Teama pentru mama mea și persoana pe care o iubesc care erau departe. Teama de a fi la distanță. Teama de pierderea locului de muncă. Teama de necunoscut și teama de ceea ce se știa deja.

După câteva zile de informare din diverse surse și multă neliniște și lacrimi, a venit și limpezimea minții. M-am calmat și am încercat să evaluez situația rațional. Trăind într-o altă țară, departe de famile, persoana iubită, prieteni , practic sunt tot într-un fel de izolare. Așa că, aflată deja într-o situație de izolare, coronavirusul nu a făcut altceva decât să sporească această îndepărtare chiar și de zece ori.

Care erau temerile mele? Cu alte cuvinte, ce probleme mă afectau direct și ce puteam face să le repar? Ca româncă aflată în Olanda de peste 6 luni, trebuia să știu dacă situația va escalada, voi putea să mă întorc în țară fără a-i pune pe ceilalți și pe mine în pericol? Această variantă s-a dovedit destul de rapid o idee proastă. Am vorbit în permanență cu cei de acasă și am aflat că nici acolo situația nu era bună. Ba poate din contră.

Companiile aviatice încă operau curse între  Amsterdam și București dar am decis că nu revin în țară. Pe lângă faptul că aș fi intrat în izolare sau carantină 14 zile, i-aș fi pus pe toți în pericol. Deci această variantă a căzut din start.

Apoi, am început să-mi fac griji în legătură cu locul de muncă. Lucrez la un atelier de reparat și refăcut motociclete și biciclete în Rotterdam. Pictez și fac design pentru motociclete. Lucrez acolo din octombrie, împreună cu un român și doi olandezi. Mereu am avut de lucru. Dar ca multe alte domenii, și acesta a fost afectat. Clienții au fost din ce în ce mai puțin, iar activitatea atelierului s-a redus la jumătate. Așa am și lucrat. Practic jumătate din lună. În consecință și salariul s-a redus la jumătate. Au apărut neliniștile. Oare voi mai putea sta? Voi putea să-mi plătesc chiria în continuare? Atelierul va reveni la capacitatea maximă? Și când? La unele întrebări am primit răspuns foarte repede.

Chiriile în Olanda, și mai ales în orașele mari, nu sunt mici deloc. Ba din contră. Numai că aici, imediat ce au fost luate măsuri de restricție, proprietarii de la care am închiriat un mic apartament mi-au spus că dacă nu îmi permit să plătesc chiria mă pot amâna, prin contract, trei luni de zile. Iar statul a apărut cu oferte de împrumut, tot pentru trei luni, pentru plata chiriilor de către cei care au rămas fără joburi sau sunt afectați de pandemie. Am ales să plătesc chiria pentru că, fîcând niște calcule, am ajuns la concluzia că îmi pot permite să o plătesc și să trăiesc cumva decent și din jumătate de salariu.

Cu cei de acasă am ținut legătura în permanență. Am aflat pe rând de încetarea zborurilor către anumite destinații (inclusiv Olanda), de restricții, izolare, frici și neliniști cu care mă confruntam și eu aici.

Nu am vrut să mă las pradă lor. Și am încercat să le insuflu aceeași stare și celor de acasă. Am știut că dacă lucrez, dacă fac lucruri pot trece mai ușor peste această perioadă de incertitudine și de dor care durea al naiii de tare. Am început să fac sport acasă (și în Olanda sălile de sport au fost printre primele care s-au închis), să alerg (în comparație cu România, aici parcurile au rămas deschise), să pictez, să fac schițe, să mă plimb cu bicileta ori motocicleta, să fac poze, să le prelucrez și să învăț lucruri noi înscriindu-mă la diverse cursuri online care făceau parte din sfera mea de interes.

Toate acestea combinate mi-au trimis departe starea de anxietate și mi-au distras atenția de la ceea ce ar fi putut să mă îngrijoreze la orice pas. Eram convinsă că dacă suntem sănătoși, mentalul este puternic și nu clacăm, vom trece peste perioada asta chiar dacă eram departe unii de alții

Am auzit și citit de multe ori asta: „suntem în asta împreună și vom trece peste împreună”. Fiind singură, departe de persoanele pe care le iubesc, le-am spus-o chiar și de câteve ori pe zi, ori de câte ori vorbeam. Anxietatea și starea mea proastă erau ale mele. Nu trebuia să le vărs dincolo. Peste granițe deja existente ori invizibile. Toată treaba asta era un test de supraviețuire pentru mine. Trebuia să supraviețuiesc acestei perioade, mai ales din punct de vedere mental. Să nu-mi pierd echilibrul, forța, și mintea. Îmi luam energia și speranța din fiecare „te iubesc”, „o să reușim”, „de-abia aștept să te țin în brațe”, „ești puternică”, „când se va termina totul, lumea va fi a noastră, și vom alerga și zâmbi iar la soare”.

În energia și speranța asta cred eu, pentru că mi-a fost hrană pentru suflet. M-au ajutat să în perioada asta să merg mai departe. Au fost sistemul meu de sprijin și de putere. Sunt o fire independentă și puternică. Am fost stâlp de suținere mereu. Am zis deseori: Eu nu cad pentru că sunt susținerea celorlalți. Dacă eu cad, ceilalți ce fac? Situația asta mi-a demonstrat că nu e așa: trebuie să-mi recunosc și să accept momentele de slăbiciune. Pentru că de fapt asta mă face mai puternică, să pot să le recunosc și apoi să găsesc planul pentru a trece peste, pentru a merge mai departe. Asta nu a fost o luptă pe care să o pot duce singură. Împreună cu cei de acasă am reușit.

Un text de Sia Munteanu

Ea nu doar iubește – ea este iubirea.

Acum pare să nu conteze cât de dulci îi sunt sărutările, sau cât de pură îi este inima, pentru că pur și simplu ea nu este niciodată prima alegere. Nu că și-ar fi pus la îndoiala calitatea ori cât e de prețioasă, dar se pare că nimeni nu-i  poate citi limbajul inimii, indiferent de cât de des o dezvăluie.

S-a gândit că poate o dată sau de două ori se poate întâmpla – că cineva se va ridica și va spune că a ales-o din multe altele – dar apoi realitatea lovește ca un fum negru dintr-un foc de iarnă rece, este părăsită și zdruncinată până la ultima fibră. Încă o dată. Uneori a fost aleasă doar pe jumătate, în bucăți și bucățele ale acelor părți ale ei pe care lor le-a făcut plăcere să le guste. Dar dincolo de cât de dulce îi este zâmbetul sau de cât de tare îi frige pielea, nimeni nu și-a dorit să stea și să spună că și-a dorit mai mult de la ea.

Poate dacă ar fi sinceră, va admite că uneori s-a întrebat dacă nu cumba este de neiubit – poate că viața îi era plină de ea însăși încât nu mai putea fi loc pentru altcineva care s-o țină în brațe în nopțile care uneori par prea lungi. S-a îndoit apoi de asta și s-a întrebat dacă nu cumva este ceva în neregulă cu ea – dacă nu cumva iubea prea puternic sau prea…diferit. E posibil să fi fost puțin cam pasională, sau poate că era doar focul aceala care ardea în spatele ochilor ei de care nimeni nu îndrăznește să se apropie de teamă să nu fie ars în flăcări. Dar chiar ți în momentel în care se întreba ce este în neregulă cu ea de nimeni nu a ales-o, în adâncul inimii știa că nu este nimic în neregulă cu ea.

Dacă este sinceră, va admite că uneori impune limite joase, mult mai joase decât ceea ce și-ar fi dorit – doar pentru a simți degetele unui bărbat jucându-se cu părul său sau cum niște cuvinte banale se pot îndulci atunci când sunt rostite sub clar de Lună.

Își dorea să fie prima alegere a cuiva atât de mult, încât s-a agățat de bărbații care îi promiteau că „poate, într-o zi“, dar nu „chiar acum“, ca o nadă a ceva ce nu a mai avut înainte. Acum când zilele se transformă cu ușurință în săptămâni, iar săptămânile devin îngropate de luni, a știut încă o dată că nu a fost prima alegere. Poate că nu a fost nici măcar a doua sau a treia, dar tot timpul a fost un secret atât de seducător pentru că nu a putut fi niciodată rostit cu voce tare.

S-a gândit că poate pur și simplu face parte dintr-o altă categorie, că poate nu este iubita, prietena tipică și că nevestele nu ar trebui să arate sau să se poarte ca ea – și așa, bărbații pe care îi întâlnise până atunci pur și simplu nu au știut ce să facă cu ea.

Cu toate acestea, chiar dacă niciunul dintre ei nu a ales-o niciodată, cu atât mai puțini ar putea sta departe pentru totdeauna.

Era dureros să nu fii suficient de bun să dansați împreună în ploaie, în noapte sau să beți împreună un pahar de vin când soarele apune dincolo de munți – totuși, odată ce luna se ridica și mai sus pe cer, se părea că nu era alt loc în care acești oameni doreau să fie.

Dacă ar fi fost vorba numai de sex tot timpul, atunci ar fi fost mai ușor pentru ea să se baricadeze în spatele ușii, să fugă de acești bărbați o dată pentru totdeauna – dar nu era cazul. Ea știa că a atins un loc special în fiecare din acești bărbați, dar poate că era ceva prea electrizant sau prea profund pentru ei, pentru că dincolo de modul în care aveau grijă de ea sau de cât de extraordinară o considerau – pur și simplu nu era tipul de fată care să fie prima lor alegere.

