Un video cu oameni cântând la fersetre pe o stradă din Siena, Toscana, a devenit viral pe rețelele de socializare, mulți numindu-l un „act frumos de umanitate”.

„Oamenii din orașul meu, Siena, au cântat din casele lor un cântec popular, pentru a-și mai alina durerea și a-și mai încălzi inimile în timpul izolării din cauza coronavirusului”, a scris pe Twitter cineva care a postat și clipul.

Pentru fiecare zi a carnavalului, organizatorii au pregătit expoziţii şi ateliere de sculptură, diorame cu tematică religioasă, patinoare şi, nu în ultimul rând, expoziţii de fotografii despre istoria Carnavalului de la Veneţia, arată sursa citată. În ziua de 14 februarie, este programat, în Piaţa San Marco, un bal dedicat zilei îndrăgostiţilor, intitulat „Amore e Musica”.

Începând cu 15 februarie, se derulează zilnic, la Palatul Giustinian un carnaval dedicat copiilor. Din 20 februarie, încep etapele eliminatorii ale concursului pentru cele mai inspirate, originale şi extravagante măşti, finala fiind programată două zile mai târziu.

Între 15 şi 25 februarie, se desfăşoară un carnaval şi în Piaţa Ferretto din orăşelul Mestre, situat în apropierea Veneţiei, iar la 20 februarie, de carnaval se vor putea bucura şi vizitatorii insulei Burano, aflată la 7 km nord de Veneţia.

Carnavalul de la Veneţia (Carnevale di Venezia) are o frecvenţă anuală şi cuprinde manifestări stradale, baluri mascate, concerte şi parade ale costumelor.

Cele mai apreciate şi îndrăgite de către turişti sunt festivităţile de deschidere şi de închidere ale carnavalului. Acţiunea care anunţă în mod tradiţional începutul Carnavalului de la Veneţia este „Zborul îngerului” lansat din turnul clopotniţei Bazilicii San Marco, o tradiţie foarte veche ce adună o mulţime impresionantă de oameni în Piaţa San Marco. Tânăra care întruchipează un înger „zboară” de pe Turnul Campanile pe deasupra mulţimii adunate în piaţă, timp în care poate fi admirat cortegiul de personaje istorice, în frunte cu Dogele şi soţia acestuia. „Îngerul” se lansează din clopotniţă, ataşat de un cablu, aruncând cu confetti spre miile de spectatori mascaţi din piaţă pentru a i se alătura apoi Dogelui, la finalul unei coborâri de 80 de metri.

În 2019, ”Zborul îngerului” a avut nu una, ci două protagoniste. Astfel, protagonista spectacolului a fost Erika Chia, în vârstă de 20 de ani, care a coborât acompaniată de melodia ”Space Oddity”, a lui David Bowie. În mod excepţional, însă, fata a fost precedată de un ”înger războinic”, Micol Rossi, o tânără de 27 de ani care suferă de boala Crohn, prin intermediul căreia organizatorii au dorit să adauge sărbătorii tradiţionale un mesaj de speranţă şi de tenacitate, pe fundalul sonor al ”Bolero-ului” lui Ravel.

Istoria Carnavalului de la Veneţia începe în anul 1162, primul document scris care atestă această manifestare datând însă din 1268, când este menţionată şi folosirea măştilor, conform http://www.carnivalofvenice.com/. A fost autorizat oficial printr-un act emis de Senatul Republicii în 1296, în care se stipula că toată lumea are dreptul la distracţie înainte de lăsatul secului pentru Postul Paştelui.

Carnavalul a luat o amploare internaţională în secolul al XVIII-lea, când tineri bogaţi din întreaga Europă veneau incognito la Veneţia să se distreze fără a fi recunoscuţi. Tradiţia a continuat până în 1930, când Mussolini a interzis carnavalul.

Abia în 1979, un grup de veneţieni a hotărât să reînvie tradiţia. Ulterior, carnavalul şi măştile veneţiene au devenit un simbol al Cetăţii Dogilor şi o atracţie pentru turiştii din întreaga lume. Ascunzând identitatea, măştile au făcut din seducţie o armă incitantă ce a permis infidelitatea şi amestecul claselor sociale în vremurile de demult. În prezent, ele oferă, în special, un aer de mister ce face carnavalul veneţian atât de special.

Măştile conferă unicitate carnavalului, în acelaşi fel în care gondolele conferă aerul de poveste Veneţiei. Măştile reprezentând personaje din „commedia dell’arte” sau măştile sinistre, măştile colorate şi strălucitoare, costumele de epocă, muzica de viori, sălile de bal şi focurile de artificii fac din acest eveniment unul cu totul aparte.

Cel mai faimos magazin de măşti veneţiene este „Carta Alta”, de unde pot fi achiziţionate de la măşti din plastic sau din material textile până la cele din ceramică.

Alt magazin cunoscut este Ca Macana, ale cărei măşti au putut fi admirate în filmul ”Cu ochii larg închişi” („Eyes Wide Shut”), din 1999, regizat de Stanley Kubrik, potrivit http://www.camacana.com/about-us/.

Cea mai cunoscută deghizare este „Bauta”, o mască albă cu un nas încovoiat, asortată cu o pelerină neagră şi un tricorn, adică o pălărie cu trei colţuri numită tabarro. Alte măşti celebre purtate de-a lungul timpului la carnavalul veneţian sunt Colombina, Medico della peste şi Moretta.

România a participat la Carnavalul de la Veneţia pentru prima dată în mod oficial, în calitate de invitat de onoare, la ediţia din anul 2008, desfăşurată în perioada 26 ianuarie-5 februarie. Propunerea a venit din partea Primăriei din Veneţia. Printre cei ce au reprezentat ţara noastră la acest eveniment s-au numărat actorul Dan Puric, formaţia de căluşari din judeţul Olt, Teatrul Masca, Orchestra de Cameră Philarmonia.

Sursa: agerpres.ro

Acum este și mai ușor pentru călători, pentru că un studiu recent a enumerat câteva dintre cele mai colorate țări de pe continent.

Cele mai colorate țări din Europa – Olanda

Lansat de Sovereign Luxury Travel, studiul a clasificat peisaje colorate din mai multe țări din Europa, urmărind cele mai importante puncte de reper ale fiecărei țări/ Studiul a numit trei țări ca fiind cele mai colorate din Europa. Lista include Olanda, pentru culorile puternice de portocaliu, violet și verde de la parcul de flori Keukenhof (una dintre cele mai mari grădini botanice din lume) în timp ce orașul Groningen a câștigat puncte importante pentru casele pitorești aflate pe malul râului, în nuanțe de albastru și gri.

Cele mai colorate țări din Europa – Italia

Și Italia a ocupat un loc fruntaș, cu paleta de culori din întreaga țară, așa cum a fost găsită în Roma, cu Colosseumul aurit pe cerul albastru, în timp ce Florența a fost menționată pentru Dom. Și casele din Veneția au fost menționate în același studiu.

Cele mai colorate țări din Europa – Insulele grecești

Insulele Grecești au fost menționate pentru spectrul lor de albastru, de la apele mării la Mykonos până la arhitectura din Santorini. Nu au fost uitate nici nuanțele de galben și portocaliu de la palatele din Creta, castelele medievale și moscheele otomane.

Cele mai colorate țări din Europa – Spania

„Acest studiu a fost inspirat de credința că fiecare vacanță ar trebui să fie unică pentru fiecare dintre noi, așa cum fiecare destinaâie de vacanță este unică. Am vrut să explorăm lumea în cea mai simplă formă a ei pentru a descoperi culorile care te vor întâmpina atunci când ajungi în acea țară. Am creat o paletă de culori care reprezintă fiecare țară“, spune Kit Smith de la Sovereign Luxury Travel.

Cele mai colorate țări din Europa – Anglia

Studiul a subliniat și de ce apar diferențele de culoare, având în vedere că arhitectura, natura și climatul influențează asta. Țări din afara Europei, ca Tailanda, Egiptul și Africa de Sud au culori puternice de roșu și burgund, în timp ce Anglia și Islanda, de exemplu, sunt bogate în nuanțe de verde și albastru.

Citește și:

Avea numai 16 ani atunci când s-a întâmplat accidentul. Cu zâmbetul pe buze însă, Monalisa a depășit toate traumele dovedind că este o femeie foarte puternică. Acum este un exemplu pentru noi toți și încearcă să schimbe mentalități și să ajute persoanele cu dizabilități să fie reintegrate în societate

Monalisa locuiește în Italia, are propria ei afacere în domeniul imobiliar, este mama unui băiat. Luptă pentru drepturile oamenilor care-și duc viața într-un scaun cu rotile, fiind voluntar la cel mai mare centru de medical de reabilitare din Italia, și revine frecvent în România pentru a atrage atenția asupra greutăților cu care se confruntă persoanele cu nevoi speciale din țara noastră.

În urma unuli astfel de accident oamenii reacționează diferit: sunt oameni care rămân prizonieri în scaunul cu rotile sau oameni care aleg să se adapteze și să-și ducă viața mai departe, normal, redescoperindu-se și apreciind viața mult mai mult decât au făcut-o până atunci sau decât o fac oamenii care nu au probleme de sănătate. „Eu am avut familia aproape care m-a ajutat foarte. Imediat după am început să lucrez foarte mult, implicându-mă în multe activități și proiecte. Erau proiecte fie pentru prevenirea accidentelor rutiere fie pentru reintegrarea în societate a persoanelor cu dizabilități. Și atunci mi-am revenit și eu. Nu am avut timp să-mi plâng de milă, nici nu sunt genul pentru că sunt un om pozitiv, care nu și-a pierdut niciodată zâmbetul. Mă uitam de curînd la niște poze de acum 13 ani, destul de repede după accident. Eram o copilă și nu știam ce o să mă aștepte și aveam și atunci zâmbetul pe buze. “, a declarat Monalisa într-un interviu pentru Antena3.

„Suntem niște foarte activi, diferă doar modul prin care ne deplasăm“

Accidentul a avut loc în Italia, în urmă cu 13 ani. Monalisa Munteanu mergea des în Italia, pentru că aproape toată familia ei se mutase acolo. Acum trăiește în Italia, și vine foarte des în România. „Diferența între cele două țări este mare. Și când spun asta mă refer în primul rând la mentalitate. Persoanele cu dizabilități nu sunt privite pe stradă cu compasiune, așa cum pățesc în România. Aici mi se întâmplă deseori să mi se spună: „Săraca de ea!“ sau „E tânără și frumoasă, dar păcat de ea!“ Asta nu este OK. La ultimele proiecte la care am lucrat am încercat să transmit mesajul că faptul că ne mișcăm pe patru roți nu schimbă absolut nimic. Suntem niște foarte activi, diferă doar modul prin care ne deplasăm. Aș vrea ca acest mesaj să ajungă la oameni, să nu ne mai privească precum niște persoane neajutorate, și care gata, viața noastră s-a terminat. Acesta este mesajul pe care vrem să-l transmitem. “

Monalisa Munteanu este mama unui băiețel pe care l-a născut atunci când se afla deja în scaunul cu rotile. Era foarte tânără, avea 21 de ani. „Și eu și tatăl lui Ianis ni l-am dorit foarte mult. Și nu am avut nicio clipă teama că nu aș putea să-i ofer totul din cauză că sunt în scaunul cu rotile. Și așa a și fost. Ianis are o copilărie normală și fericită și nu simte nicio clipă problema mea sau limite de vreun fel. Adică facem absolut totul. Și atunci totul este o normalitate. Spune deseori că este norocos să aibă o mamă ca mine pentru că atunci când ne plimbăm mai obosește și se urcă în brațe la mine și gata. Privește foarte mult partea bună a lucrurilor. “

„Aș vrea să nu avem bariere de niciun fel“

„Atelierul cu vise“, al cărei ambasador onorific este, reprezintă un proiect prin care se încearcă reintegrarea persoanelor cu dizabilități în sport și alte activități. „Particip la toate proiectele de acest fel pentru că vreau să mă întorc în țară cu drag, vreau ca Ianis să-și cunoască rădăcinile și să învețe foarte limba română și să ne simțim bine. Adică să nu avem bariere de niciun fel. Pentru că dacă eu am barierele, atunci le are și el. Lucruri de genul acesta aș vrea să evit. De aceea, în momentul de față mă aflu acolo , vin aici încercând să schimb ceva câtuși de puțin.

Părerea mea este că ar trebui educarea, informarea încă de la copii. Din toate punctele de vedere. Educația de la vârste fragede înseamnă ca un copil să nu creadă că o persoană în scaun rulant nu are nimic, nu te mușcă. Să aibă curajul să se apropie, să privească precum o normalitate. Dacă de mici copii învață lucrul acesta, ajungând adolescenți sau adulți sar altfel să dea o mână de ajutor când văd pe cineva la nevoie. Sau, dacă au o mică afacere, să pună o mică rampă, că nu e mare lucru. Astfel, de la micile lucruri se poate ajunge la cele mari. Am văzut multe diferența în Italia încă din faza critică în care am fost imediat după un grav accident rutier și poate că aș avea multe sfaturi de dat aici. Dar important este să vrem. Dacă punem mână de la mână reușim să facem un mic pas“, a conchis Monalisa Munteanu.

sursa foto: Facebook

Citește și:

Florența

Cosmopolitană și urbană, dar bizară și totuși ușor de explorat, Florența este opțiunea perfectă pentru un cuplu iubitor de orașe. Acest oraș toscan este locul în care se găsesc hoteluri de lux, restaurante excelente (o masă la La Giostra este o necesitate) și artă și arhitectură renascentistă. Faceți o plimbare cu barca pe râul Arno, plimbați-vă de-a lungul Ponte Vecchio, hoinăriți cu bicicletele în jurul piațetelor în aer liber, îmbogățiți-vă cultural la Galeria Uffizi și, bineînțeles, nu uitați să vă răsfățați cu o delicioasă gelato (înghețată).

Piedmont

Sunteți genul cărora le place vinul și mâncarea bună? Această regiune italiană, situată între Franța și Elveția, este cunoscută mai ales pentru priveliștile superbe ale Alpilor, regiunea vinului Langhe și, mai presus de toate, mâncarea aparte. În Alba, locul de origine al trufelor albe, puteți rezerva un tur privat pentru vânătoarea de trufe, care se încheie cu o degustare de vin extravagant în combinație cu trufele deligioase.  Și deși Piemontul este deseori umbrit de Toscana, este una dintre cele mai bune regiuni viticole din Italia.

Coasta Amalfi

Cu creste muntoase și sate pescărești pline de culoare, care se înalță peste Marea Mediterană, există puține locuri în lume atât de uimitoare și seducătoare precum Coasta Amalfi. În orașul șic Positano, amatori de plajă, gurmanzii și aventurierii vor găsi o mulțime de modalități de a se bucura de zilele însorite. Faceți o excursie de o zi în orașul Montepertuso din apropiere, navigați spre Capri și explorați grotele, apoi vă puteți relaxa cu un negroni pe plajele dotate cu șezlonguri cu umbrele.

Verona

Cel loc poate fi mai potrivit pentur luna de miere decât acela al poveștii Romeo și Julieta din opera lui Shakespeare? Luați cina la intimul Restaurant II Desco, unde vă puteți bucura de feluri de mâncare tradiționale venețiene în piazza în aer liber. Încheiați seara la Arena di Verona, un amfiteatru imens roman, unde puteți prinde o interpretare live a operei Bărbierul din Sevilla.

Citește continuarea pe femeiintendinte.ro

Citește și:

Soprana română este apreciată pentru rolurile sale în „Tosca”, „Turandot”, „La Rondine” și „Boema”. Ceremonia are loc la Gran Teatro „Giacomo Puccini” din Torre del Lago, iar premiul este acordat de preşedintele Fundaţiei Festivalului „Puccini”, Alberto Veronesi şi de primarul din Viareggio, Giorgio Del Ghingaro.
Angela Gheorghiu a înregistrat pe disc patru opere complete de Giacomo Puccini, patru DVD-uri Puccini, dar și un album solo cu arii din creația compozitorului italian.

Unde faci plajă

Tenerife, Insulele Canare – Temperatura medie este de 24 de grade Celsius, media cea mai joasă în noiembrie fiind de 18 grade Celsius, iar precipitaţiile se anunţă scăzute. În noiembrie, aproape peste tot în Europa este prea frig să stai la plajă, iar asta se va întâmpla până în aprilie. Vestea bună este că Tenerife face parte, tehnic, din Spania, iar transportul cu avionul nu costă mult, în mod similar şi insulelor din vecinătate. Soare suficient pentru un bronz minunat şi preţuri care nu te usucă la buzunar.

Agenţiile de turism recomandă mai ales staţiunile din sud-vestul Tenerife, în jurul oraşului Los Cristianos, unde există o ofertă mai bogată de hoteluri şi apartamente de închiriat. Preţul pentru cazarea la un hotel de trei stele porneşte de la 74 de euro pentru două persoane, în timp ce la hostel poţi plăti în jur de 14 euro de persoană, potrivit informațiilor mediafax.ro.

Ce mai poţi vizita

Roma, Italia – Temperatura medie este de 17 grade Celsius, cea mai joasă medie fiind de 8°C, iar în unele zile plouă. Noiembrie constituie debutul sezonului ieftin în capitala italiană, dar oraşul rămâne la fel de popular. Roma este o destinaţie grozavă chiar şi în lunile reci, pentru că sunt foarte multe obiective turistice de vizitat, atât în exterior, cât şi în interior – de exemplu, uriaşul Muzeu al Vaticanului. Dacă te afli pentru prima dată în Italia, probabil vei vrea să mergi spre nord, să vizitezi Florenţa şi Veneţia. Dar poţi alege şi Sorrento, mai la sud de Napoli, o regiune mai caldă şi un bun punct de plecare pentru o excursie pe coasta amalfitană şi Capri. Preţurile pentru cazare la un hotel de trei stele pornesc de la 57 de euro pentru două persoane, iar la hosteluri găseşti cu 8 euro de persoană.

Paris, Franţa – Temperatura medie este de 11 grade Celsius, minima medie înregistrată fiind de 6°C. În mod similar Romei şi Londrei, Parisul are foarte multe locuri de vizitat, indiferent de ce lună alegi. Din fericire, vremea este călduţă şi ploile sunt mai rare. Numărul de turişti este mai scăzut, de aceea te poţi bucura de atracţiile turistice în voie. Dacă te îmbraci potrivit, poţi face un tur cu autobuzul turistic – unii spun că ar fi cel mai bine organizat din Europa -, pentru a vedea cele mai faimoase clădiri ale oraşului. Preţurile pentru cazare variază de la 155 de euro pentru două persoane la un hotel de trei stele până la 23 de euro de persoană la un hostel decent.

Barcelona, Spania – Temperaturi plăcute, cu medii de 17°C şi minima de 8°C. Situat la Mediterana, oraşul este mai cald decât Madridul în lunile de toamnă-iarnă. De altfel, este de preferat să vizitezi oraşul în această lună, pentru că vara este foarte aglomerat. Principalele atracţii aici sunt de ordin arhitectonic şi poţi alege un tur cu autobuzul, inclus în Barcelona Pass, similar Londrei şi Parisului. Dacă te afli pentru prima dată în Spania, după cateva zile petrecute în Barcelona, te poţi întrepta spre Madrid. Oraşele sunt foarte diferite, dar ambele sunt excelente destinaţii turistice, cu mâncare bună şi viaţă de noapte intensă. În Barcelona, cazarea variază de la 53 de euro pentru două persoane la un hotel de trei stele, iar la hostel se poate dormi cu 15 euro pe noapte, potrivit priceoftravel.com.