Am început ziua în forță. Toți cei trei copii ai mei erau așezați la masa din bucătărie, iar eu eram la laptop, lucrând. Alcătuisem chiar un orar pe care l-am pus pe frigider pentru acea zi (ceea ce nu-mi stă în fire).

Putem face asta. Ne vom descurca de minune. Mi-am băut cafeaua. Am făcut o poză drăguță. Eram organizați și pregătiți.

„Putem face asta. Ne vom descurca de minune”

Nici nu trecuseră 15 minute când rotițele au început să scârțâie. Unul dintre copii trebuia să printeze ceva, iar cartușul imprimantei era gol. Ultimele printuri au fost declarațiile pe proprie răspundere. Alt copil urma să aibă ore de teleșcoală, iar celălalt practic se topea sub muntele de teme pe care trebuia să le facă în ziua aia.

Așa că deja începeam să am probleme de concentrare. Un copil zumzăia, în timp ce celălalt voia liniște. Niciunul nu voia să lucreze în camera lui. Era un butoiaș cu pulbere. Erau mici dezastre și lacrimi – și nu numai ale copiilor.

Orarul a căzut de pe frigider, lin și legănat, iar când a ajuns pe podea, ne-am făcut praf. Până la prânz eram așa de tensionată, parca aveam umerii înnodați. Ceva de care trebuia să scap.

„Până la prânz eram așa de tensionată, parca aveam umerii înnodați”

Chestia asta cu teleșcoala și temele acasă mi s-a părut interesantă și ideală la început. M-am gândit că pot lucra și eu de acasă, lângă ei în timp ce ăși fac orele și temele. Am fost optimistă. Am crezut că o să fie comod.

N-a fost comod. A fost de fapt foarte stresant pentru că m-am confruntat singură cu asta, reînvățând modul în care ei învață, înțelegând noul mod în care se face matematica. (De ce oare pare mult mai complicată acum?) și să fiu calmă.

Mi-am cerut scuze copiilor cred că de trei ori până la prânz. Nu numai că eram stresat încercând să gestionez tot treaba asta cu școala de acasă, dar eram pur și simplu orbită de stresul în sine. Recunoscătoare că sunt sănătoasă și pot lucra de acasă, nu am văzut pericolul stresului. Cred că și din cauza asta m-a lovit atât de tare. Era total nepregătită pentru cât de copleșitor s-a dovedit a fi.

Așa cum a căzut orarul nerealist de pe frigider, așa mi s-au prăbușit și așteptările, pentru că am realizat că erau nerealiste. Am hotărât pur și simplu doar să trec peste acea zi. Nu mai era loc de alte așteptări.

„Am hotărât pur și simplu doar să trec peste acea zi. Nu mai era loc de alte așteptări”

Nodurile și greutatea lăsate în umerii mei au început să se mai relaxeze puțin când mi-am dat seama și mi-am amintit câteva lucruri importante. O pot lua de la capăt în orice moment. Poate fi următoarea dimineață sau la ora 10.15. Îmi pot cere scuze copiilor, putem face o scurtă plimbare pe lângă casă, ne putem ține în brațe, să facem o pauză să ne uităm la un film și să o luăm de la capăt. Putem să considerăm totul ca o zi non-stop fără evenimente, pe care o pot relua ori de câte ori simt că ne lasă motoarele.

Copiii au nevoie de mine mai mult decât au nevoie de matematică. Bineînțeles că matematica este importantă, dar ceea ce au nevoie copiii ăștia mai mult și mai mult acum este un adult cu picioarele pe pământ, conectat emoțional, de care să se ancoreze în această furtună. Dacă în casă e dezordine, iar munca mea nu este perfectă, atunci asta e. Au nevoie de conexiune mai mult decât de perfecțiune.

„Copiii au nevoie mai mult acum de conexiune, și nu de perfecțiune”

Am ales. Beneficiul de a fi responsabil este, ei bine, să fii responsabil. Trebuie să stabilesc programul, tonul, prioritățile și starea. Cu speranțe „perfecționistice” despre scenariul meu ideal despre ce înseamnă școala de acasă a picat și am luat-o de la capăt cu ceea ce eu am crezut că era mai important pentru ziua noastră.

Începem fiecare zi la aceeași oră. Avem o întâlnire dimineața, stând în cerc pe jos, și vorbim despre sentimentele și emoțiile noastre și citim ceva îmăreună. Astea ne-a ancorat. Copiilor le place foarte mult. Creăm o legătură între noi. Există loc pentru îngrijorările, temerile și bucurille lor în acest timp.

Programul exact pentru restul zilei trebuie să fie diferit pentru trei copii diferiți în clase diferite așa cum o fac și în alte aspecte ale vieții de părinte. Rutina este importantă, dar și flexibilitatea, care este valabilă în toate aspectele vieții de părinte.

„Rutina este importantă, dar și flexibilitatea, care este valabilă în toate aspectele vieții de părinte.”

Începe ziua împreună. Când se termină totul, punem toate cărțile și caietele, device-urile deoparte și ne încheiem ziua împreună. Împreună este cea mai importantă lecție pe care o învățăm în această perioadă. Poetul Walt Whitman a spus-o cel mai bine: „Eram împreună. Am uitat restul.”

Un text de Andrada Mihai

Citește și:

Femeilor care se luptă să-și vadă fumusețea

Ce putem învăța de la coronavirus

Coronavirus: Trebuie să fim schimbarea, să o creăm și să o trăim

Ea dezvăluit care este noul ei program zilnic într-un interviu pentru emisiunea Garantat 100%. „Sunt în apartamentul meu din București. Dorm destul de mult, ceea ce nu puteam face în trecut pentru că aveam program întotdeauna. Recunosc că mă duc la culcare puțin mai târziu, în jur de orele 23-24, dar dorm până la 10-10.30. Nu dormeam mai mult de ora 8.30-9.00, dar nu pentru că nu puteam. Mental, știind că urma să am un program în timpul zilei, mă trezeam fără alarmă. Acum pot dormi relaxată, pentru că știu că-mi pot face propriul prgram”, spune Halep.

Chiar dacă autoritățile din România au interzis activitățile din afara casei, în afară de deplasările care implică mersul la cumpărături ori la medic, Simona ca și alții care vor să facă mișcare, are un loc unde poate să alerge. „Ia un mic dejun târziu, cam pe la 11, iar după asta ies afară în complex. Alerg pentru că asta e treaba mea și trebuie să mă păstrez în formă. După aceea, îmi fac exercițiile: pentru abdomene, picioare, tot ce pot face în casă, spune Halep. „Alerg cam 20-25 de minte, dar progresiv, aș vrea să alerg o oră, odată. De obicei, nu alerg prea mult, dar acesta este singurul mod în care mă pot menține în formă. În casă, fac flotări, genuflexiuni, fandări,  exerciții pentru spate  – pentru că am probleme, întinderi, abdomene…exact ce făceam când eram copil”. În afară de mâncat și sport, Simona spune că citește mult și se uită la filme.

Izolarea o face pe Simona Halep mai puternică

„Îmi doresc să mai câștig Grand Slam-uri”! Acesta este visul Simonei, după ce vor fi reluate competițiile sportive.

„Am avut perioade, la început, în care teama a fost destul de mare, dar am analizat, am citit foarte mult și mi-am dat seama că, dacă te protejezi, totul o să fie ok”, spune Simona.

Marea sportivă este optimistă și crede că va învăța din această criză să aprecieze mai mult lucrurile care țin de suflet: „Cu siguranță vom ieși altfel din toată perioada aceasta, va fi un impact emoțional destul de mare. Psihic, nu știu dacă o să ajute sau o să fim afectați într-un sens negativ. […] Am senzația că o să învăț să prețuiesc lucrurile mai mici, lucrurile sufletești mult mai mult decât le apreciam înainte de această criză. […] Cred că nu e un lucru atât de rău că Globul și-a luat o pauză, Pământul și-a luat o pauză și se curăță de tot și ne face și pe noi să apreciem alte lucruri decât apreciam înainte.”

Fostul lider mondial le-a transmis un mesaj emoționant tuturor celor care o susțin: „E o perioadă dificilă pentru toată lumea, si pentru mine si pentru toți, indiferent de situația în care te afli. Ar trebui să fim pozitivi, să credem cu toată ființa noastră că se va termina cu bine toată această criză și că în curând o sa avem posibilitatea să ne îmbrățișăm, sa ieșim, sa dam mâna unul cu altul, să ieșim în parc, să ne plimbăm. Pentru mine acesta este obiectivul principal. Dacă ne gândim foarte mult pozitiv la acest lucru putem și noi să schimbăm un pic energia Globului si cu siguranță o să fie bine pentru toată lumea.”, conchide Simona în interviul acordat Garantat 100%.

Prin cooptarea dnei dr. Mihaela Bilic Smart Nutrition își consolidează astfel echipa medicală și portofoliul de servicii medicale de nutriție, oferind în acest moment pacienților săi servicii complete pentru toate categoriile de pacienți: de la investigații de metabolism, analize și jurnal nutrițional, la consultații individuale de nutriție pentru menținerea greutății optime în timpul sarcinii, pentru reducerea riscului de obezitate la copii, consultații specializate pentru pacienții diagnosticați cu boli cronice, diabet sau apnee în somn.

Psihonutriția propune o abordare diferită a relației cu mâncarea, punând accentul pe folosirea simțurilor, și nu a rațiunii, atunci când vine vorba de interacțiunea cu un aliment. Clasicele întrebări „Eu ce/cât/cum să mănânc?” sunt înlocuite cu întrebarea „Eu de ce mănânc?”; se deschide astfel un univers nou de înțelegere, nu atât a compoziției nutritive și calorice a alimentelor consumate, cât a senzațiilor și nevoilor pe care un aliment le poate crea în corp. Implicit, noul program va aborda problemele pe care pacienții încercă să le rezolve prin mâncare, în special sentimentele negative la care unii dintre noi găsesc soluții alimentare, prin ceea ce numim mâncatul emoțional.

“Suntem onorați și bucuroși să o avem în cadrul echipei noastre pe doamna doctor Mihaela Bilic, un specialist atât de experimentat și apreciat de public. Programul de psihonutriție pe care îl va susține în clinică reprezintă un concept nou în România și are la bază practica existentă în Franța, unde domeniul psihonutriției este foarte avansat. Smart Nutrition este singura clinică medicală din România care asigură o abordare completă a nutriției, toate serviciile fiind realizate de medici specialiști. Pe lângă consultații medicale, investigații, analize și jurnal nutrițional, acum oferim pacienților posibilitatea ca aici să găsească răspunsul la întrebarea “Eu de ce mănânc?”, și să identifice astfel cauzele profunde care au generat problemele cu greutatea. Îi așteptăm cu drag pe toți cei care își doresc să aducă o schimbare pozitivă în stilul lor de viață și care vor să descopere metodele potrivite pentru a ajunge la silueta dorită”, a declarat Andreea Vasile, directorul clinicii Smart Nutrition. 

“Psihonutriția își propune să restabilească pentru fiecare dintre noi o relație pozitivă și echilibrată cu mâncarea, acest lucru fiind posibil odată cu încheierea conflictului cu corpul nostru, prin acceptarea de sine și, nu în ultimul rând, cu dezvoltarea și cunoașterea personală la nivel de senzații și emoții. Doar atunci când știi ce simți, poți ști și ce, cât, cum să mănânci!”, a declarat dr. Mihaela Bilic.

Doamna doctor Mihaela Bilic este medic specialist diabet, nutriție și boli metabolice, cu supra-specializare în psihonutriție în Franța, în cadrul unui program care reunește de 20 de ani specialiști în tratarea obezității. Are o experienţă de peste 20 ani în alimentaţia sănătoasă a copilului, a femeii însărcinate, a adultului sănătos şi activ şi a pacienţilor supraponderali şi obezi. Autoarea unor cărți de succes, vândute în mii de exemplare (“Silueta dincolo de mituri”, “Trăiesc, deci mă abțin”, “Sănătatea are gust”, ”Am mâncat, o fi păcat?”), promotor a multor campanii de educație nutrițională, dr. Mihaela Bilic și-a propus să le redea oamenilor încrederea în mâncare, să îi îndemne să facă din alimentația sănătoasă și echilibrată un stil de viață.

În loc să te forțezi să te concentrezi când din punct de vedere mental ești total epuizat, fă planuri pentru săptămâna care urmează. Este un pont simplu de la Laura Vanderkam, autoare a mai multe cărți de management al timpului și despre productivitate.

Va trebui să faci o listă de priorități pe trei categorii: muncă, relații și sine. „Cu greu ne apucăm să facem ceva vineri după-amiază“, spune Vanderkam. „Încercăm să alunecăm ușor spre weekend în mințile noastre, dar încă nu am plecat de la muncă“.

Așa că de ce cele trei categorii?

„Trebuie să adăugăm ceva în fiecare dintre aceste categorii“, spune Vanderkam. „Este ușor să ne gândim la muncă. Dar la relațiile noastre și la noi înșine, mai greu“. Vanderkam ne recomandă să scriem 2-3 chestiuni în fiecare categorie. Așa că uită-te pe calendar pentru săptămâna următoare și vezi unde le poți face loc. Fiecăreia. Așa te asiguri că cele mai importante lucruri chiar se întâmplă.“

Bineînețeles, că nimic nu garantează faptul că treburile de la serviciu nu vor sta în calea orelor tale programate la sală sau a unei ieșiri în oraș cu iubitul sau iubita. Dar dacă elimini de tot din calendar toate chestiunile legate de relație sau de tine, nu mai există nicio șansă să le îndeplinești.

O altă modalitate de a folosi după-amiezile de vineri: fă un triaj calendaristic.

Vanderkam sugerează să ne uităm la ceea ce este deja trecut în calendar și să ne întrebăm ce nu vrem cu adevărat să facem. Dacă ai de gând să anulezi planurile, spune ea, este bine să o faci acum decât cu cinci minute înainte să se întâmple.  Identifică activitățile care pot fi minimizate – cum ar fi întâlnirile lungi – și task-uri care pot fi amânate sau pe care le poate face un coleg. Prin aceste cinci minute petrecute pentru a face un plan, spune Vanderkam, „îți poți obține ore pe care să ți le dedici unor activități mult mai importante“.

Citește și: