Stresul de la serviciu poate avea efecte negative nu doar asupra noastră, ci şi a relaţiei de cuplu. Este greu de crezut că există cineva care nu are probleme sau discuţii la locul de muncă, care rămân în noi şi pe care le ducem ca pe un bagaj personal acasă. Ştim cu toţii că a face faţă tuturor situaţiilor şi conflictelor ce apar zilnic acolo unde ne desfăşurăm activitatea, este destul de greu şi pentru a găsi o soluţie benefică în acest caz,  ne trebuie multă răbdare şi înţelepciune. Există şi studii făcute de cercetători care confirmă faptul că stresul de la locul de muncă, pe care nu reuşim să-l controlăm şi să ne detaşăm de el, atunci când ajungem acasă, poate provoca probleme în viaţa te cuplu care de multe ori pot duce la divorţ.

Nu vă vărsaţi nervii pe partener.  Trebuie să fim mereu conştienţi că nu partenerul de viaţă este vinovat de problemele apărute la serviciu. Odată ajunşi acasă, oaza noastră de linişte, trebuie să avem grijă  să nu ne vărsăm furia şi amarul pe partenerul de viaţă. Pe moment vom avea senzaţia că în sfârşit ne putem exprima şi noi autoritatea şi ne putem elibera de umilinţele îndurate la locul de muncă. Asta nu va duce decât la răcirea relaţiei, partenerul poate fi şi el la fel de încărcat negativ şi atunci conflictul poate lua amploare şi va distruge relativ repede relaţia voastră.

Apelează la câteva trucuri pentru a învăţa cum să te eliberezi de nervii acumulaţi la serviciu. Încercă să te calmezi până ajungi acasă. Crează-ţi un ritual pentru situaţiile acestea. Dacă vrei să te descarci, pur şi simplu, apelează la prietenii de suflet sau colegii în care ai încredere şi discută cu aceştia neplăcerile trăite. Fă o plimbare prin parc sau ascultă muzică relaxantă la căşti sau în maşină. Gândeşte-te la momentele plăcute pe care le poţi petrece cu partenerul tău. Ajuns acasă , dacă ai suficient timp, fă o baie cu spumă şi uleiuri aromatice.

Evită crizele de nervi manifestate faţă de partener. Lasă un timp în care să vă puteţi relaxa . Mâncaţi împreună, beţi un pahar de vin şi ascultaţi muzica preferată. Asta nu înseamnă să îi ascunzi problemele tale, ci doar să comunici cu el într-o stare un pic mai bună.  Adu în discuţie problemele dificile doar atunci când sunteţi amândoi într-o dispoziţie bună.

Aveţi grijă în permanenţă de relaţia voastră. Relaxaţi-vă împreună în weekend şi măcar o seară pe săptămână ieşiţi în oraş în locuri preferate de amândoi. Nu vă privaţi de momentele intime şi de tandreţe în care să vă bucuraţi că sunteţi împreună şi nu uitaţi de promisiunea făcută, de a fi mereu  împreună la bine şi la greu.

Să iubești pe cineva care are o adicție este dificil. Pentru că îți pasă, vrei să faci tot ce ține de puterea ta de a ajuta persoana pe care o iubești, pentru a se vindeca. Dar, comportamentul acestei persoane îți poate afecta sănătatea mintală, și te poate pune în pericol și din punct de vedere fizic. Dacă treci prin asta acum, ei bine nu ești singur.

Numărul de decese cauzate de dependență și supradoză continuă să crească peste tot pe glob. Pentru o vreme am luat-o la goană pentru a ține pasul cu ritmul de a bea al fostului meu iubit. Dar n-am mai făcut-o pentru că am vrut să evadez. Motivația mea a fost mai pragmatică. Către final, ajunsesem să nu pot ține o sticlă de vin în casă fără să n-o găsească el. Aveam probleme financiare, și chiar voiam să mă bucur puțin de stocul meu înainte să dispară.

Fostul meu iubit nu este singur. Cam 10% din mileniali trăiesc cu cel puțin o dependență, dar numai 1% trec prin viață cu o tulburare legată de alcool. Și, pentru că știa că nu este singur, nu s-a simțit motivat să caute ajutor în grupurile de susținere. Neavând asigurare de sănătate pentru că nu lucra, nu a avut tratament până când nu a fost arestat și a trebuit să urmeze o terapie.

Aș vrea să pot spune că povestea mea are un final fericit. Într-un fel are, cel puțin pentru mine. M-am eliberat. Totuși, a schimbat în mod fundamental modul în care privesc o dependență.

Dependența este o boală

Admit că au existat multe dăți când voiam să țip la fostul meu iubit și să-i zic: „Lasă dracului jos sticla aia”!. După ce m-am luptat cu propriile mele probleme legate de adicții, acum înțeleg cât de mult înseamnă dependența ca boală. Nu este o eșuare din punct de vedere moral.

Chiar dacă picarea în astfel de dependențe înseamnă și decizii proaste, nu înseamnă că persoana respectivă le-a luat în timpul funcționării depline a minții sale. Creierul devenind condiționat de substanță, creează deficit de cortex prefrontal care are impact asupra luarea deciziilor.

Folosirea substanțelor devine un răspuns activ la stres. Când individul nu mai poate gestiona sentimente precum anxietatea fără a desface o sticlă și a o da peste cap, nu mai știe ce să mai facă. Această lipsă de control a emoțiilor determină un simț al disperării, astfel încât vor face orice ca să fie amorțiți, chiar și când își vor da seama de pericole. Când mintea îți strigă: „Ia o dușcă!” sau „O să explodez”, o faci fără să te gândești la consecințe.

Intervenția prietenilor va funcționa numai dacă este receptiv

Tratarea dependenței este păcălitoare. Chiar dacă este o boală, persoana respectivă trebuie să joace un rol activ în recuperarea sa. În comparație cu un picior rupt, el nu poate merge la chirurg, și să aștepte să se vindece și să scape. Trebuie să se implice pentru a-și reveni, iar dacă nu-și doresc asta – sau nu admit nici măcar că au o problemă – nu se vor schimba.

Adicțiile rămân deseori în negare din patru motive importante, iar limbajul pe care-l  folosește respectivul te poate ajuta să identifice următorii pași pe care trebuie să-i faci.

• Crede că controlează situația. Ar putea spune ceva de genul: „Da, ajung să mă îmbăt, dar cu toții avem nevoie câteodată să ne pierdem mințile”. Chiar dacă apar consecințe grave, cum ar fi un arest sua un accident, va da vina pe o zi obositoare la muncă decât pe dependență.
• Nu sunt convinși că comportamentul săuîi afectează pe ceilalți. Ar putea spune: „Cu toții ne mai certăm câteodată”, după o ceartă la beție când a spart jumătate din farfurii. Sau poate chiar ți-a dat o palmă. Această formă de minimalizare este o formă subtilă de manipulare. Rămâne conștient.
• Se crede o victimă. Ar putea spune: „Dacă ai fi la fel de presat ca mine, ai bea și tu ori ai folosi droguri”. Dă vina pentru adicția sa pe problemele din viața sa, în loc să facă pași proactivi pentru a depăși provocările.
• Pur și simplu nu le pasă. Din nefericire, unele adicții se duc atât de greu, încât nu le mai pasă de consecințele acțiunilor lor. Consecințe precum divorțul sau închisoarea nu au aceeași greutate.

Uneori trebuie să o iei la sănătoasa

Deși e dificil, uneori este nevoie să o iei la sănătoasa. După ce fostul meu iubit a fost arestat, am știut că este vremea unei schimbări. Am văzut clar că nu-și dorește să încerce.

Este foarte greu să iubești pe cineva care are o adicție. Ai grijă de tine și caută ajutor în afară. Există multe moduri de a trata problema dacă cel iubit este receptiv și vrea să primească ajutor. Totuși, uneori trebuie să alegi să te pui pe tine pe primul loc, dacă vrea să te tragă și pe tine după el. În final, indiferent de cât de mult îl iubești, trebuie să ai grijă și de tine.

Un text de Marilena Oprea

Cei dragi mie sunt răspândiți în întreaga lume. Nu sunt interesată să fiu la curent cu noutățile din orașul și țara mea, dar încerc să aflu ce se întâmplă și în orașele în care se află cei pe care îi iubesc. Să stau acasă și să-mi fac griji pentru cei pe care îi iubesc este un factor de stres pentru mulți oameni, mai ales dacă munca lor necesită prezența lor în mijlocul crizei în timp ce noi suntem blocați în case. Îmi dă un sentiment de neajutorare.

Recent, m-am surprins agitându-mă prin casă și scrolând nervoasă pe telefon în timp ce așteptam mesaje care să-mi mai scadă din anxietate. Am crescut frustrată fiind să fiu blocată, închisă în casă, și atunci am realizat că acest comportament al meu are un model familiar.

Câinele meu are o tendință de anxietate cauzată de despărțire. A fost un proces lung să-l fac să fie confortabil cu singurătatea și să găsesc moduri pozitive pentru a-l reasigura că la finalul zilei vin acasă. Câteva din aceste tactici mi-au fost benefice acum în timpul izolării.

Găsește moduri sănătoase de a-ți canaliza frustrarea și teama

Unul dintre cele mai proaste răspunsuri ale câinelui meu în combaterea anxietății sale a fost distrugerea. Avea jucării, dar nu făcea nicio discriminarea atuncu când voia să distrugă ceva – la cablurile laptopului până la ochelari de soare, haine, și chiar jumătate de covor. Nu o făcea pentru că era pus pe pozne. Pur și simplu încerca să-și destragă atenția de la această anxitate.

În perioade de stres, și eu am unele apucături distructive. Nu mănânc și nu fac sport. Stau cu orele pe Netflix. Petrec prea mult pe conturile de social media, îmi construiesc scenarii negative și dorm până târziu. Toate aceste lucruri compromit capacitățile mele emoționale de a gândi și de a reacționa calm.

Pentru a pune capăt comportamentelor distructive ale câinelui meu, am găsit chestiuni pozitive care să le înlocuiască. Iar pentru a-l combate pe al meu, am făcut același lucru.

Să fiu blocată în casă înseamnă că este foarte ușor să arunci rutina afară pe geam/ Am încercat să nu fac asta. De la respectarea programului de mese și de sport până la perfecționarea unor noi rețete, curățenie în casă, citit și lucrat de acasă. Când simt chemarea aceea anxioasă și distructivă, iau un moment de pauză, respir și mă concentrez din nou asupra a ceva sănătos.

Este OK să exprimi ceea ce simți

Când ajungeam acasă la finalul zilei, câinele meu nu avea nicio problemă să-mi prezinte jucăriile, să latre de bucurie și să facă toate giumbușlucurile pentru a-mi arăta cât de fericit este că am venit.

Mă simt vinovată că încerc să-mi ascund anxietatea pretinzând că lucrurile care se întâmplă nu mă afectează, dar asta nu face nimic altceva decât să conducă la o spirală și mai abruptă a gândurilor anxioase. Am descoperit că asumându-mi și numindu-mi sentimentele de îngrijorae, anxietate și frustrare i-a ajutat ăe cei pe care îi iubesc să-și împărtășească sentimentele fără ca vreunul dintre noi să se simtă vinovat.

Repetă o afirmație zilnic

Cel mai bun sfat pe care l-am primit ca să-mi ajut câinele să înțeleagă că nu a fost abandonat a fost să folosesc propoziții repetitive. Când plecam de acasă îi spuneam „Mă întorc repede”, iar când ajungeam acasă, spuneam „Sunt acasă”. În scurt timp, când mă vedea că mă pregătesc să plec, în loc să se panicheze, se așeza la locul lui și aștepta tăbdător. A devenit o rutină pentru el. A dat un înțeles cuvintelor mele, și l-a ajutat să-și calmeze comportamentul. Bine, i-am mai dat și câte o recompensă din când în când.

În timp ce scrolam printre postări de pe Instagram, am dat peste următoarea afirmație: „Nu ești blocată în casă, ci te afli în siguranță acasă”. Chiar mi-a atins o coardă. Acum, când încep să mă simt puțin cam închisă și cam ca într-o capcană, învăț să mă calmez și să înlouiesc gândurile anxioase cu „sunt în siguranță”.

Înlocuind astfel frustrarea și pierderea cu siguranța – mea și a celor din jur – a început totul să-mi fie mai ușor. Bine, am mai mâncat și o prăjitură din când în când.

Un text de Sonia Teodorescu

Multe lucruri te pot face să te simți temător, dar acum, s-ar putea să trecem prin acest sentiment mai mult decât de obicei. Este important să nu-ți permiți să stai în stare de alertă. Una dintre cele mai importante cauze este că teama poate pune stăpânire pe sistemul tău imunitar.

Potrivit dicționarului Cambridge, teama este definită ca „un sentiment sau gând neplăcut pe care-l ai atunci când ești speriat sau îngrijorat de ceva periculos, dureros sau rău care se întâmplă sau s-ar putea întâmpla”. Această definiție include posibilitatea a ceva „ce s-ar putea întâmpla”. Nu este vorba numai despre amenințări tangibile, ci și de posibilitatea unei amenințări.

Uneori, îmi proiectez temerile în viitor. Trec prin sentimentul de teamă când pisica sare în curte și pe stradă trec mașini. Aceasta este o frică tangibilă. Dar, trec prin sentimentul de teamă și când aud că economia se prăbușește și mă întreb  dacă rămân fără serviciu și nu mai pot plăti ratele. Dacă odată lucrurile revenite la normal, oamenii nu-și vor mai permite serviciile firmei la care lucrez, dacă trebuie să ne strângem lucrurile și să închidem firma definitiv.

Acesta este momentul când frica se transformă în anxietate.  Anticipez ceea ce s-ar putea întâmpla.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), în mod științific, cam asta se întâmplă atunci când avem sentimentul de teamă: „Creierul nostru (hipocampul și cortexul prefrontal) evaluează amenințarea, care determină glandele suprarenale (localizate deasupra rinichilor) să elibereze hormoni, printre care și cel mai popular, cortizolul. Acesta mărește cantitatea de zahăr din vasele de sânge și suprimă sistemele digestiv și reproductiv. De asemenea, scade numprul de limfocite, un tip de celule albe din sânge, care sunt cele mai bune prietene ale sistemului imunitar. Celulele albe din sânge și anticorpii comunică între ei pentru a se multiplica și a lupta cu virusurile”.

Cu toții suntem conștienți de germeni și virusuri care ne pot îmbolnăvi. Pentru a-i combate, stăm la doi metri distanță de oameni, purtăm măști și mănuși în public, ne spălăm de multe ori pe mâini și ne dezinfectăm și evităm întâlnirile și adunările cu mai mulți oameni. Cu aceste reglementări clare pentru îndepărtarea germenilor și a ne menține sănătatea, trebuie să fim conștienți și de alte lucruri care ne pot îmbolnăvi indirect: îngrijorarea care vine din știrile din fiecare zi, stresul cauzat de pierderea jobului, încheierea anului școlar altfel decât de obicei și dezamăgirea de a nu mai călători, de a pleca unde vrei când vrei. Când nivelul de anxietate și stres a crescut, avem mai puține celule sănătoase care să lupte cu cele rele.

Nu e nevoie să ne temem de frică sau de cortizol. Ne poate ajuta să acționăm sau să gestionăm o situație care are nevoie de atenția noastră imediată. Teama ne ajută să fim precauți exact la timpul potrivit. Este un sistem de alarmă înnăscut.

Totuși, dacă alarma stă mereu pornită și nu este oprită nicicând, vei declanșa acel răspuns de luptă sau fugi. Pentru a diminua această posibilitate, trebuie să acționezi. Data viitoare când te uiți sau citești știri și observi că îți crește pulsul și îți transpiră palmele, urmează acești pași:

1. Concentrează-te asupra respirației. Apoi, întreabă-te: „Chiar sunt cu adevărat amenințat sau sunt doar anxios?” Asta va spune corpului tău că ești în siguranță
2. Ieși la o scurtă plimbare, fă puțină mișcare. Mișcarea este un mod foarte bun de a scăpa de toată cantitatea de cortizol din organism și de a primi vitamina D, dacă este însorit.
3. Odihnește-te cu adevărat. Asta poate însemna citirea unei cărți sau exerciții de yoga – ceva care nu necesită să te gândești la altceva.

Nu uita: Corpul tău interpretează teama ca pe o amenințare. Gândește-te la lucrul de care te temi că se întâmplă și la lucrul care ar putea să se întâmple. Renunță la simțul controlului și revino la momentul prezent. Teama de necunoscut nu va face altceva decât să crească șansele de a te îmbolnăvi.

Un text de Sonia Teodorescu

Din păcate, impactul cel mai puternic și care ne expune la riscuri și mai mari este cel psiho-emoțional. Potrivit psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), perioadele lungi de stres ridicat pot provoca anxietate, atacuri de panică sau chiar depresie. Mai mult decât atât, dacă aceste reacții sunt ignorate, se creează un dezechilibru psiho-emoțional care poate avea efecte nocive atât asupra sănătății emoționale cât și asupra celei fizice.

„Stresul îndelungat, susținut printr-o stare constantă de panică, are efecte dăunătoare în ceea ce privește funcționarea eficientă a celulelor albe care luptă împotriva infecțiilor. Acțiunea acestora poate fi suprimată și astfel, mecanismele naturale ale corpului cedează. Vulnerabilitatea creată de stres crește semnificativ probabilitatea de a ne îmbolnăvi sau de a face forme mai severe de răceală si gripă. Iar în această perioadă, este important să ne păstrăm sănătatea, fizică și psiho-emoțională, la cote înalte. Nu contest, există persoane pentru care expunerea la acest virus reprezintă un risc real. Cei care au o stare precară de sănătate, copiii și adulții cu imunodeficiențe, persoane care au deja sistemul imunitar scăzut din alte motive decât cele ale infecției cu Covid–19, toți aceștia au motive puternice de a se teme de acest virus”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Totodată, specialistul afirmă că, dincolo de aceste situații, este important să ne păstrăm calmul și luciditatea. În timp de criză, frica este sănătoasă, ca parte a instinctului nostru de supraviețuire și un risc există pentru fiecare dintre noi, panica ne destabilizează și ne face să acționăm imprudent, fără să gândim.

Ce este important să facem în perioada asta ca să trecem cu bine de ea?

