Aș vrea să dedic acest articol, in mod special,celor care iubesc călătoriile și drumurile lungi, celor care vor să descopere nemărginitul, care vor să se avânte în necunoscut și, de asemenea, celor pasionați de artă.

Sunt multe locuri pe acest continent, în care nu am pășit încă, dar visez s-o fac cândva, să pot călători de-alungul continentelor și să scriu, să scriu despre tot ce ochiul uman poate proiecta printr-o simplă privire. Visez să ajung redactor la una dintre cele mai cunoscute reviste din New York, un oraș mare, zgomotos, suprapopulat, plin de viață, orașul tuturor posibilităților, orașul care nu doarme niciodată. Îmi imaginez că e luni, prima zi a săptămânii, adică o nouă zi de lucru. Alarma telefonului meu răsună în apartamentul unde stau cu chirie, căci abia m-am mutat. Este ora șapte dimineața. Mă trezesc cu greu.Încă nu m-am obișnuit cu fusul orar. Mă pregătesc rapid să plec spre redacție, care se află în centrul orașului.

Sunt în întârziere, din nou, dar mă opresc totuși la Starbucks-ul situat vis-a-vis de clădirea în care lucrez, pentru a-mi lua cafeaua mea preferată cu lapte, caramel și scorțișoară, pe care o savurez în fiecare dimineață la biroul meu, de unde privesc zgârie-norii, în timp ce redactez un nou articol despre lansarea unei noi colecții de haine a unui designer renumit. Se pare că noua colecție a reprezentat un adevărat succes, iar solicitările pentru comenzi cresc într-un număr spectaculos. Aseară a avut loc prezentarea de modă. A fost o nebunie!… După terminarea programului, plec obosită către apartamentul meu din suburbii, până unde merg câteva stații bune de metrou, iar apoi, câteva minute pe jos, dar nu mă deranjează deloc. Îmi place orașul în care mă aflu, îmi place să merg pe jos, îmi place să descopăr. În capătul străzii, unde locuiesc, este un magazin floral. Îmi place să țin mereu câteva flori într-o vază pe birou. Îmi aduce aminte de casă, de florile pe care tata obișnuia să mi le ofere. Și, poate sună puțin bizar, dar design-ul acesta îmi oferă inspirație.

Îmi place New York-ul. Sunt nouă aici, dar mă simt fericită. Mă aflu într-un oraș spectaculos și am job-ul la care am visat încă din liceu. Am oportunitatea să scriu de dincolo de peste Ocean. Mi-am dorit mereu să plec, iar acum am reușit. Îmi e dor de familie și de prieteni, dar știu că ne vom revedea în curând de sărbători. Și poate că nu voi rămâne aici, poate că mă voi reîntoarce în țară. Poate voi fi concediată sau poate îmi voi da demisia. Poate că mă voi plictisi de rutină. Poate voi fi promovată și trimisă să lucrez într-o altă țară, într-un alt oraș, pe un alt continent. Sau poate voi pleca de bunăvoie, din dorința de cunoaștere, din dorința de a-mi lărgi orizonturile, de a descoperi locuri și oameni noi…, dar și din pasiunea pentru scris. Poate că într-o zi voi scrie de la terasa unui restaurant italienesc, în timp ce savurez cele mai delicioase paste, preparate de unul dintre bucătarii faimoși ai Italiei. Îmi pot închipui peisajul pitoresc. Restaurantul este plasat undeva în centrul Romei, pe o străduță cu tematică de antichitate.

De la masa, la care mă aflu, pot auzi simfonia orchestrelor, menite să îi încânte pe localnici și pe turiști. În fața mea, o familie servește cu poftă o pizza imensă, plină de mozzarela. Admir cadrul ce mă-nconjoară și încerc să surprind cele mai mici detalii pentru unul dintre articolele mele și continui să mănânc din cele mai bune paste pe care le-am încercat vreodată. Îl observ pe bucătar, care, aflat în pauză probabil, se așează la una din mesele din colț ale terasei și își aprinde o tigară. Îl recunosc dupa șortul murdar de sos de roșii, pe care este inscripționat termenul „chef” și după sudoarea de pe frunte. Îmi fac curaj și îl intreb despre rețeta sa, dacă îmi poate spune câte ceva. Îmi zâmbește pe sub mustața întoarsă și îmi spune că e o rețetă secretă, pe care nu mi-o poate dezvălui. Îl rog, totuși, să-mi acorde un scurt interviu, în care să-mi vorbească despre afacerea sa. Îmi spune că deține un lanț de restaurante, plasate în mai multe orașe din Italia. Pasiunea pentru gastronomie a moștenit-o de la tatăl său. Îmi povestește cu mândrie despre afacerea familiei sale și despre cum a vrut să ducă numele mai departe. Îl ascult cu multă pasiune, căci îmi place să descopăr poveștile de viață ale oamenilor și să le împărtășesc cu voi, pentru că multe dintre ele merită să fie auzite.

Dar poate că voi păși cândva și pe străzile presărate cu multă dragoste ale Parisului, unde mă voi îndrăgosti, mă voi îndrăgosti de peisajele splendide ce mă-nconjoară, de stilul cochet ale franțuzoaicelor, mereu pe primul loc în materie de modă, de accentul elegant al localnicilor, de tinerii îndrăgostiți care își schimbă din când în când priviri pline, intense.

Sau poate că nu voi ajunge nicicând în aceste locuri, iar destinul mă va purta în altă parte. Cert este că, oriunde mă voi afla, îmi voi îmbrățișa cu drag meseria, pasiunea pentru scris.

Voi scrie despre tot ce mă-nconjoară și merită să fie adus în atenția cititorilor și voi reflecta asupra lucrurilor mărunte, dar semnificative, iar vouă, iubitorilor de cunoaștere a artei, a neînțelesului, vă doresc să vă ascultați instinctul, să observați, să vă urmați visurile și să trăiți fiecare zi cu aceeași intensitate.

Însă, potrivit unui sondaj recent Deloitte, efectuat pe 3.000 de muncitori americani cu normă întreagă, pe toate nivelurile de muncă și industrie, doar 20% spun că sunt cu adevărat pasionați de munca lor. Cercetările efectuate la nivel larg arată majoritatea oamenilor nu știu cum să îşi urmărească pasiunea și, prin urmare, nici nu reușesc să facă asta.
Potrivit hipnoterapeutului Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, motivele pentru care ne este extrem de greu să ne urmăm pasiunile în viață sunt: (1) pasiunea nu este ceva ce se găseşte, ci, mai degrabă, este ceva ce se dezvoltă în timp; (2) este o provocare să-ți urmărești pasiunea, mai ales că asta necesită timp; (3) pasiunea poate conduce și la rătăcire și, prin urmare, este important să ne cunoaștem limitele.

1. Nu aştepta să-ţi găseşti pasiunea!

O percepție greșită des întâlnită pe care oamenii o au despre pasiuni este că fie au o pasiune pentru ceva, fie nu au deloc. Problema cu această credință este că limitează, ceea ce ne determină să percepem pasiunea ca ceva ce descoperim sau se întâmplă. Drept urmare, am putea încerca multe locuri de muncă diferite în căutarea pasiunii. Această atitudine pasivă plasează Locusul de Control în afara noastră și practic e ca și cum ai fi la cheremul evenimentelor care apar în viața ta, în loc să le creezi tu. Este genul de situație întâlnită la persoanele care se plâng mereu de viață, de alții, de starea naturii, șamd, genul de om numit și victimă.
„Deseori, însă, nu luăm în considerare faptul că este nevoie de timp pentru a dezvolta pasiunea pentru un loc de muncă sau pentru alte activităţi, la fel cum e nevoie de timp pentru a dezvolta şi abilitățile, încrederea și relațiile care îi permit unui om să experimenteze pasiunea într-un domeniu. Asta înseamnă să iei frâiele în mână și să îți creezi destinul, în loc să aștepți să îți fie creat. Într-adevăr, cercetările au arătat că opiniile despre pasiuni sunt destul de fixe, ceea ce poate face oamenii să aibă șanse mai puține de a explora noi domenii – potențiale surse pentru ‘descoperirea’ pasiunilor. De asemenea, aceste opinii rigide îi determină pe oameni să renunțe la acțiunile noi mult mai rapid atunci când ele par dificile. Pentru a-ți urmări mai bine pasiunile şi visul, acceptă faptul că pasiunea este ceva ce trebuie descoperit sau creat.Concentrează-te pe dezvoltarea activă a pasiunii. De exemplu, poţi descoperi care este meseria ideală pentru tine dacă petreci mai mult timp explorând sarcinile de care eşti mai pasionat (sau pur și simplu cele care îţi stârnesc curiozitatea) și lucrând cu cei care te inspiră. De asemenea, cunoaşte-ţi colegii, află ce îi pasionează pe ei și modul în care își văd munca”, explică hipnoterapeutul Eugen Popa.
Acest lucru poate duce la oportunități de a vă ajuta reciproc să vă dezvoltaţi pasiunile. În cele din urmă, nu este neapărat nevoie să-ţi descoperi şi să-ţi îndeplineşti pasiunile la locul de muncă. Dacă jobul tău nu-ți permite să îți urmărești pasiunea sau dacă pur și simplu nu vrei să o faci la locul de muncă, poți găsi timp și spațiu pentru a desfășura activități care te pasionează în afara locului de muncă.

2. Concentrează-te asupra lucrurilor de care îţi pasă, nu pe ceea ce ți se pare distractiv!

Unul dintre cele mai comune moduri prin care încercăm să ne urmărim pasiunea este practicarea acţiunilor care ne oferă cea mai mare bucurie sau care sunt cele mai distractive. Într-un studiu, mai mulți cercetători au analizat fiecare discurs de absolvire susținut în ultimii 10 ani la 100 de universități de top din SUA și au extras cazurile în care speakerii le-au oferit studenților sfaturi despre cum să își urmeze pasiunea.
O mare parte din sfaturile acestea au pus accentul pe „concentrarea pe ceea ce iubești” ca modalitate de a-ți urma pasiunea. Însă unii dintre ei au descris căutarea pasiunii ca „o concentrare asupra lucrurilor de care îţi pasă.”
Distincția este subtilă, dar semnificativă: concentrarea pe ceea ce iubeşti asociază pasiunea cu ceea ce îţi place și ceea ce te face fericit, în timp ce concentrarea pe lucrurile de care îţi pasă asociază pasiunea cu valorile tale și cu impactul pe care vrei să-l ai asupra celor din jur.
Într-un studiu ulterior efectuat pe câteva sute de angajați, s-a constatat că cei care credeau că să-ți urmezi pasiunea însemnă urmărirea a ceea ce aduce o bucurie aveau mai puține șanse să aibă succes în căutarea pasiunii și erau mai predispuși să renunțe la slujbă decât cei care credeau că urmărirea pasiunii se concentrează pe lucrurile de care le pasă.
„De ce urmărirea lucrurilor de care îţi pasă te face să ai mai mult succes în urmărirea pasiunii? Se pare că această gândire te ajută să te antrenezi pentru provocările care fac parte din procesul de urmare a visului. Cuvântul german pentru pasiune, „Leidenschaft”, se traduce literalmente prin „capacitatea de a înfrunta greutăți.” Într-un alt set de studii, am constatat că pasiunea este doar slab legată de performanțele angajaților la locul de muncă. Combinația dintre pasiune și perseverență – adică măsura în care angajații îşi respectă obiectivele chiar şi atunci când se confruntă cu probleme – a fost asociată cu performanțe mai mari. Realitatea este că pasiunea se stinge de-a lungul timpului, așa că, dacă te concentrezi doar pe căutarea fericirii, s-ar putea să nu rămâi fidel domeniului respectiv cu adevărat. În schimb, dacă te-ai concentra pe modul în care pasiunile te ajută să obții lucrurile de care îți pasă cel mai mult, ai putea să îţi urmezi visul şi după ce intensitatea pasiunii scade. Când îți urmărești pasiunea, este important să reții că rezistența este esențială, deoarece urmărirea pasiunii este un proces continuu și plin de provocări”, declară Eugen Popa.

 3. Depășeşte limitele pasiunii!

„De asemenea, este important să înțelegi când pasiunea nu te va ajuta. Într-un set de studii, cercetătorii au constatat că pasiunea este legată de performanțe mai bune doar atunci când: (a) alții sunt de acord cu ceea ce îi pasionează pe cei din jur și (b) când pasiunea este exprimată într-un context adecvat (deoarece oamenii tind să privească pasiunea mai adecvată în unele domenii, cum ar fi consultanța, decât în altele, cum ar fi contabilitatea). Imaginează-ţi că prezinţi un proiect la locul de muncă, un proiect despre un domeniu care te pasionează foarte mult. Află că exprimarea pasiunii tale te poate ajuta doar dacă publicul este deja de acord cu ceea ce prezinţi. Dacă publicul nu este de aceeaşi părere, este posibil ca pasiunea ta pentru subiectul respectiv să nu fie suficientă pentru a-i convinge. În mod similar, dacă eşti antreprenor, exprimarea pasiunii pentru ideea ta te poate ajuta să găseşti investitori, dar exprimarea pasiunii atunci când discuţi cu ei aspectele mai ‘rigide’ poate să nu aibă același efect dacă investitorii nu-ţi împărtăşesc viziunile.”, conchide președintele Asociației Române de Hipnoză, Eugen Popa.

Citește și:

Diferența între a vorbi și a asculta. Explicațiile psihologului

6 trucuri pentru ne menține în formă. Hipnoza, o metodă tot mai căutată pentru slăbire

Cum să treci mai bine printr-o criză personală. Sfaturile psihologului

Scorpioni și Pești

Elizabeth Taylor și Richard Burton s-au iubit cu pasiune și viața lor de cuplu a fost una tumultoasă. Aceste două semne ale zodiacului sunt renumite pentru faptul că sunt cei mai buni amanți din lume. Senzualitatea lor este reciprocă.

Sufletul complex al scorpionului se regăsesște în Pasiunea Peștilor. Aceste două zodii conjugă verbul a iubi la toate TIMPURILE! Sună bine, nu?

Berbec și Leu

Se înțeleg de minune și între aceste două zodii pasiunea este una nebună. Sigur, pentru ca acest cuplu zodiacal să funcționeze, amândoi trebuie să lase de la ei. Pentru că știm bine că Leului îi place să domine și Berbecului îi place să dirijeze. Dar, dacă găsesc un scop și un ideal comun, atunci vor fi în măsură să trăiască cu adevărat bine, iar întrei ei se va înfiripa o relație plină se senzualitate și dragoste.

Taur și Capricorn

Deși pare, la prima vedere, un cuplu care nu prea are cum să facă istorie, acest cuplu atinge una dintre cele mai bune energii senzuale. Aceste două semne zodiacale își cunosc foarte bine punctele forte și puncteke erotice cele mai sensibile. Acestea fiind spuse, cei doi amanți își pregătesc minunțios și cu multă plăcere o noapte de dragoste.

Gemeni și Săgetători

Acest cuplu, nu o spunem noi, ci astrologii, poate face să pălească de invidie alte cupluri mistice precum Balanța și Vărsătorul sau scorpionii și Peștii. Elementul aer întâlnește elementul Foc și știu foarte bine să-și contopească energiile personale, Aerul Gemenilor va întâlni și se va uni cu Focul Săgetătorilor și de aici nu există decât m simgur drum: doi amanți în Flăcări!

Citește și:

Vor să plece și să cucerească demonii lumii, așa cum i-au văzut ei. Sunt pregătți să-și pună amprenta lor asupra societății. Cam cum am făcut și noi la vârsta lor.

Și când numărul magic 40 apare, începem să realizăm că viața înseamnă mai mult decât un vraf nesfârșit de rufe și conducerea copiilor la diferite activități. Ne-am petrecut toată viața de adult încercând să ne dăruim cuiva în afara noastră. Mai întâi, facultății. Apoi, primului job. Apoi soților și copiilor. Am consumat atât de mult timp și energie pentru alții, încercând să ne demonstrăm existența, încât am uitat de noi însene tot acest drum.

Îmi amintesc că atunci când am devenit pentru a doua oară mamă citeam articole din reviste care îmi spuneau că-mi fac timp și pentru atunci când doarme copilul. Îmi amintesc și că pufnea râsul când le citeam, pentru că mi-era clar că persoanele care le scriau nu avuseseră vreodată copii. Când dormea copilul eram ocupată cu treburile gospodărești pe care nu aveam timp să le fac atunci când copilul era treaz. Maldărul de farfurii din chiuvetă. Munții de rufe pe care trebuie să le pun la spălat. Nu înțelegeam cum o ființă atât de mică poate produce atât de multe haine murdare. Nici astăzi nu înțeleg.

Nu exista timp pentru mine la vremea aceea. Trebuia să fac atâtea lucruri în ora aia în care dormea copilul! Viața mergea înainte cât el își încărca bateriile.

Așadar, dăm. Dăm mai mult decât ne dăm seama. Apoi, fără să ne dăm seama, deodată, maldărul de farfurii s-a micșorat. Munții de rufe s-au transformat în movile. Mâncarea gătită pentru una sau două persoane devine o nouă realitate. Și atunci ne dăm seama că ne-am dăruit tuturor, mai puțin nouă însene. Și vine ziua aceea magică, atunci când ne uităm în jur și nu mai sunt jucării de strâns și ne dăm seama că nu suntem responsabile decât pentru noi însene. Și poate că toate articolele alea care ne spuneau să ne facem timp pentru noi aveau dreptate, pentru că acum ce se întâmplă? Acum cui mă mai dăruiesc?

Cam acum este vremea când începem să ne uităm în interior. Începem să ne întrebăm care ne sunt pasiunile și care ar putea fi interesele. Desigur, o să ne facem probabil timp pentru lucrurile care ne-au încântat în ultimii câțiva ani – dar mai mult pentru ieși din casă și a scăpa de treburile gospodărești, decât pentru a da frâu liber pasiunilor care ne-au făcut inimile să cânte.

Și așa ajungem să ne întrebăm „ce facem acum?“Acum că putem face orice vrem,  fără să purtăm de grijă copiilor sau fără să ne întrebăm ce gătim pentru familie, suntem dezorientate.

„Cine sunt?“, „Ce mă conduce?“, „Ce îmi bucură inima?“. Toate aceste întrebări devin importante în mințile noastre. Trebuie să le găsim răspunsul. Cumpărăm cărți de dezvoltare personală. Poate mergem și la un psihoterapeut. Avem tot felul de conversații cu prietenii. Ceea ce vedem câteodată  în interiorul nostru ne sperie. Această puternică dorință de a deveni mai conștiente de ceea ce ne conduce este mai mare acum decât i-am permis vreodată să fie. Unele dintre noi se vor înfuria pe ele însele pentru că pentru că i-am permis pasiunii noastre să stea în amorțire în toți acești ani. Altele se sperie de cât de puternică este dorința. Iar altele habar n-au care le sunt cu adevărat pasiunile.

Atunci începe deșteptarea noastră.

Oamenii care ne privesc s-ar putea să numească asta criza vârstei de mijloc, și nu o deșteptare. Chiar și nouă ni s-ar putea întâmpla să o numim uneori criză și nu o deșteptare. O criză este definită ca o situație instabilă sau chiar periculoasă – și s-ar putea să ne simțim schimbătoare, într-o lume pe care o știam atât de bine, o lume în care ne dădeam seama de toate regulile și schemele. Apoi, pare că toate astea s-au schimbat peste noapte. Ne trezim în toate aceste senzații ciudate pe care le experimentăm. Începem să recunoaștem sau să devenim conștienți de ceva ce s-a stârnit în noi. Ceva profund și real din noi.

Când am divorțat, mi s-a spus că trec prin criza vârstei de mijloc. „O să fie bine“, mi se spunea. Și aveau dreptate, pentru că nu simțeam altceva decât că mă aflu într-o criză. Mă simțeam vie și liberă pentru ptrima dată în nici nu mai știu cât de mulți ani. Parcă mă trezisem dintr-un somn adânc, de care nici nu eram conștientă. Dorințele și pasiunile se dezmorțeau de parcă dormiseră secole. Își flexau mușchii. Țipând la mine să le ascult.

Toate astea s-au întâmplat în jurul magicei vârste de 40 de ani. Sau poate că 40 este noul 20. Poate că 40 este vârsta la care realizăm că suntem o parte importantă a societății – nu pentru a lăsa urme, pentru a ne pune amprenta , ci pentru a descoperi ce daruri avem de oferit.

Găsim modalități mai simple de a permite societății să afle că avem ceva de oferit.

Pe noi însene.

Mirela Miroiu

Citește și:

Berbec (21 martie – 19 aprilie)

Pentru această zodie, se anunță o săptămână bună din toate punctele de vedere. La muncă, aveți șanse să fiți promovați, iar pe plan personal vă așteaptă o vacanță minunată programată special pentru dumneavoastră de partener. În rest, liniște și pace! Sfatul astrologului?- Săptămâna vă este una favorabilă, însă purtați-vă așa cum trebuie, asltfel șitți cum este roata, se cam întoarce!

Taur (20 aprilie -20 mai)

Pe tauri îi așteaptă o săptămâna nu tocmai pe placul lui. La muncă, vor avea parte de mult stres și de multe proiecte pe care musai trebuie să le termine. Sfatul astrologului: pentru cei care sunteți într-o relație, nu vă neglijați partenerul! S-ar putea să-l deranjeze și să nu iasă tocmai bine. Așadar, munca cu munca, distracția cu distracția!

Gemeni (21 mai – 20 iunie)

Nativi gemeni au o săptămână în care norocul este de partea lor. Le merge bine, s-au adaptat la locul de muncă, iar șefii îi apreciază. Unii vor avea sanșa să plece într-o delegație, sigur cu jobul, dar este bine că pot vizita și pot cunoaște oameni noiu. Cu alte cuvinte, se bucură de interacțiune. Sfatul astrologului: rămâneți cu picioarele pe pământ!

Rac (21 iunie -22 iulie)

Pentru raci, o săptămână în care cuvântul de ordine este oboaseala. Obosiți la job, obosiți acasă, deoarece au foarte mulre lucruri de rezolvat. Sunt posibile certuri și tensiune în familie. Sfatul astrologului: păstrați-vă calmul, urmează și vremuri mai bune!

Leu (23 iulie – 22 august)

Leii au o săptămână bună. Adică, fac cee ace le place. Proiecte multe, dezvoltă idei mărete, claritate în gândire și mult farmec în vorbe. Sunt momente bune de a-ți planifica forme de instruire personală sau profesională, pentru că ai toate șansele să alegi ceva deosebit și cu efecte de durată. Țările străine sunt o temă minunată de a-ți lărgi orizontul cunoașterii, fie prin discuții cu cei aflați acolo, fie având în vedere o călătorie. Sfatul astrologului: nu lăsa pe mâine ce poți face azi!

Fecioară (23 august – 22 septembrie)

Pentru fecioare, o săptămână pe repede înainte. Tocmai s-au întors dintr-o călătorie și deja se gândesc să facă planuri pentru următoarea. Sunt în formă, sunt energici și se gândesc cum să-și dezvolte orizontul. În dragoste, zarurile arată 6/6, dar, vorba aceea, nu se știe niciodată. Sfatul astrologului: nu vă aruncați cu capul înainte, nu tot ce strălucește este aur!

Balanță (23 septembrie – 22 octombrie)

Balanțele se gândesc la viitor. Vor să facă o investiție imobiliară  și de ce nu să-și caute un loc de muncă cu un câșștig material mai bun. Dar, există și un preț: trebuie să muncească mai mult în detrimentul vieții personale pe care în ultima vreme a tot neghijat-o. Sfatul astrologului: încearcă să-ți faci timp și pentru muncă și pentru cei dragi, altfel nu vei fi cu adevărat împlinit!

Scorpion (23 octombrie – 21 noiembrie)

Scorpionii par cei mai duri oameni de pe planetă, însă de cele mai multe ori sunt copleșiți de emoții. Și, atunci se gândesc la toată lumea, mai puțin la ei. Dar, în această spătămână și-au propus să fie ei pe primul plan. Rămâne de văzut dacă le va reuși acest lucru. Sfatul astrologului: nu lăsa pe mâine ce poți face azi!

Săgetător (22 noiembrie – 21 decembrie)

Relația cu persoanele dragi  este foarte important pentru acești native. Se pare că din când în când apăr neplăceri legate de bani sau bunuri folosite în comun. Sunt șanse bune de a lămuri chestiunile sentimentale și să iei decizii radicale vizavi de implicarea ta afectivă. Pe de altă parte, folosește-ți creativitatea și îndreaptă-ți eforturile către un hobby. Ai putea investi ceva bani într-o activitate recreativă. Rămâne de văzut ce-ți spune intuiția. Sfatul astrologului: fă ce-țiu place, este cel mai important!

Capricorn (22 decembrie – 19 ianuarie)

Pentru capricorni, o zi potrivită pentru a-ți îndrepta atenția și eforturile către membrii familiei și nevoile lor. Ai spor în desfăsurarea treburilor gospodărești sau în schițarea unor planuri legate de casă, grădină, bunuri patrimoniale. Așadar, o săptămână pe treabă și pe activitate pentru nativii acestei zodii. Sfatul capricornului: oamenii au nevoie de sfaturile tale, nu-i ignora!

Vărsător (20 ianuarie – 18 februarie)

Astăzi ai șanse bune de a află lucruri noi și interesante legate de viitorul tău profesional. Sunt posibile discuții cu persoane mai în vârstă sau cu persoană iubită despre cee ace ți-ai dori să faci, deoarece tot afirmi că vrei o schimbare. Totodată,  poate ar fi bine să-ți planifici un program de formare profesională care să te ajute să-ți schimbi locul de muncă sau chiar toată activitatea profesională. Sfatul astrologului: dacă îți dorești ceva cu adevărat, atunci ia taurul de coarne și schimbă ceva.

Pești (19 februarie – 20 martie)

Peștii sunt puși pe fapte mari. Vor să schimbe nu doar locul de muncă, ci și stilul de viață. Posibile conflicte cu partenerul despre care nativii pești spun că nu se implică prea mult în viața de cuplu. În rest, vă faceți planuri și chiar dacă mai aveți momente de dezamăgire, le alungați imediat cu o repriză de muncă. Sfatul astrologului: încercați să acordați mai multă atenție partenerului de viață, ține și de dumneavoastră să faceți să fie bine între voi doi!

.

De ce sa incepi sa iti faci singur diferite piese vestimentare sau accesorii tricotandu-le sau crosetandu-le ? Simplu. Te relaxezi si te detasezi de cotidian si de gijile zilnice. Exista numeroase studii care demonstreaza faptul ca tricotataul/crosetatul sunt activitati benefice pentru corpul uman. Potrivit unui articol publicat de cei de la Independent, tricotatul reduce anxietatea, depresia, durerile cornice si poate chiar sa reduca instalarea dementei, informatii publicate de asociatia Knitting for Peace. Mai mult, psihologii spun ca tricotatul este o terapie. Concentrarea asupra fabricarii produsului te face sa uiti de problemele trecutului si te fereste de focusarea asupra grijilor viitorului. Miscarile repetitive pe care le faci au ca rezultat scaderea presiunii sangelui si eliberarea serononinei!

Sunt atat de multe motive sa te apuci de tricotat! De mica am fost atrasa de partea asta a lucrului manual, dar mi-am redescoperit pasiunea in timpul facultatii, inspirata de colega de camera care facea magie cu un ghem de lana si o croseta ( Crochetada ). Pentru mine este un hobby adus la extrem, o adevarata pasiune care sper ca intr-o buna zi sa se transforme intr-o mica afacere. Lumea este intr-o continua schimbare, iar produsele de serie devin din ce in ce mai putin cautate si pierd teren in facat celor manufacturate, fie ca vorbim despre tricotat, crosetat, croit. cusut sau fabricarea bjuteriilor sau a jucariilor.

Si ca sa nu ma laud degeaba, iata in cativa pasi simpli cum se “construieste” un fular calduros.

Primul pas : se alege materialul

Pasul doi: se monteaza ochiurile pe andrele

Pasul trei: se lucreaza numarul droit de randuri pana cand fularul este sufficient de mare

Ultimul pas :  iata produsul finit

P.S. Nu uitati ca aceasta activitate, ca oricare alta facuta manual de om, necesita si rabdare. Tricotatul este un prilej bun de meditatie si de rabdare cu noi insine!

Zaina