Iubirea nu face rău, ci proiecția

De-a lungul anilor, a început să-mi fie mai ușor să accept asta pentru că am fost binecuvântată cu câțiva oameni care pot vedea dincolo de miezul a ceea ce sunt. Știu că nu toată lumea este atât de norocoasă, și că unele tipuri de personalitate suferă mai mult decât altele. Mă întristează să știu că există femei care simt că nimeni nu le vede cu adevărat.

E mai sigur să spun că am petrecut o mare parte din viață simțindu-mă greșit înțeleasă sau neînțeleasă. Știu că asta se dezvoltă cumva în rândul tinerilor, dar mereu a fost în mine aceste sentiment obositor, sâcâitor că oamenii nu-mi pot vedea inima. Am tânjit mereu să fiu cunoscută și înțeleasă. Am poftit mereu la înțelegere, ca cineva să știe ce îmi face inima să bată mai tare. Fără a fi nevoie de explicații. Fără discuții. Fără teamă. Dar cu toții suntem oameni. Nu suntem perfecți și sunt câteva lucruri care m-au învățat să plutesc la suprafață când, indiferent de motiv, ochii cuiva sunt mai aproape de inima mea.

 Îmbracă-te în adevăr

Când nu ești înțeles ai un sentiment de nesiguranță. Când cineva te privește ca și cum te-ar judeca dându-și cu părerea despre tine, este foarte ușor să nu te simți iubit. Noi oamenii tânjim după dragoste îngtr-un mod foarte profund, dar respingerea ne poate zdruncina până la oase. Ne poate lăsa defensivi, extrem de sensibili și poate chiar conflictuali. Sau, de multe ori, ne poate lăsa pur și simplu foarte triști. Este important să recunoaștem acest sentiment, dar să-i răspundem cu adevăr. Nu trebuie să o faci imediat, iar când îți amintești ție însuți ceea ce este real: că ai valoarea, importanță, că meriți să fii iubită pentru ceea ce ești, sentimentul de tristețe s-ar putea să dispară. Dacă simți că nu poți să o faci, mergi la cineva drag în care ai încredere și care știi că o va face pentru tine. Lasă-te cuprinsă de iubire și vorbe frumoase, ca să știi ce ești cu adevărat. Nu este nicio rușine în a cere puțină dragoste când lumea încearcă să te facă să-ți pierzi mințile.

Mergi mai departe

La un anumit moment, fiecare se va găsi într-o situație într-un anumit tip de relație care să fie total nedreaptă. Vor fi aduse acuzații, se va strecura decepția, iar mândria își va scoate capul urât. În aceste momente, merită să te lupți pentru adevăr, dar trebuie să avem acea înțelepciune pentru a ști unde tragem linia. Și, în cele din urmă, ar trebui să știm că nu suntem singurii care ar trebui să ne luăm apărarea. Nu vom fi în stare întotdeauna să corectăm o percepție greșită sau să dăm explicații până când ne facem înțeleși. Există momente când pur și simplu trebuie să lași să treacă și să mergi mai departe. Asta înseamnă să lași pe cineva să te perceapă într-un mod în care tu știi că nu este adevărat. Am fost în multe situații când a trebuit să las un comentariu ofensiv să treacă pe lângă mine pentru că știam că nu am cum să conving persoana respectivă să mă vadă așa cum sunt eu de fapt. Am făcut și greșeala de a mă lupta prea mult pentru ceea ce e drept, când de fapt o făceam degeaba. Când spun că trebuie să lași să treacă și să mergi mai departe mă refer la faptul că trebuie să renunțăm și la propriile comentarii ofensive pentru că știm că nu avem cum să convingem persoana respectivă să mă vadă așa cum sunt. Rezistând durerii și resentimentului împotriva cuiva care nu te înțelege nu este numai contraproductiv, dar te și face să suferi.

Fii și rămâi sincer

Uită-te în oglindă. Fii sincer. Nu sunt numai flori și fluturași, așa-i? Parte din a fi înțeles nu înseamnă să fii cunoscut pentru bunătatea sufletului tău. Dacă vrei să fii văzut cu adevărat trebuie să fii sincer și cu lucrurile de care nu ești prea mândru. Când ne confruntăm cu ceva despre care credem că nu se justifică, prima întrebare pe care ne-o punem trebuie să fie: „Este adevărat?“ Uneori va fi, alteori nu. Trebuie să lăsăm asta să se strecoare în noi înainte de a pleca la război. Uneori s-ar putea să fie de ajutor să ceri o părere din afară, Să fii neînțeles poate provoca și tendința de a te închide. Nu lăsa durerea neînțelegerii  și pierderea provocată să te facă să ascunzi ceea ce ești. E nevoie de mult curaj să te angajezi să fii tu însuți când ceea ce ești nu a fost niciodată apreciat.

Dacă ești suficient de norocos să ai o prietenie care-ți permite să fii deschis, asigură-te că returnezi favoarea și cinstești oamenii care țin la tine. Dacă vrei dragoste necondiționată, va trebui să o dai. Dacă vrfei să fii văzut, va trebui, la rândul tpu, să vezi. Dacă vrei să fii „la adăpost“ într-o relație, va trebui să creezi un loc sigur pentru alții, la rândul tău. Concentrează-te mai mult să te eliberezi de furie decât să obții dreptate, și vei avea oportunitatea nu numai de a o trăi, dar și de a o preda.

Un text de Andreea Tudorică

Citește și:

Dacă-i permitem, respingerea ne poate paraliza de teamă – teama că nu suntem destul de buni, destul de inteligenți, de frumoși, pur și simplu nu suntem destul de…Îi putem permite sentimentului de respingere să stabilească traiectoria gândurilor noastre, să ne schimbe comportamentul și, în final, viețile.

Până la urmă însă, sentimentul de respingere nu trebuie să aibă ultimul cuvânt. Trebuie să ne întoarcem înapoi la plnașeta de desen. În loc să vedem respingerea ca pe o înfrângere sau ca pe un final, de ce să nu o vedem ca pe un nou început, o șansă de a o lua de la capăt? Știu că a fost un sentiment devastator. S-ar putea să te fi surprins cu garda jos și să te fi îngenuncheat, dar există speranță pentru tine.

Ce-ar fi dacă tot ce ar fi nevoie să facem este să nu privim asta ca pe o bătălie pierdută, ci ca pe o schimbare de perspectivă? Toate respingerile dețin adevăruri universale și lecții pe care le putem lua cu noi pe drum înainte. Așa că ia-ți cele mai comode încălțări pentru drumeție, și hai să urcăm pe acest făgaș.

foto: Luis Galvez

Nu lăsa sentimentul de respingere să te definească

Aici mă simt și eu vinovată. Ori de câte ori o relație nu a funcționat, mă gândeam că ceva nu era în regulă cu mine. Că sunt destul de drăguță. Că nu sunt destul de spirituală. Că nu sunt destul de bună. Sau sunt prea mult. Când am fost concediat recent de la ultimul job, a fost atât de simplu să cad în această capcană de a permite pierderii unui serviciu să-mi stabilească valoarea. Am început să mă gândesc „poate că nu sunt o scriitoare bună. Sunt un editor îngrozitor. Sunt oameni care se descurcă mai bine decât aș putea eu să mă descurc vreodată. Nu sunt destul de bună.“

N-am trecut toți prin asta? Când pierdem ceva care este foarte important pentru noi, un loc de muncă, o căsnicie sau o prietenie, îi permitem pierderii să-i comunice minții noastre lipsa valorii noastre. Nici că ar putea să fie mai departe de adevăr. Carierele noastre, visurile, pasiunile – lucrurile și oamenii pe care îi iubim – pot începe foarte ușor să ne definească odată ce le-am pierdut. Te provoc să nu lași așa ceva să se întâmple. Știu că este greu, dar nu uita că nimeni și nimic nu poate determina cât valorezi. Valoarea ta este intrinsecă, adică nu poate fi schimbată.

Permite-i unui „nu“ să pună bazele încrederii

Asta ar putea să sune aiurea, dar ori de câte ori auzi un „nu“, un „ne pare rău, dar trebuie să renunțăm la tine“ sau un „nu ești tu de vină, eu sunt“, fii recunoscător. O ușă închisă te eliberează de ceva ce nu ți se potrivea cel mai bine. Asta este tot ce înseamnă un „nu“. Ține capul sus și mergi mai departe.

Acest „nu“ te va întări și te va face și mai puternic. Dacă lucrurile ar fi mereu ușoare și tot ce am auzi ar fi numai „da“, atunci nu am mai ști cum arată adaptarea, revenirea în formă. Respingerea este momentul perfect pentru a vedea din ce material suntem făcuți: perseverență, rezistență, putere sau duritate. Încrederea se construiește pe momente grele care durează.

foto: Kinga Cichewicz

Înconjoară-te de voci pozitive

Când mi-am pierdut locul de muncă anul acesta, nu am spus multor oameni. Am păstrat asta în mare parte pentru mine pentru că eram șocată. Sufeream și mă aflam într-o stare sensibilă. Știam că oamenilor cărora le-am spus vor fi aceia care mă vor lăsa să sufăr după această pierdere și mă vor încuraja, apoi. Aveam nevoie de oameni care să stea în aceeași groapă cu mine, și care apoi să mă ajute să urc atunci când eram pregătită.

Când te confrunți cu respingerea, de orice fel ar fi ea, este dureros, foarte dureros. Încărcătura sentimentului de respingere devine mai ușoară atunci când soliciți ajutor pentru a o căra. Înconjoară-te de acei oameno pozitivi care vor fi vocea încurajării. Povestește-le despre sentimentul respingerii pe care îl trăiești. Introdu-i în toate sentimentele tale de șoc, tristețe, suferință și teamă. Fii 100% real. Este momentul tău de suferință. Nu vorbi cu oameni care te vor face să te îngrijorezi sau care îți vor permite să rămâi în starea de milă sau de amărăciune. Vocile pozitive sunt cheia.

foto: Kinga Cichewicz

Obișnuiește-te cu ideea că este doar temporară

Respingerea este adeseori neprevăzută. Nu o vedem când se apropie și este dificil de știut când – ea și sentimentele care rezultă din cauza ei – se va termina. Neexistând un răspuns clar, putem alege să ne amintim că acest este doar un moment în orarul și agenda poveștilor noastre. Este numai un capitol. Acum nu înseamnă întotdeauna. Furtunile întotdeauna se termnină. Este numai o chestiune temporară.

Revino în joc

Scutură-te și ridică-te. Acesta este probabil cel mai important adevăr de care să-ți amintești. Respingerea se poate resimți ca un pumn în stomac. Te lasă fără suflare și te trimite la pământ, dar nu trebuie să rămâi acolo. Te poți ridica. Este o alegere. La început o să te doară, dar ridică-te indiferent de ce simți. Respingerea nu este sfârșitul poveștii tale.

Text scris de Stephanie Taylor și tradus din revista Darling

Citește și: