Stim cu toții ca tocmai atunci când suntem singuri ni se pare ca toată lumea este într-o relatie și vedem, mai mult ca oricând, toate cuplurile mergând fericite de mână. Ziua Îndrăgostiților are darul de a amplifica acest fenomen, cu toate inimioarele, dulcegăriile și pozele frumoase care ne înconjoară.

În opinia cunoscutului psiholog Angela Nuțu, președintele Asociației Române de Hipnoză, marketing-ul excesiv de Ziua Îndrăgostiților și căutarea acceptării sociale pot face deprimantă această zi dacă suntem singuri, indiferent de alegere sau de circumstanțe. „Este greu să nu-ți conștientizezi singurătatea atunci când ești bombardat cu comedii romantice la televizor, romane romantice și inimioare în magazine, reclame care nu se termină niciodată și anunțuri despre evenimente și petreceri speciale pentru îndrăgostiți”, declară psihologul Angela Nuțu.

Cum să NU intrăm în depresie de Ziua Îndrăgostiților?
Dacă suntem însă hotărâți să facem față presiunii Zilei Îndrăgostiților  și vrem să reușim să ne bucurăm de singurătatea noastră, iată ce putem face:

1. Învață să apreciezi singurătatea! „Singuratatea nu este o unitate de măsură obiectivă sau subiectivă a calității vieții. De exemplu, mulți dintre cei aflați în cuplu deși, conform unei percepții exterioare,  „ar trebui” să fie și fericiți, de multe ori se simt singuri, neînțeleși, neapreciați și chiar neiubiți. Acest lucru se întâmplă pentru că ne așteptăm ca starea noastră de bine să depindă de cineva și nu de noi înșine, pentru că tânjim să facem parte dintr-un cuplu fără a ne cunoaște cu adevărat pe noi înșine și fără a știi ce ne dorim cu adevărat. Statisticile despre divorț și poveștile căsătoriilor nefericite ne arată o realitatea de care uităm ușor când aparent suntem înconjurați doar de dragoste romantică. O modalitate de a face față sentimentelor de singurătate este să îți regândești așteptările și să le raportezi la viața reală. Conștientizează faptul că imaginea perfectă afișată în reclame sau social media nu este direct proporțională cu fericirea oamenilor, acelea sunt doar șabloane greu de atins. Așadar, în loc să te simți singur de Ziua Îndrăgostiților, sărbătorește punctele tari și realizările care îți arată că fără să faci parte dintr-un cuplu, ești o persoană întreagă și sănătoasă, o persoană care are spațiu pentru iubirea care urmează să vină, dar care nu are nevoie neapărat de o relație pentru a avea încredere, bucurie și entuziasm”, explică psihologul Angela Nuțu.

2. Cultivă-ți recunoștința! „Există multe avantaje profunde ale sentimentului de recunoștință. Un remediu pentru momentele în care te simți singur este de a cultiva sentimente de recunoștință pentru ceea ce ai deja în viața ta. Dacă simți lipsa dragostei, fă un efort și gândește-te la toată dragostea pe cate o ai deja – de la prieteni, familie sau chiar animale de companie. Te poți concentra și pe lucrurile care îți aduc satisfacții în fiecare zi, cum ar fi job-ul, hobby-urile”, consideră specialistul.

3. Stabilește ce îți dorești! „Poți să te folosești de această aparent compleșitoare zi a iubirii pentru a-ți stabili o perpectivă clară asupra relației pe care îți dorești să o ai: fă o listă în care să notezi toate calitățile, valorile, principiile de viață esențiale pe care ai vrea să le aibă partenerul de viață. Dacă nu știi încă ce vrei, poți să-ți folosești fostul partener de viață ca model – pozitiv sau negativ. Notează tot ce ți-a plăcut și ce nu ți-a plăcut la el și în timpul ăsta știu că îți vor mai veni idei”, declară psihologul Angela Nuțu.

4. Fă-ți un cadou! „Dacă ai încercat orice, dar te simți în continuare copleșit de tot marketingul din jurul tău, de florile și cadourile pe care le vezi peste tot, nu face din această zi una de rău și pierdere. Fă să fie o zi a iubirii, chiar și dacă ești singur! Mergi și cumpără-ți un cadou, ia-ți singur acea carte sau cutie de bomboane și zâmbește pentru că ți-ai permis să-ți faci o bucurie. Pe lângă asta tu îți poți păstra luciditatea pentru a nu cădea în capcana cadourilor supraestimate în această perioadă”, conchide psihologul Angela Nuțu, vicepreședintele Asociației Române de Hipnoză.

Citește și:

10 parfurmuri care ar fi un cadou perfect de Valentine`s Day pentru orice femeie

Cinci povești nefericite de Valentine’s Day

(FOTO) 5 ținute potrivite pentru Ziua Îndrăgostiților

Psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), afirmă că, dacă suntem într-o relație care nu ne mai împlinește, trebuie să încetăm să ne mai agățăm de celălalt, lucru pe care mulți nu îl fac din varii motive: comoditate, teama de singurătate, obișnuință etc.
„Decât într-o relație în care te simți singur/ă, mai bine singur/ă în mod asumat.

Singurătatea vizată aici fiind mai mult solitudine, modalitate prin care persoana recurge la introspecție și alege să își dedice timp pentru a se vindeca și a reveni la sine. În nici un caz nu înseamnă a respinge orice persoană din viață. Dacă sufletul vă este apăsat și trăiți suferința secundă de secundă, plecați din locul în care vă e mai mult rău decât bine. Or fi frumoase lucrurile bune, dar dacă în balanță sunt mai puține bune decât rele, mai bine vă vedeți de drum, separat.

Dacă insistați să rămâneți, apreciați părțile bune, și nu vă mai plângeți mereu de lucrurile rele care se întâmplă în viața voastră, deoarece atitudinea negativistă atrage după sine lucrurile rele. Ori vă asumați că trăiți într-o relație parțial plăcută (dar nu prea), ori plecați de acolo. Vă faceți rău reciproc. Se creează antecedentele unor dezamăgiri profunde și ale unor răni care se vor vindecă greu. Nimeni nu e fericit într-o situație tensionată. Dacă nu puteți rezolva și îmbunătăți lucrurile pe nici o cale, plecați, cu fruntea sus și sufletul împăcat”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Frica ne agață de suferință

Psihologul afirmă că momentul despărțirii doare inevitabil, dar trebuie să privim viața 30 de zile mai încolo, când, în mod natural, acele emoții negative vor dispărea sau se vor diminua din ființa noastră și ne vom continua viața.

„Va durea pe moment, dar vă scutiți pe amândoi de o suferință susținută pe termen lung. Lăsați la o parte frica de a fi singur/ă. Este cea mai mare crimă pentru relația de cuplu. Frica de eșec. Frica de a pierde. Frica de a fi judecat. Frica de a iubi și de a fi rănit. Frica de… n lucruri. Frica este cea mai mare piedică a noastră, atunci când o lăsăm să ne limiteze. Este utilă doar atunci când ne protejează de lucrurile care ne amenință sănătatea sau chiar viața. În rest, frică nu aduce nimic bun. Doar ne face să ne agățăm unii de ceilalți, să ne sufocăm, agățându-ne de ceva de nu mai împlinește pe nimeni. Din frică rămânem în relații pe care avem doar iluzia că le vrem și că ne împlinesc. În realitate, ne agățăm de cele 2-3 aspecte care ne plac, ignorând durerea cauzată de restul celor 100 care nu ne împlinesc. Reevaluați-vă valorile, dorințele, viziunea asupra vieții și apoi luați o decizie asumată.”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Asociației „Generația Iubire” și al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).

Citește și:

Diferența între a vorbi și a asculta. Explicațiile psihologului

7 idei practice pentru a controla și a combate frica

Cum să te reîndrăgostești de tine după o relație toxică

Anumite persoane preferă solitudinea, în timp ce altele caută să petreacă timpul alături de cât mai multe persoane. Ele sunt zodiile care nu suportă singurătatea şi fug de ea mâncând pământul, potrivit observator.tv. 

