Deşi e conectată la tot ce e nou, actrița Aida Economu mărturiseşte la Oamenii Dimineții la Digi 24că se împacă greu cu vremurile pe care le trăim, pentru că reperele ei sunt în literatura şi cinematografia de altădată.

O voce care ne reamintește cum ar trebui de fapt să privim lucrurile, ne trezește la realitate și ne prezintă una dintre problemele cu care doamnele și domnișoarele de astăzi se confruntă. Aida Economu, un exemplu care vine să ne demonstreze că frumusețea stă în ochii celui care privește, iar standardele impuse de societate nu fac decât să altereze ceea ce fiecare dintre noi are mai de preț, unicitatea.

Trăim într-o societate în care idealul frumuseții a fost și va fi în continuare umbrit de o serie de criterii. Astăzi, femeile aleargă după perfecțiunea impusă de vocile inflente ale revistelor de modă, ale influencerilor sau ale celor care cred că frumusețea se dobândește, se construiește din silicon, acid hialuronic sau ore întregi în saloanele de înfrumusețare.

Are 34 de ani, are fire albe, riduri și își arată vârsta natural, fără ascunzișuri, fără secrete. Nu crede în egalitatea dintre sexe, însă consideră că femeile au alte arme de putere decât bărbații, iar cea mai importantă dintre acestea este feminitatea.

Cum se împacă cu vremurile?

„Greu. Cumva nu mă simt la locul meu și nu dintr-o chestie de superioritate, sau pentru că m-aș simți mai specială. Reperele mele s-au instalat în altă părți. Am copilărit pe litoral. La vremea aceea, ospătarii erau numai bărbați, îmbrăcați la cămașă cu papion. Femeile, seara, erau toate în rochii. Bărbații erau extrem de eleganți. Existau diseuse la fiecare terasă. Cumva, lucrurile astea și-au pus amprenta asupra mea.

(…) Știi cum e cu nostalgia asta? Eu am nostalgia unor lucruri pe care nici măcar nu le-am trăit neapărat. Am și o nostalgie a lucrurilor pe care le-am trăit, firește, dar majoritatea sunt lucruri pe care eu doar le-am lecturat, pe care doar le-am văzut în filme, dar în care mă regăsesc foarte tare.

Camera 409 cu vedere la mare

Așa și-a petrecut Aida întreaga copilările. De dimineața până seara pe plajă sau ajutându-și părinții care aveau o cârciumă pe litoral, undeva în Eforie.

„Părinții mei sunt cârciumari, și pe lângă cârciuma pe care o au, când eu eram mică administrau un bar, pe cel de la hotel Ancora din Eforie, care acum nu mai există. Și verile le locuiam acolo, până pe la 14 ani, la camera 409, la etajul 4, cu vedere spre mare. Eram de dimineața până seara pe plajă și îi mai ajutam pe ai mei la cârciumă: mai împachetam niște șervețele, mai spălam vase, mai debarasam. Cred că cine sunt astăzi are legătură cu ce am văzut atunci, cu ce s-a întâmplat atunci și cu reperele din acea vreme. ”

Crede foarte mult în iubire

Tot aici a descoperit și dragostea. Veșnic amorezată și dornică să împartă iubirea oamenilor din jurul ei, Aida povestește râzând cât de importantă este iubirea și cât de sănătos este să vrei să o dăruiești celor dragi.

„Am fost o persoană care s-a îndrăgostit foarte des de-a lungul vieții (râde) și cred că e sănătos, cred în iubire foarte tare. Prima dată m-am îndrăgostit când aveam vreo 5-6 ani de un prieten de-a lui taică-miu, conflicte oedipiene cât cuprinde (râde). Da, acela era mediul în care am crescut”, a mai spus aceasta.

Tot mediul a ajutat-o să-și descopere și să devolte latura artistică. Trăind într-un univers al spectacolului, Aida a încercat pentru început baletul, apoi a dat la teatru.

Debut neașteptat

La început de drum, Aida a avut norocul de a juca un rol figurativ în pelicula „Eu când vreau să fluier, fluier”, un film regizat de Florin Șerban, care a fost apreciat la nivel internațional. Cu toate acestea, în ciuda celor cinci secunde de apariție în film, Aida a devenit rapid cunoscută pentru interpretarea sa, reușind să devină din ce în ce mai vizibilă.

„Debutul meu în cinematografie, în anul I de facultate – Doamne, m-au luat și cu mașina de acasă! – (râde), a fost poezie. Am apărut cinci secunde în film, un film premiat la Berlin, „Eu când vreau să fluier, fluier”. Am făcut figurație specială acolo și este amuzant cum unii jurnaliști care scriu astăzi despre mine, pentru simplul fapt că apar într-un serial la TV, <<O știți, a făcut un rol magistral în „Eu când vreau să fluier, fluier”>> și am zis <<Stop! Nici despre Ada Condeescu nu s-a scris așa!>>”, a mai spus Aida.

