Acesta este anul în care mă voi îndrăgosti de tot ceea ce știu dintotdeauna. Mă voi îndrăgosti de părți din mine pe care lea-m adunat în toți acești ani. Le voi aranja într-un anumit model, sau poate fără model, și mă voi îndrăgosti de neuniformitatea lor.

Acesta este anul în care mă voi îndrăgosti de întunericul pe care obișnuiam să-l îndes în golurile din viața mea. Mă voi îndrăgosti de zdrobire și de părțile pe care lea-m vindecat de-a lungul timpului. Mă voi holba la întunecime până când se vor naște stelele.

Acesta este anul în care mă voi îndrăgosti de simplitatea momentului fără să romanțez ceea ce urmează. Mă voi îndrăgosti de prezent și  voi învăța să mă mulțumesc cu el. Voi vedea frumusețea din secunda în care trăiesc fără să visez cu ochii deschiși la ceva mai mult.

Anul acesta mă voi îndrăgosti. O simt cu toată inima. Este anul în care voi afla cum este să iubești să fii iubit. O știu pur și simplu. O simt cu tot sufletul.

Acesta este anul în care mă voi îndrăgosti și plănuiesc să o fac încet, cu fiecare zi, cu grijă. În fiecare dimineață voi zâmbi la chipul vulnerabil pe care îl voi întâlni în oglindă. Îi voi scrie scrisori de dragoste, o voi ierta pentru dățile când am crezut că nu e suficientă.

Acesta este anul în care mă voi îndrăgosti de temerile și îndoielile care mi-au aglomerat inima. Voi invita durerea la cinp și voi dormi fix lângă egoul meu. Îmi voi lua în brațe indeciziile și îmi voi săruta cinismul pe obraz înainte să mă duc la culcare. Mă voi împrieteni cu acea parte din mine care prea mult timp mi-a spus că nu valorez nimic.

Acesta este anul în care mă voi îndrăgosti de lumea pe care am creat-o. Mă voi îndrăgosti de Universul care m-a ridicat când cădeam. Mă voi îndrăgosti nebunește, profund de fundația pe care am construit-o din lacrimi, sudoare și speranță.

Acesta este anul în care mă voi îndrăgosti. O simt cu toată inima. Este anul în care voi înțelege adevărata iubire prin conștientizarea faptului că întotdeauna a fost cu mine. O știu pur și simplu. O simt cu tot sufletul.

Acesta este anul în care voi profita de mari ocazii, mă voi deschide pentru povești de dragoste și voi lăsa viața să se dezvăluie în felul în care povestea mea mereu ar fi trebuit spusă așa. Acesta este anul  în care voi spune „da” de mai multe ori atunci când voi avea fluturi în stomac sau mă înfioară și o voi zice „nu” în fața a ceea ce mă va face să o iau la goană. Este anul în care îmi voi permite să fiu eu.

Acesta este anul când nu voi ignora momentele când sunt obosită sau singură. Este anul când voi fi sinceră cu mine, voi cere ajutor și nu mă voi scuza pentru că sunt eu. Este anul când voi face mai puțin făcând mai mult din ceea ce mereu mi-am dorit să fac. Acesta este anul în care mă voi îndrăgosti. Vrei șu tu să te îndrăgostești?

Acesta este anul în care mă voi îndrăgosti de mine, iar și iar. Știu că nu va fi ușor, și știu că în unele zile nu voi simți pur și simplu că sunt de iubit. Dar promit să încerc, iar și iar. Voi investi în mine și voi avea grijă de timpul meu. Îmi voi revendica visele despre care știu că sunt ale mele.

Dar nu mă voi grăbi. La fel ca în cazul celor mai frumoase povești de dragoste, vreau să o iau pas cu pas. Vreau să ajung să cunosc părțile acelea pe care le ignoram și să construiesc piesele care merită să strălucească puțin mai mult. Mă voi odihni atunci când voi epuizată și o voi zbughi când ușile se vor deschide. Voi avea încerdere, voi lăsa și voi prețui fiecare secundă.

Acesta este anul în care mă voi îndrăgosti de mine – cu fiecare margine ascuțită și speranță deșartă. Este anul în care înfloresc. Anul în care scot la iveală adevărul meu. Anul în care mă ridic. Anul în care mă voi dezvolta. Acesta este anul în care devin ceea ce sunt prin alegerea pur și simplu de a iubi ceea ce sunt deja.

Te iubesc deja. Chiar te iubesc.

Un text de Sonia Teodorescu

Citește și:

Puterea pe care am găsit-o în fața depresiei

Cum am învățat să separ ceea ce sunt de ceea ce fac

Să ierți pe cineva căruia nu-i pare rău e cel mai greu lucru

Tu te numeri printre aceste zodii?

La sfârșitul lui 2018 una dintre imaginile care făcea înconjurul acestei lumi era aceea a unui grup cântând la înmormântarea în kibbutz a lui Amos Oz, creator și luptător, despre care acum vorbesc cel mai bine, desigur, cărțile sale, multele sale cărți publicate într-o jumătate de secol de scris, căci scrisul a intrat devreme în viața lui, imediat după copilăria în care și-ar fi dorit, a povestit el însuși mai târziu, să fie o carte, nu om, căci o carte are mai multe șanse să supraviețuiască furiei umane. Dincolo de necrologuri, evocări și elogii, poate că dispariția este, înainte de toate, prilejul unei revizitări. A unei incursiuni într-o creație care își răsplătește generos cititorii. Ei sunt mulți, fără îndoială, și fără Nobelul neprimit, care nu l-a preocupat niciodată pe Amos Oz. Și pe bună dreptate. O revizitare a cărților lui, cele mai importante traduse în seria de autor pe care i-a dedicat-o Editura Humanitas Fiction, nu poate fi decât o experiență binevenită pentru oricare cititor, orice ar căuta el într-o carte. Cei care vor porni în această călătorie – fie că destinația e nouă, fie că e vorba despre o întoarcere –, ar putea găsi, pe scurt spus și într-o dezordine personală, câteva drumuri de explorat.

1.Un Ierusalim iubit, dar nemilos. „Ierusalimul are un fel al său de a-i dezamăgi și tulbura pe cuceritori și vizitatori deopotrivă. Contrastul dintre orașul material și cel spiritual este atât de dureros, încât o sută de pacienți pe an sunt trimiți în azilul orașului, suferind de Sindromul Ierusalimului, o nebunie dată de anticipație, dezamăgire și deziluzie. Dar Sindromul Ierusalimului este și politic: Ierusalimul este o sfidare a rațiunii, a politicii pragmatice și strategiei, existând într-un tărâm al pasiunilor mistuitoare și emoțiilor nestăpânite, opac la rațiune”, scrie istoricul cunoscutul istoric Simon Sebag Montefiore în prefața volumului său „Ierusalim. Biografia unui oraș”, apărut la noi în 2012. Astfel și în multe alte feluri este orașul din viața lui Amos Oz și din ficțiunea lui. Un Ierusalim-palimpsest, de care nu te saturi și care se strecoară peste tot. Este Ierusalimul din copilăria autorului, din vremea formării statului Israel, unde băiatul unui cuplu de intelectuali evrei sosiți de la Odessa, cu rădăcini din care se pot naște romane adevărate, trăiește într-o casă plină de cărți și știe că e ideal să cumperi… gladiole când mergi în vizită (că sunt… scumpe). În Ierusalimul acesta se citește, se scrie și se discută mult despre cărți. Dar se dezlănțuie și multe furii. Este un Ierusalim fellinian, nicidecum bergmanian, cum amuzat a repatat-o scriitor în interviuri, căci oamenii clevetesc enorm. Este și Ierusalimul din romanul „Iuda”, cu casa veche dintr-o margine de oraș, unde un intelectual excentric, și el cinematografic, își găsește un fel de tânăr discipol. Este și Ierusalimul nepăsător din „Cutia neagră”, romanul de forță din 1987, care desenează cu precizie chipul iubirii. Și Ierusalimul din care micul Amos și-a dorit cu furie să plece după sinuciderea mamei, așa cum aflăm din „Poveste despre dragoste și întuneric”.

2.Un portret neterminat, nesfârșit, al iubirii. Începe și nu se termină niciodată în opera de ficțiune a lui Amos Oz. E trasat cu delicatețe, cruzime și umor, o combinație neverosimilă, ca la marii autori. Simțul tragicului, care îl însoțește tot timpul pe scriitor (nemilos cu propriile cărți, pe care le rescria înainte de a le publica de numărate ori, mărturisind că o zi în care scrie o jumătate de pagină bună e o zi mai mult decât bună) și în toate felurile, apare uneori luminat de un superior simț al comicului și niciodată nu lipsește din literatura lui. Într-un fel, Amos Oz reabilitează ceea ce se cheamă roman de dragoste, care a pierdut mult în secolul XX, atât de mult, încât și-a făcut loc întrebarea: Cum se mai poate scrie roman de dragoste azi? Ei bine, ca Amos Oz. Citiți „Cutia neagră”! Este în mod cert unul dintre cele mai bune romane de dragoste ale vremii noastre. Altfel, pe lângă dragostea dintre un bărbat și o femeie, o să găsiți în cărțile scriitorului israelian multe alte forme ale ei: dragostea dintre un discipol și un maestru, dragostea dintre un om și o țară, dragostea dintre un artist și arta lui, dragostea dintre un credincios și Dumnezeul lui, dragostea dintre un ucigaș și o armă.

Citește continuarea pe yorick.ro