Adoră aglomeraţia, petrecerile fastuoase şi categoric nu locuiesc singure. E imposibil să le găseşti într-o casă liniştită, fără să aibă măcar un animal de companie alături.

Gemeni

Nativii Gemeni detestă singurătatea din toate punctele de vedere. Au nevoie de oameni, de suflete, de discuţii interminabile şi multă distracţie. Sunt acele persoane care ar sta până dimineaţa la o petrecere, doar pentru a nu se întoarce acasă, dacă acolo nu le aşteaptă nimeni. Atunci când se îndrăgostesc îşi deschid sufletul şi primesc alături persoana dragă pentru a  convieţui împreună. Dacă nu au însă o relaţie stabilă o să-i vezi locuind alături de prieteni sau înconjuraţi de câteva animale de companie.

Leu

Cei aflaţi sub acest semn zodiacal acceptă cu greu să locuiască singuri. Au nevoie de persoane cu care să comunice, au nevoie de cineva cu care să stea de vorbă până în creierii nopţii despre diferite subiecte şi cu care să îşi petreacă timpul liber. Atunci când nu au un coleg de apartament, stau ore în şir la telefon vorbind cu rude, prieteni, pentru a nu se plictisi. Nativii Leu au nevoie de activitate constantă pentru a nu se plafona.

Fecioară

Nativii Fecioară sunt expansivi, adoră spaţiile aglomerate şi persoanele pozitive, cu care pot dezbate zeci de subiecte de discuţie. Dacă nu au un coleg sau o colegă de apartament ajung în situaţia în care nici nu-i vei găsi prea des pe acasă. Îşi vor găsi constant o ocupaţie, se vor cufunda în muncă sau în alte studii personale, vor ieşi mult în oraş sau vor începe noi hobby-uri pentru a cunoaşte persoane sau pentru a-şi cunoaşte mai bine sinele.

Citește și:

Presupun că e doar o chestiune de perspectivă, pentru că altfel cum să o iubești când de fapt nu ai văzut-o niciodată cu adevărat? Ea a fost doar o pelerină de ploaie pentru vreme rea. O salvare, când erai cel mai rănit. Te-ai aruncat asupra ei cu voracitatea unui animal de pradă, dar n-ai încetat niciodată să te întrebi de ce ai vrut-o – sau mai rău – ce te faci acum cu ea când chiar e a ta.

Nu ți-a fost niciodată predestinată. N-am fost nimic mai mult decât un înlocuitor pentru ceva mai bun. Și, mă îndoiesc că vezi asta acum, pentru că adevărul este că încă ți-e frică de propria ta umbră.

Vezi tu, există femei ca ea, femei care schimbă lumea cu amprentele lor delicate și cu buzele care se mișcă precum cursorul peste o paginile albe ale unui bărbat care s-a temut prea mult să-și scrie propriile povești. Așa că o va face ea pentru tine. Îți va da un înțeles, acolo unde îți lipsea, și va crea o catastrofă frumoasă a contradicțiilor, care te va face să uiți motivul pentru care femei ca ea există.

Femei ca ea există pentru a face o punte între un capitol și altul, pentru a agita puțin starea prezentă și pentru a traduce sentimentele și gândurile pe care  niciodată nu ți le-ai imaginat că vor afla înțelesul prin fereastra sufletului care obișnuia să fie închisă.

Așa că, a fost simplu să te gândești că te îndrăgostești de această femeie, această măreție unică, pentru că te-a făcut să simți așa cum nu ai mai făcut-o niciodată. Dar nu tratăm niciodată dragostea ca fiind de unică folosință. Se spune că nu putem pierde ceva ce a însemnat mult pentru noi, dar asta nu înseamnă că trebuie să-i lăsăm să plece pe cei pe care i-am iubit fără să ne implicăm mai mult. Fără să iubim cu atenție.

Uneori, pierdem oamenii de lângă noi pentru că uităm să încercăm să-i păstrăm. Nu în buzunare ca pe niște brelocuri dintr-o viață frumoasă, sau chiar dintr-una trăită în singurătate sau disperare, ci să-i păstrăm aproape de noi într-o manieră care să nu pună la îndoială cât de mult au însemnat pentru noi.

Ea vede adevărul nu în ochii tăi, ci în acțiunile tale. Se spune că nu lași niciodată iubirea adevărată să plece, așa că poate de asta este așa de ușor să te gândești că poate nu a fost niciodată vorba de dragoste, pentru că dacă ar fi fost, nu ai fi lăsat-o să plece așa de repede și fără să faci niciun efort de a o reține. Așa că poate nu a fost iubire, ci singurătate.

Nu a fost menită să fie cineva care să-ți facă viața mai ușoară; ea nu a venit pe planeta asta pentru a-ți satisface cumva pofta ta după un pat cald. Am putea da vina și pe ea și să spunem că ar fi trebui să observe toate semnele, dar poate că doar a fost orbită de dragoste și pur și simplu a crezut că și tu ești.

Nu există motive să iubești o femeie ca ea, dar din nou, poate că cel mai dur adevăr este că nu există motiv să nu o faci. Ar putea fi unul din acele suflete speciale care se află printre noi al căror scop unic pe Pământ este acela de a iubi și de a fi iubite.

Indiferent că nu a fost mai mult decât un loc sigur pentru aterizare ori ți-a furat inima altfel decât a mai făcut-o cineva, cel mai simplu este să o lași să plece. A fost împachetată în vechea și ponosita ta valiză de emoții supărătoare mai repede decât a dispărut parfumul ei din așternuturile tale.

S-ar putea să-și fi îndeplinit scopul pânp la urmă, și în adâncul tău știi că nu vei mai fi același.

Această femeie care se presupune că nu ar fi trebuit să fie vreodată altceva decât un substitut a ceea ce tu îți dorești cu adevărat a schimbat cumva ceea ce tu ai căutai. Dar nici nu mai contează acum, pentru că ea deja a plecat și merge mai departe.

Sunt milioane de feluri în care îi poți arăta celui drag că îl iubești, dar în cele din urmă numai apatia este cea care demonstrează că nu o facem. Știu că este o pastilă greu de înghițit, dar dacă ai iubi-o cu adevărat, ar fi lîngă tine în continuare. Acum, tot ceea ce auzi este liniștea palidă a propriilor alegeri condamnate să ducă o viață lipsită de intimitate.

Dar te-ai simțit bine între ziduri, sau cel puțin măcar erau confortabile, așa că ți-a fost ușor să uiți sentimentele care începuseră să înflorească, și le-ai îngropat sub munși de temeri și ăndoieli. Când întâlnești o iubire ca a ei, nu ai altă variantă decât să o lași să te schimbe – dar tu nu erai pregătit pentru asta.

De ce să pretinzi că a fost dragoste, când în final este clar că nu a fost decât singurătate?

Un text de Andreea Tudorică

Citește și:

Citeam, și nu mă puteam gândi decât că sunt multe femei care citesc aceste rânduri – acelea care trăiesc cu asta. Și mi-am înșirat gândurile despre cum putem supraviețui acestui drum. „Este încrezătoare, cumva misterioasă, are visuri mari și o inimă și mai mare, deși nimeni nu observă asta la început. Unii ar putea să o vadă ca fiind rece și distantă, pentru că are nevoie de ceva timp să petreacă în singurătate, în care să nu simtă că se face bucăți și că dispare. Sigur, poate că are familie și prieteni cu care îi place să petreacă mult timp, dar este în natura ei să-și dorească acele ore de solitudine – când este numai cu gândurile ei, complet singură în mulțime sau pe o scemă mare liniștită“.

Eu sunt acea fată.

Dar nu am vrut să fiu acea fată. Nu încerc să fiu acea fată. De fapt, nici nu știu cum să nu fiu acea fată.

Nu știu nici măcar să fiu altă persoană, așa că întotdeauna mă induce în eroare puțin când prietenii și familie îmi spun cum sunt, cum mă percep, iar asta nu are nicio legătură cu ce se întâmplă în mintea mea. Bine, când stau și analizez înțeleg ce spun și cum au ajuns la concluzia lor, dar experiența lor nu se potrivește cu intenția mea, cum intenționez să mă conectez la lume.

O prietenă, după ce a întâlnit o altă prietenă de ale meele, mi-a spus: „Uau, păi ea te copleșește“

La început, am rămas uimită pentru că sunt o femeie puternică și independentă, nu sunt copleșită de nimeni și de nimic, dar apoi mi-a explicat: „Stai așa de mult în spate, iar ea vorbește întruna, încercând să creeze o legătură. Trebuie să te fi copleșit asta“

Am fost fascinată puțin. Obișnuiesc să-i studiez pe alții – sunt obișnuită să mă studieze. Dar nu mi-e așa familiar să fiu descoperită.

Dar, nu asta e important. Am început să mă gândesc la cine sunt și cum mă văd ceilalți. Susțin cu putere că fiecare dintre noi ne putem autocontrola. Nu-i putem schimba sau controla pe alții. Așa că, deși mi-aș dori ca iuborea vieții mele să citească articolukldespre care vorbeam ca să știe exact la ce să se aștepte atunci când ne întâlnim, asta nu ține de mine.

Așa că am făcut o listă cu câteva chestiuni asupra cărora avem de lucrat atunci când suntem greu de iubit.

Fii răbdătoare

Avem nevoie de multă răbdare cu noi înșine să acceptăm că ceea ce facem noi nu merge pe calea „normală“ a unora. Uneori ne este perfect așa, iar uneori ne vine să țipăm și să întrebăm de ce am fost făcute atât de diferit. iartă-te. Diferențele noastre sunt frumoase. Asta ar putea fi mai simplu și mai ușor în unele zile decât în altele.

Fii răbdătoare cu ceilalți. Pur și simplu își duc viețile din perspectiva pe care ei o înțeleg. Nu sunt acolo ca să ne vâneze, să ne respingă sau să ne facă zile fripte. Ei doar lucrează după sistemul lor operațional, așa cum se pricep și ei mai bine.

Vorbește

Asumă-ți responsabilitatea și întâlnește-te cu ceilalți la mijlocul drumului. În timp ce suntem fericiți pe drumul nostru bătătorit, trebuie să ne amintim că oamenilor le pasă de noi și că încearcă să stabilească o legătură cu noi. Încearcă să te deschizi lor cât de bine poți. Nu vor ajunge întotdeauna la noi, dar tot ne vor iubi.

Putem exersa prin a ne deschide până într-acolo încât să devenim vulnerabili prin împărtășirea unor aspecte ale noastre care ne pot face să părem fragile în fața altora. Suntem atât de curajoase de unele singure, dar acum trebuie să fim și mai curajoase cu alții.

Sprijină-i pe ceilalți

Uneori, putem avea momente când să-i susținem pe ceilalți fără a ne implica însă cu adevărat. Pentru un real ajutor și o legătură strânsă, trebuie să ne dorim să ne deschidem inimile. Implică-te – asta este viața ta și este foarte reală.

Suntem un întreg

Uneori suntem atât de întregi încât nu mai există loc și pentru altcineva. Ar trebui să slăbești hățurile, să lași marginile libere. Știu că este greu, pentru că te simți bine așa. Asta și pentru că poate nu lăsăm mai pe nimeni să se apropie de granițele noastre. Dar chiar dacă ne gândim că le lăsăm libere, este foarte posibil ca plinătatea și independența noastră să aibă unii țepi pe care nu-i vedem.

Creează spațiu și pentru alții. Sunt un alt fel de întreg decât noi. Este foarte OK așa.

Încerc să învăț că nu este vorba numai despre acceptarea și înțelegerea mea de către ceilalți. Cu cât mă accept și mă înțeleg, cu atât mai mult arunc lumină în acele colțuri întunecate și devin mai confortabilă cu alți oameni. Când sunt confortabilă cu alți oameni, le deschid ușa și putem crea o legăură.

Am prieteni. Unii chiar de 15 ani, dar pur și simplu nu le permit să mă vadă așa cum sunt. Pentru cei care nu mă știu de atât timp, încerc să-mi asum responsabilitatea pentru rolul din izolarea mea. Până la urmă, sunt responsabilă de viața mea.

Noi, „doamnele independente“ ne proiectăm viețile astfel încât să ni se potrivească, uneori poate prea mult. Poate că dăm fuga și călătorim într-un oraș nou pentru o nouă slujbă. Suntem atât de curajoase, de puternice și de capabile…și este uimitor

Dar putem și intimida puțin; putem fi puțin distante, ori puțin evazive.

Și în timp ce nu depinde de noi să schimbăm percepțiile altora despre noi, poate că depinde de noi să mai rotunjim colțurile, să întindem legăturile și să ne deschidem sufletele pentru a fi văzute.

Un text de Sonia Teodorescu

foto: Andrew Neel

Citește și:

Anxietate

“Cunoaşterea persoanelor noi de pe Instagram, ştiri noi, poze ca la carte, doar gândul asupra lor e capabil să provoace nelinişte profundă în cazul persoanelor vulnerabile. Stresul acela necontrolat, care dispare doar atunci când e vizualizată o postare, dă impuls neliniştii fără a ştii măcar de ce. Oamenii care își trăiesc viața mai mult în mediul online au tendința de a trata viața reală numai pe fugă. Se bucură când primesc calificative în mediul online și nu prea îi mai interesează opinia oamenilor despre ei în viața reală. Instagram-ul, mai nou, oferă o imagine distorsionată, în sensul că sunt evidențiate, tăiate din context, doar momentele în care zâmbim pentru câteva secunde, clipe percepute de mulți ca un model care se poate îndeplini, drept pentru care stările de anxietate au crescut exponențial”, explică psihologul Lenke Iuhoș.

Depresie

„Depresia este mai frecventă în rândul persoanelor care accesează automat la prima deschidere a rețelei WI-FI sau a datelor mobile orice zonă de socializare. Din păcate, sunt mulţi tineri care nu ştiu cum, unde şi de ce să socializeze. Mulţi nu simt că socializarea reală se face cu perseverenţă şi răbdare în mediile cu care ei au tangenţă. Se autoexclud şi doar cu un click se refugiază în viaţa colorată, mişcătoare de pe Instagram. Avem motive să credem că vizitele exagerate în lumea virtuală reduc treptat formele obișnuite de contact social și acest lucru se leagă de tulburările psihice ulterioare care apar. Simptomele se dezvoltă şi comportamentele se adâncesc în timp.

Omul își pierde interesul de a intra în contact cu ceilalți, devine trist şi obosit, nu e de mirare că dă vina ușor pe oricine și orice. Creierul e învăţat să codifice situaţiile neplăcute şi ştie şi să reacţioneze neplăcut. Profunzimea lucrurilor de pe Instagram stă în percepţia postărilor și a concluziilor trase în gândirea internă proprie. Acesta poate provoca reacţii de tristețe profundă, de devalorizare, nepăsare. Tot ce nu merge conform aşteptărilor, provoacă tristeţe, neputinţă şi acceptare negativă”, declară psihologul Lenke Iuhoș.

Singurătate

„E dureros să vezi oameni care trăiesc alături, stau la masă împreună şi totuși cu telefonul numai în mână. Ochii lor strălucesc în ecranul schimbător al aparatului. Sunt doi şi totuși singuri. Sentimentul de singurătate persistă atunci când oamenii renunță la propria identitate și se identifică numai cu postările altora, cu trăirile altora, cu emoțiile altora. Această percepție este concomitentă cu trăirea unor emoţii disfuncţionale, emoţii care au puterea de a-l extrage pe om din viaţa fluctuantă și îl aruncă în singurătate; dar nu acel tip de singurătate în care persoana nu este înconjurată de nimeni, ci acel tip de singurătate când oamenii roiesc în jurul nostru, o singurătate a minții, a percepției”, spune Lenke Iuhoș.

Citește continuarea pe ziarmedical.ro