Cunoscute dintotdeauna ca embleme ale haute couture, Louis Vuitton, Burberry și Chanel sunt celebrate de cunoscătorii în domeniul modei care definind stilul în privința genților, rochiilor și pantofilor.

Acum pun „mușchii” la treabă și își oferă expertiza pentru producerea la haine de protecție pentru cei din prima linie de luptă cu coronavirusul, care a infectat mai mult de 1,9 milioane de oameni și a ucis cel puțin 119.000 în întreaga lume, potrivit Universității Johns Hopkins, citată de CNN.

Răspândirea rapidă a virusului încă din luna decembrue a determinat o cerere imensă la nivel mondial pentru elemente de protecție, precum măștile, mănușile și halatele.

Rerezentanții brandului francez Louis Vuitton spun că este vorba despre o alăturare într-un efort la nivel mondial pentru a asigura mai multe echipamente pentru cei din sistemul medical. Compania, prin intermediul Instagram, spune că a reorientat activitatea unor centre din Franța pentru „a produce sute de mii de măști nechirurgicale” pentru cei din sistemul medical. Prin această inițiativă vom dona echipamente atât de dorite de cei din prima linie a frontului. Mulțumim miilor de artizani care s-au oferit voluntari pentru a crea aceste măști, așa cum fiecare își face datoria în această pandemie”, spun reprezentanții companiei.

Halep ne îndeamnă să urmăm recomandările autorităților, contribuind astfel la rezolvarea situației de criză în care se află țara noastră din cauza răspândirii cu noul coronavirus.

„Din pacate, traversam cu totii o perioada foarte grea, cu incercari noi pe care cu greu le-am fi putut imagina in urma cu cateva luni. Este pe de alta parte si ocazia perfecta sa aratam ca stim sa fim solidari si responsabili cu vietile noastre si ale celor din jurul nostru. In timp ce noi stam acasa, medicii si personalul medical fac eforturi uriase sa trateze si sa salveze fiecare viata expunandu-se personal pentru binele general. Haideti sa urmam cu strictete indicatiile transmise de autoritati si sa contribuim astfel, fiecare dintre noi, la rezolvarea acestei probleme de natura sa ne afecteze dramatic cursul normal al vietii. Am decis sa donez o suma de bani pentru achizitionarea echipamentelor si materialelor necesare in asemenea situatii, suma ce va fi directionata imediat catre autoritatile medicale din Bucuresti si Constanta. Incurajez pe toti cei care pot sa sprijine sa contribuie si ei la eforturile comune de combatere a acestui virus. Intre timp, sa avem cu totii grija de noi, sa fim responsabili si pozitivi! Sa ne ajute Dumnezeu!”

În noaptea de sâmbătă spre duminică, România va trece la ora de iarnă 2018. Așadar, ora 4 va deveni ora 3, iar ziua de duminică, 28 octombrie, va fi cea mai lungă din an. Toate aceste schimbări își pot pune amprenta asupra organismului nostru.

Ce spun medicii despre trecerea la ora de iarnă

Medicii spun că avem nevoie de aproximativ o săptămână, două, pentru a ne adapta la ora de iarnă. Schimbarea orei poate aduce stări de oboseală, nervozitate și chiar depresie, avertizează specialiștii. „Atenţie mare în cazul persoanelor cu afecţiuni cardiovasculare, pentru că se secretă în exces hormonii de stres, care pot creşte tensiunea şi pot precipita criză cardiacă sau un accident vascular”, explică Ruxandra Constantina, medic de familie.

Pe lângă modificările somnului, ne putem confrunta cu astenie, vertij, irascibilitate, anxietate, tulburări de concetrare, cefalee sau modificare apetitului. Medicii au şi sfaturi care ne vor ajuta să ne adaptăm mai repede. „Să nu ne lăsăm aşa mult influenţaţi psihic de această schimbare, să facem în continuare plimbări în aer liber, alimentaţie bazată pe multe verdeţuri”, precizează Ruxandra Constantina, medic de familie pentru Digi 24.

De ce se trece la ora de iarnă

Din 1932 România trece, în ultima duminică din octombrie, la ora de iarnă. Deşi motivaţia iniţială – aceea de a face economie de resurse – a dispărut în epoca modernă, peste 70 de state nu au renunţat încă la schimbarea orei. În perioada orei de iarnă, diferenţa dintre ora oficială a României şi Timpul Universal (GMT) va fi de două ore (față de trei ore când e ora de vară). România se află în fusul orar 2, iar Timpul Legal Român se aplică din ultima duminică a lunii octombrie până în ultima duminică a lunii martie, când România trece la ora de vară, iar diferenţa faţă de UTC este de trei ore.

România ar putea renunța, începând cu 2019…

Comisia Europeană a propus, anul acesta, renunţarea la schimbarea sezonieră a orei în Europa în 2019, oferind statelor membre libertatea de a decide o dată pentru totdeauna dacă doresc să aplice în mod permanent ora de vară sau de iarnă. Așadar, România va trebui să decidă anul viitor dacă va rămâne la ora de iarnă 2018 sau vom face din nou trecerea la ora de vară, urmând ca aceasta să fie ultima schimbare de acest fel.

„Omul are nevoie de un vis, ca să suporte realitatea.“ – Freud

Pentru că într-un sistem medical bolnav, secat de nevoi și de neputință, doi medici din Buziaș, doamna Margit Șerban și soțul său, salvează vieți și alină durere acolo unde alții au dat greș. Plecând de la o tragedie prin care niciun părinte nu ar trebui să treacă într-o viață, soții Margit și Viorel Șerban au construit ceva de la zero. Un ceva pentru care mii de oameni le sunt recunoscători pe viață.

Dar așa se întâmplă de multe ori în viață: dintr-o tragedie se nasc cele mai importante realizări. „Acest lucru nu s-ar fi întâmplat, soția mea și cu mine am fi rămas niște oameni obișnuiți, niște medici care nu ne-am fi angajat la așa ceva, dar am crezut că avem o datorie“, povestește Viorel Șerban, profesor doctor diabetolog.

Drama fiecărei mame le amintește de drama lor

15 ani s-au chinuit soții Șerban să aibă un copil. Iar când toate speranțele dispăruseră, a apărut Cristian. Nu avea decât șase luni și jumătate când a văzut lumina zilei. Cântărea puțin peste un kilogram și era puțin mai mare decât o palmă. A urmat o lungă luptă pentru viață, dar a crescut și s-a dezvoltat într-un băiețel sănătos.

A urmat tragedia care i-a făcut pe cei doi părinți să se întrebe de multe ori dacă mai merită să mai facă ceva, dacă merită să mai trăiască. Pe când avea doar 11 ani, copilul s-a înecat în râul Timiș. De atunci, drama fiecărei mame le amintește de drama lor. Despre povara lor știe puțină lume, o povară care le-a spart sufletul în mii de bucăți, părinți care duc cu ei cea mai mare durere a unui om, aceea de a supraviețui copilului lor. Vorbesc puțin și rar despre această tragedie, pentru că orice cuvânt îi întoarce în timp în urmă cu 26 de ani, când s-a întâmplat nenorocirea.

„După aproape două luni de jale de nedescris a trebuit să mă întorc la serviciu și credeam că nu o să mă mai pot întoarce și să văd copii și să văd suferință. Din prima mea zi mi-am dat însă seama că locul meu este acolo și că trebuie să mă străduiesc și să feresc alte mame să ajungă în situația mea“, povestește medicul Margit Șerban.

„Cu toate relele imaginabile omul se poate obișnui. Chiar și cu gândul propriei morți. Însă cu pierderea copilului, niciodată. Căci, odată cu asta, își poate pierde speranța, iar viitorul rămâne fără rost.“
„Loc de trăit, loc de murit“ – Viorel Șerban

Spital construit de la zero

Anul 1991. Anul tragediei. Anul în care medicul Viorel Șerban a scris prima carte: „Dincolo de lacrimi“. Anul în care soții Șerban se hotărăsc să facă ceva, să răsplătească într-un fel fericirea pe care fiul lor le-a dat-o în scurta sa viață, pierdută atât de repede. Și așa, din tragedia lor s-a născut la Buziaș Centrul de recuperare și evaluare „Cristian Șerban“, unde mii de copii și tineri bolnavi de diabet și hemofilie își găsesc tratament și alinare. Centrul a fost construit între anii 1992 şi 1997. Este unic în România și în Europa de Est și a fost construit cu 80% din capital venit din străinătate.

„Am hotărât să facem o clinică, să facem ceva pentru copii. Modest, pentru că nu aveam bani. Ceva de genul 10 locuri într-o vilă la Buziaș, pe care să o reamenajăm și să aducem acolo copii cu boli la care noi ne pricepem. Eu la diabet, soția mea la hemofilie. Ne-a ieșit până la urmă, cu ajutorul străinilor, un spital foarte mare. Știam ce defavorizate sunt aceste categorii de copii și tineri cu diabet zaharat și cu hemofilie abia ieșiți din comunism. Aveam un prieten foarte bun la Buziaș, un arhitect, un prieten mai în vârstă decât mine, care m-a ajutat foarte mult la alegerea locului. Am mers să închiriem o vilă, dar toate vilele aveau igrasie. Și nu se putea face nimic. Dar mi-a sugerat un loc bun în Buziaș unde puteam să construim. Dar cu ce, că aveam doar 1.000 de mărci? Am văzut locul, am fost la primărie să-l obținem cu chirie. După niște discuții prelungite, ni l-au dat. Am pornit de la 7.000 de metri pătrați și apoi ne-am extins. Am reușit să-l cumpărăm. Am umblat zilnic la zeci de fabrici, la directori după ceva bani. Am strâns puțin. Până la urmă am reușit cu donații din străinătate încet-încet, pentru că în primul rând motivația trebuie să fie de neoprit. Și ne-am zis atunci: vom face acest spital. N-am cedat nici măcar o clipă. Începutul este întotdeauna greu, dar dacă nu cedezi în prima parte, când greutățile sunt cele mai mari, ai șanse să reușești“, povestește medicul Șerban.

În anul 2006 spitalul a fost introdus în circuitul public, pentru ca toți tinerii și copiii care suferă de diabet și hemofilie și au nevoie de tratament să-l primească gratuit. Un lucru foarte important, pentru că majoritatea nu-și permit să plătească tratamentul. „Avem foarte mulți pacienți pentru că ideea s-a dovedit a fi foarte bună“, spune Viorel Șerban. Fiecare copil salvat de la moarte le-a dat puterea să meargă mai departe. Astfel, au trăit drama fiecărui părinte și au trăit bucuria prin fiecare suflet de copil salvat.

Renăscut din propria cenușă

Luna mai 2012. Un nou hop de trecut pentru soții Șerban. Un incendiu puternic distruge o parte din clădire și din aparatură, iar copiii și tinerii care se tratau în centru se trezesc într-o situație dramatică. Au fost mistuite de flăcări, printre altele, mai multe saloane, bucătăria și sala de mese. Din cauza incendiului, numărul pacienților care mai puteau fi tratați s-a înjumătățit, astfel că zeci de pacienți nu și-au mai putut primi îngrijirile de care aveau nevoie. A fost nevoie de 350.000 euro și de ajutorul a numeroși oameni pentru a repune în funcțiune, în numai câteva luni, întreg centrul, funcțional 100%.

Pe 19 octombrie același an, zâmbetul a revenit pe chipul pacienților care au primit vestea cea bună: centrul se redeschide și va funcționa în întregime. Foști pacienți, dar și oameni care au aflat ce s-a întâmplat, au donat bani pentru reparații. S-au strâns 450.000 euro care au fost toți investiți în refacerea centrului și din care s-a plătit o datorie de 100.000 de lei care trebuia restituită.

Cine este Margit Șerban

Profesorul doctor Margit Șerban este șeful Centrului de Transplant Medular din Timișoara și medicul care a făcut primul transplant de măduvă osoasă la copil în România, în anul 2001. Acel copil trăiește și astăzi. Au urmat apoi sute de astfel de operații. Cu fonduri primite din străinătate, a pus bazele unei clinici de oncopediatrie, unde a făcut performanță și nici nu i-a trecut vreodată prin minte să accepte ofertele generoase de a munci în străinătate. „A reuși înseamnă întotdeauna să încerci, să începi și să lupți“, își spune de cele mai multe ori. Mărturiseşte că are reţineri să rostească în faţa pacienţilor săi cuvinte precum cancer, leucemie sau moarte. Şi-a pus însă viaţa întreagă în slujba luptei pentru a-i ajuta pe cât mai mulţi copii bolnavi de cancer să învingă boala. Profesorul universitar Margit Şerban crede că viaţa însăşi este o luptă, până la sfârşit.

Cine este Viorel Șerban

Prof. dr Viorel Șerban este un renumit diabetolog, cu specializare în diabet pediatric. A tămăduit mii de oameni, ca medic primar diabetolog și șef al Clinicii de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice din Timișoara, și a instruit mii de studenți, ca dascăl de medicină internă și diabet, nutriție și boli metabolice la Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș“ din Timișoara. A lăsat peste 20 de volume despre științele medicale și sute de articole și studii. A scris și trei cărți de beletristică inspirate din realitate.