1. Informarea din surse autorizate. „Este foarte important să căutăm informațiile care vin stric din surse sigure, de încredere, autorizate, precum cele de informare directă ale autorităților: Ministerul Sănătății, Ministerul de Interne, ISU, Guvern, MApN. EVITAȚI orice altă sursă de informații, care ar putea căuta doar să răspândească panica sau să profite de aceasta situație pentru propriul câștig”, explică psihologul.
2. Să oprim propagarea haosului! „Chiar dacă nu putem opri publicațiile, posturile, canalele sau persoanele rău intenționate, putem alege să le ignorăm și să le reducem „audiența”. În felul acesta, dacă nu îi vor mai asculta oamenii, nu vor mai avea cum să propage panica inutilă”, spune psihologul Andra Tănăsescu.
3. Aprovizionarea cu strictul necesar, nu cu inutilități! „Fiecare să își asume responsabilitatea pentru propria igienă, contribuție și acțiuni. Dacă avem posibilitatea, să reducem interacțiunea cu ceilalți, ieșirile inutile și consumerismul determinat de starea de panică. Să luăm lucrurile de care avem reală nevoie, care chiar ne pot fi de folos, în cantități firești”, spune specialistul.
4. Este important să ne păstrăm simțul umorului în această perioadă! Prin antrenarea în activități care provoacă râsul, bucuria, veselia, contribuim la menținerea echilibrului psiho-emoțional. Printr-o oră de râs pe zi, ne păstrăm o atitudine pozitivă, deschisă și ne întărim sistemul imunitar care poate lupta eficient împotriva posibilelor infecții.
5. Reorientarea atenției către vindecare și susținere. „Este important să dăm dovadă de empatie, înțelegere și compasiune față de toți cei care lucrează pentru noi, pentru a ne proteja și pentru a se asigura de stoparea răspândirii acestui virus, precum și pentru cei care nu au posibilitatea de a lucra de acasă”, declară Andra Tănăsescu.
6. Urmăriți-vă șirul gândurilor și direcționați-le către lucruri pozitive. Și aici mă refer, dacă observați că tendința minții este de a crea scenarii apocaliptice, preluați controlul! Treceți la butoane și mutați-vă atenția către lucrurile pozitive, productive și frumoase din viața voastră. Tranformând asta într-un obicei, ne antrenăm pentru a ne păstra claritatea mentală în orice tip de situație, prezentă și viitoare, ne sfătuiește psihologul.
7. Să ne orientăm gândirea către vindecare, bucurie și iubire. „Bucuria deschide, relaxează și vindecă. Luați-vă 10-20 de minute pe zi să vă gândiți la toate lucrurile bune din viața voastră. Gândiți-vă la toți oamenii care vă iubesc, pe care îi iubiți și care sunt sănătoși. Fiți recunoscători pentru toată munca pe care o depun specialiștii pentru a ne asigura condițiile cele mai bune în această perioadă dificilă. Aveți răbdare cu voi și cu cei din jurul vostru. Pentru toți este dificil. Hai să fim mai empatici și să tratăm totul cu răbdare și compasiune”, explică specialistul.
8. În final, haideți să ne îngrijim de propria liniște și stare de bine. „Haideți să facem lucruri pentru a ne calma, care ne aduc bucurie și care ne fac să râdem. Râsul, dansul, activitățile care ne cresc nivelul de serotonina, contribuie semnificativ la creșterea și fortificarea sistemului nostru imunitar. Sunt din ce în ce mai multe persoane care organizează întâlniri, petreceri, seri de karaoke, evenimente de social games online! Participați și voi! Organizați ceva! Căutați soluții care să vă scoată din panică și care să vă aducă zâmbetul pe buze!”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică INLPSI.

Stresul reușește, atunci când a pus stăpânire pe organismul nostru de mai multă vreme, să provoace diverse dezechilibre: inflamații, dureri musculare sau hipertensiune. Există câteva metode simple prin care poți exersa acest tip de respirație profundă astfel încât să-ți fie benefică: stai pe spate, cu o mână pe piept și una pe abdomen. Când inspiri profund mâna de pe abdomen trebuie să fie la un nivel mai ridicat față de cea de pe piept. Este modalitatea prin care te asiguri că că aerul inspirat ajunge la baza plămânilor.

Exerciții făcute la tine acasă

Important este să repiri adânc și des. Concentrează-te pe respirație ori de câte ori ai ocazia: când aștepți autobuzul sau metroul, când stai și citești, când te plimbi sau faci exerciții sportive. În afară de aceste situații, poți face exerciții de respirație chiar la tine acasă. Ocupă un loc unde te simți mai bine: un pat, șezlong sau pe un covoraș de yoga ori de gimnastică așezat pe sol. Stabilește o oră la care să faci exercițiile, pe care să o poți respecta în fiecare zi. Poartă haine lejere, care să nu te incomodeze în vreun fel atunci când faci exercițiile. 10 minute sunt suficiente zilnic pentru executarea acestui tip de exerciții de respirație profundă, și vei observa schimbările și rezultatele cum apar treptat.

Cum să elimini tensiunea

Așază-te confortabil în locul pe care l-ai ales, și închide ochii. Inspiră profund pe nas și expiră pe gură. Repetă de 5-6 ori. Inspiră adânc și încet, gândindu-te că aerul respirat este plin cu calm și liniște. Nu te grăbi când expiri. Gândește-te că ai eliminat stres, tensiune și anxietate. Inspiră din nou în timp ce-ți spui: „De data asta inspir liniștea.” Expiră la fel de încet și spune-ți: „Elimin stresul și tensiunea”. Repetă asta timp de 5 minute. Exersează de cât mai multe ori, până reușești să ajungi, în timp, la 10 minute.

În opinia hipnoterapeutului Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză, există mai multe metode fezabile prin intermediul cărora putem face face față presiunii, atât tipului cronic, care implică anxietatea și așteptări ridicate de la fiecare eveniment cu cel puțin o minimă importanță, cât și formei acute, care tulbură liniștea doar în momentele de maxim interes, cum ar fi o întâlnire importantă, o prezentare în fața unui public sau o competiție sportivă.

„Un concept care devine din ce în ce mai important în ceea ce privește presiunea este „perspectiva asupra stresului”. Dacă recunoşti că provocările stresante îţi pot accentua concentrarea, îţi consolidează motivația și îţi oferă oportunități de învățare și realizare, atunci ai o stare de spirit „pozitivă”. În schimb, dacă stresul se manifestă ca experienţă neplăcută, debilitantă și puternic tulburătoare, atunci ai o stare de spirit ‘negativă’. Atunci când oamenii se confruntă cu o zi despre care știu că va fi o provocare, persoanele cu o stare de spirit „pozitivă” vin cu strategii de coping, își sporesc performanța și își încheie ziua cu energie. Pentru persoanele cu o mentalitate ‘negativă’, se întâmplă exact contrariul. Perspectivele stresului nu sunt vizibile doar la adulți, primele semne vizibile putând fi recunoscute încă din adolescență. În principiu, cei care cred în beneficiile potențiale ale stresului sunt mai puțin predispuși să se simtă stresați în urma evenimentelor dificile”, explică hipnoterapeutul Eugen Popa.

Cum ne schimbăm perspectiva „negativă” asupra stresului?

Hipnoterapeutul este de părere că, atunci când suntem plini de anxietate din cauza că suntem mereu sub presiune la locul de muncă sau pentru că există o oportunitate deosebit de solicitantă sau un eveniment stresant în viaţa noastre, o soluție pe termen scurt poate fi să ne uităm la un film horror. Frica indusă cu intenţie poate calma creierul, ducând la o recalibrare a emoțiilor noastre. „Eustres („eu” înseamnă „bun” în limba greacă) este stresul plăcut, care nu dăunează sănătății cuiva. Este sentimentul pe care îl avem atunci când suntem captivați de cineva și ne îndrăgostim, atunci când jucam un impecabil joc de tenis, când primim un premiu, atunci când ne ascultăm copilul cântând pe scenă. Toate acestea reprezintă stresul în forma sa cea mai bună”, declară Eugen Popa, președintele Asociației Române de Hipnoză.

De asemenea, specialistul afirmă că un simplu mesaj de încurajare de la un prieten sau de la partenerul de viață ar putea să producă minuni în viața noastră emoțională. „Trimiterea unui mesaj către partener sau unui prieten care se confruntă cu o sarcină dificilă îl poate face pe acesta să se simtă mai bine. Un studiu realizat de psihologul Emily Hooker, care a implicat efectuarea anumite sarcini stresante, precum matematica mentală sau susținerea unui discurs în public de către mai mulți voluntari; în tot acest timp, tensiunea arterială și ritmul cardiac le-au fost înregistrate de către cercetători. În timp ce așteptau să înceapă ceea ce aveau de făcut, o parte dintre participanți au primit mesaje de la parteneri, aceştia aflându-se într-o cameră alăturată. Aceste mesaje au fost fie de susținere (Nu îţi face griji. Este doar un studiu. Vei fi în regulă), fie banale (E frig aici). Analiza datelor fiziologice au arătat că şi textele banale, nu doar cele de susținere, au redus tensiunea arterială ale participanților, atât în timpul pregătirii, cât și în timpul sarcinii propriu-zise. Când ne aflăm sub presiune psihologică, pare mai util să ni se reamintească faptul că există cineva care are cu adevărat grijă de noi, decât să primim sfaturi avizate”, consideră Eugen Popa.

Totodată, o altă metodă care poate transforma stresul nociv în Eustres este simpla prezență fizică a unei persoane dragi nouă. „Simpla vizualizare a unui om iubit poate modera răspunsul fiziologic al corpului la stres. De aceea, este foarte important pentru noi să trăim mereu conștient momentul când o persoană dragă nouă este în preajma noastră, deoarece de multe ori trec zilele și nu conștientizăm că trăim clipe glorioase, unice, în care prezența unui suflet cald este atât de vindecătoare pentru stările noastre, pentru provocările prin care trecem”, conchide președintele Asociației Române de Hipnoză, Eugen Popa.

Citește și:

Psiholog: „Nu înseamnă egoism să ne iubim pe noi înșine”

Ne ghidăm viața după credințele și valorile instalate în copilărie

Beneficiile și avantajele terapiei prin dans. Explicațiile psihologului

În opinia psihologului Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI), nicio acțiune din societate nu rămâne neetichetată, oamenii find în permanență ghidați să judece orice afirmația, gând, acțiune, sentiment, dezvoltându-se astfel un factor de stres foarte puternic și totodată straniu, pe care îl numim presiune socială. Dacă nu etichetăm, automat societatea va considera că e ceva în neregulă cu noi și astfel va pune presiune pentru a reintra în turmă.

„Aud tot mai des, în cabinet, clienți care parcă au povești trase la indigo: Cunosc un om fain, ne întâlnim, ne simțim bine. Continuăm discuțiile, întâlnirile, totul fain și frumos. La un timp după, îi povestesc unei prietene despre asta și prima întrebare este: „Și???”… (tare aș vrea să pot pune efectele audio pentru întrebarea asta). Ceva mai târziu, alte cinci persoane îmi pun aceeași întrebare. Neștiind ce să le răspund, fiind încă totul foarte la început, încep să mă întreb dacă ar trebui să fie un „și”. Oare sunt eu ignorantă, sunt superficială? Ar trebui oare să îi pun o etichetă? Ar trebui să o numesc relație, cuplu, altfel?
Adevărul este că nu, nu ar trebui să ne grăbim să definim lucrurile. Nu totul trebuie să aibă o etichetă. În nici un caz de la început. Unele lucruri sunt cum sunt și asta e minunat”, explică psihologul Andra Tănăsescu.

Planul nostru de viitor este spulberat de presiunea socială

Totodată, specialistul consideră este nevoie mai degrabă să ne lăsăm să le trăim, în loc să căutăm din start să le spunem cumva. Nu ajută să ne grăbim să îi spunem relație, cuplu, profesie ori carieră, când încă suntem la primii pași ai unui lucru pe care abia începem să îl cunoaștem și pe care poate o să îl construim într-un orizont de timp.
„E bună o viziune de viitor referitoare la modului în care vrei să arate viața ta peste x număr de ani. Planul însă este diferit de momentul prezent. Ține minte planul și până atunci trăiește în prezent. Dacă oportunitățile și persoanele din prezent vor duce către planul de viitor, minunat! Dacă nu, ce rost are să trăiești numai cu gândul în viitor, când clipa prezentă poate fi plină de clipe faine care, deși nu au nevoie de etichetă, pot avea o contribuție frumoasă asupra prezentului? Să ne amintim să trăim în prezent și să ne mai și bucurăm de ACUM!”, conchide psihologul Andra Tănăsescu, vicepreședinte al Asociației „Generația Iubire” și al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică (INLPSI).

Citește și:

Diferența între a vorbi și a asculta. Explicațiile psihologului

5 metode să dăruiești și să te dăruiești de Sărbători. Ce spune psihologul

7 idei practice pentru a controla și a combate frica

5 sfaturi pentru a trece cu bine printr-o criză personală