partener – Zaina

N-am renunțat la căsnicie. I-am supraviețuit

Tudorica Andreea — Thu, 30 Jul 2020 06:00:53 +0000

Am citit recent un text al talentatei Elizabeth Gilbert, care a scris cartea „Mănâncă, roagă-te, iubește“. Oferea ajutor unei prietene care trecea printr-un divorț, în timp ce publica o carte despre căsnicie.

Textul acela era plin de căldură și înțelegere și avea un mesaj puternic de încurajare pentru femeile care trec printr-un divorț.

Acel text mi-a amintit de toți oamenii care au fost în jurul meu când eu însămi am trecut printr-un divorț. Nu prea vorbeam despre asta. De fapt, n-am făcut toată perioada cât a durat procesul. Am eliminat statusul relației de pe Facebook. Nu am scris nimic altceva și nici nu am postat ceva referitor la asta pe rețelele de socializare.

Când situația a devenit evidentă, și lumea a început să afle am primit multă dragoste și mult sprijin, pentru care voi fi veșnic recunoscătoare.

Totuși, aud deseori oameni vorbind despre cum alții „și-au abandonat“ căsnicia. În timp ce sunt cei care tratează cu neglijență căsătoria și divorțul, aș spune că majoritatea dintre noi au intrat în căsnicie plini de speranță și de idei de durabilitate.

Fiecare femeie divorțată pe care o știu s-a luptat cu toate puterile să-și salveze căsnicie – înainte să se hotărască să se salveze totuși pe ea.

La un anumit moment, ne dăm seama că vasul se scufundă și că mulți avem copii care și ei trebuie salvați. Așa că, da, părăsim blestematul de vas și căutăm o barcă de salvare – o viață cu totul nouă. Nu renunțăm. Nu abandonăm. Ne salvăm pe noi și pe copiii noștri. Nu am abandonat căsniciile. Le-am supraviețuit.

Când ne dăm seama că nu putem singure să facem să meargă o căsnicie, trebuie să ne alegem pe noi. Începem să ne auzim inimile țipând la noi că trebuie să ieșim la suprafață. Începem să ne respectăm intuiția, care ne spune că situația ne îmbolnăvește, că trebuie să facem tot ce e nevoie pentru a avea vieți cât mai bune. Ne dăm seama că nu ne putem salva partenerii, că de fapt nu mai sunt de mult timp partenerii noștri atunci când au ales să nu mai lupte pentru această relație.

Ne dăm seama că relația s-a terminat, și că începem să facem pași ca să ajungem la acel final. Facem pașii către divorț, indiferent de circumstanțe, indiferent cât de greu ne va fi să trăim fără această relație sau fără sprijinul financiar care intervine atunci când suntem doi. Plecăm indiferent cât de contraintuitiv este să ieși din ceva ce ai investit atât de mult în această viață. Plecăm în timp ce ne gândim prin ce vor trece copiii noștri care vor avea părinți divorțați.

Nu este o chestiune de renunțare sau abandonare. Este o chestiune de acceptare a lucrurilor așa cum sunt ele în realitate și de a alege să trăiești cea mai bună viață.

Am aflat că multe dintre noi ies din astfel de încercări fiind catalogate ca ticăloase, nemernice.devenim personajele negative într-o altă poveste, pentru că așa este mult mai simplu. Și când trecem printr-un divorț, deseori pierdem sprijinul oamenilor pe care i-am considerat foarte apropiați, și care au ales să creadă astfel de povești.

Divorțul nu este ușor, indiferent de cum pare din afară. Ne schimbă în multe feluri, și de celel mai multe ori ne face să ne încredem în ceilalți mult mai greu. Este foarte important să ne sprijinim în astfeș de momente dificile. Iar sprijinul de care de obicei avem nevoie este o ureche care să ne asculte.

Nu avem nevoie de sfaturi pe care nu le cerem sau de păstrarea secretului că am divorțat. Nu avem nevoie de judecată sau comentarii despre cât de ușor ies oamenii din mariajele lor, în ziua de azi. Nu avem nevoie nici măcar de încurajări, despre cum arată viitorul nostru și despre viitoare relații. Avem nevoie ca sistemul nostru de susținere să fie puternic pe toată perioada aceasta.

Am fost foarte secretoasă în ceea ce privește divorțul meu, atunci când am trecut prin tot procesul. Nimeni nu poate înțelege pe deplin o relație din afară, și am vrut să respect relația dintre fostul soț și copii. Vă împărtășesc această experiență, această călătorie a mea sperând că pot ajuta și alte femei să reziste în aceste zile dificile care par imposibil de gestionat.

Dacă pot oferi o linie de plutire cuiva care simte că se scufundă odată cu vasul, înseamnă că am transformat lupta mea în ceva puternic și frumos.

Divorțul m-a transformat. A fost catalizatorul pentru multe alegeri noi în viață. Am putut să visez din nou și să am o viață cu copiii mei așa cum mi-am dorit-o mereu. Mi-a dat voie să fiu puternică și probabil mai autenticî decât am fost vreodată. Sigur, mi-am pierdut abilitatea de a tolera orice porcărie, dar pierderea acestui filtru mi-a dat posibilitatea unei lupte reale care mi-a permis să construiesc relații mai apropiate cu cei pe carei iubesc.

Am trecut în revistă toate poveștile vechi care am crezut că mă definesc și am început să creez o nouă poveste de viață pentru mine însămi. Am început să despachetez și să călătăresc cu mai puțină greutate, manifestându-mi bucuria și transformând durerea în frumusețe.