Munca, sacrificiul, determinarea și dragostea pentru ceea ce face acestea sunt fundamentul carierei Adei Economu. Crede cu tărie că atunci când iubești ceea ce faci poți excela și poți deveni exemplu pentru cei din jurul tău. Cu toate acestea nu își dorește popularitatea, menționând că între titulatura de actriță și vedetă este o linie destul de fină, pe care nu ar vrea să o depășească, tocmai din cauza standardelor societății.

„Sunt extrem de îndrăgostită de ceea ce înseamnă cinematografie și acesta este motivul pentru care fac această meserie în continuare și nu m-am redirecționat către altceva, pentru că nu este o meserie ușoară, este o meserie destul de ingrată. Mă bucur că încă sunt percepută ca actrița din… și nu ca vedetă, și sper să rămână așa, pentru că vedeta implică un tip de comportament de societate, pe care eu nu sunt dispusă să-l am”, a mențonat actrița.

Dacă ai amintiri care îți sunt foarte dragi sufletului, atunci acesta este un dar. Înseamnă că trăiești profund și înconjurată de oameni buni. Momentele și amintirile sunt ceea ce formează viața noastră. De asemenea, avem nevoie să privim în urmă, din când în când, pentru a realiza cât de departe am ajuns, în ce domenii putem avansa și pentru a ne da seama ceea ce vrem să fim.

Dar este un pericol care stă în romanțarea trecutului, astfel încât putem rămâne blocate în el. Romanțarea trecutului ne poate face să ratăm ceea ce se petrece în prezent.

Ai avut perioade dificile, de suferință ori de confuzie când erai nerăbădătoare să te întorci înapoi în timp înainte ca acestea să apară? Poate înapoi în copilărie, când te simțeai în siguranță și nimic nu te speria. Poate înapoi la o relație în care ai fost sau într-o perioadă când spiritul tău era plin și înfloritor. Poate înapoi la momentul premergător unei decizii care a schimbat totul.

Deseori, povestim ceea ce s-a întâmplat în trecut în versiuni mai elaborate și idealizate ale adevărului. Romanțăm. Și când o facem, nu ne permitem șansa de a face comparații de era atunci și ce e acum. Și în loc de asta, ne blocăm – ne uităm înapoi la ce a fost, alimentând numai teama că viitorul nu se va compara niciodată cu trecutul.

Poate că dacă ne-am opri din a tânji pentru ceea ce a fost odată și ne-am concentra pe cunoașterea a ceea ce este pentru noi chiar după colț, atunci poate că am fi recunoscătoare pentru tot ceea ce avem azi. Urmează acest sfat despre cum să încetezi cu romanțarea asta și să rămâi comcentrată pe prezent.

Fii prezentă

Romanțarea trecutului ne orbește și nu mai vedem ceea ce este chiar sub nasul nostru. În loc să petrecem zile după zile privind înapoi, mai bine ne-am antrena mințile să rămână în prezent. Acest moment este tot ceea ce avem. Este tot ce avem garantat. Hai să nu mai pierdem un alt moment trăind în trecut când sunt atât de multe lucruri bune care se întâmplă în jurul nostru. Concentrează-te pe ziua de azi. Găsește un lucru pentru care să fii recunoscătoare în acest moment și gândește-te la asta când mintea este tentată să o ia pe drum, înapoi.

Îndreaptă-ți inima spre speranță

Dacă nu ești fericită cu momentul prezent, atunci ar fi bine să privește totul optimist, cu speranță. Pentru că mai sunt multe de spus în povestea ta. Să păstrezi un loc în inima ta pentru speranță este un efort care merită. Nu este ușor întotdeauna, dar întotdeauna merită efortul.

Când te surprinzi romanțând trecutul, încearcă în schimb să pui acea energie în visul tău care înfățișează modul în care vrei să arate viitorul tău. Cine vrei tu să fii ca persoană? Ce impact vrei să ai asupra celor din jur? Cu ce fel de oameni speri să te înconjori?

Fiind deseori catalogată ca o persoană romantică, am experiență în ceea ce privește romanțarea trecutului. Trecerea de la fixația pentru ceea ce a fost, la implicarea în prezent și păstrarea speranței pentru ceea ce urmează să vină, aduce libertate gândurilor tale și liniște în viața ta.

Un text de Miruna Popescu

Citește și:

De ce ar trebui să trăim momentul atunci când călătorim

Scrisoare către tânăra eu, cea de 25 de ani, care simte că nu merită respect

Despre cum să trăiești fără regrete