Când mi-a vorbit prima oară despre tine, Laurențiu Pleșa (directorul Teatrului pentru copii și tineret „Merlin“ din Timișoara) mi-a spus că ești sufletul teatrului și că toată lumea îți spune Cuța… Vine de la bunicuța? Sau…

Acum, da! Dar mi se spune Cuța din clasa a șasea, pentru că eram cea mai mică la alinierea de la ora de sport! Micuța! Rămas doar Cuța!

De câți ani ești în teatrul pentru copii din Timișoara?

Din 1967… dar după 20 de ani – operându-mă la corzile vocale și fiind nevoită să fac un repaus vocal – am plecat ca registrator medical la un spital din urbe! Și acolo a fost o perioadă frumoasă pentru că era (pentru mine) un nou rol. Nimic nu e greu, dacă o faci cu bucurie și credință! Și eu asta am făcut! Dacă pacientul/a era născut/ă exact în perioada internării, mă îmbrăcam într-un costum de cioară (pentru că era cel mai simplu: o șapcă cu doi ochi exoftalmici, cioc galben, bluză și pantaloni cu ceva ce imita penele, ciorapi galbeni, papuci de scenă negri). Eram o cioară care mergea în salonul sărbătoritului cu o lumânare înfiptă într-o prăjitură și îi croncăneam „La mulți ani!“

Un personaj pozitiv, deci… Într-un context mai puțin vesel…

Da, un personaj pozitiv! Viața noastră este teatru. Mereu!

Sunt peste 50 de ani de când ai început să lucrezi în animație, 50 de ani din cei 70 pe care tocmai i-a implinit teatrul din Timișoara, motiv pentru care îi spunem încă o dată „La mulți ani, Merlin!“ Ai jucat în zeci de spectacole, sute sau mii de reprezentații… nu doar pentru copii din Timișoara, ci și pentru copii din localități mai mici… din mediul rural… Nenumărate turnee… colaborări… Ce-ar fi de spus despre acest parcurs?

M-a format ca păpușar cea care a pornit Teatrul de păpuși din Timișoara – geniala Florica Teodoru, care știa ce și cum să ceară unui păpușar, dură și caldă, blândă și ironică, te obliga să exersezi, să cauți, să mânuiești în fața oglinzii, să găsești vocea păpușii, mersul pe diferite stări etc. Apoi, au venit tineri cu idei: Victor Cârcu – regizor, Krisztina Nagy – scenograf (de fapt terminase design) cu care am început să lucrez și datorită cărora nivelul teatrului de păpuși din Timișoara a crescut prin producții noi, stiluri de păpuși nefolosite până atunci, actori noi, tineri plini de elan și curiozitate… Multă muncă. Multe spectacole minunate. În animație evoluezi step by step cu fiecare spectacol, cu fiecare colaborare.

Am găsit, documentându-mă despre tine, un interviu pe care i l-ai acordat Ralucăi Tulbure, interviu în care menționezi definiția teatrului dată de un copil de trei-patru ani: „teatrul este unde merg duminica cu tata și unde vedem povești, cu păpuși și muzică“. Adorabil și foarte exact… Are forța și impactul lucrurilor simple. Pentru tine, după o viață de actor-păpușar, ce este teatrul?

Aș vrea să cred că este o sărbătoare și o bucurie și că oamenii – indiferent de vârstă – vin la teatru să vadă, să simtă, să se bucure, să se distreze, să relaționeze… Și dacă din toate acestea va rămâne ceva care îi va urmări în viață – o imagine, un sunet sau o melodie – poate se vor forma ca oameni mai buni, dispuși să treacă mai ușor peste problemele zilnice, să știe să se bucure de lucruri mărunte, să-și facă prieteni…

Ce trebuie să ai în primul rând pentru animație? Talent? Ambiție? Cum ai defini talentul?

Talentat este copilul când se joacă. Își construiește scenarii, își improvizează o linie melodică (deci are și muzică), mânuiește păpușile cu care se joacă! Tot acest talent îl pierdem prin viață –crescând, având obligații, uitând să ne jucăm – măcar cu propriii noștri copii. Un actor-păpușar talentat este un copil care se încăpățânează să se joace, să-și creeze emoții pe care să le transmită spre sală! Un inocent pur și curat, care-și lasă problemele zilnice acasă și care vine „la serviciu“ (serviciul lui fiind acela de a crea magie).

Citește continuarea pe amfiteatru.com

Citește și:

De aceea, compania a decis să creeze 17 noi păpuși, fiecare deciată unei femei talentate și speciale care au inspirat lumea și au lăsat omenirii o moștenire bogată.

Frida Kahlo, artist

Amelia Earhart

Un pionier al aviației care s-a pierdut cu avionul în primul ei zbor.

Martyna Wojciechowska, jurnalist

Martyna a terminat Cele Șapte Vârfuri (cei mai înalți munți de pe cele șapte continente) în 2010, o călătorie pe care o începuse în 2002.

Patty Jenkins, regizor

Regizor faimos pentru realizarea filmului „Wonder Woman“ în 2017.

Katherine Johnson, matematician și fizician la NASA

Calculele acesteia referitoare la mecanica orbitală au fost cruciale.

Ava DuVernay, regizor

A fost prima femeie de culoare care a câștigat premiul pentru regie la Sundance Film Festival. A fost și prima femeie regizor de culoare care a fost nominalizată la Globul de Aur și Oscar.

Helene Darroze, chef bucătar

Helene a primit două stele Michellin și este proprietara a trei restaurante, în Londra, Paris și Moscova.

Ashley Graham, model și activist

Yuan Yuan Tan, balerină

Sara Gama, jucătoare de fotbal

Leyla Piedayesh, designer și antreprenor

Ibtihaj Muhammad, campioană la spadă

Bindi Irwin, activist de mediu

Xiaotong Guan, actriță și filantropist

Chloe Kim, campioană la snowboard

Gabby Douglas, campioană la gimnastică

Hui Ruoqi, campioană la volei

Nicola Adams Obe, campioană la box