Putem permite luptelor noastre să ne definească sau să ne transforme, și în dificilul proces de a trăi cu ele, este esențial să simțim că suntem iubite și că avem un sprijin de la cei dragi. Până la urmă am făcut tot ce era posibil ca să ne salvăm, atunci când nu am mai putut să ne salvăm relația.

Când văd un cuplu care trece prin același proces, ofer deseori o vorbă bună sau o ureche de ascultat.

Nu renunțăm. Alegem să ducem cele mai bune vieți în astfel de circumstanțe care ne pun la încercare.

Nu abandonăm. Alegem să supraviețuim, să înflorim și să avem vieți frumoase.

Text de Ileana Popoviciu

Citește și:

DEȘTEPTAREA CARE SE ÎNTÂMPLĂ LA 40 DE ANI

LA DRACU`, N-AI NEVOIE DE UN BĂRBAT! AI NEVOIE DE UN RĂZBOINIC

NU-ȘI DOREA DECÂT SĂ FIE PRIMA ALEGERE A UNUI BĂRBAT

Ce ne provoacă suferință în relații? Explicațiile psihologului

Tudorica Andreea — Mon, 06 Jul 2020 11:43:52 +0000

În prezent, expresia „relație toxică” este folosită atât de des încât aproape că orice relație are un conflict mai mare ajunge să fie etichetată astfel. În cadrul relațiilor toxice, conexiunea și comunicarea dintre parteneri este deficitară sau lipsește, cel puțin unul dintre parteneri are un comportament dăunător sieși sau celuilalt, iar aceasta se concentrează pe nevoi, atașamente nesănătoase, șantaj, abuz, conflicte, tensiune etc.

Potrivit psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), un conflict sau câteva discuții în contradictoriu nu o fac să fie relație toxică, iar discuțiile în contradictoriu sunt sănătoase și, dacă sunt făcute cu cap, pot chiar să întărească mult conexiunea dintre parteneri. Totuși, specialistul afirmă că primele lucruri care ne vin în minte atunci când vorbim de probleme în relații sunt: nevoia de validare, nevoia de a fi acceptați, frica de singurătate, teama de abandon, probleme de relaționare cu părinții, atașamente nesănătoase, obsesii, fixații, adicții etc.

„Din ce am observat până acum, dincolo de orice răspuns logic care ne vine în minte tuturor, aproape în mod spontan, există o setare mult mai interesantă în spate. În spatele tuturor acelor nevoi și atașamente care ne fac să stăm în relații toxice, stă o atitudine orientată foarte greșit:

(1) pornim pe ideea ca partenerul să ne placă, nu ca să aflăm dacă nouă ne place;

(2) ne concentrăm să îl convingem pe celălalt de adevărul nostru, să îl convingem să ne accepte, în condițiile în care noi habar nu avem dacă ne place cu adevărat acea persoană,

(3) focusul pus pe „celălalt trebuie să mă placă cu orice preț” în loc de „hai să văd dacă îmi place această persoană și dacă rezonăm” este adevărata sursă a suferinței;

(4) pentru că ne concentrăm pe modalități de a ne face plăcuți, uităm de noi și de propriile noastre nevoi, visuri și dorințe. Din acest motiv, ne trezim la un moment dat într-o relație care ne provoacă durere, doar pentru că ne-am neglijat pe noi înșine. Ne-am trădat pe noi, ne-am băgat într-o cutiuță de unde nu ne dăm dreptul de a alegem. Partea din noi care ar putea face alegerea corectă a partenerului este legată de mâini și de picioare, în timp ce noi facem toate eforturile să convingem pe alții cât suntem de minunați”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Reversul medialiei

Totuși, odată ce începem să căutăm lucrurile care să ne aducă nouă bucurie, persoane alături de care noi să simțim cum creștem, cum înflorim și ne bucurăm, suferința dispare. Iar lucrul acesta este valabil în orice domeniu al vieții noastre.

„Interviurile pentru angajare – emoțiile puternice apar la frica unei respingeri, care vin din focusul pe ce va zice cel care ne ia interviu. Interviurile pentru admitere – gândurile de genul „dacă nu o să le placă ce spun, dacă nu o să îi conving, dacă o să considere că nu am ce căuta la ei” sunt tot din focusul pe EI, în loc de EU. Întâlnirile de afaceri sau întâlnirile romantice – dacă pornim cu gândul „oare o să mă placă”, intrăm acolo cu capul plecat și numai încredere nu inspirăm. Normal că nu iese nimic bun.

Dacă focusul este pe „celălalt TREBUIE să mă placă” în loc de „MIE, în primul rând, este nevoie să îmi placă”, te vei pierde cu firea și îl/o vei face să nu te placă. Așadar, data viitoare când ieși la întâlnire sau mergi la interviu, pornește cu curiozitate și întreabă-te: Oare MIE o să îmi placă? Vreau ca această persoană / echipă să fie parte din viața mea? Mi-ar face plăcere și aș petrece timpul cu bucurie? Răspunsul ți-l vei da singur/ă în acel moment și va fi cel mai bun pentru tine!”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).

Bună, dragă viitor partener!

Tudorica Andreea — Tue, 23 Jun 2020 14:01:29 +0000

Bună!

Mă bucur să te cunosc.

Numele meu este Daria.

Sper să nu te superi că te salut. M-am gândit că este un moment bun să-ți scriu.

Te-am salutat sau am uitat?

Scuze, sunt puțin emoționată.

Hmm, nu prea știu de unde să încep.

Să mă gândesc.

