Eu și sora mea creând lumi cu păpușile noastre, poveștile și micile noastre animale de plastic. Mama mea și cele două surori ale ei cântând karaoke ori de câte ori erau împreună. Surorile mai mari ale tatălui meu povestind despre întâmplări din copilărie, când făceau echipă împotriva fratelui lor.

Am trăit cu povești în care exista lumea surorilor, precum cea din Micuțele doamne. Pentru o fetiță care cunoștea viața în care surorile erau cele mai bune prietene, ideea de a trăi fără a avea măcar una, îmi îngreuna sufletul și mă întrista.

Cu cine se joacă dacă nu are o soră? Ce face în timpul liber? Cine o ascultă și o ceartă ori de câte ori greșește?

Ce mă tulbura și mai mult, totuși, erau prietenele mele care nu se înțelegeau cu surorile lor. Le-am văzut certându-se, făcându-se în toate felurile sau aruncând cu vorbe grele până când una dintre ele se retrăgea plângând în camera sa. Nu știau că surorile trebuie să fie cele mai bune prietene?

Am purtat această tristețe cu mine și în gimnaziu, și în liceu uitându-mă la rolul pe care-l juca sora în viețile unore. Mă regăseam în bunica mea uitându-mă la verișoarele mele mai mici, și le ziceam: „Acum vă certați, dar veți cele mai bune prietene într-o zi”.

Vecinii mei aveau trei fetițe pe care le consideram un fel de surori mai mici ale mele. Când se ciondăneau, le spuneam același lucrur: „Într-o zi, veți fi cele mai bune prietene și veși râde pe seama a cât v-ați certat.”

Același lucru era adevărat și în viața mea. Chiar dacă mă certam cu sora mea – ne mai și băteam, loveam, alergam sau țipam una la alta – ne aliam și ne apăram una pe alta când aveam probleme cu mama pentru că ne certasem.

„Dacă ea intră în belea, atunci intru și eu”, spunea cea mai nevinovată dintre noi (de obicei sora mea). Eram una de partea celeilalte indiferent de situație.

Abia în facultate mi-am dat seama de adevărata însemnătate a ceea ce reprezintă o soră, o prietenă adevărată. Era mai mult decât un dar care s-a născut, dar și unul care se poate cultiva. Aveam multe prietene care nu aveau surori, sau care aveau dar se purtau îngrozitor cu ele sau care erau foarte mici. Acum, cu toate au aflat ce înseamnă o soră cu adevărat grozavă, deși nu avuseseră una în viața lor.

Am privit cu admirație cum mi-au fost aproape atunci când am avut nevoie, mi-au arătat cum să ascult cu răbdare sau mi-au demonstrat că nu doreau decât binele femeilor din viața lor. Deși am fost înconjurată de surori toată viața, habar n-aveam  habar că cineva putea să cultive relația asta de soră fără să aibă practic una.

Unele dintre prietenele mele care nu aveau surori de sânge mi s-au confesat că și-ar dori o soră „adevărată”. Totuși, ele sunt cele care mi-au arătat modurile frumoase în care se poate cultiva o relație de soră.

Contează să fii acolo

Am crescut știind ce înseamnă să fiu prezentă pentru familia mea. Eram 30 de oameni care ne strângeam la bine sau la rău. Ceea ce nu știam cu adevărat era cum să fiu acolo atunci când prietenii mei aveau nevoie de mine. Am învățat cum să cultiv această relație de prietenie apropiată prin a fi prezentă, a fi acolo pentru ei, fie că aveau nevoie de alinare într-o perioadă dificilă, fie să fim împreună pentru a sărbători un moment important.

Sărbătorește tot

Deseori, avem senzația că nu putem sărbători decât lucrurile importante: o nouă relație, o zi de naștere sau un nou job. Prietenele mele din facultate m-au învățat și altceva. Sărbătoream și ne bucuram de orice, de la examenele pe care le treceam, soarele care răsărise după ploaie, prima întâlnire a colegei de cameră din cămin, care acum se uită cu soțul ei împreună la emisiunea Vocea României.

Ne bucuram când cineva făcea un pas important în a crede și mai mult în sine. Sărbătoream când cineva purta un tricou pe care nu-l mai purtase până atunci pentru că nu se simțise bine în el. Am aplaudat când cineva a mers la psihoterapie sau a fost dureros de sincer în legătură cu persoana care este. Până în ziua de azi, am sărbătorit toate lucrurile mici și mari pe care le-am realizat.

Prețuiește onestitatea

Când sunt împreună cu cele mai bune prietene, nu avem grijă să ne alegem cuvintele, nu folosim dulcegării și nu mimăm fericirea. Căutăm adevărul adevărat, uneori dureros. Indiferent despre care dintre noi este vorba, celelalte își doresc să o întâlnească fix în esența adevărului ei. Nu ne prefacem și nu mințim. Și datorită acestui lucru, suntem mai apropiate decât ne-am imaginat vreodată

Legătura asta puternică între surori sau prietene foarte apropiate este una foarte specială. Fie că ai sau nu o soră biologică, este posibil să creezi acest nivel de intimitate și apropiere. Cultivarea unei adevărate relații ca între surori este posibilă. Doar să vrei.

Un text de Sorana Mironov

În aceeași manieră, ne întâlnim cu shimbarea, prieteniile noastre evoluează și ele, inevitabil. Poate că cea mai bună prietenă ăși găsește jobul la care a visat și se mută într-o altă țară. Poate îți întâlnești jumătatea și te căsătorești, iar toți prietenii tăi sunt singuri. Când trecem prin anumite etape ale vieții, uneori, este greu să mai găsești ceva în comun. Vă vedeți mai rar, vorbiți prin mesaje scrise scurte, comunicarea fiind din ce în ce mai lacunară.

Deși poate părea că tu și prietenii tăi treceți prin perioade contrastante din viață, este important să descoperiți noi moduri prin care să creați o relație sănătoasă.

Iată câteva moduri prin care am învățat să rămân o prietenă constantă și importantă în etape diferite ale vieții:

Propune o ieșire în oraș

În loc să aștepți ca prietena ta să-și facă timp pentru o întâlnire la cafea, propune tu o întâlnire în funcție de programul ei, arătând astfel că ești interesată să menții și să hrănești o prietenie sănătoasă. Uneori stăm pe canapea și așteptăm un telefon ori un mesaj, dar poate că tu ar trebui să faci asta pentru a te reconecta cu prietena ta.

Suntem personalități diferite. Unii dintre noi sunt lideri înnăscuți care știu cum să-i aducă pe toți laolaltă. Alții sunt foarte buni la participare și susținere. Ori de câte ori personalitatea ta are de pierdut, încearcă sp ieși din zona de confort și fii tu cea care stabilește o ieșire în oraș.

N-ai de unde să știi cât bine poate face această mișcare a ta pentru a ajuta la reconectarea cu prietena ta. E simplu” Orice este distractiv și familiar pentru tine și prietena ta, pune în calendar. Nu e nevoie de cât să stabilești o zi și o oră și să-l lași pe celălalt să știe că coontează pentru tine, chiar dacă ești o persoană foarte ocupată.

Fii o bună ascultătoare

Este ușor să te întâlnești cu cineva și să povestești despre lucrurile care ți se întâmplă în viață. Dar nu uita să întrebi și cealaltă persoană ce face, cum se descurcă și chiar să fii atentă și activă la răspunsuril ei.

Am ieșit de câteva ori la cafea cu prieteni unde nu am făcut altceva decât să povestesc despre viața mea, și am plecat de acolo dându-mi seama că nici măcar o dată nu am întrebat care este viața lor. Unui bun ascultător îi pasă de ce zice celălalt, oferă soluții sau îi dă de înțeles celuilalt că orice se petrece în viața lui contează pentru el.

Ascultarea este un mod uimitor de a arăta respect și dragoste unei persoane și ajută la păstrarea unui echilibru în cadrul conversației. Chiar dacă tu și prietena ta ați trecut prin mai multe etape ale vieții, simplul act al ascultării îi poate demonstra acesteia că încă îți mai pasă de starea de bine a ei. Ascultarea arată că-ți pasă de lucrurile mărunte. Dacă un prieten este preocupat de ceva sau are o problemă, aceasta este șansa ta de a-l susține și de a-l încuraja într-o perioadă dificilă.

Lasă-ți așteptările la ușă

Deseori, când trecem printr-o schimbare, proiectăm anumite așteptări nerealiste de la prietenii noștri. Când mi-am organizat nunta anul trecut, am trecut printr-o perioadă extrem de aglomerată. În plus față de un job full-time și organizarea nunții, soțul meu umbla pe la interviuri pentru job, iar câțiva membri ai familiei au avut probleme de sănătate.

Era prea mult pentru mine! Uneori, aveam așteptările nerealiste de la prietenii mei, ca să-ți dea seama cât de copleșită și extenuată sunt. În realitate, dacă cineva nu a trecut prin așa ceva, nu prea are cum să înțeleagă pe deplin  prin ceea ce treci. Ceea ce e ok.

La finalul zilei, dacă prietenii taăi chiar țin la tine, atunci vor fi acolo pentru tine. Găsește ce e mai bun în prietenii tăi. poate cp nu vor ști cum să gestioneze perioada actuală din viața ta, dar apreciază-i pentru ceea ce sunt și când sunt lângă tine. Găsirea valorii unor ani de prietenie pe care o aveți poate ajuta la plasarea lucrurilor într-o perspectivă sănătoasă.

Nu căuta căi prin care oamenii să-ți fie de folos, ci caută mai degrabă căi prin care tu să le fii de folos. Prieteniile sănătoase nu sunt despre egoism. Acesta este lăsat deoparte și trebuie căutate metode de a aduce un plus de valoare indiferent de etapa în care vă aflați.

Sărbătoriți-vă reciproc călătoria prin viață

Poate citești asta și nu te simți bine pentru că îți compari etapa de viață cu a altcuiva. În loc să aluneci pe panta aceasta a comparațiilor, sărbătorește-ți prietenii. Nu știi niciodată când vei avea și tu o perioadă similară și vei avea nevoie de sprijin pe acest drum. Fiecare dintre noi are călătoria lui – fiecare este diferit și unic în felul său. Când începem să ne comparăm cu viețile aparent perfecte ale prietenilor noștri, pur și simplu ne desconsiderăm.

O competiție nesănătoasă generează mai multă divizare decât unitate. Când ești invidioasă, amintește-ți că totul vine cu un preț. Noi invidiem rezultatul final, dar niciodată nu invidiem procesul întreg. Fii conștientă că ești la fel de valoroasă și ai parte de perioada ta de experiență.

Există un scop în etapele tale din viață și în cele ale prietenilor tăi. Sărbătoriți-vă reciproc vitoriile. Plângeți împreună pierderile, pentru că în tot acest timp păstrați legătura importantă de prietenie.

Citește și:

Psiholog: „Nu înseamnă egoism să ne iubim pe noi înșine”

Diferența între a vorbi și a asculta. Explicațiile psihologului

4 moduri în care te poți deconecta când nu ești la lucru

Învățăm să ne facem prieteni, cum să fim darnici și cum să trecem peste agresiunile de la școală când suntem copii, spune pentru revista TIME Mirian Kirmayer, terauept specializat în viața adolescenților și în prieteniile adulților. Astfel de conversații dispar în adolescență, în ciuda faptului că, un studiu din 2017, publicat în Personal Relationships observa că, prieteniile devin mai importante pe măsură ce înaintăm în vârstă. Prieteniile pot  chiar prezice starea de bine mult mai bine decât relațiile de familie, pe măsură ce îmbătrânim, arată studiul.

Dacă prieteniile sunt atât de importante, de ce să nu vorbim despre ce trebuie făcut atunci când iau final? „Există această așteptare că prieteniile ar trebuie să fie mai ușoare pentru adulți“, spune Kirmayer. „Și evident că asta nu este valabil în cazul multor oameni“. Siuișurile, coborâșurile și – atunci când este necesar – finalurile unor prietenii pot fi la fel de dificil de gestionat precum cele din cazul unei relații de iubire – dacă nu poate chiar mai mult, spune Kirmayer.

Iată de ce finalul unei prietenii se poate fi mai greu decât despărțirea de oricine altcineva important.

Nu știm ce să spunem

„Avem tendința să credem despre desprățirile dintre prieteni că se întâmplă din cauze vreunei mari trădări“, spune Kirmayer. În aceste situații, este ușor să-ți dai seama care este motivul finalului și să-l comunici celuilalt. Dar foarte des, spune ea, aceste despărțiri sunt rezultatul dezvoltării oamenilor în mode separat, ceea ce înseamnă că asta nu presupune o conversație standard. Relația poate că are nevoie să se termine din cauza factorilor din afara prieteniei – distanță sau diferențe în stilul de viață – sau pentru că unul din ei sau ambii prieteni au afectat legătura printr-un tratament urât față de celălalt. Indiferent care este motivul despărțirii, se întâmplă de celel ami multe ori să nu știm dacă trebuei să avem vreo conversație cu prietenul nostru, spune Kirmayer. Și dacă decidem să o avem, e foarte greu să știm ce să spunem. „Asta poate da naștere unor situații prin care să termină prin a ne simți răniți“, spune ea. „Fie că nu avem o abordare potrivită sau fie pentru că ne ia prin surprindere, nu știm cum ar trebuie să fie aceste despărțiri“.

În relațiile romantice, există mereu o discuție care semnalează despărțirea oficială, care, deși este dureroasă, duce la simțirea finalului. Dar pentru că nu avem un model pentru o astfel de discuție și în cazul unei despărțiri de un prieten, Kirmayer spune că asta poate să ne facă situația și mai dificilă și să ne deruteze.

Ne simțim rușinați că nu am reușit

Dacă-i permitem, respingerea ne poate paraliza de teamă – teama că nu suntem destul de buni, destul de inteligenți, de frumoși, pur și simplu nu suntem destul de…Îi putem permite sentimentului de respingere să stabilească traiectoria gândurilor noastre, să ne schimbe comportamentul și, în final, viețile.

Până la urmă însă, sentimentul de respingere nu trebuie să aibă ultimul cuvânt. Trebuie să ne întoarcem înapoi la plnașeta de desen. În loc să vedem respingerea ca pe o înfrângere sau ca pe un final, de ce să nu o vedem ca pe un nou început, o șansă de a o lua de la capăt? Știu că a fost un sentiment devastator. S-ar putea să te fi surprins cu garda jos și să te fi îngenuncheat, dar există speranță pentru tine.

Ce-ar fi dacă tot ce ar fi nevoie să facem este să nu privim asta ca pe o bătălie pierdută, ci ca pe o schimbare de perspectivă? Toate respingerile dețin adevăruri universale și lecții pe care le putem lua cu noi pe drum înainte. Așa că ia-ți cele mai comode încălțări pentru drumeție, și hai să urcăm pe acest făgaș.

foto: Luis Galvez

Nu lăsa sentimentul de respingere să te definească

Aici mă simt și eu vinovată. Ori de câte ori o relație nu a funcționat, mă gândeam că ceva nu era în regulă cu mine. Că sunt destul de drăguță. Că nu sunt destul de spirituală. Că nu sunt destul de bună. Sau sunt prea mult. Când am fost concediat recent de la ultimul job, a fost atât de simplu să cad în această capcană de a permite pierderii unui serviciu să-mi stabilească valoarea. Am început să mă gândesc „poate că nu sunt o scriitoare bună. Sunt un editor îngrozitor. Sunt oameni care se descurcă mai bine decât aș putea eu să mă descurc vreodată. Nu sunt destul de bună.“

N-am trecut toți prin asta? Când pierdem ceva care este foarte important pentru noi, un loc de muncă, o căsnicie sau o prietenie, îi permitem pierderii să-i comunice minții noastre lipsa valorii noastre. Nici că ar putea să fie mai departe de adevăr. Carierele noastre, visurile, pasiunile – lucrurile și oamenii pe care îi iubim – pot începe foarte ușor să ne definească odată ce le-am pierdut. Te provoc să nu lași așa ceva să se întâmple. Știu că este greu, dar nu uita că nimeni și nimic nu poate determina cât valorezi. Valoarea ta este intrinsecă, adică nu poate fi schimbată.

Permite-i unui „nu“ să pună bazele încrederii

Asta ar putea să sune aiurea, dar ori de câte ori auzi un „nu“, un „ne pare rău, dar trebuie să renunțăm la tine“ sau un „nu ești tu de vină, eu sunt“, fii recunoscător. O ușă închisă te eliberează de ceva ce nu ți se potrivea cel mai bine. Asta este tot ce înseamnă un „nu“. Ține capul sus și mergi mai departe.

Acest „nu“ te va întări și te va face și mai puternic. Dacă lucrurile ar fi mereu ușoare și tot ce am auzi ar fi numai „da“, atunci nu am mai ști cum arată adaptarea, revenirea în formă. Respingerea este momentul perfect pentru a vedea din ce material suntem făcuți: perseverență, rezistență, putere sau duritate. Încrederea se construiește pe momente grele care durează.

foto: Kinga Cichewicz

Înconjoară-te de voci pozitive

Când mi-am pierdut locul de muncă anul acesta, nu am spus multor oameni. Am păstrat asta în mare parte pentru mine pentru că eram șocată. Sufeream și mă aflam într-o stare sensibilă. Știam că oamenilor cărora le-am spus vor fi aceia care mă vor lăsa să sufăr după această pierdere și mă vor încuraja, apoi. Aveam nevoie de oameni care să stea în aceeași groapă cu mine, și care apoi să mă ajute să urc atunci când eram pregătită.

Când te confrunți cu respingerea, de orice fel ar fi ea, este dureros, foarte dureros. Încărcătura sentimentului de respingere devine mai ușoară atunci când soliciți ajutor pentru a o căra. Înconjoară-te de acei oameno pozitivi care vor fi vocea încurajării. Povestește-le despre sentimentul respingerii pe care îl trăiești. Introdu-i în toate sentimentele tale de șoc, tristețe, suferință și teamă. Fii 100% real. Este momentul tău de suferință. Nu vorbi cu oameni care te vor face să te îngrijorezi sau care îți vor permite să rămâi în starea de milă sau de amărăciune. Vocile pozitive sunt cheia.

foto: Kinga Cichewicz

Obișnuiește-te cu ideea că este doar temporară

Respingerea este adeseori neprevăzută. Nu o vedem când se apropie și este dificil de știut când – ea și sentimentele care rezultă din cauza ei – se va termina. Neexistând un răspuns clar, putem alege să ne amintim că acest este doar un moment în orarul și agenda poveștilor noastre. Este numai un capitol. Acum nu înseamnă întotdeauna. Furtunile întotdeauna se termnină. Este numai o chestiune temporară.

Revino în joc

Scutură-te și ridică-te. Acesta este probabil cel mai important adevăr de care să-ți amintești. Respingerea se poate resimți ca un pumn în stomac. Te lasă fără suflare și te trimite la pământ, dar nu trebuie să rămâi acolo. Te poți ridica. Este o alegere. La început o să te doară, dar ridică-te indiferent de ce simți. Respingerea nu este sfârșitul poveștii tale.

Text scris de Stephanie Taylor și tradus din revista Darling

Citește și:

În relațiile de prietenie, este firesc să ne dorim ce e mai bun unii altora, dar să vezi lucrurile minunate care se întâmplă în viața prietenei tale poate fi uneori foarte greu. Gânduri în care faci comparație se pot furișa de multe ori, iar când facem jocul comparațiilor toată lumea are de pierdut.

Așteptările tăcute pe care nu le îndeplinim deseori pot crea mediul perfect pentru gelozie, amărăciune și resentiment. Atunci când aceste gânduri mascate se înrădăcinează, acestea pot împiedica în mod grav dezvoltarea unei relații pline și înfloritoare.

Gelozia într-o relație poate fi diferită pentru fiecare individ în parte. Poate o prietenă a fost promovată la serviciu, poate are un program de lucru mai flexibil, a ieșit în oraș cu un bărbat de care s-a îndrăgostit, și-a cumpărat o mașină care arată exact așa cum ți-ai dorit și tu una dar nu ți-ai permis-o, s-a căsătorit înaintea ta, are copii înaintea ta sau s-a mutat în orașul în care visai să trăiești tu, și așa mai departe.

Dar dacă există o modalitate prin care poți canaliza sentimentele de invidie sau gelozie spre ceva pozitiv și mai productiv?

Relațiile sănătoase de prietenie ne pot inspira să devenim versiuni mai bune ale noi înșine. Iată câteva lucruri pe care le putem învăța din aceste sentimente de gelozie, sărbătorind succesul preietenului nostru și menținându-ne încrederea în noi înșine.

Caută-ți propria identitate

Cu cât ești mai aproape de a descoperi și realiza care este sensul tău în viață, cu atât vei avea mai puțin loc pentru gelozie în relația ta de prietenie. Libertatea care vine odată cu eliberarea geloziei, aruncându-te în propria călătorie pentru a-ți îndeplini visurile, poate fi contagioasă.

Când înflorești, ai capacitatea de a-i ajuta să înflorească și pe alții din jurul tău. Cu cât înaintăm în direcția în care vrem să mergem și care ne este dată, cu atât vom avea din ce ân ce mai puțină energie și spațiu pentru ucigașii prieteniei care sunt gelozia, mândria, aroganța și comparația.

Sărbătorește-le călătoria

Când permitem geloziei și negativității să-și facă loc în relația noastră de prietenie, totul va ajunge să capete o dinamică toxică. Recunoscând că drumul unui prieten este al lui, în mod unic, și nu al nostru, ne amintește că are nevoie de sprijinul și încurajările noastre, așa cum și noi avem nevoie de ale lui.

Succesul unui prieten nu trebuie să ne servească drept o sonerie care ne amintește de neajunsurile și nerealizările noastre. În schimb, putem permite unor astfel de realizări să ne inspire și să ne încurajeze pentru a ne strădui să mergem spre realizările noastre. Sărbătorind succesul prietenului nostru și bucurându-ne alături de el este genul acela de răspuns pozitiv de care avem nevoie pentru a preveni potențiala toxicitate care poate otrăvi relația noastră de prietenie, și poate chiar viețile noastre.

Amintește-ți ce este important

Aminetește-ți ce ai văzut la acea persoană atunci când v-ați împrietenit. Deseori gravităm către oameni acre au anumite calități care ne lipsesc nouă sau au noi și diferite perspective de oferit. În același fel, pot fi multe lucruri pe care tu le poți pune pe masă, iar ei nu au cum să o facă. Așa arată un adevărat parteneriat.

De exemplu, dacă prietena ta primește recunoașterea pentru punctele forte sau pasiunile sale la locul de muncă sau poate într-o altă relație, recunoaște că acestea pot fi lucrurile pe care le apreciezi și le prețuiești la ea. Poate e forța ei sau pasiunea cele care te-au ajutat pe acest drum, așa cum abilitățile și darurile tale au făcut la fel pentru ea.

Pune-ți niște întrebări dificile

Este important să fii prezentă și să rămâi sinceră cu tine însăți atunci când vine vorba de ce vrem și avem nevoie, asigurîndu-ne că sunt o reflexie adevărată și reală a ceea ce suntem și a ceea ce vrem să devenim. De fiecare dată când observo că se strecoară gânduri subtile de gelozie și invidie, întreabă-te: „De ce vreau ce are prietena mea?“, „Ce este această așteptare despre care nu vorbesc și pe care am adoptat-o conștient sau inconștient?“, „Aleg să accept sau să resping această așteptare?“, „Cum s-ar schimba viața mea dacă aș avea și eu ce are ea?“, „De ce nu găsesc călătoria mea suficient de interesantă pentru a o experimentam, fără a-mi dori să fie altfel?“.

Știu, sunt multe întrebări. Iar răspunsurile la ele s-ar putea să nu fie simple.

Fii deschisă și vorbește despre asta

Poate fi greu, dar uneori nu este nevoie decât de un moment de vulnerabilitate pentru a sparge acele bariere ale geloziei și mândriei. Când creăm un spațiu sigur pentru deschidere și sinceritate, putem începe să vedem pe cineva nu prin ceea ce a realizat, ci ca prieten care ne poate fi. Fii atent , ascultă și oferă un feedback constructiv atunci când ți se cere, întreabă și ascultă răspunsurile pentru a  putea oferi sfaturi care să o ajute.

Povestea ta, harurile tale, esența ta – sunt suficiente. Ești mai mult decât suficientă! Nu ai de ce să fii invidioasă pe altcineva pentru că tu ești în mijlocul propriei tale călătorii.

Citește și:

Toţi afirmăm cu uşurinţă şi numim la fel de uşor anumite persoane pe care le cunoaştem, prieten. Cred că prietenia a ajuns în ziua de azi mai scumpă şi mai preţioasă decât aurul. O prietenie de durată, necondiţionată, adevărată, bazată pe fapte, vorbe, acţiuni şi principii sincere, rar se mai dezvoltă în prezent între oameni. Vorba că: „Prietenul la nevoie se cunoaşte”, nu-şi mai are baza în ceea ce mulţi dintre noi numim relaţia cu cineva, prietenie.

Trăim tot mai mult într-un mod egoist, individualist, arogant, ignorant şi mincinos, încât, rar unii dintre noi mai reuşesc să se detaşeze de toate acestea şi să spună că prietenul este mai presus de toate. A te limita la anumite manifestări cu diverse ocazii pentru a fi alături de prieteni, nu este suficient. Un prieten adevărat trebuie să ocupe acelaşi loc în sufletul tău ca şi familia. Dragostea, înţelegerea, susţinerea permanentă  pe care o manifestăm pentru cei dragi, trebuie împărţită în mod egal şi cu prietenul adevărat.

Consideră că prietenul este ca o carte de care ai grijă să nu fie deteriorată, pe care o deschizi mereu cu aceeaşi bucurie, în care descoperi de fiecare dată, pagină cu pagină, întâmplări frumoase, fapte reale, emoţii. Orice schimbare aducem acestei cărţi, să ne gândim că are efect direct asupra relaţiei de prietenie. Cartea va avea mereu locul ei special în casă, va fi îngrijită şi protejată, întotdeauna va fi prezentată cu drag tuturor şi o vom descrie ca pe  un obiect de preţ din viaţa noastră. Rândurile din această carte să reprezinte de fapt, clipele petrecute cu prietenul. Timpul să nu afecteze calitatea şi nici conţinutul ei. Acţiunile noastre şi a celorlalţi, să nu distrugă niciodată încrederea, speranţa şi iubirea pe care le regăsim în cuvintele scrise cu grijă şi întipărite cu tărie în mintea şi sufletul nostru.

Prietenia nu ar trebui să cunoască graniţe, ea trebuie să se prezinte ca un drum lin, uşor de străbătut, indiferent de obstacolele întâlnite. Puterea unei astfel de relaţii stă în fiecare dintre noi, mai greu este s-o păstrăm şi să o menţinem mereu activă şi indestructibilă. Prietenia este şi trebuie să rămână, pentru cei care o găsesc, o comoară nepreţuită, un echilibru în tot zbuciumul acestei lumi, o flacără ce nu poate fi stinsă de ploaie sau vânt. Să dăinuie mereu precum stânca roasă de valuri puţin câte puţin, dar veşnic prezentă şi de neclintit.

Citește și: