Se uită iari și iar și filmulețele cu Laura, încercând să pună cap la cap ultimele ei zile, dar în timp ce încearcă să înțeleagă de ce a murit, încearcă să înțeleagă rolul pe care l-a jucat el în tragicul eveniment.

„Otto Barbarul” este debutul regizoral de lung metraj al Ruxandrei Ghițescu și zilelea acestea participă în competiția finală a Festivalului de Film de la Sarajevo. Înainte de premiera filmului, Ghițescu a stat de vorbă cu revista Variety.

Ne poți spune la început de unde ți-a venit ideea pentru acest film?

Ideea acestui film mi-a venit când eram gravidă cu fiica mea. Cred că a venit din acea nevoie a mea ca viitor părinte de a înțelege mai bine acea perioadă de adolescență, care a lăsat o amprentă asupra mea. Îmi amintesc că eram foarte singură în acea perioadă și nu reușeam să stabilesc o legătură cu părinții mei. De aceea, cred că aceasta a fost nevoia de a mă întoarce în acea perioadă și să înțeleg perspectiva unui adolescent.

Helen Hunt avea 34 de ani când a câștigat Oscarul pentru Cea mai Bună Actriță pentru rolul din filmul „As Good As It Gets“,iar atenția pe care a primit-o i-a dat o stare de anxietate. „Era o perioadă de celebritate. Aveam o stare de nervozitate pentru că eram urmărită“, spune ea. „Îmi amintesc că mă gândeam: Dacă nu pot să opresc asta? Așa o să fie mereu, oameni cu camere video care să mă urmărească până la mașină? O să țină la nesfârșit?“

Răspunsul a fost nu. Hunt are 56 de aniacum, iar deceniile care au trecut i-au adus o viață mult mai interesantă, și mai privată. După ce și-a început cariera ca actriță în televiziune la vârsta de 9 ani, ea a avut o viață de succes în spatele camerei, dar și în fața ei.

„Nu cred că mai am acel gen de faimă acum“, spune ea. „N-am fost, în viața personală, atât de interesată să fiu mereu așa de celebră. N-am încercat să se întâmple asta. Mi-ar plăcea să fiu cunoscută ca să primesc mai multe contracte, dar acum lucrurile s-au mai liniștit“.

Oare își amintește punctul de cotitură? Înapoi în 2004, când a născut-o pe fiica ei, Makena Lei. „Am petrecut mult mai puțin timp lucrând și dând interviuri și mai mult timp acasă, așa că lucrurile s-au mai liniștit de la sine și a fost bine. Nu mai sunt urmărită, și viața nu-mi mai este tulburată. Primesc locuri bune la teatru, și asta merită totul.“

S-au spus multe despre ideea că Hunt a dispărut din atenția publicului după lansarea a patru filme de succes în 200: „What Women Want“ (Ce vor femeile), „Cast Away“ (Naufragiatul), Pay It Forward (Da-o ai departe) și Dr.T & the Women (Dr.T și femeile). Dar ea vede lucrurile altfel. „E atât de distractiv când întreabă lumea: Ce s-a întâmplat cu tine? Ei bine, am un copil – am făcut un alt om – și am participat la screirea, regizarea și producerea a două filme așa că nu mi se pare că a fost prea multă liniște pe aici. Este o diferență între a munci din greu și a fi celebru“.

Filmele la care face referire sunt „The She Found Me“ (2007) și „Ride“ (2014). Primul este despre relația complicată dintre o femeie de 39 de ani (Hunt), despărțită de soțul ei și dorindu-și un copil, și mama ei biologică (Bette Midler), care reapare în viața ei după moartea mamei adoptive. Filmul se bazează pe un roman al lui Elinor Lipman, dar Hunt a introdus și o luptă legată de fertilitate, pentru că, la vremea aceea, încerca să rămână gravidă și numai la asta se putea gândi. „Având un ceas biologic care-mi tot ticăia în urechi, m-am gândit: Ei bine, dacă o să joc rolul ăsta, ea trebuie fie să aibă un copil, fie să-și dorească unul“.

Hunt a petrecut 10 ani pentru a realiza filmul, pentru ca mai apoi distribuitorul, Think Film, să dea faliment chiar înainte de lansare, ceea ce a însemnat că nu a existat promovare și publicitate.

„A fost cel mai copleșitor moment“, se destăinuie ea. „Nu mi-a luat experienșa de a-l face, dar vrei ca oamenii să vadă ce ai făcut. Așa că asta a fost foarte dur; foarte foarte dur. “ În interviurile din acea perioadă, ea este destul de în defensivă, dar în același timp acidă. Privind în urmă, probabil că avea sufletul făcut praf. „Aș vrea să pocnesc din degete și toți oamenii din lume să-l fi văzut“, spune ea acum.

Când ne-am întâlnit în Los Angeles, ea venea direct de la întâlnirea scenariștilor pentru revenirea serialului „Mad About You“. Comedia americană despre un cuplu proaspăt căsătorit din New York, a rulat pe ecran între 1992 și 1999. Hunt a câștigat trei Globuri de Aur pentru rolul tăios al lui Jamie Buchman. Ea și partenerul ei din film, Paul Reiser (care a jucat rolul soțului), vor fi producători executivi și vor juca în 12 noi episoade. Hunt va regiza și primul episod, după ce a regizat câteva episoade ale succesului american a„This Us and Feud“, dar și din „The Politician“, și un alt proiect pentru Netflix.

Hunt cu Paul Reiser (stânga) și Kevin Bacon, în propriul rol, în „Mad About You“.

„Mi-e frică să nu-l distrugem“, spune ea despre „Mad About You“. „Dar nu se știe niciodată. Nu știu dacă voi excela în ceva, de asta și este așa de captivant; riscul că s-ar putea să nu meargă totul bine. Am exersat lăsarea deoparte a îngrijorărilor“.

Ea și fiica ei, care acum are 15 ani, sunt implicate în politică. Au mers la marșuri împreună, inclusiv la Marșul Femeilor ținut în ziua care a urmat instalării lui Donald Trump. Hunt s-a implicat în lupta pentru egalitate chiar și în noul „Mad About You“. Mare parte din cei 11 regizori sunt femei, inclusiv femei de culoare. „Am încercat din răsputeri să lupt pentru salarii egale“, spune ea. „E mult mai dificil decât îți închipui. Oamenii care plătesc spun: Ei bine, vreau salarii egale, dar bărbatul ăsta are mai multă experiență. La care noi răspundem: Da, dar care a fost contextul? I s-au acordat femeii aceleași oportunități precum bărbatului? Este foarte posibil ca el să fi avut mai multe opțiuni decât a avut ea, așa că luptăm pentru salarii egale, ca să se ia în calcul și contextul“.

NU este ceva la care să sefigândit când a jucat cu Jack Nicholson în „As Good As It Gets“ sau cu Tom Hanks în „Cast Away“. „La acel moment din cariera mea, nu știam să lupt pentru asta. Nu mi-a trecut niciodată prin minte că ar trebui să fiu plătită cu aceeași sumă.“

Oare a mai observat ea și alte schimbări în industria cinematografică? „Cred că platourile de filmare sunt cumva mai sigure; adică te poți retrage dacă te simți în pericol sau folosit ca u obiect“, spune ea.

De-a lungul anilor a lucrat cu Mel Gibson, Kevin Spacey și Woody Allen. Ar trebui oare să le boicotăm munca? „Iată care este singurul lucru pe care îl pot spune“, zice ea, alegându-ți cu grijă cuvintele. „Cred că o mare parte din problemă este că dacă o femeie este agresată, până când simte că poate vorbi, există niște limite ale legii care spun „prea târziu“. Înțeleg reacția „doar ai ridicat un deget la mine și mi s-a terminat acriera“, dar până când legile vor fi revizuite, va exista un haos uriaș și dureros și nu trebuie lăsat totul în cârca femeilor care sunt victime. Această problemă este mai mare decât vede toată lumea. Sunt multe lucruri nerezolvate în instanță. Acolo e problema.“

Hunt cu (de la stânga) Salman Rushdie, Colin Firth și Matthew Broderick în Then She Found Me.

A descris probleme legate de violența sexuală și în ultimul ei rol, în drama BBC „World on Fire“. Hunt joacă rolul lui Nancy Campbell, corespondent de război care este victima unei agresiuni sexuale, bazat pe întâmplările jurnalistei britanice Clare Hollingworth, care a adus vestea începerii celui de Al Doilea Război Mondial.

Hunt și-a făcut documentarea în mod meticulos, „Pe acel platou de filmare am început să aflu lucruri pe care alții nu le știu. Bineînțeles, există violență sexuală peste tot – este una dintre marile atrocități ale epocii noastre – dar nu am înțeles-o ca fiind instituționalizată și organizată. Asta a alimentat mult ceea ce am făcut.“ „Îmi amintesc că avea senzația că Campbell îmi este contemporanp. Este deasupra tuturor în această poveste și știe ce urmează înaintea altora. Totul părea foarte aproape în timp și relevant în același timp.“

Apelul pentru a juca în „World on Fire“ a venit de niciunde. „Ți-ar plăcea să mergi la Praga și să joci în ceva?“ Nu se desparte prea des de fiica sa, spune ea, „dar am tras o linie. Îmi amintesc că mă gândeam: Materialul e bun, rolul e bun, orașul e frumos.“ Adică nu aveam de ce să mă plâng.“

Roluri ca acesta nu vin de multe ori în viață, spune Hunt. „În cea mai mare parte a timpului încercâm să-i convingem pe oameni că putem juca un rol. “. Dar nu e nevoie de mai puțină putere de convingere atunci când ai câștigat un Oscar? „Când e vorba de femei, e așa ca o vrajă uriașp și uscată“, spune ea. „Am auzit o actriță spunând odată, că pentru un an ai așa ca un vânt din spate, dar după asta, te întorci la a căuta un contract bun. NU cred că se schimbă regulile jocului.Se poate, dar nu este ca și cum grijile tale s-au terminat. Adică trebuie să continui să cauți roluri bune/ Am avut și suișuri și coborâșuri. A fost ca un vis devenit realitate, ceea ce este un lucru grozav că pot să o spun; apoi te întorci la treabă, căutând o carieră care să te împlinească“.

Hunt s-a născut în Culver City, California, orașul unor multe studiouri mari de film de-a lungul anilor, și a fost inspirată de tatăl său să intre în această lume. Tatăl ei era regizor și profesor de actoie. Poate surprinzător, dar fiica lui Hunt este nerăbdătoare să calce pe urmele mamei sale. „Nu pot spune că nu o înțeleg“, zice Hunt. „Nu pot spune altceva decât, sper să fie minunat, pentru că deja îi place foarte mult. Cât despre mine: Voi mai juca iar? Aceasta este întrebarea tuturor actorilor, inclusiv a lui Meryl Streep. Întotdeauna sunt sigură că este ultimul rol.“

Citește și: