Potrivit psihologului Lenke Iuhoș, din cauza presiunii sociale, care te îndeamnă să te racordezi la cutumele societății – veșnicul „așa se face” – în perioada Sfântului Valentin – cu două săptămâni înainte și după sărbătoare – există mult mai multe șanse ca relațiile să se destrame, deoarece mulți dintre noi nu știm să ne comportăm „așa cum trebuie” în aceste zile festive. „Mulți băieți intră în panică în această perioadă deoarece nu știe care sunt așteptările partenerului, îi este teamă să nu dezamăgească, probabil nu are atâția bani pentru cadourile sofisticate pe care le așteaptă partenerul, și de cele mai multe ori alege calea cea mai simplă: aceea de a se eschiva și de a găsi motive de ceartă, sperând într-o despărțire temporară în preajma Zilei de 14 februarie”, explică psihologul Lenke Iuhoș.

Mai mult decât atât, specialistul afirmă că 3 factori esențiali îi împing pe bărbați să prefere despărțirea în preajma sărbătorii decât să nu se ridice la așteptările partenerului:

1. Așteptările prea înalte. „Pentru mulți, Sfântul Valentin vine cu o mulțime de așteptări, inclusiv cadouri, mese speciale și localuri romantice. Cu toate acestea, cu cât așteptările sunt prea ridicate, cu atât mai ușor s-au creat premizele unei dezamăgiri, deoarece partenerul poate fi pus față în față cu realitatea, care nu se potrivește cu speranțele acesteia nerealiste. De asemenea, multe cupluri care aleg să intre într-o relație sperând că totul va fi roz și că băiatul îi va face toate poftele, ajung până în stadiul în care pot apărea dezamăgirile și disfuncțiile în cadrul relației”, explică psihologul Lenke Iuhoș.

2. Comparația cu alții. „Datorită sau din cauza Facebook sau Instagram, cu toții putem vedea că x sau y merg de Ziua Îndrăgostiților la restaurante de lux, concerte sau evenimente cu un standard ridicat, iar de cele mai multe ori aceste experiențe vor fi idealizate înainte ca acestea să se întâmplă. Atunci intervine un moment ciudat în viața unui cuplu, deoarece partenerul se va simți complexat că nu va putea oferi iubitei o seară magică precum vede pe rețelele de socializare la apropiați. Aceste comparații pot duce la nemulțumiri cu privire la modul nostru de a sărbători, chiar dacă în acest moment a fost perfect plăcut și satisfăcător”, declară psihologul.

3. Acutizarea problemelor în cuplu. „Chiar dacă poate suna paradoxal, Ziua Îndrăgostiților poate chiar să acutizeze problemele pe care le avem deja în cuplu, deoarece gândul ascuns adânc în subconștientul nostru – de „seară perfectă” – va ieși la iveală și va fi extrapolat către gândul de „relație perfectă”. În preajma sărbătorii de 14 februarie, avem tendința de a exagera unele gânduri, sentimente și fapte, deoarece suntem de părere că nu se ridică la așteptările unei „relații perfecte”. De asemenea, coroborând emoțiile exagerate cu presiunea socială, sentimentele noastre negative se pot intensifica într-o relație disfuncțională și poate escalada în reproșuri, certuri sau chiar despărțiri temporare sau definitive”, conchide psihologul Lenke Iuhoș.

Citește și:

10 parfurmuri care ar fi un cadou perfect de Valentine`s Day pentru orice femeie

(FOTO) 5 ținute potrivite pentru Ziua Îndrăgostiților

4 metode de a rezista „efervescenței” de Ziua Îndrăgostiților. Sfatul psihologului

„Întrucât această nevoie se bazează pe capacitatea resurselor interioare pentru a ajunge la cea mai bună versiune despre tot ceea ce cunoaștem noi despre noi, este un proces personalizat, individual și variază major de la o persoană la altă, deoarece viteza de evoluție intelectuală, spirituală și creativă a oamenilor este diferită. În societatea actuală, nu ne mai gândim așa de mult unde o să dormim la noapte, ce o să mâncăm mâine și nu ne mai întrebăm dacă o să fim tâlhăriți pe stradă, aspecte la care se gândeau strămoșii noștri probabil secundă de secundă în secolele trecute. Actualmente, trăim cea mai pașnică, cea mai prosperă, cea mai lipsită de grijă perioadă pe care a putut să o experimenteze omenirea vreodată, iar dacă majoritatea nevoilor de bază ne sunt satisfăcute, încercăm să ne identifică noi ținte, astfel încât să găsim fericirea, să ne găsim rostul în viață”, explică psihologul Lenke Iuhoș.

Actualizarea sinelui implică urmărirea excelenței
Totodată, specialistul afirmă că nevoile fiziologice se referă la lucruri care sunt necesare pentru supraviețuire, cum ar fi aerul pe care îl respirăm, alimentele pe care le consumăm și apa pe care o bem. Nevoile de siguranță sunt lucruri care ne fac să ne simțim sănătoși (sistem medical performant) și în siguranță fizică (confort în locuință etc.). În același timp, nevoile de dragoste sunt satisfăcute prin faptul că suntem ascultați, iubiți și acceptați de ceilalți din jurul nostru, nevoie care ajută foarte mult la dezvoltarea noastră personală, iar stima este câștigată prin faptul că ne simțim încrezători în puterile proprii și suntem respectați de cei din jur.
„În cele din urmă, atunci când toate aceste nevoi sunt satisfăcute, iar totul devine o rutină, unele persoane tind să intre în depresie deoarece și-au atins toate obiectivele și își satisfac regulat și fără griji toate nevoile din piramida lui Maslow. Actualizarea de sine este cel mai înalt nivel, ceea ce înseamnă că nu poate fi îndeplinită decât atunci când nevoile fiziologice, de siguranță, de iubire și de stimă sunt deja îndeplinite. Conceptul de auto-actualizare se leagă de psihologia pozitivă prin legătura sa cu bunăstarea; așa cum v-ați imaginat deja, cei care sunt considerați auto-actualizați sunt, de asemenea, în general cu un nivel ridicat de bunăstare. Mai mult, actualizarea de sine implică urmărirea excelenței și a plăcerii. Această focusare pe excelență și pe plăcere, ca simptom al realizării potențialului maxim, explică legătura dintre actualizarea sinelui și bunăstare; dacă atingerea potențialului maxim este plăcută și plină de satisfacție, rezultă logic că bunăstarea va fi, de asemenea, afectată pozitiv”, declară psihologul Lenke Iuhoș.

Citește și:

Ne ghidăm viața după credințele și valorile instalate în copilărie

7 metode să eviți intoxicarea mentală de la o societate „ultra consumeristă”. Explicațiile psihologului

Cum sabotăm fericirea noastră și a celor din jur? Opinia psihologului

Din nefericire, România ocupă locul 3 la nivel european privind bullying-ul, potrivit OMS, iar aproape 400.000 de elevi sunt amenințați cu bătaia și 220.000 – bătuți în mod repetat de colegi, potrivit studiului național al Organizației Salvați Copiii.
Psihologul Lenke Iuhoș consideră că efectele bullying-ului asupra sănătății psihice a copiilor, în special asupra copiilor din Generația Z (care au prins o parte din copilărie în afara „lumii digitale”) pot varia de la forme mai puțin grave la forme extrem de grave, cum ar fi: insomnia, ticurile, anxietatea, tulburările de comportamente, instabilitate alimentară, uneori și crizele de identitate, multiplicate și de gânduri de adicții.
„Hărțuirea fizică și abuzul emoțional nu sunt fenomene noi, ci există din cele mai vechi timpuri, deoarece stă în natura umana ca oamenii să se raporteze unii la alții prin prisma puterii pe care o manifestă. În societatea modernă, hărțuirea fizică nu mai este așa răspândită precum în trecut, iar abuzul emoțional este cel care definește, în mare parte, aspectele bullying-ului, prin: folosirea etichetelor, amenințărilor, umilirii, jignirilor, răspândirii de zvonuri false etc. Motivele pentru care elevii hărțuiesc și agresează alții elevi sunt, de cele mai multe ori, dorința a fi populari, de a fi respectați de restul grupului”, explică psihologul Lenke Iuhoș.

Agresorii identifică victimele după unele semnalmente

Totodată, specialistul afirmă că agresorii hărțuiesc întotdeauna persoanele pe care le consideră vulnerabile, atât fizic, cât și psihic, deoarece în spatele comportamentului de tip bullying există o stimă de sine scăzută și multitudini de frustrări a agresorului, pe care încearcă să o compenseze prin agresivitate.
„De cele mai multe ori, elevi supraponderali sau subponderali, elevi care poartă ochelari, cei care au o stimă de sine scăzută, cei care sunt vulnerabili si nu se pot apăra singuri sau cei care fac parte din familii cu situații financiare precare sunt, de regulă, „ținele” agresorilor”. De cealaltă parte, agresorii au temperament inflexibil, nu sunt empatici, ba chiar se bucură când fac rău celorlalți și epatează cu această lipsă de empatie, crezând că este cheia popularității în societate”, declară psihologul Lenke Iuhoș.

Autoritățile din România ar trebui să ia mult mai în serios acest fenomen

Specialistul consideră că fenomenul este destul de grav, escaladează de la an la an și de la generație la generație, iar în cazul Generației Alpha, putem observa că indicele de empatie este mult mai scăzut decât în cazurile generațiilor anterioare. Totodată psihologul Lenke Iuhoș afirmă că autoritățile române ar trebui să acorde o mai mare importanță atât bullying-ului din școli, cât și bullying-ului de pe Internet, pentru protecția drepturilor copilului. „Se impune introducerea unei discipline care să abordeze inteligența emoțională, deoarece copiii din ziua de azi reușesc tot mai greu să-și managerieze emoțiile, simțirile, reacțiile iar de cele mai multe ori acționează conform sistemului de principii „cu drepturi”. Copiii pot fi învățați, prin intermediul acestor cursuri, cum să-și gestioneze mai bine emoțiile și sentimentele și cum să-și canalizeze furia și frustrarea în scopuri constructive, și nu distructive. Totodată, bullying-ul este un comportament învățat (nu ne naștem cu astfel de comportamente lipsite de empatie), care poate fi prevenită și combătută, printr-o relație mult mai strânsă între școală-părinți-copii-autorități”, conchide psihologul Lenke Iuhoș.

Citește și:

Cum sabotăm fericirea noastră și a celor din jur? Opinia psihologului

Presiunea socială – factor principal de stres. Opinia psihologului

Relațiile toxice și teama de singurătate. Opinia psihologului

Iubirea nu face rău, ci proiecția

Cum strigă după ajutor Generația Z și Generația Alpha?

Cum le putem reda copilăria micuților noștri?

Anxietate

“Cunoaşterea persoanelor noi de pe Instagram, ştiri noi, poze ca la carte, doar gândul asupra lor e capabil să provoace nelinişte profundă în cazul persoanelor vulnerabile. Stresul acela necontrolat, care dispare doar atunci când e vizualizată o postare, dă impuls neliniştii fără a ştii măcar de ce. Oamenii care își trăiesc viața mai mult în mediul online au tendința de a trata viața reală numai pe fugă. Se bucură când primesc calificative în mediul online și nu prea îi mai interesează opinia oamenilor despre ei în viața reală. Instagram-ul, mai nou, oferă o imagine distorsionată, în sensul că sunt evidențiate, tăiate din context, doar momentele în care zâmbim pentru câteva secunde, clipe percepute de mulți ca un model care se poate îndeplini, drept pentru care stările de anxietate au crescut exponențial”, explică psihologul Lenke Iuhoș.

Depresie

„Depresia este mai frecventă în rândul persoanelor care accesează automat la prima deschidere a rețelei WI-FI sau a datelor mobile orice zonă de socializare. Din păcate, sunt mulţi tineri care nu ştiu cum, unde şi de ce să socializeze. Mulţi nu simt că socializarea reală se face cu perseverenţă şi răbdare în mediile cu care ei au tangenţă. Se autoexclud şi doar cu un click se refugiază în viaţa colorată, mişcătoare de pe Instagram. Avem motive să credem că vizitele exagerate în lumea virtuală reduc treptat formele obișnuite de contact social și acest lucru se leagă de tulburările psihice ulterioare care apar. Simptomele se dezvoltă şi comportamentele se adâncesc în timp.

Omul își pierde interesul de a intra în contact cu ceilalți, devine trist şi obosit, nu e de mirare că dă vina ușor pe oricine și orice. Creierul e învăţat să codifice situaţiile neplăcute şi ştie şi să reacţioneze neplăcut. Profunzimea lucrurilor de pe Instagram stă în percepţia postărilor și a concluziilor trase în gândirea internă proprie. Acesta poate provoca reacţii de tristețe profundă, de devalorizare, nepăsare. Tot ce nu merge conform aşteptărilor, provoacă tristeţe, neputinţă şi acceptare negativă”, declară psihologul Lenke Iuhoș.

Singurătate

„E dureros să vezi oameni care trăiesc alături, stau la masă împreună şi totuși cu telefonul numai în mână. Ochii lor strălucesc în ecranul schimbător al aparatului. Sunt doi şi totuși singuri. Sentimentul de singurătate persistă atunci când oamenii renunță la propria identitate și se identifică numai cu postările altora, cu trăirile altora, cu emoțiile altora. Această percepție este concomitentă cu trăirea unor emoţii disfuncţionale, emoţii care au puterea de a-l extrage pe om din viaţa fluctuantă și îl aruncă în singurătate; dar nu acel tip de singurătate în care persoana nu este înconjurată de nimeni, ci acel tip de singurătate când oamenii roiesc în jurul nostru, o singurătate a minții, a percepției”, spune Lenke Iuhoș.

Citește continuarea pe ziarmedical.ro