Tradiții și obiceiuri

Eu și sora mea creând lumi cu păpușile noastre, poveștile și micile noastre animale de plastic. Mama mea și cele două surori ale ei cântând karaoke ori de câte ori erau împreună. Surorile mai mari ale tatălui meu povestind despre întâmplări din copilărie, când făceau echipă împotriva fratelui lor.

Am trăit cu povești în care exista lumea surorilor, precum cea din Micuțele doamne. Pentru o fetiță care cunoștea viața în care surorile erau cele mai bune prietene, ideea de a trăi fără a avea măcar una, îmi îngreuna sufletul și mă întrista.

Cu cine se joacă dacă nu are o soră? Ce face în timpul liber? Cine o ascultă și o ceartă ori de câte ori greșește?

Ce mă tulbura și mai mult, totuși, erau prietenele mele care nu se înțelegeau cu surorile lor. Le-am văzut certându-se, făcându-se în toate felurile sau aruncând cu vorbe grele până când una dintre ele se retrăgea plângând în camera sa. Nu știau că surorile trebuie să fie cele mai bune prietene?

Am purtat această tristețe cu mine și în gimnaziu, și în liceu uitându-mă la rolul pe care-l juca sora în viețile unore. Mă regăseam în bunica mea uitându-mă la verișoarele mele mai mici, și le ziceam: „Acum vă certați, dar veți cele mai bune prietene într-o zi”.

Vecinii mei aveau trei fetițe pe care le consideram un fel de surori mai mici ale mele. Când se ciondăneau, le spuneam același lucrur: „Într-o zi, veți fi cele mai bune prietene și veși râde pe seama a cât v-ați certat.”

Același lucru era adevărat și în viața mea. Chiar dacă mă certam cu sora mea – ne mai și băteam, loveam, alergam sau țipam una la alta – ne aliam și ne apăram una pe alta când aveam probleme cu mama pentru că ne certasem.

„Dacă ea intră în belea, atunci intru și eu”, spunea cea mai nevinovată dintre noi (de obicei sora mea). Eram una de partea celeilalte indiferent de situație.

Abia în facultate mi-am dat seama de adevărata însemnătate a ceea ce reprezintă o soră, o prietenă adevărată. Era mai mult decât un dar care s-a născut, dar și unul care se poate cultiva. Aveam multe prietene care nu aveau surori, sau care aveau dar se purtau îngrozitor cu ele sau care erau foarte mici. Acum, cu toate au aflat ce înseamnă o soră cu adevărat grozavă, deși nu avuseseră una în viața lor.

Am privit cu admirație cum mi-au fost aproape atunci când am avut nevoie, mi-au arătat cum să ascult cu răbdare sau mi-au demonstrat că nu doreau decât binele femeilor din viața lor. Deși am fost înconjurată de surori toată viața, habar n-aveam  habar că cineva putea să cultive relația asta de soră fără să aibă practic una.

Unele dintre prietenele mele care nu aveau surori de sânge mi s-au confesat că și-ar dori o soră „adevărată”. Totuși, ele sunt cele care mi-au arătat modurile frumoase în care se poate cultiva o relație de soră.

Contează să fii acolo

Am crescut știind ce înseamnă să fiu prezentă pentru familia mea. Eram 30 de oameni care ne strângeam la bine sau la rău. Ceea ce nu știam cu adevărat era cum să fiu acolo atunci când prietenii mei aveau nevoie de mine. Am învățat cum să cultiv această relație de prietenie apropiată prin a fi prezentă, a fi acolo pentru ei, fie că aveau nevoie de alinare într-o perioadă dificilă, fie să fim împreună pentru a sărbători un moment important.

Sărbătorește tot

Deseori, avem senzația că nu putem sărbători decât lucrurile importante: o nouă relație, o zi de naștere sau un nou job. Prietenele mele din facultate m-au învățat și altceva. Sărbătoream și ne bucuram de orice, de la examenele pe care le treceam, soarele care răsărise după ploaie, prima întâlnire a colegei de cameră din cămin, care acum se uită cu soțul ei împreună la emisiunea Vocea României.

Ne bucuram când cineva făcea un pas important în a crede și mai mult în sine. Sărbătoream când cineva purta un tricou pe care nu-l mai purtase până atunci pentru că nu se simțise bine în el. Am aplaudat când cineva a mers la psihoterapie sau a fost dureros de sincer în legătură cu persoana care este. Până în ziua de azi, am sărbătorit toate lucrurile mici și mari pe care le-am realizat.

Prețuiește onestitatea

Când sunt împreună cu cele mai bune prietene, nu avem grijă să ne alegem cuvintele, nu folosim dulcegării și nu mimăm fericirea. Căutăm adevărul adevărat, uneori dureros. Indiferent despre care dintre noi este vorba, celelalte își doresc să o întâlnească fix în esența adevărului ei. Nu ne prefacem și nu mințim. Și datorită acestui lucru, suntem mai apropiate decât ne-am imaginat vreodată

Legătura asta puternică între surori sau prietene foarte apropiate este una foarte specială. Fie că ai sau nu o soră biologică, este posibil să creezi acest nivel de intimitate și apropiere. Cultivarea unei adevărate relații ca între surori este posibilă. Doar să vrei.

Un text de Sorana Mironov

Scriitoarea Corina Ozon a explicat pentru dupa35.com despre formula științifică a neuitării. Despre ecuația lui Dirac ați auzit? Dacă nu, TREBUIE neapărat să aflați! Așadar, vă invităm să citiți și să cugetăm puțin. Ați avut sau aveți un asemenea om în viața voastră?

”Am citit astăzi pe internet un „carton”, care mi s-a părut un pic diferit, pentru că se folosea de știință, ca să atingă „coardele sensibile”. Un El îi face Ei o declarație de dragoste sub forma ecuației lui Dirac. Conform căreia, pe scurt, dacă două particule interacționează pentru un timp, iar apoi se despart, ele se vor influența mereu una pe cealaltă, chiar dacă se află la distanță de mii de kilometri sau ani lumină.

Desigur, e vorba de cele între care se creează un câmp electromagnetic și, tradusă în vorbe, declarația în cauză spune că cei care s-au iubit la un moment dat sau între care a existat o rezonanță puternică nu sunt despărțiți niciodată. Mă gândeam dacă acest lucru poate fi transpus cumva în parametri pământeni. Și nu este deloc absurd. Cei cu care am avut legături puternice rămân în memoria noastră, cumva o proiecție a lor este mereu vie. Cei care au lăsat urme în viața noastră, cei care au contat într-o perioadă nu au cum să dispară din aria noastră mentală. Este ca și atunci când, pus să reciți o poezie sau să spui o formulă matematică, nu ai nevoie să cauți carțile, pentru că ți s-au întipărit în minte și le porți cu tine oriunde mergi.

Mi s-a întâmplat să îmi apară inexplicabil în minte o persoană, despre care nu mai știam nimic, și să o caut tocmai când se gândea si ea să mă caute. Sau când i s-a întâmplat ceva și, doar fiindcă mi-a apărut ca un flash imaginea ei, așa am aflat. Nu de foarte multe ori, ce-i drept, doar cele alături de care am simțit vibrații puternice într-o perioadă scrisă în inimă. Cei pe care i-am iubit sunt mereu cu noi, ca și poeziile învățate și tabla înmulțirii. Cei care ne-au iubit fac exact la fel. Și cei care ne iubesc acum și nu ne vor mai iubi. Dirac avea dreptate, cel puțin o particulă nu va fi singură niciodată”.

De febra cumpărăturilor pentru sărbătorile de iarnă  nu scapă nimeni, indiferent cât de planificat ar fi. Ştie asta fiecare dintre noi, pentru că în fiecare an, parcă suntem tot nepregătiţi şi de fiecare dată ne trezim în iureşul din magazine alergând să prindem ultimele oferte, tot ce ţine de specialităţi şi noutăţile de sezon.

Aşa că ideal ar fi să ne gândim bine înainte de a face cumpărăturile de sărbători şi încercăm să planificăm totul! Un Crăciun poate fi perfect şi prin faptul că ingredientele şi bunătăţile pentru masa din noaptea sfântă să  provină de la producătorii locali, susţinând astfel agricultura naţională şi având garanţia unor produse naturale şi sănătoase. Merită să facem un tur al pieţelor sau să comandăm din timp ingredientele necesare.

Să alegem eleganţa simplă atunci când ne gândim să oferim cadouri celor dragi. Pentru asta putem opta, în funcţie de timp, să confecţionăm singuri decoraţiuni şi mici cadouri pentru cei dragi: globuri de zăpadă, coroniţe, ghirlande din hârtie, cutiuţe care conţin specialităţi de ceaiuri, fursecuri personalizate, etc. Dacă nu avem timp, putem ieşi la o plimbare la târgurile de Crăciun care se organizează în această perioadă, unde sigur vom găsi cadouri minunate. Personalizează fiecare cadou pe care îl vei dărui, aşa persoana care îl va primi va simţi că este specială şi va aprecia efortul depus. Împodobirea bradului nu trebuie să fie o corvoadă. Aşadar fie că o faceţi singuri sau cu familia, încercaţi să decoraţi acest simbol al Crăciunului într-un mod cât mai relaxat şi exact cu ceea ce vă place cel mai mult, începând de la cromatica  pe care o preferaţi, nu neapărat cu ce impune trendul din fiecare an, globurile, luminiţele, beteala, totul să fie într-o armonie perfectă cu starea voastră de spirit.

Masa de Crăciun, pe lângă bunătăţile pregătite cu atenţie şi dragoste, este bine să adăugaţi mici detalii decorative care vor îmbogăţi şi revitaliza aspectul acesteia. În centrul mesei aşezaţi o mică decoraţiune achiziţionată din magazinele de specialitate, fie creată chiar de voi, constând într-o coroniţă din conuri şi crenguţe de brad discret împodobită, în centrul căreia să puneţi o lumânare din ceară naturală. Tacâmurile pot fi mascate discret cu şerveţele cu model specific acestei sărbători, iar faţa de masă nu trebuie să fie foarte încărcată, un roşu intens sau alb imaculat  peste care puteţi pune o traversă de culoare verde, este mai mult decât suficient.

Important este ca în tot ceea ce faceţi să puneţi dragoste şi să nu uitaţi semnificaţia sfântă a acestei sărbători. Sufletele să vă fie pline de iubire şi naşterea Domnului Iisus Hristos, să vă aducă speranţă şi credinţă.

Citește și:

Fursecuri cu alune

Iată de ce aveţi nevoie :

Ingrediente

Pentru aluat

– 500g făină

– 250g unt, nesărat, la temperatura camerei

– 150g zahăr pudră brun sau alb

–  250g alune pisate

– 1 ou bătut

– 1 plic de zahăr vanilat

– un praf de sare

– 1 linguriţă rasă de scorţişoară măcinată

Pentru glazură

– albuşurile de la 3 ouă

– 350g zahăr pudră

–  5-7 picături de zeamă de lămâie

– colorant alimentar verde şi roşu, după preferinţă

Preparare

Freci untul cu zahărul până devine o cremă. Adaugi făina treptat, alunele, vanilia, sarea şi scorţişoara şi amesteci până ce totul este omogenizat. Dai coca la frigider pentru o oră.

Pe o suprafaţă presărată cu făină, întinzi aluatul într-o foaie groasă de aproximativ 1cm. Decupezi cu formele dorite trecute prin făină pentru a se desprinde uşor. Tapetezi cu hârtie de copt  tava, pui fusecurile şi le dai la cuptorul preâncălzit la 180 de grade C pentru cca 25 de minute, până devin uşor maronii.

Glazura

Bateţi albuşurile spumă, apoi adăugaţi zahărul pudră şi zeama de lămâie şi bateţi la viteză medie timp de 15-20 de minute, până se formează o bezea densă. Dacă decideţi să faceţi glazură în mai multe culori, în vase separate puneţi pastă albă peste care adăugaţi colorantul preferat. Puneţi pasta într-un poş simplu şi decoraţi după preferinţă. Puteţi presăra deasupra sclipici alimentar sau bombonele decorative.

Citește și: