Dacă aș fi putut înțelege de ce s-a îmbolnăvit mama, atunci n-ar mai fi durut atât de mult. Dacă aș fi înțeles de ce tipului ăla nu-i plăcea de mine, poate că atunci m-aș fi simțit mai bine. Dacă aș fi putu înțelege de ce prietenia aceea nu a funcționat, poate că mi-ar fi fost mai ușor să trec peste.

Sunt genul de persoană asociată înțelegerii. Îmi place un program, ordinea, ritmul și tiparele pe care le pot anticipa. Îmi place să am un plan.

Schimbările și nesiguranța mă ostenesc. Deși îmi place să întâlnesc oameni noi, ca să fiu sinceră, mi-e greu să mă obișnuiesc când un prieten apropiat aduce o nouă persoană în cercul nostru. Subconștientul meu urlă: „Nu, acesta este un loc sigur. De ce trebuie să schimbăm asta?”

Asta sunt eu. În viață, când lucrurile merg rău sau nu se desfășoară după planul meu, este ca și cum setările din fabricație ale creierului meu spun: „Dacă aș putea analiza bucățelele acestui lucru pe care nu l-am prevăzut, totul va fi bine.” Când lucrurile devin nesigure, ajung la înțelegere ca și cum ar stabiliza pământul nesigur pe care stau.

Înțelegere.

Înțelegerea este definită ca fiind abilitatea de a pricepe ceva. Sinonime sunt pricepere, comprehensiune, iscusință, inteligență, rațiune, știință, conștientizare. Dacă ai fi ca mine, cu o imaginație bogată, înțelegerea ar fi percepută ca o mănă care strânge puternic ceva, ca un pumn strîns în jurul a ceva.

Deseori, atunci când căutăm să obținem răspunsuri și să înțelegem lucruri care nu au niciun sens, ceea ce căutăm cu adevărat este controlul. Opaa, stai că s-a aprins beculețul! Mie, ca multor oameni, îmi place să dețin controlul. Cred că înțelegerea ne ajută să stăpânim lucrurile, dar în realitate, nu face altceva decât să ne aducă și mai multă teamă.

În zilele astea dominate de coronavirus, încercăm să înțelegem ce se întâmplă. De fapt, tânjim fără doar și poate după simțul controlului. Căutând să înțelegem în epoca Internetului pare de cele mai multe ori că ne petrecem timpul în fața ecranelor. Înseamnă documentare, căutare, clickuri, povestiri, teorii și distribuirea unor materiale care ni se par interesante.

Cât de grav este? Câți oameni sunt de fapt afectați? În ce colțuri de lume este situația mai gravă? Cât zile durează până apar primele simptome? Ce fac oamenii de știință ca să găsească un vaccin? Un tratament? Cât o să stăm în casă?

Căutăm să înțelegem un virus care pare de neînțeles. Căutăm să înțelegem măsurile autorităților, impactul economic și politic. Încercăm să înțelegem războaiele, foametea și morțile premature. Realitatea este că sunt multe lucruri în viață pe care nu le înțelegem, dar nici nu le vom înțelege. Nu știm la ce să ne așteptăm de la ziua de mâine. Pur și simplu, există limite ale înțelegerii noastre.

Se întâmplă multe în lume, și este ușor să permitem minților noastre să fie cuprinse de teamă. În schimb, hai să ne trecem în revistă gândurile. Pe măsură ce dai titlu după titlu, distribui postări și tot recitești diverse informații, întreabă-te dacă toate astea îți aduc liniște sau teamă? Dacă al doilea răspuns este valabil în cazul tău, înseamnă că este timpul să renunți pentru o perioadă la nevoia de a cunoaște. În locul ei. fă-ți timp să te concentrezi pe ceea ce faci acum.

Știi de unde îți iei mâncarea. Știi că ai prieteni și familie pe care îi poți suna. Știi care este puterea odihnei. Cunoști sentimentul revigorant atunci când te lași mângâiată de soare și tragi aer proaspăt în plămâni.

Gândește-te un timp la ceea ce faci acum și permite-i inimii să se umple de recunoștință. Aceasta te va ține departe de nevoia de a cunoaște, și-ți va muta atenția la ceea ce faci acum, la ceea ce ai și la lucrurile pe care le poți controla. Recunoștința îți va muta atenția la momentul prezent.

Hai să privim azi numai lucrurile bune.

Un text de Simona Cristescu

De asemenea, hipnoterapeutul Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză este de părere că oamenii au o capacitate imensă de a învăța și de a-și antrena creierul pentru schimbare, transformare, adaptare și dezvoltare personală. „În mod evident, fiecare persoană vine în această lume cu o înzestrare genetică unică, cu temperamente și atitudini diferite, dar ceea ce le determină calitatea vieții este experiența, practica și strădania. De asemenea, este deja notoriu principiul conform căruia părerea pe care o ai despre tine îți influențează direct viața, iar în funcție de aceasta, devii sau nu așa cum îți dorești ori te dedici sau nu lucrurilor pe care le prețuiești. Convingerea că abilitățile tale sunt bătute în cuie – mentalitatea fixă sau rigidă – te face dornic să ți le demonstrezi în permanență. Dacă inteligența, personalitatea și moralitatea ta sunt predeterminate, atunci nu-ți rămâne decât să le dovedești din plin”, explică hipnoterapeutul Eugen Popa.

Eugen Popa: Cei care au o mentalitate fixă însă, pot să creadă și că inteligența nu poate fi îmbunătățită sau că „o ai sau nu” când vine vorba de abilități și talente.
În anumite cazuri, întâlnim acele persoane care indiferent de situație – în carieră, în relații, în prietenie – se simt presate să-și confirme abilitățile, talentele, inteligența. Sunt cei care se tem că vor da greș, că ar putea să pară proști, care nu încep activități dacă nu sunt siguri că pot câștiga.
„Și acum ar putea să apară întrebarea… și ce este rău în asta? Ce este rău în a avea o mentalitate fixă? Oamenii care au o mentalitate fixă sunt mai puternic afectați de frica de eșec. Dacă tu crezi că abilitatea este fixă, orice nereușită spune că ești incompetent și nu poți face nimic în legătură cu asta. Frica de eșec și de ratare te va ține în loc și îți va determina aproape toate alegerile pe care le vei face în viață”, spune specialistul.

În opoziție, mentalitatea de creștere este credința că te poți dezvolta prin experiență, prin efort și învățare. Orice abilitate poate fi dezvoltată, inclusiv inteligența. Conform acestei mentalități, poți să te naști cu talent, dar dacă nu îl cultivi nu vei ajunge la performanțe superioare.
„Cei cu o mentalitate de creștere lucrează continuu pentru a-și îmbunătăți abilitățile, ducând la o creștere mai mare și, în final, la succes. Pasiunea pentru a te autodepăși și a crește, chiar atunci când lucrurile nu merg bine (sau mai ales atunci), este semnul caracteristic al creșterii. Aceasta este mentalitatea care le permite oamenilor să prospere în unele dintre cele mai provocatoare perioade din viața lor. O mentalitate de creștere este „încrederea că abilitățile și înțelegerea pot fi dezvoltate”. Cei care au o mentalitate de creștere cred că pot deveni mai deștepți, mai inteligenți și mai talentați prin depunerea de timp și efort. Dacă ai o mentalitate de creștere, consideri că talentele tale pot fi dezvoltate prin muncă, efort, învățare și feedback. Crezi că poți fi bun în orice, deoarece abilitățile tale se datorează în totalitate acțiunilor și eforturilor tale. Cu o mentalitate de creștere, crezi că este necesar efortul de a crește și stăpâni noi abilități. Cu cât depui mai mult efort, cu atât îți dezvolți mai mult abilitățile”, explică Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză.

Totodată, specialistul este de părere că, atunci când întâmpini probleme pe parcurs, le vezi ca pe un ajutor în procesul de învățare. Pentru oameni, greșelile sunt o parte neesențială a procesului de învățare și ne demonstrează efortul depus. Considerăm că eșecurile sunt neajunsuri temporare, și de aceea perseverăm continuu depășind astfel aceste momente de încetinire, nu de oprire. Cu o mentalitate de creștere, primim feedback de la alții, deoarece ne ajută să ne îmbunătățim abilitățile. Nu o percepem drept critică personală, ci ratifică abilitățile noastre actuale.

Dacă în cazul cafelei normale, riscurile pentru boli cardio-vasculare apar doar atunci când este consumată în exces (cafeaua fiind  chiar un protector cardio-vascular),  în cazul cafelei decofeinizate, riscurile pentru boli de inimă şi vase, apar oricum. Ca şi efecte negative ce pot apărea amintim: creşterea colesterolului , predispoziţia pentru hipertensiune.. Astfel, cafeaua fără cofeină,  poate creşte riscul de apariţie a cancerului, pentru că în procesul de decofeinizare se folosesc anumite substanţe chimice care nu sunt eliminate ulterior (sau nu total) din conţinutul cafelei, ajungând  în organismul nostru prin consumul acesteia.  Boabele din această cafea nu sunt total lipsite de cofeină, ci doar în procent de 97%, restul de cofeină rămasă, putând fi dăunătoare persoanelor sensibile la cofeină. De aceea se recomandă să fim mai prudenţi la consumul acestui tip de cafea.

Există şi alternative sănătoase ca tipuri de cafea pe care le putem consuma în mod frecvent.  Cafeaua arabică, originară din Etiopia, care conţine în mod natural foarte puţină cofeină şi care nu trebuie să mai treacă prin procesul de decofeinizare, reprezintă varianta cea mai sănătoasă a cafelei fără cofeină.

O altă alternativă a cafelei fără cofeină ar fi „cafeaua” obţinută din cereale precum, orzul, secara sau cicoarea, aceasta având un rezultat benefic asupra organismului  stimulând funcţionarea vezicii biliare şi a ficatului.

Citește și:

Standardele la care vrea să ajungă, le va stabili  singură lucrând în permanenţă la evoluţia şi dezvoltarea ei. Ea nu se va abate de la calea pe care şi- a stabilit să o urmeze, misiunea şi chemarea ei  nu vor cunoaşte piedici sau obstacole, oricât de greu ar părea. O femeie devine puternică prin frumuseţea ei interioară, prin respectul şi iubirea manifestată faţă de cei din jur, indiferent pe ce treaptă a societăţii ajunge.

Ea îşi exprima liber şi deschis emoţiile, fără teama că va fi judecată pentru vulnerabilitatea ei. Femeia este puternică când îşi cunoaşte valoarea personală şi nu se compară cu nimeni şi nu urmăreşte să devină ca nimeni altcineva. Nu se lasă învinsă atunci când este lovită, va merge cu credinţă şi speranţă mai departe. Nu se abate de la drumul ales, este conştientă că fiecare om are un destin şi propria chemare.

Femeia puternică are un suflet frumos.  Are capacitatea de a iubi necondiţionat  pe toata lumea. Este plină de compasiune, dragoste, bunătate şi are mereu o vorbă bună pentru fiecare om, chiar dacă acesta nu  rezonează  întocmai la manifestările ei. Ea ştie ca energia bună i se va întoarce, şi o va folosi ca sursă de putere pentru  a obţine ceea ce-şi doreşte.

Este puternică atunci când înţelege că a pierde, înseamnă de fapt  a câştiga. Femeia puternică este recunoscătoare pentru tot ce are . Puterea ei stă în speranţă, iubire şi credinţă. Are puterea de a se asculta pe sine. Învaţă să-şi asculte sufletul, glasul inimii, chemarea şi îşi urmează calea. Este conştientă că lucrurile se vor aranja în timp, făcând acţiunile potrivite pentru a ajunge unde îşi doreşte.

Femeia este puternică atunci când îşi descoperă  izvorul energiei din  interior, cand  nu se consideră o victimă si care ştie că  puterea de a străluci vine din adâncul sufletului. O femeie puternică  nu se teme să fie slabă, atunci când simte, pentru  că ştie că totul va fi bine la final, chiar dacă acum este greu.

Citește și:

În plus, vă simțiți mai fără vlagă, dar și cu ceva stări de tristețe, de aboseală de anxietate. Dacă ați trecut prin aceste stări  cu siguranță v-ați îngrijorat întrebându-vă ce se întâmplă cu organismu dumneavoastră. Suzan Mehmet, psihoterapeut integrativ, a explicat pentru frumuseteavietii.ro  despre această problemă și despre cum ne poate influența schimbarea anotimpului stările organismului. Așadar, depresia de toamnă, mit sau realitate?

„Vreau să precizăm încă de la început că nu vorbim despre depresia diagnosticată, care se tratează în cabinet, ci despre acea formă ușoară de tristețe și melancolie, care se instalează, uneori, după trecerea verii, a vacanțelor și a concediilor.

Toamna stinge cumva agitația verii și modifică semnificativ mare parte din preocupările noastre zilnice. Deci vorbim despre o schimbare, despre ceva care ne solicită, care ne consumă energia în mod diferit. Așa cum știm, orice schimbare aduce cu sine un mic dezechilibru, în sensul că ne modifică nu doar percepția asupra realității, ci și ritmul, prioritățile, uneori sensul, de cele mai multe ori, chiar și nevoile. Sigur că acest proces presupune recalibrare și necesită un pic de timp.

Trecerea de la vară la toamnă este, desigur, un astfel de dezechilibru. Beneficiem de căldura și de lumina soarelui din ce în ce mai puține ore, petrecem mai puțin timp în aer liber, încep ploile, corpul se adaptează și el, treptat, la schimbările din mediul extern, analizatorii noștri încep să primească informații noi, diferite, și percepția noastră asupra exteriorului se modifică semnificativ. Sigur că toate aceste lucruri pot aduce stări de depresie sau anxietate crescută din cauza recalibrării parametrilor. Adică a unei aparente instabilități.

În plus, ceea ce am fost învățați de-a lungul timpului despre toamnă, ploaie, întunecare sună cam așa: melancolie obligatoriu, totul în jur începe să moară, toamna vieții sună, evident, apocaliptic, frig e de rău, urâtul e urât, zgribulire, somn, întuneric, tristețe… Cu astfel de informații în memorie, stările de depresie și anxietate induse de context sunt, desigur, consecințe firești.

Deci, ca să concluzionăm, schimbările de stare sunt normale în viața emoțională a oamenilor, pentru că emoțiile noastre au registre de manifestare diferite. Interpretarea lor, însă, adică modul în care vrem să le trăim, diferă de la individ la individ.

Există, însă, și o formă de depresie toamnă-iarnă, așa numita tulburare afectivă sezonieră (SAD-Seasonal Affective Disorder) cauzată de sentimentele de letargie și derizoriu care apar în aceste anotimpuri, odată cu scurtarea zilelor. Lipsa luminii solare, dereglarea ceasului biologic intern sau fluctuațiile secreției de serotonină pot duce la apariția acestei tulburări.

Cum ne este influențat organismul de venirea toamnei?

Sunt câteva reacții ale corpului care se adaptează la noile condiții exterioare: oboseală și lipsă de energie, somnolență, dificultăți de concentrare, tristețe sau apatie, creșterea poftei de mâncare, în special pentru carbohidrați, creșterea în greutate, stare de ușoară iritabilitate.

Depresia de toamna, mit sau realitate?

Nu există un răspuns cert la această întrebare. Unii oameni se bucură de venirea toamnei, pentru că semnificația pe care o dau emoțiilor trăite în această perioadă a anului este diferită. Ei se gândesc la romantism, la bogăția acestui anotimp, la roade, se gândesc la liniște sau la domolirea agitației din vară, le place să se retragă în viața molcomă de familie, sau lângă oamenii dragi, să guste din această apropiere.

Alții sunt profund bulversați de schimbările aduse de acest anotimp. Și, pe bună dreptate, pentru că orice realitate este la fel de credibilă și perfect îndreptățită. Sigur că dacă ai dureri reumatice nu ai cum să te bucuri de umezeala sau de frigul toamnei. Sau dacă relația ta merge prost, este exclus să te simți fericit când afară e înnorat și plouă. Deci, foarte multe stări interioare depind de circumstanțe și de modul în care gândim și înțelegem viața.

Ideea e simplă, până la urmă. Sunt persoane care nu agreează foarte tare schimbările, și atunci pot genera stări de depresie sau stări anxioase, chiar și ca mecanisme de adaptare. Nu cred că putem vorbi despre depresia de toamnă ca mit sau realitate, pentru că ceea ce simțim și modul în care interpretăm realitatea exterioară nasc trăiri atât de diferite de la un individ la altul. Și toți avem dreptate. Deci este alegerea noastră dacă vrem să trăim mitul sau să alegem o realitate convenabilă. Ambele opțiuni sunt corecte.

Dacă intr-adevar exista, cum o putem trata sau macar cum ne putem ameliora starea?

Pentru cel care o simte, depresia există, chiar dacă este sezonieră. Se poate trata apelând la un specialist și mergând la un cabinet de psihoterapie. Pentru formele ușoare, adică pentru aceste tulburări afective sezoniere, sportul este soluția ideală, pentru că stimulează și crește secreția de serotonină, motivează și ne aduce în contact cu partea noastră activă”.