea este doar slab legată de performanțele angajaților la locul de muncă. Combinația dintre pasiune și perseverență – adică măsura în care angajații îşi respectă obiectivele chiar şi atunci când se confruntă cu probleme – a fost asociată cu performanțe mai mari. Realitatea este că pasiunea se stinge de-a lungul timpului, așa că, dacă te concentrezi doar pe căutarea fericirii, s-ar putea să nu rămâi fidel domeniului respectiv cu adevărat. În schimb, dacă te-ai concentra pe modul în care pasiunile te ajută să obții lucrurile de care îți pasă cel mai mult, ai putea să îţi urmezi visul şi după ce intensitatea pasiunii scade. Când îți urmărești pasiunea, este important să reții că rezistența este esențială, deoarece urmărirea pasiunii este un proces continuu și plin de provocări”, declară Eugen Popa.

 3. Depășeşte limitele pasiunii!

„De asemenea, este important să înțelegi când pasiunea nu te va ajuta. Într-un set de studii, cercetătorii au constatat că pasiunea este legată de performanțe mai bune doar atunci când: (a) alții sunt de acord cu ceea ce îi pasionează pe cei din jur și (b) când pasiunea este exprimată într-un context adecvat (deoarece oamenii tind să privească pasiunea mai adecvată în unele domenii, cum ar fi consultanța, decât în altele, cum ar fi contabilitatea). Imaginează-ţi că prezinţi un proiect la locul de muncă, un proiect despre un domeniu care te pasionează foarte mult. Află că exprimarea pasiunii tale te poate ajuta doar dacă publicul este deja de acord cu ceea ce prezinţi. Dacă publicul nu este de aceeaşi părere, este posibil ca pasiunea ta pentru subiectul respectiv să nu fie suficientă pentru a-i convinge. În mod similar, dacă eşti antreprenor, exprimarea pasiunii pentru ideea ta te poate ajuta să găseşti investitori, dar exprimarea pasiunii atunci când discuţi cu ei aspectele mai ‘rigide’ poate să nu aibă același efect dacă investitorii nu-ţi împărtăşesc viziunile.”, conchide președintele Asociației Române de Hipnoză, Eugen Popa.

Citește și:

Diferența între a vorbi și a asculta. Explicațiile psihologului

6 trucuri pentru ne menține în formă. Hipnoza, o metodă tot mai căutată pentru slăbire

Cum să treci mai bine printr-o criză personală. Sfaturile psihologului

Potrivit hipnoterapeutului Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, durerea generează frica instinctuală ca măsură de autoprotecție și menținere a vieții, iar altele le învățăm pe parcurs, cum ar fi: frica de oameni, de locuri sau situații care au conotații negative, generate de evenimente trecute.
„Experiența unui pericol iminent, cum ar fi înecul spre exemplu, va înscrie un program de auto-protecție în mintea noastră, care va fi activat ori de câte ori vom fi aproape de apă sau vom avea experiențe care în mintea noastră sunt asemănătoare cu acea situație inițială, când am trăit experiența pentru prima oară. Alte frici ne-au fost inoculate cum ar fi crezurile populare, religioase, culturale, naționaliste etc. Frica este în mare măsură o creație a minții noastre și poate apărea chiar dacă nu există un motiv real. Creierul nostru este atât de eficient încât începem să ne temem de stimuli care nu sunt deloc periculoși (frică condiționată) sau care nici măcar nu sunt prezenți (anxietate anticipatorie)”, explică Eugen Popa. Specialistul mai afirmă că ne speriem de ceea ce ne este teamă că s-ar putea întâmpla. Unii oameni de știință consideră chiar că oamenii sunt cele mai sperioase ființe datorită abilității noastre de învăța, gândi și a crea frica în mintea noastră. Deși de o intensitate redusă, această frică constantă se poate transforma în anxietate cronică fără nici un motiv specific și poate deveni debilitantă.

Frica dictează acțiunile pe care le realizezi

Reacția de luptă-sau-fugi-sau-îngheață este generată de frică. Atunci când avem de-a face cu o situație care ne sperie corpul nostru se încordează, sângele este retras din părțile mai puțin importante ale organismului și trimis către cele esențiale supraviețuirii, plămâni, inimă, membre. Astfel, într-o situație de stres suntem pregătiți de luptă, de fugă sau, înghețăm pur și simplu.
„A îngheța înseamnă că te oprești din ce faci și îți focalizezi toată atenția asupra stimulului care generează frica și decizi ce să faci mai departe. Uneori, această „înghețare” poate să rămână chiar foarte mult timp, ceea ce nu este de preferat. Odată ce ai decis, fie lupți sau fugi. Dacă e vorba de locul tău de muncă spre exemplu, atunci fie te duci să vorbești cu șeful tău sau cu conducerea companiei pentru a-ți menține locul de muncă sau, cauți altceva. Când frica este covârșitoare însă, rămâi imobilizat și nu mai faci nimic, nu mai ai nici o reacție. Începi să ruminezi și să te gândești obsesiv la acea problemă, începi să te plângi, dar nu faci nimic pentru a o schimba. A trăi o frică continuă conduce la stări de neajutorare și depresie în ultimă instanță. De aceea este esențial să faci ceva, Orice, pentru a ieși din acel cerc vicios”, este de părere hipnoterapeutul Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză.
Totodată, specialistul afirmă că frica poate fi un dușman sau un aliat. Este un dușman câtă vreme nu o cunoști și nu știi ce să faci cu ea. Din clipa în care „dușmanul” nu mai este necunoscut, îl poți pune la treabă. Te poți folosi de frică pentru a realiza lucruri mărețe, pentru a te mobiliza și a obține rezultate extraordinare. Dar totul începe prin a o depăși și prin a o controla.

7 idei practice pentru a controla și a combate frica

1 Dacă frica te ține treaz noaptea, scoală-te din pat și fă câțiva pași. Poți să faci puțină mișcare sau să citești o carte. De preferat să nu intri pe internet sau să te uiți la TV sau telefon sau tabletă sau orice cu ecran!
2 Mișcă-te! Fă câteva flotări, genoflexiuni sau orice alte exerciții fizice care pun sângele în mișcare. Exercițiul va înlocui hormonii fricii cu unii buni, care sunt asociați cu starea de calm, de forță și putere.
3 Respiră! Respirația este poate cel mai rapid și ușor mod de a contracara frica. Orice s-ar întâmpla, respiră profund de 3–5 ori, așteaptă, adună-te și abia apoi acționează. Pentru un efect chiar și mai puternic, respiră profund abdominal, adică împinge aerul până în stomac și pântec, nu doar la nivelul pieptului.
4 Gândește pozitiv! Adu-ți aminte de succesele tale, de multele lucruri minunate din viața ta! Gândește-te la ele, bucură-te de ele. Fă-o în detaliu!
5 Creează-ți un cuvânt cheie! Formula fermecată! Mantra personală! Poate fi ceva simplu „Mă descurc” sau „Sunt cel mai tare” sau orice altceva. Repet-o continuu și observă schimbarea.
6 Rămâi în prezent! Observă ce se întâmplă chiar acum, în această clipă. Vei descoperi că, foarte probabil, momentul prezent nu are nici o legătură cu frica respectivă.
7 Schimbă modul în care privești situația! Cei care se tem, au tendința să perceapă o problemă ca fiind insurmontabilă și permanentă în timp ce optimiștii o privesc ca pe ceva temporar și rezolvabil. Caută să „demontezi” acea problemă în bucăți și să le rezolvi una câte una. Foarte curând vei vedea că începe să se „descarce”.

Citește și:

Frica ne afectează corpul și ne ține departe de succes. Explicațiile psihologului

De ce nu trebuie să ne fie frică de … iubire?

Subconștientul sau „îngerul păzitor” al minții noastre

6 tipuri de anxietate ne afectează viața

Cum se tratează anxietatea?