Pe întreaga durată a festivalului, mai bine de 100.000 de persoane au participat atât la concertele de jazz, cât și la diferitele activități pregătite de organizatori și partenerii acestora în întreg parcul.

Festivalul a înregistrat un record de audiență chiar din ziua deschiderii, când peste 26.000 de persoane au umplut parcul pe întreaga perioadă a zilei și mai mult de 8.000 de oameni au urmărit cu entuziasm concertul susținut pe scena principală de basistul Marcus Miller (US).

”Sunt  mulțumit de cum a ieșit ediția a șaptea de festival. Simțeam nevoia să livrăm o ediție reușită, mai ales din cauza condițiilor de anul trecut, când ne-a plouat 9 zile din 11. Sunt  încântat de modul în care colegii mei s-au mobilizat și de dinamica pe care noi am avut-o în acest an. Cred că s-a simțit și în evenimente energia bună care venea dinspre echipă. De asemenea, am reușit să livrăm un lineup și un conținut de festival care a fost foarte bine primit de public, încă din prima zi. Bucuria participanților ne-a încărcat mult și ne-a dat energia necesară să muncim timp de patru zile încontinuu.

Am constatat un număr foarte mare de străini veniți la eveniment și am primit un feedback foarte bun din partea trupelor. Aproape toate au lăudat energia pozitivă a locului, muzica foarte variată și accesibilitatea evenimentului. Am dat tot ce am putut pentru acest eveniment și rezultatele au fost acolo. Simt că am trecut la un nou nivel. Mulțumim din suflet pentru toate cuvintele frumoase pe care le-am primit în timpul celor 4 zile. Să știți că ne-au ajutat!’’, a declarat Alin Vaida, directorul executiv al Jazz in the Park.

Ediția din acest an a avut, fără doar și poate, cel mai bun lineup din întreaga istorie a festivalului. Publicul venit în Parcul Central s-a bucurat de concerte memorabile, aplaudând minute în șir nume importante ale genului, printre care Ghost-Note (US), Delvon Lamarr Organ Trio (US), Judith Hill (US), Shai Maestro Trio (IL), Chassol (FR), Tiny Fingers (IL), Festen (FR), Ours Samplus (FR), Hristo Yotsov: Jazz Cats (BG), Malox (IL) și Kosmic Blues (RO).

Jazz in the Park s-a remarcat, încă de la primele ediții, pentru atmosfera caldă, prietenoasă și relaxantă, dar și pentru legăturile create între artiști și publicul lor. Dacă în prima seară publicul a fost introdus în această atmosferă de către Shai Maestro Trio și mai apoi cucerit total de Marcus Miller, vineri a venit rândul unor trupe precum Malox sau Ghost-Note să pună mulțimea în mișcare cu energia lor. Sâmbătă seara s-a încheiat pe Main Stage într-o notă psihedelică, pe muzica celor de la Tiny Fingers, iar spectatorii de la Alternative Stage au putut să se bucure de muzica a trei trupe franceze incredibile: Chassol, Festen și Ours Samplus. Nici ziua de duminică nu s-a lăsat mai prejos, cu un concert Delvon Lamarr de zile mari și o Judith Hill uimitoare, care a încheiat cu pasiune cea de-a șaptea ediție Jazz in the Park. Forță, interpretări impecabile, dinamism și diversitate – așa s-ar putea descrie, în final, lineupul ediției din acest an.

Dacă serile au fost dedicate concertelor din parc, nopțile au fost rezervate sesiunilor de jazz improvizat, așa cum stă bine oricărui festival de profil. Peste 2.000 de iubitori de jazz au luat parte la jam sessions găzduite de Vorbe, barul oficial al festivalului, Colin’s Gastro Pub și Samsara.

Un alt record înregistrat la această ediție a Jazz in the Park este legat de cumpărarea biletelor neobligatorii pentru Fondul Jazz in the Park. Peste 4.000 de persoane au donat 18.000 euro pentru finanțarea celor trei proiecte culturale care urmează a fi susținute în cadrul Fondului: voucherul cultural care permite persoanelor cu venituri mici primesc bilete gratuite la spectacole de film, teatru, operă sau muzee, programul de terapie prin artă în spitalele din România, inițiat de Create. Act. Enjoy, și Drama 5 – o serie de rezidențe de creație pentru tinerii dramaturgi din România, proiect al teatrului independent Reactor de creație și experiment.