Ce culoare ți-ar plăcea să aibă prăjitorul nostru de pâine?

Mie mi-ar plăcea roșu.

Sper să nu te superi, dar mie îmi place că fac cafeaua dimineața și să dansez în șosete de lână pe podeaua de lemn.

E ok dacă ne facem casa în Cluj?

Îmi place ploaia.

Sper că și ție.

Îți place omleta?

Mie da, dar e ok dacă ție nu.

O să mănânc orice.

Ce vrei ca garnitură? Mă gândesc că o salată Caesar ar fi bună.

Vrei să invităm pe cineva pe la noi?

Hai gândește-te unde o să mergem în vacanță în 2031.

Îți place să dormi pe partea dreaptă sau stângă a patului?

Trebuie să-mi cer scuze. De obicei, ajung pe mijlocul patului, cu fața în pernă.

Habar n-am de ce.

Îți place brânza cu mucegai? Mie nu mi-a plăcut niciodată.

Mai mult îmi place cheddar. Aia cu mucegai miroase urât.

Dar să-mi spui înainte de a merge la magazin.

Îți iau dacă vrei.

Cum a fost copilăria ta?

Pariez că erai simpatic.

Ce faci acum?

Am încercat să prăjesc niște pâine și am ars-o din nou.

Sper ca atunci când ne întâlnim să nu se mai repete.

Vrei să știi mai multe despre mine?

Ei bine, îmi plac clătitele.

Da, e bine să știi asta.

Ce altceva este important?

Ei, iubesc cuvintele, copacii veșnic verzi și muzica.

Oriunde m-aș duce, găsesc eu un loc căruia să-i zic „casă”.

Hmmm, nu sunt sigură.

A, ba da, știu.

Sforăi.

Altceva?

Da, încă ceva.

Te iubesc și de-abia aștept să te întâlnesc.

Cu dragoste,

Viitoarea ta parteneră.

Un text de Daria Tănase

Numărul cazurilor de violență domestică a crescut în perioada de izolare. Ce spune psihologul

Tudorica Andreea — Mon, 13 Apr 2020 07:20:55 +0000

Un material apărunt recent în New York Times semnala faptul că numărul cazurilor de violență domestică a crescut în întreaga lume în perioada de izolare din cauza noului coronavirus.

Restricțiile de mișcare menite să oprească răspândirea coronavirusului poate face ca violența domestică să fie mai frecventă, mai severă și chiar mai periculoasă.

„Vorbim de violență domestică atunci când o persoană exercită un abuz asupra partenerului, încercând să-l controleze și să-și impună puterea asupra sa în cadrul relației. Abuzul poate fi fizic, psiho-emoțional, sexual sau financiar. În majoritatea cazurilor, violența domestică este săvârșită de bărbați și experimentată de femei, însă sunt și cazuri inverse.”, spune psihologul Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

Potrivit acesteia, cea mai des întâlnită formă de abuz este cea fizică, care poate duce la răniri fizice grave, în unele cazuri chiar la pierderea vieții. Este considerat abuz fizic: împingerea, scuipatul, astuparea gurii pentru a nu țipa, pălmuitul, trasul de păr, lovitul sau înjunghiatul cu diverse obiecte, sexul fără consimțământ (sexul nu este o obligativitate care reiese din actul de căsătorie).

Totodată, specialistul afirmă că și abuzul psiho-emoțional este la fel de des întâlnit, cu toate că este un modalitate mai subtilă de a stabili un dezechilibru de putere într-o relație. „Adesea nu poate fi definit clar de către cei din afara relației deoarece nu este văzut cu ochiul liber. De multe ori este greu de definit acest tip de abuz chiar de către victimă în sine, deoarece are un istoric asemănător al familiei de proveniență și consideră „normal” un astfel de comportament, fiindu-i greu să explice concret de unde-i vine suferința. Abuzul psiho-emoțional presupune: înjosiri și critici constante; control și monitorizare în mod constant prin folosirea tehnologiei (de exemplu, utilizarea programelor spion pentru verificarea și înregistrarea convorbirilor telefonice, acces la conturi de socializare, instalarea pe ascuns a unor camere în casă etc.); amenințări atât către victimă cât și către rudele și prietenii acestora; distrugerea proprietăților/obiectelor victimei; victima nu este lăsată niciodată singură astfel încât să nu poată căuta sau cere ajutor”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Totodată, atunci când există o dinamică a abuzului și controlului într-o relație, riscul de a duce această atitudine și către un abuz sexual este foarte mare. Abuzul sexual presupune: forțarea victimei să întrețină relații intime fără dorința ei; i se spune că e datoria ei să întrețină relații sexuale cu abuzatorul; viol în fața copiilor; viol în cazuri de vulnerabilitate fizică, de exemplu în timpul sarcinii sau chiar în perioada imediată nașterii unui copil; interzicerea accesului la servicii vitale privind sănătatea sexuală și reproductivă a femeii; degradarea emoțional-sexuală prin folosirea pornografiei grafice și explicite.

Nu în ultimul rând, practica abuzului financiar este tot mai răspândită în societatea actuală. Prin această formă de violență domestică, abuzatorul folosește banii ca modalitate de a-și controla partenerul, câștigând putere și dominare asupra sa și are ca scop izolarea persoanei într-o stare de completă dependență financiară.

„Astfel abuzatorul se asigură că femeia este forțată să aleagă între a rămâne în relația abuzivă cu el sau să facă față unei sărăcii extreme. Este considerat abuz financiar: interdicția de a avea un venit independent; interdicția de a cumpăra lucruri personale (de exemplu tampoane sanitare); controlul excesiv asupra finanțelor familiei prin cerința de a justifica toate cheltuielile; interdicția/confiscarea cardurilor bancare; a nu da bani în casă pentru mâncare sau pentru plata facturilor de întreținere; găsirea de diverse motive pentru a-și justifica abuzul”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru.

Cum îi afectează pe copii violența domestică?

Specialistul este de părere că micuții din familia respectivă sau care intră în contact cu respectivul cuplul (trăiesc în aceeași casă), cad victime la rândul lor formelor de abuz fizic (inclusiv sexual) și psiho-emoțional. Acest lucru poate să apară ca o manifestare directă asupra lor sau indirect prin lipsă de afecțiune, înțelegere, comunicare, empatie, inducându-le stări de frică, nesiguranță, ducând la atacuri de panică, tentația de abandon școlar, depresie sau chiar gânduri de suicid.

Ce riscuri presupune violența domestică în perioada izolării la domiciliu (Covid-19)?

În această perioadă, centrele de criză, adăposturile, serviciile de asistență juridică și de protecție sunt mai reduse, diminuându-se astfel și mai mult accesul la, și așa insuficientele, surse de ajutor la care ar fi putut apela persoanele abuzate. Rămân în picioare serviciile de asistență telefonică, cel puțin teoretic, deoarece victima va evita să sune în prezența agresorului.
Riscurile principale identificate de psihologul Laura Maria Cojocaru în perioada izolării la domiciliu pot fi:
1. Victima este non-stop în prezența agresorului, fapt care face ca agresiunea să crească atât cantitativ cât și „calitativ”.
2. Riscul ca abuzul să devieze către lucruri grave (afectarea gravă a sănătății victimei sau chiar moartea) crește considerabil.
3. Se accentuează deteriorarea stărilor psiho-emoționale ale victimei.
4. Creșterea riscului ca agresiunea să se răsfrânge și asupra copilului/copiilor sau să se diversifice dacă este deja prezentă.

Ce resurse are victima?

1. Menținerea de activități care au ajutat în trecut la gestionarea situațiilor dificile.
2. Ținerea la îndemână (astfel încât partenerul să nu afle) de informații despre liniile de asistență telefonică, asistența socială, protecția copiilor, cea mai apropiată secție de poliție și adăposturi sau servicii de suport disponibile.
3. Asigurarea de sprijin din partea rudelor și a prietenilor de încredere (telefon, e-mail, sms-uri) care le pot acorda ajutor emoțional și practic (adăpost, mâncare, îngrijire pentru copiii lor).
4. Elaborarea unui plan de scăpare pentru ele și copiii lor în cazul în care situația se agravează (modalități – exersate înainte de mai multe ori împreună cu copiii – prin care pot fugi de acasă și se pot adăposti undeva în siguranță): motiv de a ieși din casă, mod de transport, pe cine sună, unde se adăpostesc etc.
5. Ținerea la îndemână (ascunse) a documentelor importante (buletine, certificate de naștere, certificate de proprietate, carnete de sănătate etc.), bani, câteva obiecte personale strict necesare pe care să le ia în caz că trebuie să plece de urgență.

Îndrăgostește-te de cineva, nu doar de ideea de a fi cu cineva

Tudorica Andreea — Tue, 10 Mar 2020 07:00:15 +0000

Când vine vorba de chestiune legate de inimă, devine o provocare să identifici acea iubire sănătoasă.

Când ne referim la o iubire nesănătoasă, sugerăm și lipsa rațiunii. Privind înapoi la trecutul meu amoros, e clar că am fost înclinată către iubiri nesănătoase. M-am îndrăgostit de nenumărate ori, dar rareori m-am îndrăgostit practic de un cineva real. Mai mult m-am îndrăgostit de ideea de cineva.

Cam nebunesc, nu-i așa? Cum e posibil să te îndrăgostești de o idee, când persoana respectivă este chiar acolo în fața ta? Știu că asta este valabil și în cazul altora, nu numai al meu. Deseori, suntem incapabile să identificăm un tipar nesănătos atunci când ne-am blocat în el. Numai mai târziu, când tiparul se sparge, vedem lucrurile obiectiv.

Vorbind la modul general, există două realități: una din afară care este nealterată de propriile noastre proiecții și cea din capul nostru. În cea mai mare parte a timpului, cea din capul nostru aproape că o definește întotdeauna pe cea din afară. Din obișnuință ne creăm propriile realități pentru că lumea reală, așa cum este ea, și nu agrează întotdeauna dorințele noastre.

Apoi, realitatea din capul nostru se îmbină cu realitatea cea reală, modificând pentru totdeauna deciziile, alegerile și percepțiile noastre. Asta se întâmplă cu precizie atunci când ne îndrăgostim de ideea de cineva, de a fi cu cineva. Creăm o realitate falsă despre acel cineva în mintea noastră. Din păcate, nu facem asta conștient. Nu alegem pur și simplu să creăm niște realități diferite de cea care există cu adevărat; altfel spus, lipsa concștientizării combinată cu emoțiile intense ne poate face să sărim peste partea rațională a iubirii.

Pe de altă parte, dacă creăm portretul ideal pentru o persoană care nu este potrivită pentru noi, practic ne setăm pentru dezamăgire, de vreme ce nu ne dăm seama de semnele de avertizare și practic credem că suntem cu persoana ptrefectă. De câte ori nu v-ați grăbit să fiți cu cineva într-o relație după numai câteva întâlniri, sau în unele cazuri chiar să vă mutați împreună? În timp ce credem că este dragoste la prima vedere, pur și simplu emoțiile noastre preiau controlul. În loc să ne concentrăm să cunoaștem acea persoană mai bine și să luăm lucrurile încet, ne concentrăm pe ce să dăruim astfel încât să nu pierdem pe acel cineva și pe rezultatul de la final. Deseori, se întâmplă să-și piardă respectul față de noi și să-și schimbe modul în care ne văd.

Care este consecința? Partenerul nostru devine un concept, și nu o persoană reală. Iar adevărul este că ideile și conceptele se schimbă. Nu durează niciodată în timp. De aceea iubirea nesănătoasă (deși este dificil să nu te împotmolești în ea) poate fi ușor uitată mai târziu, pentru că noi de fapt nu pierdem o persoană – ci pur și simplu am pierdut ideea pe care o aveam despre ea. Acesta este motivul pentru care stăm în relații nesănătoase și distructive timp de ani de zile. În timp ce credem că rămânem cu o persoană pentru că o iubim, de fapt noi rămânem cu un concept de persoană pe care singure ni l-am creat în minte. Putem rămâne cu un partener care ne înșeală pentru că noi credem că se va schimba. S-ar putea să refuzăm să renunțăm la un partener care nu se poate implica emoțional pentru că noi credem că se va deschide și se va apropia de noi la un moment dat. S-ar putea chiar să rămânem cu un partener chiar și după ce și-au schimbat modul de comportament față de noi pentru că încă nu ne rupem de modul frumoas în care s-a purtat cu noi la începutul relației.

Există câteva relații din trecut la care mi-a fost foarte greu să renunț. Atunci mă gândeam că nu mă pot despărți de partenerul meu pentru că îl iubeam prea mulr. Acum râd de fiecare dată când mă gândesc la asta. Nu mă puteam despărți de el pentru că despărțirea însemna de fapt finalul poveștii pe care o clocisem în capul meu. Nu pentru că nu puteam să mă despart de un om, ci de cine voiam eu să fie acea persoană.

Cum putem oare să încetăm să mai punem oameni pe piedestaluri, și practic să ne îndrăgostim cu adevărat de o persoană, și nu de imaginea perfectă a a ei? Totul se reduce la cum țintim emoțiile și percepțiile noastre. Putem aplica lucrurile de mai jos atunci când întâlnim pe cineva sau după ani de relație.

Întreabă-te:

Vezi această persoană ca fiind perfectă, la suprafață?

Dacă da, înseamnă că nu le vezi defectele. Sunt sigură că are calități nemaipomenite, dar nimeni nu este perfect. Dă-ți emoțiile la o parte, și încearcă să-l vezi așa cum este cu adevărat, fără nicio judecată din partea ta. Poți găsi niște defecte pe care le-ai detestat la început și acum le iubești – sau poți descoperi ceva ce te-a rănit tot timpul.

Ți-e teamă să nu-l pierzi?

De obicei ne place să credem în realitatea care ne rănește cel mai puțin. Există o linie subțire între optimismul real și pozitivismul deghizat astfel încât să nu suferim. Dacă crezi că partenerul tău va înceta să te mai înșele sau îți va acorda dragostea și atenția pe care le meriți, chiar este o persoană care se va schimba? Sau „crezi“ că se va schimba, numai ca să nu-l pierzi?

Încerci în mod constant să-i fii pe plac?

Când încerci în permanență să-i fii pe plac unei persoane fără a te întreba ea ce-ți oferă în schimb, înseamnă că ți-e frică să nu-l pierzi. În consecință, creezi tiparul de persoană ideală în capul lui, ceea ce-l împiedică să te vadă așa cum ești de fapt. Îți anulezi latura întunecată(pe care toți o avem) și o arătăm numai pe cea bună. În consecință, partenerul tău nu va putea să te iubească pentru tot ceea ce ești.

Haideți să luăm lucrurile încet înainte de a ne arunca într-o relație cu cineva, și să cunoaștem persoana respectivă așa cum este. Să ne vedem partenerul fără ochelarii cu lentilă roz ne permite să-i iubim toate laturile, fără neînțelegeri. În plus, ne va ajuta să ne dăm seama dacă este persoana potrivită pentru noi.

Emoțiile nu definesc iubirea. Dacă ne place cineva foarte mult sau ne simți atrase de el nu înseamnă că și este persoana potrivită pentru noi. Trebuie să ne dpm seama ce este dincolo de speranțele, sentimentele și concepțiile noastre. Trebuie să exersăm logica și rațiunea când ne îndrăgostim. Numai atunci putem avea o iubire sănătoasă.

Un text de Sonia teodorescu

Citește și:

IUBIREA VIEȚII TALE VINE NUMAI DUPĂ GREȘEALA VIEȚII

TE ALEG PE TINE. CHIAR ȘI DUPĂ O SUTĂ DE VIEȚI, TOT PE TINE TE ALEG

DRAGĂ FEMEIE ALTRUISTĂ, IATĂ DE CE EȘTI ATRASĂ NUMAI DE BĂRBAȚI CARE TREBUIE „REPARAȚI“

Cum poate ruina Ziua Îndrăgostiților o relație

Tudorica Andreea — Thu, 13 Feb 2020 08:04:02 +0000

Valentine`s Day, chiar dacă este o sărbătoare împrumutată în cultura românească, a devenit neoficial Ziua Îndrăgostiților la români, devansând „autohtonul” Dragobete. Cu toate acestea, studiile arată că 79% dintre oameni sărbătoresc Ziua Îndrăgostiților deoarece se simt constrânși de presiunea socială și comercială, potrivit Statista.com.

Potrivit psihologului Lenke Iuhoș, din cauza presiunii sociale, care te îndeamnă să te racordezi la cutumele societății – veșnicul „așa se face” – în perioada Sfântului Valentin – cu două săptămâni înainte și după sărbătoare – există mult mai multe șanse ca relațiile să se destrame, deoarece mulți dintre noi nu știm să ne comportăm „așa cum trebuie” în aceste zile festive. „Mulți băieți intră în panică în această perioadă deoarece nu știe care sunt așteptările partenerului, îi este teamă să nu dezamăgească, probabil nu are atâția bani pentru cadourile sofisticate pe care le așteaptă partenerul, și de cele mai multe ori alege calea cea mai simplă: aceea de a se eschiva și de a găsi motive de ceartă, sperând într-o despărțire temporară în preajma Zilei de 14 februarie”, explică psihologul Lenke Iuhoș.

Mai mult decât atât, specialistul afirmă că 3 factori esențiali îi împing pe bărbați să prefere despărțirea în preajma sărbătorii decât să nu se ridice la așteptările partenerului:

1. Așteptările prea înalte. „Pentru mulți, Sfântul Valentin vine cu o mulțime de așteptări, inclusiv cadouri, mese speciale și localuri romantice. Cu toate acestea, cu cât așteptările sunt prea ridicate, cu atât mai ușor s-au creat premizele unei dezamăgiri, deoarece partenerul poate fi pus față în față cu realitatea, care nu se potrivește cu speranțele acesteia nerealiste. De asemenea, multe cupluri care aleg să intre într-o relație sperând că totul va fi roz și că băiatul îi va face toate poftele, ajung până în stadiul în care pot apărea dezamăgirile și disfuncțiile în cadrul relației”, explică psihologul Lenke Iuhoș.

2. Comparația cu alții. „Datorită sau din cauza Facebook sau Instagram, cu toții putem vedea că x sau y merg de Ziua Îndrăgostiților la restaurante de lux, concerte sau evenimente cu un standard ridicat, iar de cele mai multe ori aceste experiențe vor fi idealizate înainte ca acestea să se întâmplă. Atunci intervine un moment ciudat în viața unui cuplu, deoarece partenerul se va simți complexat că nu va putea oferi iubitei o seară magică precum vede pe rețelele de socializare la apropiați. Aceste comparații pot duce la nemulțumiri cu privire la modul nostru de a sărbători, chiar dacă în acest moment a fost perfect plăcut și satisfăcător”, declară psihologul.

3. Acutizarea problemelor în cuplu. „Chiar dacă poate suna paradoxal, Ziua Îndrăgostiților poate chiar să acutizeze problemele pe care le avem deja în cuplu, deoarece gândul ascuns adânc în subconștientul nostru – de „seară perfectă” – va ieși la iveală și va fi extrapolat către gândul de „relație perfectă”. În preajma sărbătorii de 14 februarie, avem tendința de a exagera unele gânduri, sentimente și fapte, deoarece suntem de părere că nu se ridică la așteptările unei „relații perfecte”. De asemenea, coroborând emoțiile exagerate cu presiunea socială, sentimentele noastre negative se pot intensifica într-o relație disfuncțională și poate escalada în reproșuri, certuri sau chiar despărțiri temporare sau definitive”, conchide psihologul Lenke Iuhoș.

Citește și:

10 parfurmuri care ar fi un cadou perfect de Valentine`s Day pentru orice femeie

(FOTO) 5 ținute potrivite pentru Ziua Îndrăgostiților

4 metode de a rezista „efervescenței” de Ziua Îndrăgostiților. Sfatul psihologului

5 beneficii ale sărutului

Tudorica Andreea — Fri, 07 Feb 2020 06:30:14 +0000

Pasional, intens, delicat ori abia furat, sărutul are mai multe beneficii asupra sănătății ori a vieții de cuplu, pe lângă plăcerea atingerii buzelor.

Consolidează relația cu partenerul

Un sărut dat partenerului de cuplu de mai multe ori pe zi ajută la menținerea relației. Prin intermediul sărutului, relația celor doi parteneri se consolidează. Cu cât mai des vă sătutați cu atât mai mult va crește nivelul de afectivitate și atașament dintre parteneri.

Calmează atmosfera când se încing spiritele

Specialiştii suţin că în momentul imediat de după sărut, pragul toleranţei unei persoane este mult mai ridicat. Discuţia purtată cu partenerul devine mult mai paşnică, chiar dacă iniţial starea ta nu era una calmă. Iar discuţiile următoare se pot schimba doar printr-un simplu sărut.

Ajută la arderea caloriilor

Nu se poate compara cu orele petrecute în sala de sport, însă o sesiune de săruturi poate arde câteva zeci de calorii. Numai un singur sărut arde între 2 şi 6 calorii pe minut. Dacă te implici îndeajuns, sărutul şi afecţiunea pot fi un exerciţiu energizant. Atenţie însă! Contează mai mult calitatea săruturilor decât cantitatea!

Întărește sistemul imunitar

Aşa cum saliva poate ajuta la menţinerea igienei orale, aceasta poate da şi sistemului imunitar un impuls. Există mai mult de 700 de tipuri de bacterii în cavitatea bucală, iar prin intermediul sărutului pot fi introduse altele noi. Cu toate astea, studiile au arătat că o cantitate diversă de bacterii în corpul nostru poate fi corelată cu o sănătate mai bună prin producţia de anticorpi. Cu alte cuvinte, cu cât organismul va fi supus unei invazii mai mari de bacterii, cu atât va fi mai antrenat să lupte împotriva lor, iar rezistenţa lui va creşte.

Reduce tensiunea arterială

În timpul sărutului, se eliberează oxitocina şi dopamina, substanţe care îţi dau o stare de bine şi ajută la reducerea tensiunii. De asemenea, sărutul are impact asupra întregului organism, întrucât ajută inima să funcţioneze mai bine, dilată vasele de sânge şi facilitează circulaţia sângelui către organele vitale.

Te poate scăpa de dureri

Dacă ai migrene sau crampe menstruale, un sărut poate acţiona ca un analgezic. Dilatarea vaselor de sânge care are loc în timpul sărutului ajută la diminuarea durerii. În plus, odată ce te vei implica în actul sărutului, vei fi mult mai relaxat şi nu vei mai da atenţie semnalelor dureroase.

Poate încetini procesul de îmbătrânire

Pe lângă faptul că are rolul de a întări muşchii faciali şi de a mări elasticitatea lor, sărutul creşte fluxul de sânge de la nivelul feţei şi stimulează producţia de colagen, o substanţă implicată în menţinerea fermităţii pielii. Sărutul pasional poate duce la menţinerea fermităţii celor 30 de muşchi din partea inferioară a feţei. Mai ales că este şi o formă de exprimare a afectivităţii, poţi apela frecvent la simplul sărut pentru a evita apariţia ridurilor. Şi când vine vorba de preludiul actului sexual, sărutul joacă un rol important, întrucât creşte apetitul sexual.

Citește și:

(VIDEO) Iubirea nu-i lucru ușor. Cum să vorbiți același limbaj al iubirii

Cum să reaprinzi flacăra iubirii. Explicațiile interesante ale lui dr. Lipton

6 idei sexy care te pregătesc pentru o noapte fierbinte

(VIDEO/FOTO) Ce spun liniile din palmă despre viața ta sentimentală

Tudorica Andreea — Fri, 24 Jan 2020 09:00:43 +0000

Mâinile îți pot spune multe lucruri despre cum ești ca persoană. Acestea pot să scoată la iveală lucruri despre personalitatea ta, despre preferințe, creativitate și responsabilitate. Prin urmare, nu ar trebui să fie o surpriză faptul că pot spune lucruri și despre preferințele tale în materie de iubire și relații, potrivit Your Tango.

Dacă te uiți la cele mai proeminente linii din palmă, o să poți să înțelegi cu ce tip de persoană ești compatibil.

Linia vieții

Cea mai importantă este linia vieții, o linie curbată, care înconjoară degetul mare, începând din marginea palmei pe partea degetului arătător și formează un semicerc în jurul părții mai proeminente de la baza degetului mare. În ciuda credinței populare, linia vieții nu este un indicator a cât de mult o să trăiești, ci se referă la vitalitate, stabilitate și la cât de introvertit au extrovertit ești.

Dacă linia vieții doar depășește puțin mijlocul palmei, ai șanse mari să fii extrovertit.

Cu cât este mai apropiată de degetul mare, cu atât ai mai multe șanse să fii introvertit.

În cazul în care linia vieții se situează undeva la mijloc ca distanță, te situezi la mijlocul relației introvertit-extrovertit, ceea ce înseamnă că ești o persoană care se adaptează ușor. Astfel, în funcție de tipul de personalitate, ești compatibil cu o persoană similară cu tine în acest aspect.

Linia inimii

Cea de-a doua linie căreia trebuie să-i acorzi atenție este linia inimii. Linia inimii pornește de sub degetul mic, traversează partea superioară a palmei și se oprește înte degetul arătător și cel mijlociu. Această linie vorbește despre legăturile emoționale, stabilitate în viața de cuplu. Există mai multe aspecte pe care trebuie să le urmărești pentru a putea să descifrezi linia inimii.

Dacă linia curge în jos sub degetuol arătător, înseamnă că ai cea mai des întâlnită linie. Vei căuta pe cineva care este curajos și onorabil. Ca să te potrivești bine cu cineva și să fiți compatibili trebuie să cauți pe cineva îndrăzneț și poate chiar cu o statură atletică. Ai nevoie de cineva care să țină pasul cu tine și care să te provoace să ieși din zona de confort câteodată. Nu ai nevoie de o persoană care să staea toată ziua pe canapea sau care să fie timidă.

Dacă ai o ramificație mică care pleacă din linia inimii chiar sub degetul arătător, înseamnă că ești în căutarea unei persoane oneste și directe. Vei aprecia o persoană independentă, care are standarde înalte comparabile cu ale tale. Vrei să te simți confortabil în această relație și să ai propriul tău spațiu, în timp ce știi că partenerul tău nu va interpreta asta ca fiind un semn de distanțare.

Dacă linia începe sub degetul mijlociu, înseamnă că ești o persoană muncitoare și foarte organizată/ Ai nevoie de o persoană care să echilibreze balanța în viața ta și să-ți ofere stabilitate pentru că se pare că asta îți lipsește. Ar trebui să cauți persoane care să te susțină și care să fie prezente lângă tine. Nu accepta jumătăți de măsură.

Dacă linia se ramifică sub degetul mic, ai cele mai rare preferințe în ceea ce privește partenerul. Ești o persoană deșteaptă, care știe și îi place să facă conversație. Cauți pe cineva care-ți să-ți stimuleze gândirea, care te face să râzi și care te face să te simți bine. Probabil că vei evita să te întâlnești cu persoane care nu sunt la același nivel cu tine din punct de vedere intelectual și cu care te plictisești.

Dacă linia se ramifică sub degetul inelar, cauți o persoană creativă. Cauți pe cineva carismatic, artistic și care pe ici pe colo iese din tipare. Vei fi fericită cu cineva care iubește să descopere noi și interesante moduri de ase exprima, fie că este vorba de cineva căruia îi place să picteze, să cânte la chitară sau să fabrice bere.

Ar fi bine să eviți persoanele care nu sunt interesate de detalii artistice, pentru că te vei simți frustrată.

Citește și:

CULOAREA OCHILOR ÎȚI DEZVĂLUIE PERSONALITATEA ȘI INTELIGENȚA

CARE ÎȚI ESTE JUMĂTATEA ÎN FUNCȚIE DE CULOAREA OCHILOR TĂI

Cum sabotăm fericirea noastră și a celor din jur? Opinia psihologului

Tudorica Andreea — Wed, 08 Jan 2020 07:52:21 +0000

O relație echilibrată între doi adulți aduce creștere și are la bază încredere și susținere. Acest echilibru presupune deschidere și răbdare pentru a înțelege atât nevoile personale, cât și pe cele ale partenerului.

În opinia psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), atunci când doar unul oferă, se creează un dezechilibru pe balanța relației. Dacă unul trage într-o direcție și celălalt vrea să rămână pe loc, se naște presiunea, iar când lipsesc susținerea sau comunicarea, se naște frustrarea.
„Atâta timp cât o relație ne ține pe loc sau, din contră, ne trage în jos, ea devine o oportunitate de învățare a unei lecții, în cel mai bun caz. Uneori e bine să trecem și prin acestea. În același timp, e important să știm când să ne oprim, să mulțumim pentru lecție ca mai apoi să dăm drumul și să mergem mai departe. Cu cât insistăm mai mult să nu învățăm lecția și ne încăpățânăm să ținem de ceva ce nu funcționează, cu atât mai mult ne limităm reciproc”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Relațiile toxice sabotează fericirea noastră și a celor din jur

Prin decizia conștientă de a ne agăța de o relație în care știm că nu suntem fericiți, facem în mod asumat rău, nouă și partenerului/ei. „Dacă ne încăpățânăm să rămânem în relații toxice, ne limităm șansele de a întâlni persoana care ne-ar putea face fericiți cu adevărat și ținem și cealaltă persoană departe de cineva alături de care chiar ar putea fi fericită. Dacă ne complacem într-o relație care nu mai funcționează, sabotăm fericirea noastră și a persoanei de lângă noi. Și înainte să spui „Așa, și ce îmi pasă mie? Pentru mine nu face nimic ca să fiu bine!”, am să te întreb asta. Pe tine cine te oprește să faci alegerea potrivită pentru tine? TU o faci! Vei putea găsi liniștea și să îți împarți fericirea cu altcineva, în momentul în care îți asumi să mergi mai departe, dând drumul la ceea ce nu mai este de mult pentru sufletul tău”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Asociației „Generația Iubire” și al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).

Citește și:

3 bariere către adevăratele noastre pasiuni

Relațiile toxice și teama de singurătate. Opinia psihologului

Presiunea socială – factor principal de stres. Opinia psihologului

Cum să reaprinzi flacăra iubirii. Explicațiile interesante ale lui dr. Lipton

Tudorica Andreea — Thu, 24 Oct 2019 09:53:02 +0000

Îți mai amintești prima întâlnire?

Când doi oameni merg la prima întâlnire, se comportă într-un fel care le va facilita viitorul împreună. Vor să fie iubiți, să se bucure, să se sprijine și să ofere plăcere partenerului, și vor să se distreze. În timpul perioadei de a început și a lunii de miere, comportamentele noastre vin la bază din mintea noastră conștientă, făcându-ne să ne comportăm în cel mai bun mod. Câtă vreme nu ne întoarcem la gândire și analiză în această perioadă, vom fi stăpânii lumii.

Din nefericire, în lumea în care trăim, se cere atât de mult de la noi, astfel încât gândirea este inevitabilă. Mai târziu în timpul relației, începe să se manifeste în subconștient programarea negativă descărcată. Aceasta alterează caracterul relației. Bucuria pălește odată cu fiecare compromis al partenerului făcut ca să se acomodeze cu comportamentul negativ pe care partenerul nu l-a scos la iveală în faza de început a relației. Pe măsură ce faci compromisuri, începi să te întrebi care îți sunt limitele. În multe cazuri, compromisurile sunt prea multe, iar relația se dezintegrează. Cu cât vii mai mult din subconștient, cu atât mai repede frumoasa lună de miere va dispărea.

Creând „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți“

Întrebarea arzătoare este dacă faza de început a relației poate fi menținută. Prin rescrierea programelor negative, se poate. Identifică ce programe nu te ajută și reprogramează-le în dorințe pozitive și voințe. Efectul „luna de miere“ se întâmplă pentru că încetăm să rulăm programele subconștiente.

Dacă ambele părți recunosc că au comportamente care pot fi corectate, nicio critică nu va fi luată personal. Critica este aplicată comportamentelor derivate din porogramare. Certurile pot evolua în conversații, iar conversațiile în acțiune.

Un articol semnat dr. Bruce Lipton, preluat de pe upliftconnect.com

Citește și:

BIOLOGIA IUBIRII

IUBIREA PLUTEȘTE ÎN AER. DE FAPT, EA E CHIAR PE PĂMÂNT