„Fac asta pentru că voi, adulții, îmi distrugeți viitorul“, spunea Greta în septembrie 2018, în timp ce împarte pliante.

Între timp, Greta a fost și nominalizată la Premiul Nobel pentru Pace și a devenit un fenomen la nivel mondial, ținând speech-uri la Davos și Națiunile Unite.

Metoda ei de protest a inspirat mii de tineri din întreaga lume pentru iniția proteste similare. „Adulții spun: Le datorăm copiilor noștri să le dăm o speranță. Dar eu nu am nevoie de speranța voastră. Nu vreau să fiți plini de speranțe. Vreau să intrați în panică. Vreau să simțiți teama pe care o simt eu în fiecare zi, apoi vreau să luați măsuri. “, a declarat ea la Forumul Economic de la Davos. „Am protestat pentru că este un lucuru important. Și nimeni nu face nimic, nu se întâmplă nimic, așa că eu trebuie să fac ce pot. Toată lumea spune că Suedia este un model de urmat, dar nu suntem așa. Ceea ce sper să realizez cu acest protest este să atrag atenția presei astfel încât să scrie despre problemele legate de criza climatică, iar oamenii să deschidă ochii și să vadă situația gravă în care suntem și să facă ceva.“

Chiar dacă Greta nu s-a mai dus la ore, ea și-a făcut temele și a fost ținută la curent de colegii ei cu tot ce se preda.

Mai jos redăm câteva fragmente dintr-o conferință TedEx cu Greta Thunberg

„Când aveam vreo opt ani, am auzit pentru prima dată de ceva numit schimbare climatică sau încălzire globală. Aparent, era ceva creat de oameni prin modul nostru de a trăi. Mi s-a spus să sting luminile pentru a economisi energie și să reciclez hârtia pentru a economisi resurse. Îmi amintesc că mă gândeam că e foarte ciudat că oamenii, care sunt o specie de animale printre altele, ar putea fi capabili să schimbe climatul Pământului. Fiindcă, dacă era așa, și dacă acest lucru chiar se întâmpla, nu am mai fi vorbit despre nimic altceva. De îndată ce ați porni televizorul, totul ar fi despre acest subiect. Știri pe prima pagină, radio, ziare, nu ați citi sau auzi niciodată nimic altceva, ca și când ar fi un război mondial în desfășurare. Dar nimeni nu a vorbit vreodată despre asta.“

„Când aveam 11 ani, m-am îmbolnăvit. Am căzut în depresie, am încetat să mai vorbesc și am încetat să mai mănânc. În două luni am slăbit aproximativ 10 kg. Mai târziu, am fost diagnosticată cu sindromul Asperger, tulburare obsesiv-compulsivă și autism selectiv. Asta înseamnă că vorbesc doar când cred că e necesar… acum e unul din acele momente. Pentru aceia dintre noi care suntem în spectrul autist, aproape totul e alb sau negru. Nu suntem foarte buni la spus minciuni și de obicei nu ne place să participăm la acest joc social, de care voi păreți a fi atât de pasionați. Cred că din multe privințe, noi, autiștii, suntem cei normali, iar restul oamenilor sunt destul de ciudați“

„V-ați gândi că mass-media și toți liderii noștri ar vorbi doar despre asta, dar ei nici măcar nu o menționează. Nimeni nu menționează niciodată gazele cu efect de seră care sunt deja blocate în sistem. Nu menționează nici faptul că poluarea aerului ascunde o încălzire, care atunci când vom opri arderea combustibililor fosili, vom avea deja un nivel în plus de încălzire, posibil la fel de ridicat ca 0,5-1,1 grade Celsius. Mai mult, abia dacă spune cineva că suntem în mijlocul celei de-a șasea extincții în masă, cu până la 200 de specii ce dispar în fiecare zi, că rata extincției de astăzi e cu 1.000 până la 10.000 de ori mai mare decât ceea ce e considerat normal. Nu prea se vorbește nici despre aspectul echității sau al justiției climatice, declarat în mod clar peste tot în Acordul de la Paris, ceea ce e absolut necesar pentru ca el să funcționeze la scară globală. Asta înseamnă că țările bogate trebuie să ajungă la emisii zero în timp de 6 până la 12 ani, la viteza actuală a emisiilor. Și asta pentru ca oamenii din țările mai sărace să poată avea o șansă să-și îmbunătățească nivelul de trai prin construirea unei infrastructuri ca cea pe care noi am construit-o deja, cum ar fi drumuri, școli, spitale, apă potabilă curată, electricitate și așa mai departe. Fiindcă, cum ne putem aștepta ca țărilor, precum India sau Nigeria, să le pese de criza climatică, dacă nouă, care avem deja totul, nu ne pasă nici măcar o secundă de asta sau de angajamentele noastre deja luate în Acordul de la Paris? Deci, de ce nu ne reducem emisiile? De ce, de fapt, acestea încă cresc? Cauzăm cu bună știință o extincție în masă? Suntem diabolici? Nu, desigur că nu. Oamenii continuă să facă ceea ce fac fiindcă marea majoritate nu are nicio idee despre consecințele reale din viața noastră de zi cu zi și nu știu că e necesară o schimbare rapidă. “

„Cu toții credem că știm și cu toții credem că toată lumea știe, dar nu știm. Fiindcă, cum am putea să știm? Dacă într-adevăr ar exista o criză, și dacă această criză ar fi cauzată de emisiile noastre, ați vedea măcar niște semne. Nu doar orașe inundate, zeci de mii de morți și națiuni întregi transformate în grămezi de clădiri dărâmate. Ai vedea anumite restricții. Dar nu. Și nimeni nu vorbește despre asta. Nu există întâlniri de urgență, titluri de primă pagină, știri de ultimă oră. Nimeni nu acționează ca și cum am fi într-o criză. Chiar și majoritatea oamenilor de știință sau a politicienilor „verzi” continuă să zboare în jurul lumii, consumând carne și produse lactate. Dacă o să trăiesc până la 100 de ani, voi fi în viață în anul 2103. Astăzi, când vă gândiți la viitor, nu vă gândiți dincolo de anul 2050. Până atunci, în cel mai bun caz, nu-mi voi fi trăit nici măcar jumătate din viață. Ce se va întâmpla în continuare?“

„Dar criza climatică a fost deja rezolvată. Noi avem deja toate datele și soluțiile. Tot ce trebuie să facem e să ne trezim și să ne schimbăm. Și de ce să studiez pentru un viitor care în curând nu va mai fi, când nimeni nu face nimic pentru a salva acel viitor? Și care e scopul studierii datelor în sistemul școlar, când cele mai importante date oferite de cea mai bună știință din același sistem școlar, clar nu înseamnă nimic pentru politicienii și societatea noastră. Unii oameni spun că Suedia e doar o țară mică, și că nu contează ce facem, dar cred că dacă câțiva copii atrag atenția întregii lumi doar prin a nu veni la școală pentru câteva săptămâni, imaginați-vă ce am putea face împreună dacă ați vrea. (Aplauze) Acum, ne apropiem de sfârșitul discursului meu, și de obicei acum e momentul când oamenii încep să vorbească despre speranță, panouri solare, energie eoliană, economie circulară și așa mai departe. Dar nu am să fac asta. Am avut 30 de ani de îndemnuri și de idei pozitive. Și îmi pare rău, dar nu funcționează. Pentru că dacă ar fi fost așa, emisiile ar fi scăzut până acum. Nu au scăzut. Și da, avem nevoie de speranță, bineînțeles că avem nevoie. Dar singurul lucru de care avem nevoie mai mult decât speranța, e acțiunea. Odată ce începem să acționăm, speranța e peste tot. Deci, în loc să căutați speranță, căutați acțiune. Atunci, și numai atunci, speranța va veni. Astăzi, folosim 100 de milioane de barili de petrol în fiecare zi. Nu există politică care să schimbe asta. Nu există reguli care să păstreze acel petrol în pământ. Deci nu putem salva lumea jucând după reguli, deoarece regulile trebuie schimbate. Totul trebuie să se schimbe, și trebuie să înceapă astăzi.“

Dar nu vom primi mereu un sfat cu care să rezonăm, sau unul bun. Este foarte posibil ca luminițe roșii să se aprindă atunci când primim un sfat prost, important este să  știm să le recunoaștem.

Lipsa de experiență nu aduce înțelepciune

Un sfat prost poate lua diferite forme. Din păcate, uneori, oameni care se consideră îndcreptățiți să dea sfaturi s-ar putea să nu fie cea mai bună alegere să o facă. Dacă sfatul care ți se dă vine de la cineva care nu a trecut printr-o situație asemănătoare cu a ta, probabilitatea ca sfatul său să fie unul nepotrivit este destul de mare. Deși cel care îți dă sfatul are cele mai bune intenții, s-ar putea să nu fie persoana potrivită pentru această situație. Ai căuta un sfat bun despre cum se face un suffle la o persoană care nu l-a gătit niciodată? Probabil că nu. În același mod, dacă ai o problemă la serviciu, un sfat de la cel mai nou și mai neexprimentat coleg va păli în fața sfatului pe care ți l-ar putea da un coleg cu multă experiență.

Perspectivele schimbătoare fac una realistă aproape imposibilă

La polul opus se află sfatul bazat pe foarte multă experiență.De cele mai multe ori, sfaturile venite de la cineva care are o experiență solidă în ceea ce privește situația ta sunt solide pentru că se bazează pe încercări și cunoaștere. Dar nu este mereu așa. Ia în calcul să zicem, pe cineva care este sătul de astfel de situații. Această persoană se poate să fi avut o experiență teribilă într-o situașie similară cu a ta ceea ce face să-i fie destul de greu să rămână obiectiv/ă. Iar dacă experiența lui sau a ei a fost mizerabilă, nu înseamnă că și a ta trebuie să fie.

La fel, cineva care a trecut cu bine prin experiențe de genul celei în care te afli tu nu are cum să fie obiectiv. Indiferent cum a fost experiența lor, a ta s-ar putea să fie total diferită. Ambele tipuri de sfat îți pot dăuna, pentru că s-ar putea să nu se poată aplica în cazul tău. Este important să nu uiți că fiecare situație este unică și că rezultatul tău ar putea fi altul. Este important să iei în considerare și partea bună și partea rea din fiec are situație. Realismul este cheia.

De ce să construiești un rezultat pe care nu ți-l dorești?

Sfaturi proaste pot veni și de la surse în care nu aveți încredere, pe care nu le admirați ori respectați. Domeniul în care aveți nevoie de un sfat (bani, carieră, relație de dragoste) s-a dovedit a fi în viața sfătuitorului tău așa cum ți l-ai dori pentru tine? Asta e bine! Dar dacă nu, înseamnă că trebuie să cauți un sfat în altă parte, mai ales dacă acea persoană este fericită cu acest rezultat. Doar pentru că o alegere a fost bună pentru altcineva nu înseamnă că ar putea fi și pentru tine.

Aș putea adăuga că, dacă oamenii care țin la tine îți spun ceva , iar cei care nu-ți sunt atât de apropiați îți spun altceva, ar fi bine să ai grijă ce alegi. Sfatul pe care îl primești vine de la oameni care se implică puternic în viața ta? Suficient de puternic încât să-ți dea sfaturile personalizate și de încredere? Cei care te iubesc vor ce-i mai bun pentru tine. Încrederea vine de la cei care sunt puternic înrădăcinați în viața ta.

Atenție la „mâncărimile urechilor“

Trebuie să ne dorim să ascultăm sfatul care este cel mai bun pentru noi, nu numai sfatul pe care vrem să-l auzim. Uneori, acestea pot fi unul și același, dar alteori, nu. Fără doar și poate, poți întreba în continuu în stânga și-n dreapta, până afli sfatul pe care ți-l dorești.

Vrei să începi o afacer, chiar dacă nu ești pregătit din punct de vedere financiar? Vrei să rămâi într-o relație nepotrivită doar pentru că este confortabilă? Vrei să-ți păstrezi locul de muncă pe care-l urăști în loc să-ți urmezi visul? Vei găsi pe cineva care să-țși dea sfatul să faci ceea ce-ți place, să te îndrepte spre acea cale. Dar este asta oare cea mai bună alegere pentru tine?

Dacă conștiința îți spune că nu e bine, probabil că așa e

Cel mai important este să-ți asculți conștiința. Un sfat greșit te va lăsa deseori stânjenit și te vei simți rău atunci când ai nevoie de mulțumire și liniște. Nu-ți sufoca intuiția și nu da la o parte calea care crezi că este cea mai bună pentru tine. Gândește-te la ceea ce ai învățat și cum știi tu să fii cel mai bun.

Uneori, conștiința este cel mai bun sfătuitor sintre toți.

Un text de Alina Manolache

Citește și: