În Egipt planta era folosită ca ingredient în procesul de îmbălsămare a corpurilor faraonilor, iar seminţele erau considerate afrodisiace. Arabii o foloseau împotriva căderii părului, iar în India, în medicina tradiţională ayurveda, planta este utilizată pentru proprietăţile sale carminative, tonice şi afrodisiace.

Este vorba despre schinduf, numit popular şi fânul grecesc, o plantă ierboasă de aproximativ 40 centimetri înălţime, cu frunze verde deschis ce creşte spontan la noi în ţară în zonele cu căldură suficientă, mai ales în judeţele Constanţa şi Brăila. El se poate şi cultiva, însă recoltarea seminţelor poate fi dificilă, deoarece necesită treierat pentru a le aduna.

Schinduful este folosit ca remediu naturist (frunze uscate sau verzi), condiment (semintele) şi legumă (frunze verzi, lăstari şi germeni). Sotolonul este substanţa responsabilă pentru mirosul dulce specific al schindufului. Acesta conţine alcaloizi (în principal trigonelina), proteine bogate în lizină (lizina este un aminoacid esenţial creşterii şi menţinerii echilibrului de azot din corp) şi L-triptofan. Saponinele steroidale din fânul grecesc sunt considerate inhibitori ai absorbţiei şi sintezei colesterolului. Testele au arătat că planta scade nivelul total de colesterol şi trigliceride din sânge, dar nu scade colesterolul HDL (colesterolul “bun”). Cantitatea tipică de consum pentru a diminua colesterolul din sânge este de 5-30 de grame la fiecare masă sau 15-90 de grame la 3 mese. Ca şi tinctură, 3-4 mililitri pot fi folosiţi de până la 3 ori pe zi.

În general, seminţele de schinduf se găsesc în magazinele specializate, se folosesc după ce se râşnesc, până se obţine o pulbere. Este foarte important ca râşnirea să se facă cu zece minute înainte de a fi întrebuinţată, pentru ca principiile active ale plantei să rămână intacte.

Ceaiurile din seminţe de schinduf se fac din una sau două linguriţe de pulbere peste care se toarnă apă fierbinte, o cană. Se lasă 20 de minte, apoi se strecoară şi se consumă înaintea meselor principale. Ceaiul combinat de schinduf se face dintr-un amestec de macerat la rece şi infuzie caldă de pulbere din seminţe. Se pun două linguriţe de pulbere în 250 ml apă de izvor la macerat timp de 12 ore. Se scoate maceratul (apa cu principiile active din plantă), iar peste pulberea umedă din cană se adaugă 250 ml apă clocotită care se lasă să se infuzeze aproximativ 20 minute. Se strecoară şi se amestecă cu maceratul preparat la rece.

Schinduful poate fi utilizat şi ca pulbere fin măcintă care s-a înmuiat cu apă până la obţinerea unei paste care se pune într-un tifon şi se aplică apoi pe locurile rănite. Cataplasma se menţine două-trei ore apoi se îndepărtează şi se aruncă. Cataplasmele nu sunt refolosite, de fiecare dată vor fi preparate cataplasme proaspete.

Iată care sunt afecţiunile pentru care se recomandă tratamentul cu schinduf:

1. Diabet

Rezultatele testelor clinice susţin efectele benefice ale seminţelor de schinduf asupra controlului glicemiei la persoanele cu diabet. Aceasta schimbă semnificativ comportamentul glucozei din sânge.
În plus, cercetătorii francezi au arătat că această plantă miraculoasă stimulează secreţia pancreatică, fapt util în îmbunătăţirea condiţiei celor care suferă de diabet în stare severă.

2. Cancer

Proliferarea cancerului este reglată de mai multe procese celulare şi imunologice. Fânul grecesc inhibă proliferarea cancerului prin sporirea activităţii sistemului imunitar, calmează inflamaţiile acute şi induce retragerea cancerului.

3. Reduce toxicitatea aluminiului

Cercetătorii au publicat recent rezultate care demonstrează că o dietă îmbogătită cu seminţe de schinduf poate oferi protecţie împotriva toxicităţii aluminiului pentru rinichi, oase şi creier, în acelaşi timp.

Citește continuarea AICI

Citește și: