Trăsături ale personalității care demonstrează că un bărbat nu ar fi potrivit să devină tată

Este mai degrabă egoist
Când vrei să-ți dai seama dacă bărbatul pe care-l iubești ar fi potrivit sau nu să fie tată, psihologii te îndeamnă să ai în vedere următorul aspect: dacă, de exemplu, îl rogi să te ajute cu ceva sau pur și simplu să petreceți mai mult timp împreună, oricare dintre aceste demersuri presupunând ca el să-și schimbe rutina zilnică, cum reacționează? În cazul în care îl vezi că este vizibil deranjat de rugămintea ta sau că se enervează, imaginează-ți cum ar fi dacă ar trebui să-și sacrifice programul pentru copilul vostru.
Asemenea atitudini trebuie să te determine să-ți dai seama că nu ar fi un tată bun, în condițiile în care a fi părinte presupune foarte mult sacrificiu de sine, inclusiv când vine vorba despre copiii mari.

Nu este o persoană răbdătoare
Răbdarea este vitală când ai un copil, încă din primele clipe de viață ale acestuia. Ea ar trebui să fie prezentă la ambii părinți, astfel încât responsabilitățile să fie preluate cât mai echilibrat, iar copilul să se bucure de atenția amândurora.
Observă cum reacționează partenerul tău în diverse situații ce testează limitele răbdării și dacă de cele mai multe ori acesta își pierde cumpătul și nu este capabil să ducă la capăt anumite lucruri, ai în vedere posibilitatea că nu este el cea mai bună alegere pentru a deveni tatăl copilului tău.

Îi place să trăiască doar clipa prezentă, fără să-și dorească să facă planuri de viitor 
Dacă partenerul tău îți spune mereu să profitați doar de ceea ce se întâmplă într-un anumit moment și că tu ești prea stresată de ceea ce se va fi pe viitor, gândește-te că nu i s-ar potrivi postura de tată. Întrucât să te gândești la a avea un copil presupune să elaborați împreună planuri pe termen mediu și lung, să faceți diverse proiecte și să vedeți cum ar trebui să le puneți în practică, faptul că lui îi displace așa ceva și amână mereu o discuție, înseamnă că, în realitate, nu este deloc entuziasmat să deveniți părinți.

Încearcă să-l provoci la discuții, fără a fi însă prea insistentă, pentru a vedea cum ar vedea el viitorul alături de tine. În cazul în care stă pe gânduri, nu dă răspunsuri concrete și pare că vrea să puneți capăt conversației, ia în calcul posibilitatea că el nu știe sigur nici dacă vă puteți construi un viitor voi doi și cu atât mai mult i-ar trece prin minte ca, la un moment dat,  să creșteți și un copil.

Nu este capabil să gestioneze bine stresul
Unul dintre cele mai evidente semne ale faptului că ai lângă tine un bărbat care nu ar fi potrivit să devină părinte este că nu poate să facă față situațiilor stresante. De pildă, el poate avea tendința să clacheze sau să dispară ori de câte ori în viața voastră intervin probleme, de orice natură.
Sesizând această trăsătură a sa, nu uita că a avea copii este stresant și că trebuie să fie și el capabil, nu numai tu, să facă față presiunii.

Citește continuarea AICI

Poate că multe dintre voi vor zice că am probleme nerezolvate (nu chiar daddy issues, dar pe acolo) şi că ar trebui să merg la un psiholog şi poate că aveţi dreptate şi chiar am unele probleme nerezolvate încă, însă vreau să le reamintesc femeilor care citesc frumuseteavietii.ro cât de important este, a fost şi va fi primul bărbat din viaţa lor. Şi nu mă refer la cel cu care şi-au pierdut virginitatea, pentru că aici nu este vorba despre sex, ci la primul bărbat din viaţa lor care le-a văzut vulnerabile, triste, dezgolite, fericite când au primit un cadou mult visat, dezamăgite de şcoala sau de colegi, bucuroase că au obţinut o notă mare la şcoală, care le-a văzut nemachiate la primele ore ale dimineţii, care le-a dus zilnic cu maşina la şcoală, la antrenamente, la balet sau poate chiar la balul de absolvire din clasa a XII-a, care le-a dat primele lecţii de şofat pe un drum lăturalnic şi care, într-un fel sau altul, le-a influenţat personalitatea (măcar puţin) şi le-a ajutat să devină femeile puternice care sunt astăzi.

Ştiu că se apropie 8 martie, ziua mamei sau ziua femeii… Şi poate că era de aşteptat în perioada asta „să curgă” cu texte despre Mama, cea mai importantă fiinţă din viaţa noastră, însă mi-am propus să vă scriu azi despre primul bărbat din viaţa fiecăreia dintre noi şi să îl aducem pe el în prim-plan în martie: tata. Merită să ne amintim de taţii noştri şi să îi sunăm din când în când oricât am fi de ocupate cu jobul / copiii / partenerul / lucrurile mărunte care ne toacă zi de zi, ca să îi întrebăm ce mai fac şi să le spunem că îi iubim, ba chiar să le arătăm sentimentul acesta frumos prin mici gesturi pe care să le facem pentru ei, fără a aştepta ceva în schimb.

Unele dintre noi, aşa cum este şi cazul meu, nu sunt atât de norocoase: nu mai au cum să îşi sune tatăl, primul bărbat din viaţa lor care le-a văzut făcând primii paşi sau le-a văzut chiar şi fără dinţi, pentru că el a plecat din această lume într-un loc (cum zice preotul) „cu verdeaţă, un loc luminat”…

Nu aş vrea să credeţi că exagerez: ştiu, nimeni nu e perfect şi nici taţii noştri nu or fi fost perfecţi, însă, pentru noi toate, ei sunt un model timpuriu, au fost acolo când personalitatea noastră începea să se contureze, au fost acolo când noi am început să înflorim, au fost martori la transformarea noastră, aşa cum niciun alt bărbat nu a fost martor vreodată.

Pe mine, tata m-a învăţat lucruri care multora li s-ar părea mărunte, însa azi, când el nu mai este printre noi, le preţuiesc mai mult ca oricând: să cos un nasture, să fac cea mai suculentă salată de roşii cu ceapă, să apreciez munca pe care o fac, să beau vin roşu de ţară şi să mănânc cu poftă şi să mă bucur de tot ce mi se pune în farfurie. Ba chiar datorită lui am învăţat, cu paşi mici şi timizi, să gătesc, chiar dacă nu a mai apucat vreodată să mănânce din preparatele mele (pentru că am luat acest start prea târziu), însă el a fost factorul care m-a îndemnat, cu o mână invizibilă, să îmi înving teama de aragaz şi de polonic.

Acestea sunt doar câteva mici exemple, însă sunt sigură că tolba voastră cu lecţii pe care vi le-au predat taţii voştri, de-a lungul anilor, este plină de lucruri minunate. Aşa că vă reamintesc acum, în prag de martie, de aceste mici comori pe care le aveţi în tolbă şi să nu uitaţi că le purtaţi mereu în suflet, indiferent de partenerul lângă care vă aflaţi în acest moment. Şi da, iată că primul bărbat nu se uită niciodată…

Un text de Florentina Ionescu

Citește și: