O pandemie și proteste în toată lumea? Nici pe departe. Apoi, în primele șase luni ale acestui an, lumea noastră să răsturnat pur și simplu cu susul în jos.

Pe hârtie, 2020 are caracteristicile unui scenariu tragic – economie la pământ, vieți amenințate, proteste în toată lumea, neîncredere în Guvern, teama de locuri publice, deconectarea de la cei dragi și lucruri incorecte și libertăți îngrădite. Nu neagă nimeni contextul cu care ne confruntăm toți. A fost greu. Și sub toată această greutate am început să mă întreb în ce pot găsi speranță în 2020.

Speranța este un lucru simpatic. Pare simplu de găsit, dar și simplu de pierdut. Se plimbă nestingherită prin inimile noastre, schimbând locul cu disperarea  precum o ușă glisantă. În mod ironic, nu pot trăi una fără alta. Să speri la ceva înseamnă să înțelegi că există ceva „mai bun” și asta înseamnă să înțelegi realitatea a ceea ce este „mai rău”.

Am învățat că nu poți spera fără să treci printr-o cumpănă, iar asta de fapt ar putea transforma 2020 în ceva plin de speranță. Suntem mai puternici împreună prin experiența profundă și globală a greutăților. Asta înseamnă că suntem de asemenea puternici prin posibilitatea de a avea o speranță.

Experiența COVID-19 pe care o trăim împreună, deși diferă, variind de la om la om, plină de rău și de bine, a fost o legătură. Cu toții am trecut prin teamă și anxietate. Cu toții ne-am confruntat cu incertitudinea și necunoscutul. Și cel mai important, ne-am adus aminte să fim umani – acte la întâmplare de bunătate ale unor străini, curajul celor care se luptă direct cu virusul, al medicilor.

Viața arată acum altfel. Înainte de COVID-19, cum îți vedeai vecinul? Vânzătorul de la magazinul din colț? Străinul peste care dai pe stradă? Prietenul pe care-l îmbrățișezi de fiecare dată când îl vezi?

Poate că acest virus ne ajută să ne trezim și să ne reamintim de umanitate. Ne aflăm în fața oportunității de a câștiga un pic de empatie. Poate că aceasta a fost catapulta necesară pentru a ne uni așa cum am făcut-o. Poate că a fost nevoie să ni se amintească de latura noastră comună, care ne poate uni. Poate că am avut nevoie să înțelegem mai bine că nedreptatea îndreptată către cineva este o nedreptate comisă împotriva noastră a tuturor.

Știu că am simțit asta. Niciodată nu am înțeles realitatea unei dreptăți rasiale așa cum am simțit-o acum, și nu într-un mod banal, ci unul profund, ca o lumină care este aprinsă într-o cameră pentru prima dată. Tot ce știam până acum arată altfel, și evident și alții simt același lucru.

Aceasta este partea plină a paharului. Dureroasă, dar frumoasă. Nu există garanții că va exista un vaccin sau dreptate pe lume. Dar, totuși, avem o chemare neobosită către speranță sau spre ceva mai bun, care ne unește.

Heather C. McGee a spus la un moment dat: „Lucrurile se înrăutățesc înainte să devină mai bune. Au închis parcurile din Montgomery, Alamabam timp de aproape 10 ani din cauza segregării, dar uneori, este nevoie să desființezi ceva ca să reconstruiești ceva și mai important.”

Speranța va avea mereu greutate pentru că nu va putea fi înțeleasă fără contrastul de a fi traversat disperarea. Asta o face și foarte puternică. Nu este o emoție, o dorință sau o rezoluție de Anul Nou. Este o credință curajoasă. Fie că vrem sau nu, ni se amintește din când în când să credem în umanitate. Asta va face diferența. Deja a făcut-o. Anul acesta este istorie care se schimbă chiar sub picioarele noastre.

Un text de Magdalena Popaș

Dacă ai amintiri care îți sunt foarte dragi sufletului, atunci acesta este un dar. Înseamnă că trăiești profund și înconjurată de oameni buni. Momentele și amintirile sunt ceea ce formează viața noastră. De asemenea, avem nevoie să privim în urmă, din când în când, pentru a realiza cât de departe am ajuns, în ce domenii putem avansa și pentru a ne da seama ceea ce vrem să fim.

Dar este un pericol care stă în romanțarea trecutului, astfel încât putem rămâne blocate în el. Romanțarea trecutului ne poate face să ratăm ceea ce se petrece în prezent.

Ai avut perioade dificile, de suferință ori de confuzie când erai nerăbădătoare să te întorci înapoi în timp înainte ca acestea să apară? Poate înapoi în copilărie, când te simțeai în siguranță și nimic nu te speria. Poate înapoi la o relație în care ai fost sau într-o perioadă când spiritul tău era plin și înfloritor. Poate înapoi la momentul premergător unei decizii care a schimbat totul.

Deseori, povestim ceea ce s-a întâmplat în trecut în versiuni mai elaborate și idealizate ale adevărului. Romanțăm. Și când o facem, nu ne permitem șansa de a face comparații de era atunci și ce e acum. Și în loc de asta, ne blocăm – ne uităm înapoi la ce a fost, alimentând numai teama că viitorul nu se va compara niciodată cu trecutul.

Poate că dacă ne-am opri din a tânji pentru ceea ce a fost odată și ne-am concentra pe cunoașterea a ceea ce este pentru noi chiar după colț, atunci poate că am fi recunoscătoare pentru tot ceea ce avem azi. Urmează acest sfat despre cum să încetezi cu romanțarea asta și să rămâi comcentrată pe prezent.

Fii prezentă

Romanțarea trecutului ne orbește și nu mai vedem ceea ce este chiar sub nasul nostru. În loc să petrecem zile după zile privind înapoi, mai bine ne-am antrena mințile să rămână în prezent. Acest moment este tot ceea ce avem. Este tot ce avem garantat. Hai să nu mai pierdem un alt moment trăind în trecut când sunt atât de multe lucruri bune care se întâmplă în jurul nostru. Concentrează-te pe ziua de azi. Găsește un lucru pentru care să fii recunoscătoare în acest moment și gândește-te la asta când mintea este tentată să o ia pe drum, înapoi.

Îndreaptă-ți inima spre speranță

Dacă nu ești fericită cu momentul prezent, atunci ar fi bine să privește totul optimist, cu speranță. Pentru că mai sunt multe de spus în povestea ta. Să păstrezi un loc în inima ta pentru speranță este un efort care merită. Nu este ușor întotdeauna, dar întotdeauna merită efortul.

Când te surprinzi romanțând trecutul, încearcă în schimb să pui acea energie în visul tău care înfățișează modul în care vrei să arate viitorul tău. Cine vrei tu să fii ca persoană? Ce impact vrei să ai asupra celor din jur? Cu ce fel de oameni speri să te înconjori?

Fiind deseori catalogată ca o persoană romantică, am experiență în ceea ce privește romanțarea trecutului. Trecerea de la fixația pentru ceea ce a fost, la implicarea în prezent și păstrarea speranței pentru ceea ce urmează să vină, aduce libertate gândurilor tale și liniște în viața ta.

Un text de Miruna Popescu

Citește și:

De ce ar trebui să trăim momentul atunci când călătorim

Scrisoare către tânăra eu, cea de 25 de ani, care simte că nu merită respect

Despre cum să trăiești fără regrete

Standardele la care vrea să ajungă, le va stabili  singură lucrând în permanenţă la evoluţia şi dezvoltarea ei. Ea nu se va abate de la calea pe care şi- a stabilit să o urmeze, misiunea şi chemarea ei  nu vor cunoaşte piedici sau obstacole, oricât de greu ar părea. O femeie devine puternică prin frumuseţea ei interioară, prin respectul şi iubirea manifestată faţă de cei din jur, indiferent pe ce treaptă a societăţii ajunge.

Ea îşi exprima liber şi deschis emoţiile, fără teama că va fi judecată pentru vulnerabilitatea ei. Femeia este puternică când îşi cunoaşte valoarea personală şi nu se compară cu nimeni şi nu urmăreşte să devină ca nimeni altcineva. Nu se lasă învinsă atunci când este lovită, va merge cu credinţă şi speranţă mai departe. Nu se abate de la drumul ales, este conştientă că fiecare om are un destin şi propria chemare.

Femeia puternică are un suflet frumos.  Are capacitatea de a iubi necondiţionat  pe toata lumea. Este plină de compasiune, dragoste, bunătate şi are mereu o vorbă bună pentru fiecare om, chiar dacă acesta nu  rezonează  întocmai la manifestările ei. Ea ştie ca energia bună i se va întoarce, şi o va folosi ca sursă de putere pentru  a obţine ceea ce-şi doreşte.

Este puternică atunci când înţelege că a pierde, înseamnă de fapt  a câştiga. Femeia puternică este recunoscătoare pentru tot ce are . Puterea ei stă în speranţă, iubire şi credinţă. Are puterea de a se asculta pe sine. Învaţă să-şi asculte sufletul, glasul inimii, chemarea şi îşi urmează calea. Este conştientă că lucrurile se vor aranja în timp, făcând acţiunile potrivite pentru a ajunge unde îşi doreşte.

Femeia este puternică atunci când îşi descoperă  izvorul energiei din  interior, cand  nu se consideră o victimă si care ştie că  puterea de a străluci vine din adâncul sufletului. O femeie puternică  nu se teme să fie slabă, atunci când simte, pentru  că ştie că totul va fi bine la final, chiar dacă acum este greu.

Citește și: