Este foarte ușor să fii aruncat în frică și mecanisme antice de supraviețuire pe care le cunoaștem cu toții. De fapt, nevoile, tiparele inconștiente și credințele supraviețuirii noastre sunt ceea ce contribuie la problemele externe ale lumii.

Este 2020 iar schimbul de paradigmă este real, iar acum suntem chemați și puși la încercare ca să ne ridicăm din setările limitate ale trecutului și să alegem să trăim altfel.

Nu vom supraviețui dacă nu învățăm să ne dezvoltăm unii pe alții.

Această pandemie reflectă temerile noastre interioare, tiparele emoționale inconștiente și toate lucrurile pe care le-am depășit ori negat. Adică, dacă noi continuăm să alergăm după bani, să ne gândim că joburile sunt mai importante decât starea noastră de bine și familia noastră, și continuăm în modul nostru animalic, nu vom putea să evoluăm și schimbăm viitorul.

E în natura umană lăcomia, goana după bani, să gândim că deținem controlul și avem dreptate la orice. De fapt, suntem atât de condiționați să credem în sărăcie, încât să fii o victimă este o stare normală în care trăiesc majoritatea dintre noi. Ne temem pentru că nu vrem să fim judecați sau mustrați pentru că exprimăm ceea ce simțim și gândim. Teama de ceea ce ar putea să se întâmple dacă nu jucăm după regulile jocului pe care societatea l-a creat ne ține pe loc mai mult decât orice altceva sau oricine altcineva o va face.

Coronavirusul este de asemenea o tactică a fricii. Ne sperie și ne vânează pe toți la un anumit nivel. Totuși, în haos și distrugere, cu toții vom învăța lecții valoroase și pline de înțeles. Nu ne putem ridica împreună fără o prăbușire. Sunt surprizele, șocurile și extremele cele care întotdeauna ne forțează să ne trezim, să ne schimbăm percepția și să realizăm ce este important în viață.

Fie că e vorba de teama care ne face să ne întoarcem la cei dragi de care am crezut că suntem departe, fie teama de singurătate, cu toții conștientizăm teribila teamă a singurității și a morții.

Virusul este mai mult decât o plagă, este o forță care ne va învăța cum să trăim mai puțin în nesiguranță, mai mult în iubire și mai atenți unii cu alții. Poate că izolarea este tot ceea ce avem nevoie – o realitate care ne apropie de cei dragi, care ne permite să fim singuri cu noi și gândurile noastre, să facem o introspecție și să aflăm care este sensul adevărat al existenței noastre.

Pentru că vom continua să să ne simțim și să fim înrobiți dacă nu ne schimbăm calea. Până când suntem sinceri cu noi înșine și căutăm o viață din care să nu vrem să evadăm, nu vom fi mulțumiți. Vom continua să cumpără, să economisim, să facem totul pe fugă și să ne simțim nefericiți – și numai dacă nu ne gestionăm problemele din mintea noastră, din organism și inimă.

Coronavirusul este un simbol a ceea ce face de fapt omul să se miște mai lent, să stea acasă, să fie cu familia și să-și permită spațiul pentru a fi singur și să fie OK cu asta. Cu toții putem învăța echilibrul, să ne înțelegem fricile, să ne dăm seama că munca, banii și viața pot continua, și că putem să avem grijă de noi și încă să avem o viață de care să ne bucurăm.

Deși mulți se tem, fac provizii, economisesc, adună și se pregătesc pentru ce este mai rău, ceea ce avem cu adevărat nevoie toți este să știm că lumea se schimbă. Dacă nu ne adaptăm, ne vom împotrivi.

Este vremea să ne deschidem mințile unor noi posibilități și să credem că este posibil un stil de viață mai bun. Trebuie ca noi să fim schimbarea, să o creăm și să o trăim.

Așa că hai să acceptăm acest moment istoric când putem începe să avem mai multă încredere în rasa umană și să ne ajutăm mai mult unii pe alții. Să nu mai căutăm bucuria și plăcerea în nimicuri, validând faptul că suntem un om bun. Să învățăm să primim, să fim recunoscătiru și să apreciem ceea ce avem.

Să credem și să știm că prin dăruire primim, și că împărțind cu alții ne susținem și învățăm unii de la alții. Dragostea face ca lumea să se învârtească, dar înainte să ne conectăm la ea, trebuie să confruntăm temerile.

Nu trebuie să ne izolăm și să stăm departe unii de alții; trebuie să ne unim. În prezent, suntem forțați și ni se cere să ne schimbăm. Pentru a rămâne împreună trebuie să știm că nu putem sta departe unii de alții. Unitatea este cea care construiește poduri, ajută și ne învață că vechile căi nu vor mai funcționa. Și știm astfel că viitorul poate fi strălucitor pentru cei care cred că vom putea trăi cu toții împreună fericiți  cu suficiente resurse și dragoste – pentru a circula, a împărți și a ne înțelege.

Să rămânem sănătoși și în pace și să avem încredere în imaginea de ansamblu a ceea ce se joacă la nivel macro și micro. Să învățăm să iubil, să dpruim, să împărțim și să ne conectăm mai mult cu ceilalți în această perioadă a schimbării.

Un text de Sonia Teodorescu

Astrologii au încredere în acea „zi cu soare” şi le sfătuiesc pe cele trei zodii să lupte pentru ele şi să îşi ofere din când în când acea doză de egoism.

Gemeni

Nativii Gemeni au nevoie să înţeleagă că în viaţa nu totul merge conform planului, aşa că nu pot avea tot ceea ce îşi doresc. Nu trebuie însă să se consume la nesfârşit şi să sufere, pentru că durerea va deveni din ce în ce mai mică, cu fiecare zi, important este să îşi găsească o altă ocupaţie. Renunţaţi la serviciu dacă stresul vă sufocă, porniţi pe alt drum în viaţa sentimentală. Faceţi tot ce vă stă în putere ca la final să nu vă întrebaţi „Ce-ar fi fost dacă?”.

Leu

Cei aflaţi sub acest semn zodiacal au mare nevoie de o schimbare. Plecaţi într-o vacanţă de lungă durată, alături de prieteni sau persoana iubită, mutaţi-vă în alt oraş sau schimbaţi-vă serviciul. Aveţi nevoie de o gură de aer proaspăt şi nimeni în afară de propria inimă nu va şti ce este de făcut. Sănătatea voastră e importantă, aveţi grijă de voi.

Capricorn

Orice schimbare cu voi. V-aţi gândit la o nouă tunsoare? Ori să vă vopsiţi? Sau poate să vă reînnoiţi garderoba? Aceste trucuri funcţionează foarte bine în momentele în care aveţi nevoie de o pauză de la tot stresul care vă înconjoară. Aproape toţi uităm de noi când sunt alte sarcini pe care trebuie să le onorăm şi nu avem timp să ne uităm prea mult în oglindă. Este însă o modalitate de a vă creşte stima de sine şid e a avea mai mult curaj.

Citește și:

La inceputul fiecarui an avem o lista intreaga de dorinte si asteptari. Parca pana atunci nu am fi putut sa scapam de cele 5 kilograme care nu ne dau pace sau n-am fi putut sa obtinem creditul la banca pentru acea garsoniera pe care ne-o dorim sau n-am fi putut schimb job-ul daca chiar ne-am fi dorit! Nu! Ca din senin, toate par mult mai realizabile in noul an iar noi parem sa avem contiinta mult mai putin incarcata de apasarea faptului ca n-am fost in stare sa obtinem toate astea pana la acest moment. Vorba aceea: avem un an intreg in fata acum, unde e graba? Fiecare inceput de an este la fel: incarcat cu sperante si dorinte de schimbare. Dar ce s-a intamplat cu aceleasi inceputuri ale anillor trecuti? Oare atunci nu eram la fel de entuziasti, nu faceam la fel de multe planuri si nu aspiram tot la lucruri marete? Ce s-a ales de ele?

Se spune ca fiecare inceput are, inainte de toate, nevoie de o alta incheiere. Insa noi, oamenii astia sensibili si visatori, nu rezonam prea bine cu incheierile.  Cum sa renunti atat de usor la iubitul nesimtit, care mai mult te supara decat sa te faca fericita, cand ati petrecut atatia ani impreuna si cand lumea e plina de alti nebuni poate mai rai decat el?  Cum sa ii intorci spatele sefului iritat si cateva minute mai tarziu sa ii pui pe birou demisia, cand odata ce iesi pe usa companiei te simti eliberat nu doar la minte…ci si la buzunar!? Nici sa nu mai amintesc de planurile de a petrece mai mult timp cu parintii sau bunicii, cand odata ajunsi obositi, de la munca, ne cuibarim in pat si ne promitem solemn ca recuperam saptama viitoare.  Intelegeti cum este treaba, de fapt, cu incheiereile? Precum cea cu cioara si vrabia: ne-am dori mult niste schimbari, dar nu ne induram sa lasam ceea ce avem, pana cand nu ne convingem ca lucrul nou este mai bun decat cel vechi. Insa  schimbarile nu se petrec in conditiile noastre. Ele vin, pur si simplu, indifferent ca avem incheierile sau nu. Si n-ar fi rau ca atunci cand vin, sa fim pregatiti pentru ele.

Acuma, sa nu credeti ca daca vreun lucru  frumos sau neasteptat urmeaza sa va schimbe viata, el nu o sa se mai petreaca doar pntru ca nu aveti restul treburilor incheiate. Nici vorba! El vine oricum insa cu cat mai putine complicati ii “puneti” in cale, cu atat mai mari sunt sansele sa va bucurati mai mult de el. Nu va temeti ca e posibil sa nu mai aveti u cinepetrece timpul daca incercati sa va detasati de prietena interesata cu care ieseati mereu in oras dar care, de fapt, astepta mereu sa-I faceti cinste. Si nici nu va deznadajduiti daca o luna-doua stati fara serviciu: aveti  mai mult timp sa descoperiti ceea  ce va place, cu adevarat, sa faceti!  Intr-o lume in care totul este foarte influentabil, asigurati-va ca stiti exact care sunt lucrurile care va fac, cu adevarat, fericiti. Si, de ce nu, nu va temeti sa le asteptati. Da, am zis bine: sa le asteptati! Pentru ca daca o sa  fim in permanenta ocupati cu restul lucrurilor mai putin placute care ne umplu viata, nu vom avea nicioata timp sa le asteptam pe cele care pot face diferenta. Cand o piesa de la masina nu merge, o schimbi. Nu o repari, caci daca faci asta, urmatoarea accidentare ar putea fi fatala. Asa e si cu schimbarile: nu ai gasit piesa potrivita? Caut-o! Asteapt-o!   Dar nu te teme sa o iei, doar pentru ca nu stii daca se potriveste. Intr-un final, daca lasi viata sa te surprinda, o sa descoperi ca schimbarea poate fi totul.  Iar daca esti cu adevarat curajos, schimbarea poate fi cel mai bun lucru care ti s-a intamplat vreodata!

Un text de Vanda Ionițoiu

Sursă foto: haisafimsanatosilacap.ro

Dacă ne-am detaşa puţin câte puţin de problemele cotidiene, dacă pe cei din jur i-am percepe ca pe nişte personaje pozitive din poveşti: zâne, prinţi, spiriduşi sau Feţi Frumoşi, cred că am reuşi să ne transpunem într-o lume de basm. Viaţa ar căpăta un nou sens, lumea ar fi mult mai bună iar natura s- ar transorma într- un tărâm de vis. Am trăi într-o lume de basm şi plină de culoare.  Frica, temerile, grijile, tristeţea ar dispărea din  lumea asta, pentru că aşa cum ştim,  poveştile au finaluri fericite, indiferent prin ce situaţii trec la un moment dat personajele lor.

Lumea aceasta perfectă nu ar mai avea nevoie de maşini, tramvaie, trenuri sau avioane. Ne-am deplasa uşor ca şi cum am pluti pe un nor pretutindeni în lung şi în lat. Măreţia naturii ne-ar pune la dispoziţie tot necesarul de care avem nevoie.

Fără tic-tac-ul ceasului care ne măsoară timpul, lumea s-ar opri în loc. Zilele ar fi infinite şi nopţile mai scurte dar pline de magia stelelor căzătoare. O lume plină de zâmbete sincere şi lipsită de grija a tot ce am creat în viaţa noastră reală. Ce poate fi mai minunat decât o oază de lumină, linişte şi pace nesfârşită? Puterea schimbării  stă în fiecare dintre noi, simplitatea lucrurilor desăvârşeşte frumuseţea lumii.

Am învăţa să descoperim lucruri noi care să ne aducă bucurie şi linişte în suflet şi uşor, uşor am şti cum să discernem binele de rău precum se alege grâul de neghină. Soarele ar străluci mereu pentru  noi toţi,  iar fiecare zi ar fi o sărbătoare. Teama de singurătate ar dispărea pentru că în fiecare dintre noi am descoperi că există o uşă ce poate fi deschisă oricând cu un singur gest de iubire şi afecţiune manifestat, atât faţă de noi înşine cât şi de tot ce ne înconjoară. Bariera apărării faţă de tot ce reprezintă răul ar deveni inexistentă pentru că aici, în lumea noastră de basm,  răul nu există şi chiar şi atunci când reuşeşte să răzbată, va dispărea odată cu lumina nesfârşită ce vine din interior. Fiecare dintre noi am şti care ne este menirea şi am pune câte o piatră la temelia acestei noi vieţi care ne va ajuta să ne redescoperim cine suntem cu adevărat.  Regulile impuse, interdicţia de a ne manifesta aşa cum simţim, temerile nejustificate că ceea ce facem nu e bine şi că sigur ajungem la un eşec, panica faţă de necunoscut,  monotonia şi rutina în a cărei capcană stăm de bună voie captivi, masca sub care stăm ascunşi, o mască a condamnării la o viaţă tristă, refuzul permanent de a trage cortina peste capitolul încheiat şi de a continua să jucăm într-o  nouă piesă cu lecţii de viaţă, toate vor dispărea sub mirajul acestei lumi perfecte. Aici chiar şi lacrimile fierbinţi ar fi doar de bucurie. Important este să nu încetăm să credem în noi înşine şi să lăsăm loc mereu schimbărilor. Teama cunoaşterii de sine este piedica în a transforma lumea reală într-o lume de basm.

„Oamenilor nu le este teamă de întunericul din ei, ci mai degrabă de lumina din ei.” (Nelson Mandela)