Sursă text: jazzinthepark.ro

Foto și video: Andreea Tudorică

Așadar am decis să pun piciorul pe pământ spaniol și să anulez toate îndemnurile primite. Aveam să descopăr Madridul cu fiecare dală, cu fiecare balcon și cu fiecare pietricică așa cum trebuie să o facă un necunoscut într-un loc necunoscut. Resetând barometrul sfaturilor, ne-am cazat la Hostal Abel Victoriano după ce am făcut o rezervare prin Booking. L-am ales pentru că este în centru, foarte aproape de metrou (stația Noviciado), iar raportul calitate preț ne-a convenit (800 de lei trei nopți).

Vedere din cameră.

Am ajuns la Madrid la amiază, pe o vreme călduță, dar într-un oraș stropit discret de câțiva stropi de ploaie. De la aeroport (toate avioanele din România aterizează la Terminalul 1, iar de acolo, spre metrou, fie o iei pe jos prin aeroport vreo 8-10 minute la pas, fie iei un autobuz gratuit care are stații la fiecare ieșire. A urmat călătoria cu metroul. Spaniolii au o rețea de metrou foarte bine pusă la punct care reușește prin mai multe magistrale să acopere tot orașul, astfel încât, pentru a ajunge în centru am schimbat două linii, iar în 20 de minute eram deja în cameră.

Am luat la pas Madridul. (Nu obișnuim să mergem cu mijloacele de transport în comun prin locurile în care călătorim, decât dacă este absolut necesar. Altfel, mergem pe jos, zilnic, chiar și câte 25 de kilometri, pentru simți bucuria de a descoperi la pas frumusețile mai puțin cunoscute ale locurilor în care ne aflăm).

Timp de patru zile de colindat pe străduțele capitalei spaniole, sub un cer miraculos cu o lumină miraculoasă ce străpungea norii, am văzut un Madrid prietenos – cu braseriile înțesate de madrileni și turiști, cu arome matinale de portocală și zahăr copt, cu străzile colorate și golașe.

Din centru la periferii lumea devine din ce în ce mai pestriță și mai fascinantă, amestecându-se enclavele imigranților și zonele industriale, cu cele cochete ale bogătașilor.

La pas prin Madrid

Madrid nu este genul ăla de oraș care te impresionează sau te dă pe spate de la prima vedere, așa cum ar putea să o facă o femeie frumoasă. Madrid este misterios, este discret, ți se descoperă pas cu pas, și numai dacă vrea el. Te invită pe străduțe înguste și luminate parțial, se ascunde rușinos la umbră, pentru ca apoi să te ia în brațe într-un parc uriaș sau o piațetă deschisă în plin soare. Madrid în octombrie este ca o femeie capricioasă, cu hachițe, dar frumoasă și naturală, simplă, fără împopoțonări.

Cu mâncare bună, artă și cultură uimitoare, evenimente de tot felul, arhitectură impresionantă, parcuri imense și frumoase, cu magazine cochete, Madrid s-a dovedit a fi un oraș încântător. În comparație cu alte orașe europene în care am fost până acum, Madrid nu are un aer turistic. Evident, este un oraș plin de turiști în orice anotimp, dar nu îți dă acea senzație de sufocare a turismului, pentru că are acel ritm al lui, la care orice străin trebuie să se adapteze.

În fiecare dimineață, madrilenii se opresc pentru câteva minute, cu un ziar sau un laptop ori tabletă în față, la braseriile care înțesesc bulevardele. Un suc de portocale, o cafea și tapas. Este momentul lor de relaxare înainte de o zi zbuciumată. Madrilenii nu se grăbesc, mai deloc. Au timp să danseze sau să cânte pe stradă, au timp să se joace cu copiii , ori că cânte cu ei Despacito și să-i învețe planetele ori cine mai știe ce. Madrilenii știu să găsească copiii din ei și să-și regăsească spiritul ludic. Și asta se vede în stilul lor de viață. Seniorii se bucură de anii de repaus și ies la plimbare prin oraș. ;

Madrid nu este numai despre Palatul Regal, Grădina Botanică, Purta del Sol sau Plaza Mayor, sangria, tapas și chorizo. Madrid este în primul rând despre oamenii care-l locuiesc, și despre cum aleg ei să se bucure de viață.

În concluzie, vă las să descoperiți Madridul prin ochii mei, dar vă recomand să mergeți să-l vedeți prin ochii voștri!

Andreea Tudorică

Real Jardin Botanico de Madrid

Palatul Regal și Catedrala Santa Maria la Real de la Almudena

Plaza de Spania și Monumentul lui Cervantes

Parcurile din Madrid

Muzeul Prado

Cartierul Chueca