Aș vrea să dedic acest articol, in mod special,celor care iubesc călătoriile și drumurile lungi, celor care vor să descopere nemărginitul, care vor să se avânte în necunoscut și, de asemenea, celor pasionați de artă.

Sunt multe locuri pe acest continent, în care nu am pășit încă, dar visez s-o fac cândva, să pot călători de-alungul continentelor și să scriu, să scriu despre tot ce ochiul uman poate proiecta printr-o simplă privire. Visez să ajung redactor la una dintre cele mai cunoscute reviste din New York, un oraș mare, zgomotos, suprapopulat, plin de viață, orașul tuturor posibilităților, orașul care nu doarme niciodată. Îmi imaginez că e luni, prima zi a săptămânii, adică o nouă zi de lucru. Alarma telefonului meu răsună în apartamentul unde stau cu chirie, căci abia m-am mutat. Este ora șapte dimineața. Mă trezesc cu greu.Încă nu m-am obișnuit cu fusul orar. Mă pregătesc rapid să plec spre redacție, care se află în centrul orașului.

Sunt în întârziere, din nou, dar mă opresc totuși la Starbucks-ul situat vis-a-vis de clădirea în care lucrez, pentru a-mi lua cafeaua mea preferată cu lapte, caramel și scorțișoară, pe care o savurez în fiecare dimineață la biroul meu, de unde privesc zgârie-norii, în timp ce redactez un nou articol despre lansarea unei noi colecții de haine a unui designer renumit. Se pare că noua colecție a reprezentat un adevărat succes, iar solicitările pentru comenzi cresc într-un număr spectaculos. Aseară a avut loc prezentarea de modă. A fost o nebunie!… După terminarea programului, plec obosită către apartamentul meu din suburbii, până unde merg câteva stații bune de metrou, iar apoi, câteva minute pe jos, dar nu mă deranjează deloc. Îmi place orașul în care mă aflu, îmi place să merg pe jos, îmi place să descopăr. În capătul străzii, unde locuiesc, este un magazin floral. Îmi place să țin mereu câteva flori într-o vază pe birou. Îmi aduce aminte de casă, de florile pe care tata obișnuia să mi le ofere. Și, poate sună puțin bizar, dar design-ul acesta îmi oferă inspirație.

Îmi place New York-ul. Sunt nouă aici, dar mă simt fericită. Mă aflu într-un oraș spectaculos și am job-ul la care am visat încă din liceu. Am oportunitatea să scriu de dincolo de peste Ocean. Mi-am dorit mereu să plec, iar acum am reușit. Îmi e dor de familie și de prieteni, dar știu că ne vom revedea în curând de sărbători. Și poate că nu voi rămâne aici, poate că mă voi reîntoarce în țară. Poate voi fi concediată sau poate îmi voi da demisia. Poate că mă voi plictisi de rutină. Poate voi fi promovată și trimisă să lucrez într-o altă țară, într-un alt oraș, pe un alt continent. Sau poate voi pleca de bunăvoie, din dorința de cunoaștere, din dorința de a-mi lărgi orizonturile, de a descoperi locuri și oameni noi…, dar și din pasiunea pentru scris. Poate că într-o zi voi scrie de la terasa unui restaurant italienesc, în timp ce savurez cele mai delicioase paste, preparate de unul dintre bucătarii faimoși ai Italiei. Îmi pot închipui peisajul pitoresc. Restaurantul este plasat undeva în centrul Romei, pe o străduță cu tematică de antichitate.

De la masa, la care mă aflu, pot auzi simfonia orchestrelor, menite să îi încânte pe localnici și pe turiști. În fața mea, o familie servește cu poftă o pizza imensă, plină de mozzarela. Admir cadrul ce mă-nconjoară și încerc să surprind cele mai mici detalii pentru unul dintre articolele mele și continui să mănânc din cele mai bune paste pe care le-am încercat vreodată. Îl observ pe bucătar, care, aflat în pauză probabil, se așează la una din mesele din colț ale terasei și își aprinde o tigară. Îl recunosc dupa șortul murdar de sos de roșii, pe care este inscripționat termenul „chef” și după sudoarea de pe frunte. Îmi fac curaj și îl intreb despre rețeta sa, dacă îmi poate spune câte ceva. Îmi zâmbește pe sub mustața întoarsă și îmi spune că e o rețetă secretă, pe care nu mi-o poate dezvălui. Îl rog, totuși, să-mi acorde un scurt interviu, în care să-mi vorbească despre afacerea sa. Îmi spune că deține un lanț de restaurante, plasate în mai multe orașe din Italia. Pasiunea pentru gastronomie a moștenit-o de la tatăl său. Îmi povestește cu mândrie despre afacerea familiei sale și despre cum a vrut să ducă numele mai departe. Îl ascult cu multă pasiune, căci îmi place să descopăr poveștile de viață ale oamenilor și să le împărtășesc cu voi, pentru că multe dintre ele merită să fie auzite.

Dar poate că voi păși cândva și pe străzile presărate cu multă dragoste ale Parisului, unde mă voi îndrăgosti, mă voi îndrăgosti de peisajele splendide ce mă-nconjoară, de stilul cochet ale franțuzoaicelor, mereu pe primul loc în materie de modă, de accentul elegant al localnicilor, de tinerii îndrăgostiți care își schimbă din când în când priviri pline, intense.

Sau poate că nu voi ajunge nicicând în aceste locuri, iar destinul mă va purta în altă parte. Cert este că, oriunde mă voi afla, îmi voi îmbrățișa cu drag meseria, pasiunea pentru scris.

Voi scrie despre tot ce mă-nconjoară și merită să fie adus în atenția cititorilor și voi reflecta asupra lucrurilor mărunte, dar semnificative, iar vouă, iubitorilor de cunoaștere a artei, a neînțelesului, vă doresc să vă ascultați instinctul, să observați, să vă urmați visurile și să trăiți fiecare zi cu aceeași intensitate.

Am alcătuit un top al celor mai frumoase 13 biblioteci din lume și te invit și pe tine în minunata lor lume.

Cele mai frumoase biblioteci din lume – Abbey din Saint Gall, Elveția

Este una dintre clădirile care are unul dintre cele mai fascinante interioare în stil Rococo. Găzduiește volume de peste douăsprezece secole.

Cele mai frumoase biblioteci din lume – Tianjin Bihai, China

Este o clădire proiectată de arhitecți olandezi, în așa fel încât să semene cu un ochi uriaș cu etaje de cărți în cascade. A fost inaugurată în 2017. Credem că merită un loc în acest top, datorită design-ului.

Cele mai frumoase biblioteci din lume – Vorau Abbey, Austria

O altă capodoperă barocă, această bibliotecă austriacă aparține mănăstirii augustiniene din Vorau, o localitate aflată la o oră de condus cu mașina spre sud din Viena. Cu o istorie bogată, clădirea datează din 1721 și găzduiește mai mult de 11.000 de volume, cel mai vechi fiind de acum 800 de ani. Globul care se vede în imaginea de mai sus a fost făcut de cartograful italian Vincenzo Coronelli în 1688. Este surprinzător cum au reușit toate să supraviețuiască bombardamentelor din timpul celui de Al Doilea Război Mondial care au devastat cam tot ce se afla în jur.

Cele mai frumoase biblioteci din lume – Camera Lungă IV de la Trinity College Library, Dublin, Irlanda

Cu  mai mult de șase milioane de volume,biblioteca Trinity College din Dublin este cea mai mare din Irlanda. A fost înființată odată cu colegiul în anul 1592, iar camera lungă adăpostește cele mai vechi cărți din  bibliotecă.

Cele mai frumoase biblioteci din lume – Biblioteca publică din Stuttgart, Germania

Biblioteca publică din Stuttgart a fost proiectată de arhitectul coreean Eun Young Yi în 2011, iar designul său cubic se întinde pe nouă nivele. Pe timpul nopții, întreaga clădire este luminată în albastru.

Cele mai frumoase biblioteci din lume – Jacob și Wilhelm Grimm, Berlin, Germania

Construcție modernă, această bibliotecă spațioasă aparține Universității Humboldt din Berlin și găzduiește aproximativ 2,5 milioane de cărți. A fost construită în 2009 , având un tavan din sticlă, camerele de studiu fiind astfel invadate de lumină naturală.

Cele mai frumoase biblioteci din lume – Biblioteca superioară lusațiană din Gorlitz, Germania

Construcție foarte artistică, această bibliotecă este dedicată în special științelor. Aflată în Gorlitz, aproape de Dresda, ea a fost înființată în 1779 de politicianul german Karl Gottlob Anton, care avea atunci numai 27 de ani, pentru a celebra Iluminismul , și găzduiește 140.000 de volume.

Cele mai frumoase biblioteci din lume – Admont Abbey, Austria

Cea mai mare bibliotecă monastică din lume, Admont Abbey se află de-a lungul râului Enns și se învecinează cu Parcul Național Gesause. A fost fondată în anul 1074, și deși un incendiu devastator din 1865 a distrus toate arhivele, biblioteca în sine a rămas întreagă.

Cele mai frumoase biblioteci din lume – Biblioteca Sf.Petru, Salzburg, Austria

Biblioteca aflată în Mănăstirea Sf.Petru – fondată în anul 696 – este cea mai veche din Austria și poți avea acces numai cu o aprobare specială. Convertită de la „învelișul“ medieval la stilul Rococo în anul 1768, biblioteca adăpostește aproximativ 100.000 de volume și 800 de manuscrise antice.

Cele mai frumoase biblioteci din lume – Biblioteca ducesei Ana Amalia, Weimar, Germania

Numită după o ducesă din secolul al XVIII-lea, Ana Amalia, care a transformat o clădire a reședinței sale în bibliotecă pentru a-și educa fiul, această clădire extraordinară a suferit o lovitură uriașă în anul 2004 după ce a fost cuprinsă de un incendiu și a ars o mare parte din valoroasele sale manuscrise. O Biblie din anul 1534 aparținând lui Martin Luter a  fost salvată împreună cu alte 60.000 de cărți, dar aproape 10.000 de de ediții originale ale operei lui Shakespeare au fost mistuite de foc. Biblioteca a fost renovată și redeschisă trei ani mai târziu, în 2007.

Cele mai frumoase biblioteci din lume – Biblioteca Oxford Union, Marea Britanie

Picturile murale pre-rafaelite de pe pereții Bibliotecii Oxford Union au fost realizate de faimoșii William Morris și Dante Gabriel Rossetti.

Cele mai frumoase biblioteci din lume – Camera Cohen, Oxford, Marea Britanie

Aflată în în biblioteca Lincoln College de la Oxford, Camera Cohen (Cohen Room) este camera superioară de citit a bibliotecii. Este deschisă până la ora 2 noaptea, dar numai pentru studenți, nu și pentru publicul larg.

Cele mai frumoase biblioteci din lume – Biblioteca Academiei Phillips Exeter, New Hampshire, SUA

Vă vine sau nu să credeți aceasta este o bibliotecă studențească. Are 160.000 de volume întinse pe nouă niveluri, ea deservește studenții de la Academia Phillips Exeter. A început să fie extinsă în anul 1965, și până în anul 1971 lucrările au fost terminate și a câștigat de atunci mai multe premii în domeniul arhitecturii.

Citește și:

Călătoria în fiecare din cele 196 de state suverane este o realizare la care Alford lucrează de când era copil – deși la vremea aceea nu știa asta. Ea a crescut într-o familie care deține o agenție de voiaj în California. „Călătoriile au făcut parte din viața mea înainte chiar de a-mi aminti“, spune Alford. „Părinții m-au scos de la școală și am avut parte de învățământ independent timp de săpătmâni și luni în fiecare an“.

Aici în Emiratele Arabe Unite, unde a călătorit și împreună cu părinții ei, pe când era mică.

Alford spune că în adolescența ei, a călătorit împreună cu familia aproape peste tot, de la orașele plutitoare din Combodgia la Burj Khalifa în Dubai, de la Ushuaia până la piramidele din Egipt. „Părinții mei  au acordat o mare importanță expunerii mele la fiecare mod de trai din lumea asta, ceea ce a avut un impact important asupra persoanei care sunt astăzi“, spune ea. „Mereu am fost curioasă să aflu cum trăiesc oamenii din alte părți ale lumii și cum își găsesc ei fericirea“.

Inițial, Alford nu a vrut să spargă vreun record. Pur și simplu îi plăcea să călătorească. „Sincer, la început, am vrut doar să depășesc limitele a ceea ce am crezut că pot să fac cu viața mea și să văd cât mai mult din lume posibil, în acest proces“, spune ea. „Până când lucrurile au început să devină din ce în ce mai provocatoare și mi-am dat seama că inspir oameni din jurul meu, mai ales tinere femei. Simțind acest sprijin nu am putut să renunț atunci când lucrurile au devenit complicate. Am fost hotărâtă să arată tuturor să arăt că lumea nu este așa înspăimântătoare așa cum o arată presa și că există bunătate peste tot în lume“.

Pregătindu-se de o excursie cu elicopterul peste Palau.

În 2016, Alford a luat toată treaba în serios și a început să lucreze la misiunea ei de a călători în fiecare stat din cele 196 de națiuni suverane. Cum a apărut această idee? Când a făcut 18 ani, Alford și-a dat seama că a călătorit în 72 de state. „Cred că prima dată când m-am gândit să dobor recordul mondial a fost în ocotombrie 2016, la mine acasă, în California“, spune Alford. „Am absolvit liceul doi ani mai devreme și mi-am luat un an pentru a-mi urma visul și a sparge recordul mondial“.

Alford spune că se autofinanțează pentru toate călătoriile. A făcut unele înțelegeri cu diferite branduri care au ajutat-o, dar nu a avut niciodată un sponsor oficial. „Mereu am știut că vreau să-mi acord timp pentru a călători așa că am muncit pe unde am găsit de lucrur și am economisit încă de când aveam 12 ani“, spune Alford.

În Yemen.

Banii pe care i-a economisit au ajutat-o în primul an și jumătate de călătorii. Apoi, ea a lucrat drept consultant de călătorii la agenția familiei ei când era acasă în Nevada. De asemenea, făcea fotografii pe care le posta pe blogul ei de călătorii. „Fac o documentare foarte amănunțită înainte pentru a găsi cele mai bune oferte, pentru a utiliza puncte și mile pentru zboruri, pentru a sta în locații iefftine, cum ar fi hostelurile sau pentru a crea conținut pe site-urile unor hoteluri în schimbul cazării“, spune Alford. „De asemenea, încercam să cheltui cât mai puțini bani în fiecare lunp, locuind cu părinții mei. Nu am rate, nu am datorii și nu cheltui bani pe lucruri de care nu am nevoie“.

Pe pagina ei de Instagram, Alford oferă sfaturi despre cum să te reconectezi prin deconectare. „Unora li se pare ciudat, dar nu am folosit niciodată o cartelă de telefon străină“, spune ea. „Dacă am nevoie de ceva, încep să vorbesc cu oamenii de lângă mine. Încerc să fiu cât pot de prezentă când explorez aceste locuri pentru că este un adevărat privilegiu să obții o astfel de oportonitate. Nu vreau să pierd nici măcar o secundă din asta.“

În Venezuela, o țară despre care spune că a surprins-o.

Alford spune că drumul a purtat-o spre uimitoare – dar deseori și periculoase – țări. „Țările care au o reputație proastă, unde oamenii nu îndrăznesc să meargă, sunt locuri care îmi incită curiozitatea“, spune ea. „Am descoperit mai multă bunătate și frumusețe naturală în locuri precum Pakistan și Venezuela decât price altă destinație turistică tipică. Să mergi undeva fără să ai așteptări și să fii uimit de ceea ce descoperi acolo este partea care m-a împlini cel mai mult în acest proiect.“

Cel mai greu i-a fost în Africa Centrală și de Vest, din cauza vizelor înșelătoare, a lipsei de infrastructură pentru turism, a barfierelor de limbaj și a costului mare pentru a călători în siguranță. „Nu există multe zboruri, hoteluri sau ghizi care să vorbească engleza“, explică ea. „Operatorii pot stabili ce prețuri vor, strigător la cer de mari, pentru că nu există alte opțiuni (în afară de autobuzele pline ochi și periculoase). Călătoria în această zonă a lumii mi-a tăbăcit pielea mai mult decât orice altceva a făcut-o în viața mea“

La marginea lumii, în Arabia Saudită.

O altă provocare extremă a fost în ultima țară de pe lista ei: Coreea de Nord. După luni și ani de încercări de a trece de interzicerea călătoriilor cetățenilor americani, în final a obșinut ocazia de a merge în Coreea de Nord în mai, datorită unei portițe care i-a permis să pășească în această țară. Potrivit ghidului Guinnes World Record, vizitarea  părții nord-coreene a sălilor de conferințe din legendara „casă albastră” din Zona de securitate comună a DMZ se califică drept o vizită în Coreea de Nord. „Sincer, sunt foarte dezamăgită că nu am reușit să vizitez această țară așa cum trebuie din cauza problemelor politice“, spune ea. „Dar o voi vizita din nou imediat ce se va elimina interdicția“.

Alford se află încă în proces de evaluarea și analizare a peste 10.000 de probe de către Guinnes World Record, înregistrarea încheindu-se în ziua în care a pășit în țara cu numărul 196. Când a ajuns în Coreea de Nord, a spus că a simțit un singur lucru: „Ușurare. Am lucrat sub stresul anxietății în ultimele șase luni încercând să depășesc obstacolele care vin la pachet odată cu intrarea în locurile cel mai puțin accesibile“, spune ea. „Când am intrat în acea obscură sală de conferințe, mi-am dat seama cât de departe am ajuns“.

Cu câțiva localnici, în Turkmenistan.

Unii au criticat-o pe Cassie De Pecol – cea mai rapidă persoană care a vizitat toate țările – pentru că nu a aprofundat suficient experiențele din fiecare țară. Deși și tânăra Alford, de 21 de ani ar putea primi un feedback asemănător, ea nu se teme de asta. „La finalul zilei, cu toții preferăm să călătorim în diferite moduri“, spune Alford. „Unii preferă să petreacă luni sau ani în numai câteva țări iar alții vor să obțină câte puțin din cât mai multe locuri. Indiferent de ce preferi, întotdeauna va fi cineva care nu este de acord cu asta“

Alford spune că a petrecut mult timp în cea mai mare parte a locurilor. „Îmi place să merg cât mai departe de capitale, să încerc mâncarea locală, să fotografiez cultura și natura și să stau cât de mult îmi permit“, spune ea. Dar au fost țări unde Alford nu s-a simți confortabil călătorind singură, ca femeie. „Ca să fiu sinceră, nu-mi permiteam să stau mai multe săptămâni în fiecare țară/ Cel mai puțin am stat două-trei zile într-o țară. Sudanul de Sud. Somalia, Mali, Ciad și Papua Noua Guinee sunt țări unde nu am stat prea mult pentru că nu beneficiam de prea multă siguranță. Mi-ar plăcea să mă întorc și explorez mai mult din ele într-o zi“, spune ea. „Am senzația câteodată că abia am săpat un pic la suprafață față de cât de mult este de văzut“.

Așa că ce urmează? „Acum scriu o carte despre experiențele mele din fiecare țară și despre lecțiile pe care le-am învățat. O am și câteva prelegeri publice – chiar și TEDx. După ce voi termina cartea o să-mi acord câteva luni pentru a-mi hrăni sănătatea mentală și fizică și să facă planuri de viitor“.

În Tunisia.

Lecțiile lui Lexie

Alford spune că nu știe care este cel mai măreț lucru pe care l-a luat la pachet de pe unde a fost. „Îmi va lua foarte mult să despachetez“, spune ea. Dar sunt unele lecții pe care le-a învățat cât a călătorit prin lume. Iată care sunt sfaturile ei – indiferent că sunteți într-o călătorie în jurul lumii sau doar vreți să mergeți într-o vacanță nemaipomenită.

1. Orice este posibil.
2. Nu cheltuiți bani pe lucruri de care nu aveți nevoie – economisiți cât puteți de mult, mutați-vă chiar înapoi cu părinții dacă e nevoie. Trebuie să faceți sacrificii pentru a călătorii în lume, dacă chiar este cu adevărat important pentru voi.
3. Cu siguranță este mai mult bine decât rău în lume.
4. Nu termini niciodată locurile frumoase de explorat.
5. Fiecare țară este accesibilă și sunt foarte multe lucruri pe care le putem învăța din fiecare.
6. De câte ori mă deconectez de la WiFi, mă conectez cu adevărat la tot ce se întâmplă în jurul meu, ceea ce se întâmplă foarte rar în zilele astea.
7. Sfatul meu pentru tinerii care vor să facă asta: Crede că poți să faci orice îți pui în minte. Dacă primul loc în opțiunile tale sunt călătoriile, nu este decât o chestiune de timp până când vei reuși să pleci în ele.

Citește și:

În timp ce dorința de a iubi și de a fi iubit este un astfel de fir obișnuit, mai este un alean care rămâne prezent pentru totdeauna în inimile noastre: dorința de a cunoaște și de a fi cunoscut.

De la o vârstă fragedă, căutăm să știm și să fim cunoscuți. Această dorință este legată de dorința și mai adâncă de ne cunoaște și înțelege pe noi înșine. Petrecem ani din timpul nostru prețios în căutarea oamenilor, experiențelor, cuvintelor și frazelor care să ne ajute în această călătorie pe distanță lungă de auto-descoperire. Mergem spre cele mai înalte vârfuri de munte, ne parașutăm din avioane și călătorim spre cele mai îndepărtate colțuri de lume pentru a obține indicii despre noi înșine. Ne uităm la filme și ne raportăm la personaje care au calități similare cu ale noastre.

Navigăm pe Internet și căutăm pe tot fel de platforme online teste, răspunsuri despre personalitatea noastră, totul într-un efort de a ne înțelege mai bine natura noastră adevărată. Aceste teste și autoevaluări nu face decât să reușească să ne grupeze într-un sau mai multe categorii: cu toate acestea, ne revizuim rezultatele cu intenția de a ne ușura căutarea de a defini cine suntem.

De ce căutăm ca ce e în afară să ne definească pe interior? De ce căutăm definițiile celorlalți pentru ceea ce suntem și adoptăm așa ușor cuvintele și frazele ca fiind un adevăr?

Iată 5 etichete, cuvinte sau fraze despre care este posibil să ți se fi spus în trecut și acceptate ca adevăr. Ele necesită putere, înțelepciune și conștiință de sine pentru a le sparge, dar nu ești singură în asta. Cu puțină dragoste, generozitate și o minte deschisă, te poți bucura din plin de frumusețea vieții care ți-a fost dată.

Eticheta nr.1: „ciudată sau diferită“ în „inovativă și interesantă“

Sparge tiparul și bucură-te de creativitatea și unicitatea ta. Încearcă să te vezi ca fiind inovativă și interesantă! Exprimă-ți gândurile și arta celorlalți în moduri noi și neașteptate care inspiră gânduri și acțiune.

Eticheta nr.2: „Încrezută“ în „empatică“

C.S.Lewis a spus la un moment dat „adevărata smerenie nu înseamnă să te cu inferioritate la tine, ci să te gândești mai puțin la tine“. Permite-i acestui citat simplu să influențeze modul în care-i ajuți pe ceilalți și în care vezi lumea.

Eticheta nr.3: „prea înfumurată“ în „orientată spre acțiune“

Nu trebuie doar să dăm din gură. Împreună, putem avea un impact definitiv asupra lumii descoperind ce ne face inima să vibreze. Apoi, răspunde prin descoperirea modurilor în care poți vindeca durerea prin acțiunile tale.

Eticheta nr.4: „Percefcționistă“ în „își asumă riscul învățând din greșeli“

Am auzit spunându-se „străduiește-te să obții progresul nu perfecțiunea“. Perfecțiunea este supraestimată și ne jefuiește de frumusețea care este descoperită numai când facem greșeli și învățăm din ele. Mergi înainte,  asumă-ți riscuri și învață din inevitabilele greșeli din viață. Lumea are nevoie de mai multe femei care doresc să-și împărătșească lecțiile prin care s-au dezvoltat cu femeile care se află la numai câțiva pași în urmă.

Eticheta nr.5: „nesigură“ în „acceptarea eului“

Cu toții ne luptăm  cu nesiguranța în unele aspecte ale vieții noastre. Fie că este vorba despre vorbitul în public, finanțe, calități fizice sau avansare în carieră, aceste nesiguranțe pot săpa adânc. În loc să medităm la nesiguranțele noastre, haideți să petrecem mai mult din timpul nostru valoros concentrându-ne pe puterile noastre și ce putem face bine. Împreună, putem conduce lumea  îmbrățișând cu totul calitățile și talentele care ne fac unice.

Actrița australiană Toni Collette a spus la un moment dat „cu cât te cunoști mai bine, cu atât este mai bună relația ta cu restul lumii“. Cu cât începem să ne bucurăm de ceea ce facem bine, și continuăm să dezvoltăm aceste daruri și talente, cu atât mai bine putem avea un impact definitiv aspra acestei lumi. Începând de azi, învață să mergi înainte în ciuda nesiguranțelor și temerilor care te-au tras înapoi atât timp. Puterea și capacitățile pe care trebuie să le oferi acestei lumi depășesc numărul slăbiciunilor și nesiguranțelor cărora ar trebui să le faci față acum.

Există o forță în cuvintele noastre; ritmul cu care vorbim despre noi și cu noi însene poate avea un impact asupra auto-evaluării la bine și la rău. Decizia de a permite oricărei etichete să ne îngenuncheze până cîdem este a noastră. Așa că nu aștepta! Începe de azi, etichetele din trecutul tău nu trebuie să te mai influențeze. Învață că ți-a fost dat să realizezi lucruri frumoase și importante. Ți-a fost dat să-i inspiri pe alții să iubească, să-i împingi pe alții ca să reușească și să faci bine în lumea asta.

Ți-a fost dat să strălucești!

Text preluat din darlingmagazine.org

Citește și:

Neagu este prima jucătoare din lume care câştigă de patru ori acest titlu din partea federaţiei internaţionale.

„Vă mulțumesc din suflet pentru susținere! E o realizare incredibilă, nu doar pentru mine, ci și pentru handbalul românesc! Mulțumesc colegelor și antrenorilor. Ținând cont că vine într-un moment greu pentru mine, reprezintă o motivație suplimentară ca să-mi revin și să ne bucurăm de handbal împreună!“, a scris Cristina Neagu pe paginile sale de socializare.

După anii 2010, 2015 şi 2016, când a primit, de asemenea, cea mai înaltă distincţie individuală din partea IHF, Cristina Neagu este aleasă pentru a patra oară cea mai bună jucătoare a lumii, de această dată pentru anul 2018.

Aflată în recuperare, după ruptura de ligamente suferită în timpul Campionatului European din luna decembrie, Neagu a fost nominalizată la acest titlu pentru a cincea oară în carieră.

Alături de ea au mai fost nominalizate jucătoarele Ana Vyahireva (Rusia), Amandine Leynaud (Franţa), Stine Oftedal (Norvegia) şi Estelle Nze Minko (Franţa).

Cristina Neagu a primit distincţia similară şi din partea forului european de profil (EHF) pentru anul 2018, după ce a devenit golgeterul all-time al Campionatului European, cu 193 de goluri.

Dacă ne-am detaşa puţin câte puţin de problemele cotidiene, dacă pe cei din jur i-am percepe ca pe nişte personaje pozitive din poveşti: zâne, prinţi, spiriduşi sau Feţi Frumoşi, cred că am reuşi să ne transpunem într-o lume de basm. Viaţa ar căpăta un nou sens, lumea ar fi mult mai bună iar natura s- ar transorma într- un tărâm de vis. Am trăi într-o lume de basm şi plină de culoare.  Frica, temerile, grijile, tristeţea ar dispărea din  lumea asta, pentru că aşa cum ştim,  poveştile au finaluri fericite, indiferent prin ce situaţii trec la un moment dat personajele lor.

Lumea aceasta perfectă nu ar mai avea nevoie de maşini, tramvaie, trenuri sau avioane. Ne-am deplasa uşor ca şi cum am pluti pe un nor pretutindeni în lung şi în lat. Măreţia naturii ne-ar pune la dispoziţie tot necesarul de care avem nevoie.

Fără tic-tac-ul ceasului care ne măsoară timpul, lumea s-ar opri în loc. Zilele ar fi infinite şi nopţile mai scurte dar pline de magia stelelor căzătoare. O lume plină de zâmbete sincere şi lipsită de grija a tot ce am creat în viaţa noastră reală. Ce poate fi mai minunat decât o oază de lumină, linişte şi pace nesfârşită? Puterea schimbării  stă în fiecare dintre noi, simplitatea lucrurilor desăvârşeşte frumuseţea lumii.

Am învăţa să descoperim lucruri noi care să ne aducă bucurie şi linişte în suflet şi uşor, uşor am şti cum să discernem binele de rău precum se alege grâul de neghină. Soarele ar străluci mereu pentru  noi toţi,  iar fiecare zi ar fi o sărbătoare. Teama de singurătate ar dispărea pentru că în fiecare dintre noi am descoperi că există o uşă ce poate fi deschisă oricând cu un singur gest de iubire şi afecţiune manifestat, atât faţă de noi înşine cât şi de tot ce ne înconjoară. Bariera apărării faţă de tot ce reprezintă răul ar deveni inexistentă pentru că aici, în lumea noastră de basm,  răul nu există şi chiar şi atunci când reuşeşte să răzbată, va dispărea odată cu lumina nesfârşită ce vine din interior. Fiecare dintre noi am şti care ne este menirea şi am pune câte o piatră la temelia acestei noi vieţi care ne va ajuta să ne redescoperim cine suntem cu adevărat.  Regulile impuse, interdicţia de a ne manifesta aşa cum simţim, temerile nejustificate că ceea ce facem nu e bine şi că sigur ajungem la un eşec, panica faţă de necunoscut,  monotonia şi rutina în a cărei capcană stăm de bună voie captivi, masca sub care stăm ascunşi, o mască a condamnării la o viaţă tristă, refuzul permanent de a trage cortina peste capitolul încheiat şi de a continua să jucăm într-o  nouă piesă cu lecţii de viaţă, toate vor dispărea sub mirajul acestei lumi perfecte. Aici chiar şi lacrimile fierbinţi ar fi doar de bucurie. Important este să nu încetăm să credem în noi înşine şi să lăsăm loc mereu schimbărilor. Teama cunoaşterii de sine este piedica în a transforma lumea reală într-o lume de basm.

„Oamenilor nu le este teamă de întunericul din ei, ci mai degrabă de lumina din ei.” (Nelson Mandela)