A rănit-o – mai mult decât va admite vreodată – să-i iubească pe acești bărbați, care în final s-au comportat de parcă de-abia ar fi cunoscut-o, aceia cărora le-a fost atât de ușor să se despartă de ea și de ochii ei. Dar se obișnuise cu acest rol, și era unul pe care știa să-l joace în mod strălucit – dar asta până când și-a pierdut abilitatea de a pretinde că nu contează.

Pentru că după ce a scuturat din umeri și și-a trecut o mână prin păr, tot ce i-a mai rămas a fost un pat rece, întrebându-se cum un pat plin de viață și de plăceeri poate fi atât de inert și de gol, cum este cel în care ea stă acum întinsă.

O perioadă, s-a prefăcut că nu o afectează – și pur și simplu s-a ales pe ea însăși, gândindu-se că măcar astfel ar putea să se pună pe ea pe primul loc, chiar dacă nimeni altcineva nu ar face-o. Și în timp ce își găsea din nou fericirea și redevenea pasionată de modul în care Luna i se reflecta pe piele și de cum răsăritul părea să o înțeleagă, și-a dat seama că doar pentru că se alesese pe ea însăși, nu însemna că nu putea fi prima alegere a cuiva.

Nu se mai îndoiește de ea acum, și știe că are nevoie de cineva cu adevărat specatculos care va înțelege muzica pe care o cântă inima ei.

Ea știe că el este undeva acolo, dorindu-și o femeie exact ca ea – și când, în sfârșit, se vor întâlni, nimic din ceea ce este ea nu-l va speria. În afară, poate, de faptul de a o pierde.

Andreea Tudorică

Citește și:

Mai jos ai câteva aplicații pe telefon care sunt foarte practice și pe care, poate, ar fi bine să le descarci acasă, înainte de a pleca singură în călătorie.

Tourlina

Este o aplicație care se autointitulează „tovarășul feminin de călătorie“ și stabilește foarte clar de la început că nu este vorba despre o aplicație pentru întâlniri amoroase (deși interfața te-ar putea trimite cu gândul la Tinder). În schimb, Tourlina este o aplicație pentru femeile care călătoresc singure și vor să fie în siguranță și să intre ușor în legătură cu alte femei. Aplicația ia foarte în serios protecția și siguranța, și numai utilizatorii verificați pot intra în dialog cu alte persoane. Odată ce ai introdus detaliile călătoriei (locație și date), poți căuta alte femei cu planuri de călătorie similare, și poți alege cu care să intri în dialog în funcție de interesele comune, vârstă, limbi vorbite și altele. Se poate descărca gratuit și pe iPhone și pe Android.

Chirpey

O altă aplicație pentru comunitatea femeilor care călătoresc singure. Chirpey are un proces de verificare foarte strict și numai femeilor li se permite să se alăture comunității. Poți primi și poți da sfaturi despre destinații, hosteluri, hoteluri, atracții și altele, dar poți cere sfaturi și despre anumite evenimente ori locuri de vizitat. Te poți încrsie să participi la evenimente. De exemplu, dacă vrei să mergi singură la Festivalul Lanternelor din Tailanda, poți anunța asta pe Chirpey, iar alte femei se pot înscrie și chiar veni. În plus, dacă ai vreo problemă sau o mică urgență ( cum ar fi de exemplu ți-ai pierdut portofelul sau te simți rău) poți lăsa un mesaj în aplicație, iar femeile care călătoresc în aceeași zonă cu tine vor fi notificate. Se poate descărca gratuit și pe iPhone și pe Android.

RedZone

E ca un fel de Waze, și este o hartă de navigare care îți permite să vezi și să raportezi incidentele sau situațiile periculoase din zonă. Poți vedea de la drumuri blocate până la zone cu cerșetori, aglomerări, incendii, vandalizări, zone cu prostituate și chiar trafic, ajutându-te să eviți situațiile care pot fi periculoase sau enervante. Și dacă și tu contribui cu astfel de informații pe RedZone, îi vei ajuta și pe alții să le evite. În plus, RedZone îți va găsi cea mai sigură rută pe care să mergi, să conduci mașina sau să mergi cu bicicleta. Toate astea ca să ajungi la destinație ușor și în siguranță. Se poate descărca gratuit și pe iPhone și pe Android.

MayDay

Este un fel de aplicație SOS care funcționează ca o unealtă care te poate ține în siguranță într-o situație amenințătoare. Dacă atingi de trei ori butonul roșu de pe MayDay, familia și prietenii vor fi înștiințați care este locaâia ta cu exactitate și că ești în pericol. (Trebuie să ai pornit netul și să ai semnal, și de asemenea și GPS-ul trebuie pornit). E nevoie să instalezi aplicația înainte de a pleca în călătorie. Aplicația va adăuga în curând și Overwatch care va permite anumitor persoane să urmărească ce faci în călătorie, în caz că ai uitat să-i suni pe părinți. Se poate descărca gratuit și pe iPhone și pe Android.

TripWhistle

O altă aplicație care are scopul de a te menține în siguranță, TripWhistle afișează pe hartă locația ta și îți permite să trimiți mesaje ușor sau să trimiți coordonatele GPS sau locația. Furnizează numele de urgență ale pompierilor, ambulanței și poliției în aproape 200 de țări. Se poate descărca gratuit numai pe iPhone.

Citește și:

Doar Netflix, hainele mele comode preferate și poate o cursă cu Uber (dacă chiar vreau să ies din casă). Ca femeie singură de ceva vreme, nu știu decât un singur mod de a-mi duce viața și de a-mi aduna rahaturile, de una singură.

Se ridică așa, parcă un zid păzit de dragoni care scot flăcări. Nimeni nu răzbește până la capăt în interior, și eu decid ce aspecte ale mele las să iasă, dacă există așa ceva. Am fost stânca familiei. Prietenul sarcastic și glumeț. Tipa „cool“. Tipa „bitch“. Am fost și tipa timidă. Și cea grasă. Fata bună care ia note bune. Fata care a supraviețuit anilor de traume din copilărie. Dar am fost și în mizerie. Beții peste beții, tipi peste tipi.

Mereu am fost tipa aia de la bar căreia i-a păsat mai mult de muzica din boze, de tipul de bere sau cât de bine este făcut un cocktail, decât să se întâlnească cu tipi. O doctoriță de succes care a intimidat câțiva bărbați. Femeia extrem de independentă. Mincinoasa. Femeia care a fost bătută când era mică. Femeia „prea grasă pentru întâlniri“. Femeia îndrăgostită de prietenul ei însurat. Femeia empatică. Ciudata care speria oamenii.

În realitate, m-am simțit ca o ciudată dată la o parte. Mi-am jucat rolul. Mi-am purtat măștile. Unii prieteni se distrau pe seama mea pe la spate. Altora le era milă de mine. Mereu singură. Fără iubit. Fără soț. Fără copii. „Ce trist!“

Adevărul e că nimeni nu-mi cunoștea viața personală. Că eram singură în casă la miezul nopții – furioasă, tristă, plângând. Nimeni nu știa cu cine m-am întâlnit sau cu cine am venit într-o noapte acasă. În ceea ce mă privește, nu era treaba nimănui. Nu eram discretă. Eram rezervată, și unde există asta poate fi și rușine. În vulnerabilitatea mea îmi era rușine, așa cum se întâmpla și cu alte comportamente. Așa că-i las să șușotească pe la spatele meu în timp ce-mi duc viața.

Totuși, pe la 35 de ani, fără să știe multă lume. am început să-mi dau jos straturi în liniște, și apoi la terapie. Nu mai voiam să fiu acea persoană. Parcă aveam 20 de ani, plină de rușine, de vinovăție, o fată temătoare în corpul unei femei.

Așa că am început. Puțin câte puțin. Strat cu strat. Am săpat adânc în interior. Am învățat o grămadă de lucruri despre mine – inclusiv despre trecutul meu. La acea vreme, era o stare puternică și oribilă. Alteori, glorioasă de-ți tăia respirația. Există o anumită frumusețe în a-ți sparge eul. Erau șervețele peste șervețele pentru a-mi șterge lacrimile. Și mi-am dat seama că poveștile pe care mi le spuneam erau minciuni. Devenisem cel mai rău dușman al meu. Cea mai mare teamă a mea devenise realitate – mă mințeam în ultimul hal.

Falsitatea care mi-a fost bîgată în cap în copilărie odată cu abuzurile – le-am transformat în propriile credințe. Au devenit adevărurile mele, care s-au transformat în modele distructive. M-am înșelat și m-am autodeziluzionat ani de zile. Fără să-mi dau seama, devenisem un automanipulator de excepție. Pur și simplu mă sabotam singură. Am făcut pe victima propriilor circumstanțe, iar și iar. Nu am fost sinceră, am fost temătoare și lipsită de încredere. Eram disfuncțională din punct de vedere emoțional. În mod conștient, credeam că sunt sinceră, fără teamă și curajoasă. Și îmi ascundeam lipsa de valoare în spatele sarcasmului și perfecționismului.

A fost prima dată când m-am văzut cu adevărat. Dezbrăcată. Subconțientul meu a crăpat precum coaja unui ou. Inima îmi suferea de durere, traume și dragoste neîmpărtășită. Atunci am aflat nu numai că mă uram, dar în aceeași măsură mă și iubeam. Cu totul, cu superbele și haoticele bucățele și piese.

Eram pregătită, așteptând pe cineva să mă aleagă în loc să mă aleg singură. La dracu’! De fapt, eu de fapt, în final, mă alesesem, complet și în întregime. Nu o versiune viitoare a mea, ci pe aceea de acum – eu cea de acum.

Am început să fiu mai atentă cu mine. Să văd ce mă face să vibrez. Mi-am acordat spațiu să mă vindec. Mi-am strâns în brațe umbra și lumina. Frumusețea care radia din interior, frumusețea ochilor mei albaștri care zâmbesc și strălucesc cu mult înainte să mi se ridice colțurile gurii. Mi-am strâns în brațe corpul pe care-l cărasem prin bătălii în timp ce strângeam o cantitate imensă de durere. Continui să-mi apreciez corpul în fiecare zi.

Devenind o nouă eu, autentică, mi-am permis să dau măștile jos. Să scot armura. Să-mi chem dragonii. Să sfărâm zidurile fortăreței pe care am construit-o  în jurul meu. Am început să merg la filme, la cine, baruri și cafenele și prin parcuri. Am călătorit prin țară. Am mers la concerte, expoziții de artă și muzee – am făcut toate astea singură. Am hotărât că nu mai aștept pe nimeni ca să merg undeva și să fac lucrurile pe care mi-ar plăcea să le fac și pe care le iubesc. Dacă-mi aduc bucurie, asta înseamnă că eram prezentă și mă simțeam bine.

Îmi dădusem întâlnire cu mine însămi.

Despre asta se vorbește mult în ultima vreme, dar nu este pe deplin explicat. Practic, dându-ți întâlnire cu tine însăți și să fii în relație cu tine, înseamnă să faci toate aceste lucruri care-ți aduc bucurie, și pe care, în mod normal, le-ai face cu un partener – dar în schimb, le faci singură, pentru tine. În relația mea cu mine, am învățat mai multe despre femeia care eram cu adevărat în timpul acestor experiențe, diferită de cea care era în prezența familiei și prietenilor.

Făcând asta, am început să întruchipez persoana care voiam să fiu. Deveneam dragostea pe care o meritam.

Asta a devenit catalizatorul pentru atragerea oamenilor mai sănătoși care se aliniau vieții mele din punct de vedere energetic. De asemenea, mi-a dat curaj să-i dau la o parte pe cei care nu se mai potriveau în lumea mea.

Iată câteva lucruri pe care le-am învățat în timpul călătoriei mele:

Nimeni nu vine să te salvez, mai ales un bărbat. S-ar putea să te ajute și să te susțină, dar când e vorba de salvare, trebuie să te descurci singură. A trebuit să învăț cum să las oamenii (mai ales bărbații) să intre în viața mea pentru a mă ajuta în timp ce stabilesc limite sigure, sănătoase pentru mine însămi. Limitele sun flexibile și pot fi schimbate. Sprijină-te pe ele.

Învață cum să ceri ajutor. Caută familia, prietenii, colegii, terapeuții. Te așteaptă. Sunt recunoascătoare oricui m-a ajutat pe această cale până acum.

Nu este nimic în neregulă cu a fi singură. Așa trebuie să percepi. Îmi place să fac orice vreau, oricând vreau. Mă bucur de asta pentru că viitorul nu-mi garantează asta.

Fiind o femeie fără copii la vârsta de 40 de ani nu înseamnă că ești o ratată sau puțin femeie. Valoarea sinelui meu nu este determinată de faptul că aleg să am sau nu copii. Sunt o femeie bună și grijulie, mătușă și nașă. Îmi plac acești mici copii, și aș face orice pentru ei.

Este OK să fii discretă în legătură cu viața ta amoroasă, dar rezervată. Nu este nevoie să-ți cunoască cineva implicațiile din viața amoroasă. Dar, totuși, fii sinceră. Rezervele astea aduc rușine și minciuni. Și fii în siguranță, mai ales atunci când te întâlnești cu cineva pe care nu cunoști. Poate n-ar fi rău să spui totuși cuiva cu cine și unde te întâlnești pentru prima dată. Altfel, încrede-te în intuiția ta.

Fii curioasă cu lucurile și activitățile care-ți aduc bucurie. Vei învăța foarte multe despre tine. Poate îți vei face noi prieteni, un grup de sprijin, sau poate vei întâlni „persoana ta“ pentru tot acest drum.

Schimbă vechea poveste. Povestea a cine erai. De departe este cea mai greu, dar și cel mai eliberator lucru pe care îl poți face pentru tine. A trebui să scap de vechea poveste care ducea cu ea credințe brutale și modele care aveau nevoie disperată de o schimbare. Trebuia să încep să-mi eliberez mentalitatea mea de victimă.

Tu ești suficientă. Mereu ai fost. Nu permite nimănui niciodată să-ți diminueze valoarea și puterea. Nici măcar ție. Rămâi curajoasă, puternică și încrezătoare în valoarea și puterea ta – chiar dacă asta înseamnă să fii singură.

Acceptă-te pe de-a întregul, așa cum ești acum și pe interior și pe dinafară. Nu aștepta până când îți găsești liniștea interioară sau slăbești 10 kilograme. Fă-o acum. Privește cum ți se transformă viața.

Ocupă-ți un loc în lumea asta și folosește-ți vocea cu mândrie pentru o variantă mai bună a ta și a celorlalți. Poate nu vei afla niciodată, dar e foarte posibil să influențezi pe cineva în liniște.

În final, am ajuns la 40 de ani cu o inimă deschisă, mintea și brațele neîncordate. Recunoscătoare să iau tot ce am învățat cu mine în următoarea fază a vieții mele.

Oricum, dacă un dovleac se transfoirmă într-o trăsură care să mă ducă la ceea ce urmează a fi o petrecere dată naibii la împlinirea a 40 de ani, fii sigur că am să mă urc în ea. Și mai dă-l dracului de pantof fermecat. Nu sunt o fată aflată în necaz care are nevoie de un simbol pentru a-mi reprezenta frumusețea sau identitatea. Această doamnă probabil va fi încălțată cu bocanci sau  bascheți.

Cât despre Prinț, nu mă interesează. Sunt prea bătrână pentru un basm lipsit de sens. Deja m-am salvat. Prefer să am un partener. Cineva care să mă sprijine. Un partener cu care să creez o viață în care ne alegem unul pe celălalt în fiecare zi într-o relație care să funcționeze, prețuindu-ne, muncind și crescând. Dar până atunci, știu că să fiu singură nu este un blestem. Este ceva ce eu aleg.

În final, nu știu sigur ce o să-mi aducă aniversarea a 40 de ani, dar știu asta foarte bine: a fost un drum al dracului de frumos, dar greu până aici. Sunt recunoscătoare că încă mă aflu aici ca femeia care sunt azi. Și chiar dacă îmi aniversa cei 40 de ani acasă, singură, în haine confortabile, știu că vor fi tarte cu lămâie și un film cu Jason Momoa care mă așteaptă.

Un text de Ana Curelaru

Citirea unor articole online și dialogul cu alte femei care au călătorit singure îți pot da încredere. În ultimii ani, tot mai multe femei își acordă timp pentru a călători singure, amânând să facă copii și cheltuind bani numai pentru ele. Fiecare colț de lume a devenit accesibil pentru toți călătorii, de la cei obișnuiți la cei mai experimentați.

Iubește momentele alea când simte apa sărată în păr și pe piele. Iubește la nebunie să petreacă timp doar cu ea pe crestele munților. Călătorește pentru momentele acelea de singurăttate care o inspiră să fie ea însăși – complet umană.

O femeie care călătorește nu caută pe nimeni care să o completeze – ea însăși este un întreg. Călătorește pentru a se dezvolta, a se extinde, pea ea însăși și modul în care o percepe lumea. Nu este o femeie convențională și nici nu poate fi modelată în așa fel încât să devină una. O femeie care călătorește este profund îndrăgostită de ea însăși și va fi complet îndrăgostită și de jumătatea ei. Nu se află aici ca să țină totul pentru ea, ci ca să împărtășească tot ce știe și simte. Ea știe că iubirea înseamnă să fii vulnerabilă, curajoasă și să trăiești în adevărul ei.

Are nevoie de cineva care știe ce înseamnă să fii singură și apreciază momentele de solitudine. Are nevoie de cineva care nu se teme de misterul necunoscutului. Să găsească aventura în fiecare șansă oferită este ca și cum ar zice „da“ vieții. Femeia asta are nevoie să fie provocată, așa cum ea te va provoca să-ți deschizi inima și sufletul. Ea se află aici pentru a crește, nu să rămână la fel. Este aici pentru a experimenta, să fie deschisă la tot ceea ce primește. Vrea să-și deschidă inima către viață, către momente adevărate.

Nu se află aici ca să se ascundă. Este aici ca să danseze cu Luna și să se sărute sub stele. Se află aici ca să facă greșeli, să fie haotică și să-și creeze povestea ei unică. Ea colorează în afara liniilor. Trăiește după propriile reguli. Chiar dacă știe uneori că se va prăbuși, tot va căuta Soarele și Luna  ca să se ridice iar și ia. Se va ridica de fiecare dată, iar și iar.

O femeie care călătorește știe ce are nevoie, și va fi sinceră cu tine. Nu se află aici ca să rămână mică și să cadă în obiceiul conversațiilor de complezență. Este aici pentru a înțelege profunzimea vieții. Nu se teme să pună nici întrebări simple și nici unele dificile.

Nu caută pe cineva ca să o completeze. Ea caută pe cineva cu care să experimenteze momentele prețioase ale vieții. În care să se reflecte și cu care să-și împartă gândurile, inima și sufletul. Știe că îi este suficientă, așa că nu are nevioie de un partenere care să o completeze, ci vrea pur și simplu să împartă aceste momente cu tine. Iar asta este o mare diferență, pentru că nu caută să te schimbe sau să se schimbe – vrea doar să-și lărgească orizonturile.

Să iubești o femeie care călătorește este o aventură pentru toată viața, și nu este o treabă ușoară. Vei descoperi că viața poate să arate și să se simtă altfel. Te vei uita altfel la viață văzând-o prin ochii ei. Îți va arăta că această călătorie este plină de înțelesuri și înțelepciune dacă pur și simplu observi. Scapă de „ar trebui“ și trăiește în „am putea“ sau „hai să vedem“. ea trăiește în posibilitatea lui „da“, dar știe și cum și când trebuie să spună „nu“. Te va chestiona pentru că vrea să știe și să înțeleagă adevărata esență a sufletului tău, ce te face  viu, ce te face să trăiești. Vrea să știe tot și chiar să experimenteze împreună cu tine. Are nevoie de cineva care nu se teme să fie iubit din tot sufletul. Care vrea să simtă cu adevărat că trăiește. Care poate sta în pielea goală, să se țină de mână și nu are nevoie de cuvinte pentru a umple liniștea.

Ea nu se află aici ca să trăiască și să joace mize mici. Este aici pentru a experimenta Universul și să descopere magia care se ascunde în fiecare colț. este curioasă și înțeleaptă. Trebuie să-i apreciezi înțelepciunea care strălucește din sufletul ei. Pentru că înțelepciunea și iubirea ei de sine au adus-o acolo unde se află astăzi.

Nu vrea lucruri. Vrea experiențe.Nu-i poți cumpăra dragostea, doar poți fi parte din ea. Se află aici ca să-și împartă inima cu ea însăși și cu alții. Crede că inima este cel mai mare dar pe care-l ai de oferit. Pentru că te va deschide în moduri în care nu te-ai gândit niciodată că s-ar putea întâmpla. Pentru că nu vrea bucăți din tine, ci te vrea cu totul – fiecare părticică din tine care te definește. Vrea să facă parte din povestea ta. Nu vrea să-ți șteargă experiențele trecute sau pe ale ei. Ea știe că aceste părticele te face ceea ce ești. Se bucură de asta. Nu vrea să te ascunzi, vrea să strălucești.

O femeie care călătorește nu este pentru oricine. Și ea știe asta. Nu caută să arate bine sau să aibă un chip „frumușel“. De cele mai multe ori lasă machiajul deoparte, astfel încât să te bucuri de ea așa cum este, naturală, sărutată de soare. Nu vrea să se ascundă în spatele unei măști de chimicale pe față. Vrea să fie acceptată și iubită pentru ceea ce este: o față clară, o inimă pură și un corp prețios care are o poveste de spus.

Dar întotdeauna își va dori să împartă divinul feminin cu tine. S-ar putea să poarte ruj, nu pentru jumătatea ei, ci pentru ea însăși. S-ar putea să-și găsească timp să-și aranjeze părul, să-și facă unghiile și să s- poarte o ținută care să-i pună în evidență corpul. Dar întotdeauna va ști cum să le dea jos la sfârșitul zilei și să fie ea însăși în jeanși, ciocate sau bocanci, ulei de cocos în păr și fără nimeni altcineva care să-i spună că trebuie să arate într-un anumit fel pentru a fi acceptată sau iubită.

Într-un studiu al Revistei Britanice de Psihologie, oamenii de știință au descoperit că persoane foarte inteligente devin mai puțin satisfăcute cu cât mai mult timp petrec cu prietenii. Cu alte civinte, petrecând ceva timp de calitate cu tine însăți este foarte bine pentru tine și pentru starea ta de bine și poate rezulta o mare satisfacție în viață. Când faci ceva singură, o poți face în rotmul tău, te poți gândi și reflecta, poți descoperi noi lucruri depre tine și-ți poți îmbunătăți stima de sine

Cu toate relațiile pe care s-ar putea să le ai în viață, poate că pare imposibil să petreci timp singură – dar este important să reușești. Iată câteva idei de lucruri pe care fiecare femeie ar trebui să le facă singură, cel puțin o dată în viață:

Încearcă un nou exercițiu sportiv

Fie că e vorba de cycling, kickbox sau HIIT, încearcă una din ele, dacă ți-ai dorit cu tot dinadinsul să participi la astfel de ore. Nu vei avea de câștigat:? te vei bucura de ce îți place, vei lucra cu un grup și ai putea lega noi amiciții, vei vedea cât reziști și ce performane atletice ai și vei arde calorii.

Du-te la spa

În timp ce este nevoie de mai multe cercetări pentru a demonstra beneficiile masajului, această formă de autoîngrijire ar putea ajuta în cazul anxietății, depresiei și a durerilor de cap, potrivit Centrului Național pentru Sănătate Complementară și Integrativă.

Meditează

Apropo de meditație…există mai multe dovezi acum decât vreiodată că meditația este benefică pentru sănătatea fizică și mentală. Potrivit Everyday Health, meditația poate îmbunătăți concentrarea, poate să reducă stresul, să prevină demența și să păstreze creierul sănătos pe măsură ce avansăm în vârstă.

Călătorește singură

Ia exemplu din filmul și cartea Eat, Pray, Love și plănuiește o excursie singură. La sfârșitul filmului, Julia Roberts își găsește dragostea pentru că și-a petrecut prima parte a filmului  călătorin prin lume pentru a se descoperi. Nu contează cât de departe ajungi sau ce faci acolo unde ajungi, câtă vreme ce îți testezi limitele, îți faci amintiri și te bucuri de tot ce ți se întâmplă.

Fă-ți un nou hobby

Viața e scurtă și acum este momentul să faci acel lucru pe care ai visat mereu să-l faci. Indiferent că este vorba de croșetat,, fotografie sau grădinărit. Plus că, atunci când de-abia aștepți să faci ceva distractiv, vei fi motivată să plănuiești și mai mult timp doar pentru tine în viitor.

Ia cina în oraș

Să iei cina într-un restaurant singură este un test adevărat de încredre. Este destul de intimidant să mănânci singură, dar este și o modalitate de a anunța lumea că ești o doamnă încrezătoare care poate face orice de una singură.

Du-te la un film sau o piesă de teatru

Scapă de stresul de la serviciu, de familie și alte gânduri și du-te la un film sau la o piesă de teatru, unde te-ai putea pierde în poveste.

Fă un curs

Fie că e vorba de artă, de un instrument muzical sau oră de dans, încearcă ceva nou, care să te învețe noi abilități, să te ajute să-ți faci noi prieteni și să câștigi încredere. E simplu!

Implică-te într-un proiect de îmbunătățire a casei

Emoția pe care o vei simți atunci când treci de uță pe lângă bucata de mobilă pe care ai restaurat-o, în camera proaspăt vopsită sau pe  lângă camera redecorată merită tot efortul. Vei simți că ești pregătită pentru orice urmează.

Coace un tort și mănâncă-l

De obicei, mâncăm tort cu alte persoane la diferite ocazii speciale. Dar de data asta, încearcă să faci un tort și să mănânci o felie mare din el pentru a te sărbători. Și nici să nu-ți treacă prin cap să te simți vonovată.

Fă un drum lung cu mașina

Dă drumul la muzica favorită și apasă pedala de accelerație. Este ceva atât de relaxant și de palpitant legat condusul ăsta singură, cu ferestrele deschise și muzica dată tare.

Fă o drumeție

Înconjoară-te de natură și mergi undeva unde este liniște pentru a fi singură cu gândurile tale. Te vei simți reîntinerită și inspirată.

Închide toate aparatele

Închide telefonul, computerul, televizorul și orice altceva te-ar putea împiedica să fii numai tu cu gândurile tale. De fapt, asta este ceva ce ar trebui să faci mai des.

Fă toate lucrurile stânjenitoare pe care nu le poți face când ești cu altcineva

Vrei să dansezi prin casă sau în jurul casei numai în chiloți în timp ce cânți melodia preferată folosind peria de păr pe post de microfon? Sau vrei să te uiți la un film trist, romantic în timp ce mănânci ciocolată și chipsuri, plus niște înghețată? Orice ar fi, dă-i drumul!

Oferă-te voluntar

Uneori pare că duci o bătălie în viața personală, muncă, familie, iar muncă și tot așa. Dar în realitate, este cineva acolo care este cu siguranță mult mai nefericit decât tine. Găsește timp pentru a dărui și nu ai nevoie de nimeni pentru a face asta. Te va face să te simțși mai bine, importantă pentru cineva pentru că ai făcut o faptă bună. Să faci bine te face să te simți bine.Este o modalitate grozavă pentru a-ți demonstra că ai ceea ce trebuie pentru a face diferența.

Citește și: