Tu ești puterea unei cafele turcești la răsărit și nu încerca să negi asta. Ești unul dintre caii sălbatici, și oricât ai încerca să ascunzi asta, nu poți fi altceva decât ceea ce ești – și asta este OK. Ești exact așa cum ar ftrebui să fii, incredibil de sălbatică în toată frumusețea ta haotică. Știu că ți-a fost inima frântă și știu că nu înțelegi de ce niciodată nu merge o relație, dar cred că în sfârșit ar trebui să-ți dai seama:

La dracu`, nu ai nevoie de un bărbat, ai nevoie de un războinic.

Nu contează dacă acest războinic conduce un Jeep sau o mașină obișnuită, ori o mașină sport, și nu contează dacă se îmbracă în mătase sau în bumbac, și eviden, nu contează dacă lucrează într-o bancă sau în schimbul de noapte.

Ceea ce contează este că atunci când vine vorba să parieze pe inima ta, va pune mize foarte mari și va merge până la capăt. Acest războinic al tău va pofti după puterea și intensitatea ta. Te va privi și nu va vedea ceva de îmblânzit, ci ceva pe care să admire. Nu va fi o persoană pe care să o manipulezi sau cu care să te joci așa cum ai mai făcut-o, așa că daraga mea, nici măcar să nu încerci – și crede-mă, o să-l iubești chiar mai mult pentru asta.

Pentru că nu ești doar o femei. La dracu`, ești o zeiță!

Ferocitatea ta o să-l îngenuncheze ori de câte ori se va uita în ochii tăi superbi, dar diferența este că, în comparație cu alții, el nu se va teme să o facă. Nu, de data asta ți-ai întâlnit perechea – pentru că un bărbat simplu pur și simplu nu o s-o facă.

Ai nevoie de cinvea care să aprindă focul din ochii tăi cu propriul lui foc. Și nu numai asta, dar acest războinic o să vrea să ațâțe flăcările în loc să încerce să le potolească cu propriile sale nesiguranțe. Datorită ție, un războinic este singurul bărbat care va trăi vreodată în sălbăticie cu tine.

S-ar putea să nu trebuiască să se lupte cu vreun dragon pentru a-ți câștiga dragostea, dar va trebui să treacă prin foc dacă vrea să-ți vadă zâmbetul acela minunat pe chip pe care îl ai doar pentru el.

Faza e că ești un spirit liber, iar acest războinic pe care îl cauți…și el te caută pe tine. Și el a eșuat în relații, lucru care l-a făcut să se întrebe că poate îi este dat să fie singur pentru tot restul călătoriei. Amândoi ați călătorit mult, pe drumuri diferite, și ați făcut o treabă bună până acum, dar a venit momentul să se schimbe și chestiunea asta. Pentru că atunci când tu și războinicul tău vă întâlniți – dragostea se va aprinde.

Nu fugi de data asta – știu că inima ți-a fost frântă de mai multe ori, și că nu ești obișnuitp ca lucruile chiar să funcționeze, dar de data asta este altceva. Acordă-ți timp pentru a vedea asta. Acest războinic al tău are nevioie să vadă că este posibil ca cineva că să-i vadă sălbăticia, și va sta acolo lângă el, când va pofti la libertate și evadări în lumea lui. Nu vei simți nevoia mereu să-l urmezi, așa cum nici el nu te va urma întotdeauna. Rămâi sălbatică, chiar și atunci când tot ce-ți dorești este să te cuibărești la pieptul lui și să uiți că restul lumii există.

Umblă goală sub clar de Lună plină și bea răsărit de Lună cu stelele. Simte vântul cum îți mângâie inima, iar Soarele îți călăuzește noua călătorie. Pentru că acest războinic te va iubi datorită acestei sălbăticii – și va dori să o păstrezi.

Acum sunteți amândoi implicați în asta, în această viață uimitoare, nebunească, haotică și minunată – pentru că numai un războinic poate iubi o zeiță. Și numai o zeiță îi poate arăta unui războinic ce este iubirea. Așa că împachetează-ți nesiguranțele și ideile despre îngrădiri, pentru că oricum nu asta te caracterizează. Te-ai născut știind că ți-e destinat mai mult, și acum este timpul pentru ca tu să vezi cum arată toate visele alea.

Nu ai de ce să oprești o astfel de iubire, așa că trebuie să-mi promiți că te ții de ea. Ai puțină speranță, și întodeauna dă-i iubirii încă o șansă, pentru că dragostea pe care o cauți, și ea te caută pe tine.

Andreea Tudorică

Citește și:

Drumul deschis este prietenul meu, iar chemarea lui este una pe care nu o pot ignora cu ușurință. Am o dorință infinită de a călători. O durere blândă pentru toate locurile pe care le-am explorat deja. O dorință pentru conexiuni intense pe care să le fac pe drum. Parfumul aventurii în vânt.

Vezi tu, m-am născut să fiu sălbatică. Voi muri liberă. Iar între astea două, hoinăresc. Cum ar zice Angelina Jolie, „dacă nu ieși din zona de confort în care ai fost crescută, nu vei avea habar cât este lumea asta de mare“. Numai prin răspunsul la chemarea hoinărelii ne putem extinde lumile, credințele și înțelegerea diferitelor culturi prin intermediul oamenilor pe care îi întâlnim pe drum.

Mi-am lăsat în urmă cariera de avocat și casa în 2011 pentru a o lua de la capăt în Andalucia, Spania, pentru a avea un alt fel de trai  și o viață de hoinărit. Oriunde înfig acul în hartă, acolo este casa mea, iar anul trecut am pus acul în Porto, Portugalia dintr-un simplu motiv: Porto este foarte aproape de Camino de Santiago. Acesta este o rețea de cărări pentru excursii pe jos care trec prin toată Europa, dar care sunt mult mai mult decât atât. Să mergi pe Camino de Santiago înseamnă să te implici într-o aventură spirituală și în călătoria vieții. Este o ocazie să întâlnești foarte mulți oameni din întreaga lume.

Camino de Santiago a fost locul perfect pentru mine pentru a-mi satisface setaea de călătorit și aventură. Am învățat că hoinăritul și aventura nu înseamnă numai să te distrezi. Călătoria poate fi și cel mai bun profesor. Călătoriile mele au devenit cumva o formă accelerată de dezvoltare personală pentru întâlnesc tot feluri de aspecte diferite la mine, de mii de ori pe un drum, mai ales pe Camino de Santiago.

Fie că este tânărul cu rucsac în spate care explorează lumea, ori familia care merge într-o aventură diferită, sau femeia care călătorește singură pentru prima dată, continui să mă văd în ochii celorlalți. Diferiții oameni pe care-i întâlnesc pe drum, din culturi diferite, orașe, de vârste diferite cu trecurui diferite pur și simplu mă uluiesc. Mă văd în toți aceștia. Mă văd oglindită în oamenii pe care îi întâlnesc și cu care am o conexiune imediată. Aceia la care sufletul meu reacționează „Aha, prieten vechi, te cunosc“.

Mă văd și oamenii cu care nu mă potrivesc, ba chiar și în aia care-mi displac. Mă simt reflecată în ei toți – buni, răi, urâți.

Din această reflexie, învăț mai multe despre mine – aspectele mele pozitive și negative. Înțeleg cânt treebuie să fiu mai bună și mai atentă cu cei din jurul meu, și la fel de important, cu mine însămi. Înțeleg când și cum am nevoie să -mi las părerile deoparte și când să-mi deschid mintea. Înțeleg unde mai am de lucru la limitele mele, dar mai mult decât atât, înțeleg când sunt pe cale să-mi fac un prieten pe viață.

Mă întâlnesc de mii de ori pe un drum, și sunt recunoascătoare fiecărei persoane care m-a arătat pe mine atunci când m-am uitat în ochii ei. Le sunt recunoscătoare că mi-au arătat cine sunt și cine vreau să fiu, ce trebuie să îmbunătățesc sau la ce trebuie să renunț. Numai prin întâlnirile cu acești oameni într-o perioadă scurtă de timp am putut să lucrez „la mine“ atât de intens.

Așa că, dacă auzi chemarea hoinărelii, sau prinzi un iz de aventură în briză, este timpul să-ți faci bagajul și să călătorești. Să-ți extinzi mintea și să vezi cât de mare este lumea.

Du-te și întâlnește-te de mii de ori pe drum. și vezi cât ești de binecuvântată să poți experimenta senzația asta de a fi sălbatică și liberă.

Un text de Ana Maria Ursu

Citește și: