Sunt terapeut care lucrează cu oamenii care au de-a face cu anxietatea. Cu ani în urmă, un psiholog mi-a schimbat viața când mă confruntam cu o stare de anxietate. Dar iată ce știu acum: psihologul nu mi-a schimbat viața într-o singură ședință. Ceea ce a făcut a fost să-mi ofere o privire asupra a ceea ce pot să pun în practică.

Am ales modul în care să interacționez cu anxietatea mea. Cele mai bune „unelte” pentru a gestiona anxietatea au nevoie de o astfel de abordare (de a înțelege de ce ești anxios) și practică ( să alegi cum interacționezi cu anxietatea). Iată ce fel de „unelte” am ales eu pentru a gestiona anxietatea:

Dă-i un nume ca s-o îmblânzești

O practică obișnuită de psihologie, popularizată de dr. Dan Siegel, „dă-i un nume ca s-o îmblânzești” te solicită să înțelegi mesajul care se află dincolo de anxietate ca să o combați. Cheia este să o înțelegi. Ești îngrijorat că vei dezamăgi pe cineva sau că vei fi repins? Ești îngrijorat să nu te îmbolnăvești? Dă-i un nume acestei frici și „poveștii îngrijorătoare” în care crezi.

Nu-ți face griji singur

Un indicator de marcă ce îți arată că ești anxios este momentul în care începi să-i pierzi perspectiva. Dacă o împărtpșești cuica asta s-ar putea să te ajute să înțelegi mesajul din spatele stării tale de anxietate. Ca să fiu cât mai simplu, poți suna un prieten în care ai încredere sau psihologul. Dacă niciuna din astea nu este o opțiune la îndemână, atunci notează într-un jurnal. Scrie până obții puțină limpezime.

Dă-i o altă dimensiune

Definiția mea preferată pentru anxietate este dată de autorul și psihologul Sissy Goff, care spunea: „Anxietatea  este o supraestimare a probmele și o subestimare a ta”. Subtextul anxietății este de obicei: „Nu o pot gestiona dacă se întâmplă”. Amintește-ți că te poți ocupa de lucrurile grave. Asta ar putea să pară contraintuitiv la început, dar încearcă să-ți amintești de lucrurile grave prin care ai mai trecut înainte. Poți gestiona anxietatea. Poți trece și peste asta.

Testează realitatea gândurilor tale anxioase

Anxietatea te păcălește pentru că deseori este doar micul nucleu al unui adevăr plauzibil care-ți împiedică atenția. Apoi, se face ditamai bolovanul. Povestește cu voce tare de ce ești anxios, și compară cu realitatea. Cerne-ți gândurile. Ce se bazează pe o realitate observabilă? Și ce nu?

Nu i te împotrivi

Nu încerca să te gândești la elefanți acum. Părerea mea că tu tocmai ți-ai închipuit un elefant acum, așa-i? În același mod, nici să încerci să nu mai fii anxios nu funcționează. Ceea ce tu i te împotrivești, persistă. Anxietatea este copleșitoare, fără îndoială, dar în loc să i te împotrivești, încearcă să o conștientizezi și să o accepți. Acceptând că ești anxios îți permite să mergi mai departe. Gândește-te ca și cum ar fi vorba de nori care-ți trec pe deasupra capului. Nu-i trage în jos. Fii conștient că ei există. Acceptă că te simți anxios, și apoi fă ceea ce aveai de făcut oricum.

Așteaptă-te la ea

Parte din a slăbi puterea anxietății este să te aștepți la ea. Mă uit la ceas și îmi spun: „Chiar la timp!”, când apar gânduri anxioase predictibile. Când te împrietenești cu gândurile anxioase, ele devin mai puțin amenințătoare, și ironic, cu cât mai mult le accepți, cu atât mai puțin vor apărea în final.

Încearcă să-ți înțelegi creierul

Când ești cu adevărat anxios, te afli în partea emoțională a creierului care atrage răspunsul de tipul luptă/pleacă/îngheață. Acest tip de răspuns este un instinct important de supraviețuire, dar nu este de ajutor când este atras de anxietate. Când ești acasă și ai o stare de anxietate, reacționând ca și cum este o amenințare când de fapt nu este, este un semn că instinctul de supraviețuire a fost activat fără a fi nevoie de el. Creierul crede că este un animal uriaș, când de fapt nu este.

Revino la lucrurile tale preferate.

Când ești anxios, uiți de lucrurile simple pe care le iubești – scriitorul preferat, speaker, de cartea preferată, de vreu motto, film sau chiar rețetă de gătit. Ajută-ți creierul să-și amintească faptul că te afli în siguranță înconjurându-te cu lucruri familare care te fac să te simți bine.

Fii activ

Exercițiile fizice ajută la înlăturarea stresului din organism. Orice tip de mișcare, mai intensă sau mai puțin intensă, poate ajuta.

Am fost mai anxioasă în ultima vreme. Poate că și tu ai fost. Când ești anxios, ai nevoie de o privire asupra „poveștii îngrijorătoare” de care te-ai agățat. Împărtășește-o cuiva.

Practică exercițiul de gestionare a anxietății. Nu i te împotrivi. Fă-i cu mâna. Înconjoară-te de lucruri familiare și fii activ. Nu uita, ești mai capabil decât crezi.

Un text de Alina Măzărean

De ce? Pentru nu putem alerga după fericire. Căutarea fericirii în afara noastră se termină mai mereru cu o dezamăgire pentru că tot ce este din afară este fragil. Tot ce provine din afară nu este altceva decât un stimulator de sentimente plăcute, de moment. Și oricum, aceste sentimente nu definesc fericirea, pentru că ceea ce ne face fericiți azi, ne poate întrista mâine.

Așa că ce este fericirea? Dacă nu o putem păstra pentry totdeauna prin relații, joburi de vis, bani sau vacanțe, unde o găsim?

Ei bine, nu o găsim. Ci intrăm în ea.

Să așteptăm să se întâmple ceva

Ar putea fi vorba de o întâlnire, un job, o prietenie, o excursie, o reuniune sau un miracol. Așteptarea asta ca ceva fericit să se întâmple este nefericirea în sine. Lumea este un loc provocator. În același mod în care există binecuvântări, pace și veselie, există și durere, frustrare și incorectotudine. Sperând că vei obține numai o parte a mondeie este un mod automatic de a spune „nu“ vieții. Să fii fericit înseamnă să accepți că vor exista câteva (poate mai multe) obstacole în drumul tău și să le anticipezi, chiar și atunci când drumul este lin.

Să-ți faci prea multe griji

Ne îngrijorăm. Ne îngrijorăm mult și des. O face subconștientul nostru atunci când lucrurile devin dificile. Ca să fii cu adevărat fericit, trebuie să-ți antrenezi mintea să acționezi în loc să nu te mai îngrijorezi. Dacă putem schimba ceva, hai s-o facem. Dacă nu putem face nimic, trebuie să învățăm cum să ne relaxăm și să lăsăm lucrurile să-și urmeze cursul. Să acționezi nu înseamnă că încerci să preiei controlul situației. Să te predai în fața situației pe care nu o poți controla este o acțiune în sine.

Să dai vina pe alții pentru problemele tale

Cu toții avem probleme. Dar să dai vina pe alții, pe Dumnezeu, pe timp sau ciscumstanțe nu are cum să te facă fericit. Lumea este ceea ce este, iar oamenii sunt cei care sunt. Să dai vina pe alții sau pe factorii externi pentru nenorocirea ta este un mod indirect de a da la o parte responsabilitatea de pe umerii noștri. Adevărata fericire înseamnă să accepți că unele lucruri din viața ta au fost menite să se întâmple așa. Dacă este vina ta, fă ceva și încearcă să rezolvi situația, fără a te blama.

Să nu te dezlipești de trecut

Chiar dacă e vorba de trecutul îndepărtat, de multe ori nici acesta nu dispare din mintea noastră. Ceea ce avem nevoie să ne amintim este că, deși nu avem cum să împiedică, să ne mai aducem aminte de diverse lucruri, putem învăța cum să le facem față într-un mod sănătos. În loc să pendulăm între „de ce“-uri și „cum“, ar trebui să vedem trecutul ca pe un pod care ne duce spre un prezent mai bun. Trecutul ne face să fim ceea ce suntem azi și ne-a învățat lecții valoroase – de aceea ar trebui să-l privim cu recunoștință. Dacă ne uităm la el cu regret și păreri de de rău, nu facem decât să distrugem fericirea.

Un text de Sonia Teodorescu

Citește și: