8 Martie și cadourile pentru femei i-au scos din rutină pe bărbați. Pensionarii își amintesc de vremurile când puteau lua mai multe cadouri, nu doar o ciocolată și flori, iar tinerii visează la ziua în care le vor cumpăra iubitelor darurile despre care vorbesc bătrânii.

Totuși, toată lumea, tineri și bătrâni, este de acord că vremurile s-au schimbat și că în prezent cadourile se cumpără în funcție de posibilitățile financiare și mai puțin de puterea dragostei.

Într-un parc din Galați în care se adună mulți pensionari subiectul zilei este 8 Martie. În timpul partidelor de table și șah, bărbații vorbesc între ei despre vremurile în care erau tineri și își surprindeau partenerele cu cadouri scumpe. Acum, de abia se mai găsesc bani pentru câteva flori.

„Pe vremea noastră, în anii 70-75 dăruiam un buchet de flori, mie îmi plăceau lalelele, și un mic cadou: un mărțișor sau un lănțișor de aur sau de argint. Erau bani atunci, nu se ținea cont. Dar acum, noi, vârstnicii, ne mai limităm la ce avem și le dăruim copiilor. Soției îi dăruiesc acum un buchet de flori și nu-l mai vrea nici pe ăla, că cică sunt prea scumpe și trebuie să dăm copiilor. Lor le dăm bani cash și valută”, explică Marian Tăbăcaru, conform Mediafax.

Pensionarii din parcul gălățean își aduc aminte că, pe vremuri, bărbații căutau batiste rare pentru iubitele lor.

„Pe vremea tinereții mele se dădeau parfumuri, bibelouri, era moda unor batiste mai rare care se găseau mai greu, bluze, ii și nelipsitele flori. Soția mea era învățătoare și ei îi plăceau trandafiri”, își aduce aminte Anton Mihalea.

Alți pensionari din Iași le cumpărau iubitelor dresuri și le invitau în oraș la mici și bere. În prezent, nu au rămas decât amintirile, iar discuțiile se poartă pe o bancă, în așteptarea pensiei.

„Pe vremuri mergea un buchet de flori, o pereche de ciorapi, un dres, o cutie cu bomboane de ciocolată, că se găseau. Mergeam la plimbare, la un mic și o bere. Era foarte frumos, era ziua femeii pe 8 martie și femeile trebuie respectate. Acum suntem și la etatea a treia și petrecem mai mult prin casă, pe bănci, așteptăm pensia. De 8 Martie am să-i cumpăr trei flori și o cutie cu bomboane, mai puțin, că e sărăcie”, îi completează Ionel Grigorov.

Un bărbat de 70 de ani își aduce aminte că de 8 Martie îi lua soției inele și haine. Acum, dragostea se măsoară în flori și cutii de bomboane de la magazinul din colțul străzii.

„Îmi luam soția și mergeam la un restaurant pentru că domnul Bălcescu avea putere de cumpărare pe timpul acela, adică suta de lei. Petreceam o seară frumoasă, cumpăram un mic cadou vestimentar sau un inel ceva, cam asta era pe timpul nostru. Acum, cu guvernanții actuali, ei nu vor decât să ne omoare pe noi pensionarii, noi suntem cuiul lui pepelea în ochii lor. În condițiile actuale, i-am cumpărat un pachet de prăjituri bune, o cutie cu bombone și vom merge la un restaurant pentru o oră, două, să se simtă ele bine”, spune Anton Roșca.

Toți reprezentanții vârstei a treia sunt conștienți că vremurile s-au schimbat și că toate cadourile de pe timpul lor nu mai sunt la modă în prezent.

„S-au schimba valorile cadoului. Înainte de strecurai cu o floare, o batistă, un ruj, acum pretențiile au crescut. Ceva mai consistent, ceva să fie de aur, să fie și cu diamante, dacă se poate și din import… Merită femeia, la câte suportă și câte sacrificii face, merită. Eu am o vorbă, dacă părinții sunt sfinți, tatăl e sfânt, mama e prea sfântă, ca și Maica Domnului, e dătătoare de viață. Așa că niciun efort nu este prea mare…. pentru oamenii normali”, consideră Ioniță Pricope.

Un tânăr care stă pe o bancă din parcul Copou din Iași, își așteaptă prietena cu un trandafir. Recunoaște că încă nu s-a gândit la cadoul pe care urmează să i-l dăruiască de Ziua Femeii, însă clar, trebuie să fie ceva „extraordinar”.

„Oricum o să fie ceva deosebit, extraodinar. E suficient și un buchet mare de flori de 8 martie, pentru că gestul contează. Eu cred că e o zi care e plină de fericire.”, spune tânărul.
Ursuleții de pluș par să fie în continuare „la modă”. Iar tinerii spun că mama e cea care ar trebui să primească mai multă atenție în această zi.

„Un cadou special am să-i iau. Un ursuleț sau flori. E ziua în care trebuie să îi arăți afecțiune iubitei sau mai mult mamei, cred că mai mult mamei.”, recunoaște un alt tânăr din Parcul Copou din Iași, citează Mediafax.

„Încă nu am nicio idee, niciun fel de idee. Până acum cumpăram flori și ciocolată, acum încă nu știu.”, spune un alt adolescent.

Indiferent de vârstă, florile sunt primele la care se gândesc bărbații atunci când sunt întrebați ce vor oferi de 8 martie.

„De obicei o floare pentru o persoană dragă dăruiam de 8 martie. Cei de vârsta mea își aduc aminte cu emoție de serbările pe care le-am făcut la grădiniță, în școala primară și primii ghiocei care creșteau în grădina casei îi dăruiam mamei. Flori dăruiam de 8 martie, fiindcă feminismul crește în floare. Acum tot flori. Societate de consum în ziua de astăzi ne îmbie să facem fel de fel de cadouri mai puțin scumpe, scumpe de tot, cu toate acestea cred că simbolul feminin este floarea”, a recunoscut un alt bărbat ieșit la plimbare în Parcul Copou.

Cei mai în vârstă, însă, își amintesc și de gesturi mari făcute de Ziua Femeii.

„Sunt multe amintiri. Aveam și eu prietene, ca fiecare băiat de vârsta copiilor, a tinerilor. Și am făcut unele chestii frumoase. Am fost plecat undeva din localitate ca să o felicit pe prietena mea din altă localitate. Am bătut câteva sute de kilometri. Supriza a fost pe măsură, eu așa zic. Ea așa a spus că a fost mulțumită”, a povestit Adi, un bătrân din Iași.

„Un prieten foarte bun de-ai mei a avut o prietenă în tinerețe, tipa se căsătorise, a plecat din țară și i-am spus prietenului meu să îi dea telefon de 8 martie, acum câțiva ani, nu a vrut. I-am spus, îți dau telefon peste vreo oră două să văd dacă ai vorbit cu ea și nu mi-a mai răspuns, și nu mi-a răspuns nici a doua zi și după mi-a dat teleon nevastă-sa că murise. Acum doi ani. Deci, 8 martie pentru mine… De 8 martie ar trebui să sărbătorim că vine primăvara și renasc speranțele”, a povestit bărbatul.

„O carte mai ofeream de 8 martie, dar să știți că e o sărbătoare semi comunistă”, spune un alt bătrân din Iași.

Ziua Internațională a femeii se sărbătorește din 1975, însă această zi a fost adoptată printr-o rezoluție a Organizației Națiunilor Unite în 1977.

sursa: Mediafax.

Știu că este epuizant. Știu că e greu. Știu că atunci când crește mărimea la pantaloni faci orice ca să revii la vechea măsură. Știu că simți ca și cum corpul tău nu este suficient de bun și că, cumva, întotdeauna ai simțit nevoia să faci ceva în privința lui – să-l schimbi, să-l faci mai bun.

Dar vreau să știi că peste 10 ani, nu te vei mai preocupa de corpul tău în fiecare zi. Peste 10 ani, vei fi experimentat deja harul milostiv al traiului prin boală și durere emoțională cu un corp care a reușit să treacă prin ambele. Propriile picioare te vor fi cărat mii de kilometru prin orașul, țara ta și prin toată lumea, fără să se rupă sau să te dezamăgească. Vei fi trecut prin darul frumos și dureros la purtării și nașterii a doi copii, și al hrănirii lor din corpul tău. Vei fi uimită de ceea ce a putut să facă corpul tău.

Peste 10 ani, vei fi în deplină pace cu corpul pe care l-ai primit. E tot ce ai. E al tău. E o minune.

Iar acel număr de pe cântar la care te gândești atât de des? Lasă-mă să-ți spun că nimeni altcineva în afară de tine ( sau poate un doctor sau doi) nu știe sau nimănui nu-i pasă de acel număr. Ceea ce contează cel mai mult este sănătatea trupului tău, flexibilitatea membrelor tale, cantitatea de apă pe care o bei zilnic. Acel număr va crește și va scădea precum valurile mării, dar coprul tău poate fi sănătos și puternic chiar dacă numerele se schimbă.

Greutatea ta este un număr care nu te definește și cu care nici măcar nu te identifici. N-are nimic de-a face cu eterna ta valoare sau cu „importul pământesc“, dar vei trăi în acest corp pentru tot restul vieții tale. Încearcă să gândești pe termen lung în privința îngrijirii lui și pregătește-l pentru o viață de muncă și dragoste.

Un alt lucru pe care trebuie să ți-l spun acum, ca să nu uiți în anii care urmează, este că nu mărimea și forma corpului fac sexul minunat. Cultura noastră este obsedată de sex, iar parte din angoasa legată de mărimea și forma corpului tău se naște din această obsesie. Sunt alte aspecte importante legate de sex, emoțional, spiritual și relațional, astea fac sexul profund satisfăcător, iar și iar, cu aceeași persoană, în contextul căsniciei.

Nu este forma sau mărimea unui corp cea care face sexul minunat – este contextul sexului într-o căsnicie fericită cu o soție hazlie și grijulie care acordă sexului puterea și încântarea pe care le merită. Undeva în adâncul tău, eu cred că deja știi lucrurile astea.

Și încă ceva – o sa-ți ia 10 ani să afli asta – când te uiți în oglindă după „aripioare“, grăsime și altele prin „locuri nepotrivite“ și îți alegi hainele în funcție de cât de atrăgătoare crezi că arăți pentru alții, nu mai ești o persoană liberă. Te-ai legat singură de o lege de nejustificat potrivit căreia nimeni nu te ține decât tu însăți.

Ascultă-mă: să-ți dorești să fii atrăgătoare nu este un lucru rău. Acum, la 35 de ani, încă vreau să fiu o femeie frumoasă, dar modul în care-ți abordezi trupul acum îți otrăvește mintea împotriva ta însăți. Acționezi prin prisma unor lentile pre care cultura ți le-a dat, în loc să alegi o grilă de frumusețe care lasă spațiu pentru unicitatea miraculoasă cu care orice persoană din această lume este înzestrată – inclusiv tu.

Scopul principal al trupului tău nu este să-i atragă pe ceilalți. Scopul principal al trupului tău este să te ajute să realizezi ceea ce ți-e menit să faci pe Pământ.

Așa că fă asta cu bucurie și libertate. Corpul cu care „defilezi“ este un miracol.

Un text de Mira Comșa

Nu mă plâng. Îmi place solitudinea. Sunt recunoscătoare pentru timpul pe care îl am numai pentru mine, să mă reîntorc la a fi ceea ce sunt în afara unei alte persoane. M-a reîndrăgostit de viața mea, și practic am stat departe de tot ceea ce înseamnă iubire și povești de dragoste în ultimele luni, tocmai pentru a fi singură de data asta.

Am uitat cum este să stai lângă celălalt și să știi orice mic detaliu despre el. Unde a crescut. Cum decurge o zi din viața lui. Ce relație are cu părinții.

Am uitat ce înseamnă să ai emoții când primești un mesaj. Unul simplu, cu Hei, ce faci? Asta îți face inima s-o ia la goană, și nu-ți dai seama că zâmbești până când te întreabă cineva ce este așa de amuzant.

Am uitat cum e să urezi cuiva „Noapte buna!“. Sau să te întorci pe o parte și să adormi lângă el sau ea, cu trupurile apropate, dar abia atingându-se.

Am uitat cum este să-l prezinți familiei. Să-i întâlnești familia și să fii atât de emoționată că o să faci impresie proastă și apoi ești foarte supărată că nu ai făcut chiar cea mai bună impresie, dar toată lumea a văzut cât de mult te iubește, așa că și ei te vor iubi în final, indiferent de ce impresie ai făcut.

Am uitat cum e să fii inspirată de cineva. Să fii martoră la realizarea unor lucruri în viața lui sau ei și să vrei să realizezi și tu ceea ce-ți dorești.

Am uitat cum e să ai o „majoretă“. Adică pe cineva care se bucură și sărăbătorește succesul tău de pe margine și să-ți dea sticla cu apă și prosopul atunci când ai obosit. Să te țină de mână atunci când ai nevoie de odihnă. Iar tu, la rândul tău, să fii la fel pentru altcineva.

Am uitat cum e să vă „culcușiți“ împreună într-o seară de vineri în fața televizorului și să vă uitați la un film. Să vă mângâiați pe spate. Să vă faceți masaj la picioare. Să mâncați floricele și să vă închideți telefoanele pentru că nu este nimic mai confortabil decât să fiți unul în prezența celuilalt.

Am uitat cum e să ai parte de toate astea – iubire adevărată, romantică – cu o altă persoană.

Am uitat cum e să te îndrăgostești, și, ca să fiu sinceră, mi-e teamă. Mă tem să simt din toate astea. Mă tem să mă pierd pe mine într-o iubire. Și mă tem că poate am învățat să iubesc greșit în ultimii ani, și vrea să mă îndrăgostesc cu adevărat de data aceasta, în sensul adevărat și bun. În felul meu. În felul nostru. Un fel care nu se bazează pe așteptări și pe speranțșe false și fantezii.

Vreau să-mi amintesc cum este să fii îndrăgostită, dar s-o fac altfel de data asta, mai bine. Mai realist. Și nu vreau să pierd tot ce am construit cu mine însămi până acum.

Un text de Marina Stroe

Citește și:

Urmând această logică, există anumite politici personale pe care le urmez. Una este să nu judeci pe cineva după opinia altcuiva despre acel cineva. Imaginează-ți că auzi pe cineva descriind o altă persoană cu care tu te întâlnești apoi și îți dai seama că nu are nicio legătură cu portretul făcut. Există două variante ale aceleiași povești. E o percepție diferită asupra fiecărei persoane în funcție de cine o oferă. Preconcepțiile întunecă orice opinie. Rareori sunt imparțiale.

Dacă cineva vorbește în termeni negativi despre tine pe la spate și sunt numai chestiuni pe care le-ai fi putut lămuri dacă ți s-ar fi spus în față, atunci nu-ți bate capul. Nu merită timpul tău; acele persoane nu merită să-ți bați capul cu ele. Așa cum spunea Gary Vaynerchuk : „nu dau doi bani pe opinia altcuiva despre mine pentru că știu exact cine sunt. Poți spune și tu același lucru?“

Nu-ți construi o conversație în mintea ta, nu-ți imagina ce le-ai spune dacă te-ai afla față în față cu ei. Nu te gândi la ei deloc. Dacă cineva te-a înțeles atât de greșit, dacă cineva ăși proiectează o poveste care te privește, dar care pur și simplu nu este adevărată, ignoră-l. Ridică-te deasupra și treci pe lângă. Poți fi obsesia lor, dar ei nu vor fi niciodată a ta.

Fă-ți un obicei de a nu vorbi pe nimeni pe la spate și să nu le spui direct în față. Gândește-te la toți acei oameni cărora le place să bârfească și vorbesc în termeni negativi despre alții atunci când aceștia nu-i aud. Nu te lăsa păcălit să crezi că ești scutit de acest „tratament“. Consideră că lor le place drama și le place să răspândească zvonuri și negativism.

S-ar putea să aibă ceva de demonstrat, să simtă că undeva au greșit sau pur și simplu nu sunt fericiți cu ei înșiși. În oricare din situații, nu este problema ta. Oamenii cu adevărat fericiți nu au nevoie să-i pună pe alții la pământ.

Nu ai loc în viața ta pentru toxicitate. Nu intra în jocul ăsta; mergi cât mai departe. Nu vrei să fii cunoscut ca o persoană care vorbește oamenii pe la spate. Nu vrei să pierzi încrederea celor pe care îi apreciezi. Dacă trebuie să vorbești despre alții când nu se află de față, spune lucruri pozitive. Fii cel care aduce pozitivismul și lumina care strălucește mai puternice decât „haterii“.

Așa că, având în vedere că toți cei pe care îi întâlnești vor avea percepții diferite despre tine, cum faci percepția fiecărei persoane să fie una favorabilă? Cum îi faci pe toți să te placă?

Ei bine, nu-i faci. Pentru că este imposibil. Este și o pierdere de vreme în același timp. Arată-mi tu pe cineva pe care toată lumea îl place și îl înțelege. putem paria că nu au avut vreun prea mare impact.

Ia în considerare ce ai tu sub control și ce nu. Pot spune ce nu este: opinia altcuiva. Iar ce este: propriile tale acțiuni. Așa că dacă acțiunile tale sunt solide, dacă dincolo de dubii poți explica rezonabil fiecare decizie pe care ai luat-o vreodată, mergi mai departe, treci peste. De ce să-ți pese ce cred ceilalți? În cuvintele lui Jurgem Klinnsman, fost fotbalist, actual antrenor „nu sunt aici să fiu plăcut. Sunt aici ca să fac o treabă bună.“

Este ușor să critici. Este ușor să-ți dai cu părerea. În cuvintele lui Marlon Williams, „toată lumea are ceva de spus“. Este ușor pentru cineva să gândească faptul că el știe cel mai bine. Este ușor să judeci pe altcineva ca fiindu-ți inferior, sau fiind prost sau fără minte. Este ușor pentru cineva să gândească faptul că dacă ar fi în locul tău ar face o treabă mai bună. Dar adevărul este că numai nu trăiești viața ta și numai părerea ta despre ea contează.

Dacă cineva te vorbește pe la spate, înseamnă că își petrec timpul și energia gândindu-se la tine înainte de a se gândi la el însuși sau la altcineva, ceea ce înseamnă că petrece timp cu tine. Ce pierdere de timp! Strategia de productivitate a lui derek Sivers este să se gândească la faptul că timpul lui valorează 500 de dolari pe oră. Cineva care ar putea să nu însemne nimic pentru tine își petrece timpul gândindu-se și vorbind despre tine. Având în vedere chestiunile acestea, am putea spune că este chiar flatant.

Lasă-i pe alții să se gândească la ce vor ei. Cui îi pasă? Nu s-au ridicat niciodată statui pentru a sărbătorii criticii. Cei care nu pot n-ar trebui să stea în calea celor care pot. Ronnie Coleman spunea, „toată lumea vrea să ai corp bine lucrat, dar nimeni nu vrea să ridice greutăți al dracului de grele“. Leii nu au insomnii din cauza părerilor oilor.

Este ușor să-i critici pe alții, dar nu este ușor să faci totul perfect chiar tu însuți, mai ales când ai planuri mai mari decât cei mai mulți oameni și-ar putea imagina. Nu este ușor să fii un astfel de învingător. Știi asta. Nu ai nevoie de aprobarea tuturor și cu siguranță nu ai nevoie să te placă toată lumea. Pentru tot ceea ce merită făcut există numeroși oameni care ar fi putut-o face altfel. Dar cui îi pasă? Acesta nu este primul tău meci. Știi ce faci. Joacă meciul lung. Ridică deasupra a tot și refuză să intri în jocuri murdare. Lasă să treacă. Nu-ți rata somnul din cauza părerilor emise de oi și nu te lăsa distrat de oameni care sunt distrași.

Text tradus și adaptat din revista Forbes

Citește și: