Este foarte ușor să fii aruncat în frică și mecanisme antice de supraviețuire pe care le cunoaștem cu toții. De fapt, nevoile, tiparele inconștiente și credințele supraviețuirii noastre sunt ceea ce contribuie la problemele externe ale lumii.

Este 2020 iar schimbul de paradigmă este real, iar acum suntem chemați și puși la încercare ca să ne ridicăm din setările limitate ale trecutului și să alegem să trăim altfel.

Nu vom supraviețui dacă nu învățăm să ne dezvoltăm unii pe alții.

Această pandemie reflectă temerile noastre interioare, tiparele emoționale inconștiente și toate lucrurile pe care le-am depășit ori negat. Adică, dacă noi continuăm să alergăm după bani, să ne gândim că joburile sunt mai importante decât starea noastră de bine și familia noastră, și continuăm în modul nostru animalic, nu vom putea să evoluăm și schimbăm viitorul.

E în natura umană lăcomia, goana după bani, să gândim că deținem controlul și avem dreptate la orice. De fapt, suntem atât de condiționați să credem în sărăcie, încât să fii o victimă este o stare normală în care trăiesc majoritatea dintre noi. Ne temem pentru că nu vrem să fim judecați sau mustrați pentru că exprimăm ceea ce simțim și gândim. Teama de ceea ce ar putea să se întâmple dacă nu jucăm după regulile jocului pe care societatea l-a creat ne ține pe loc mai mult decât orice altceva sau oricine altcineva o va face.

Coronavirusul este de asemenea o tactică a fricii. Ne sperie și ne vânează pe toți la un anumit nivel. Totuși, în haos și distrugere, cu toții vom învăța lecții valoroase și pline de înțeles. Nu ne putem ridica împreună fără o prăbușire. Sunt surprizele, șocurile și extremele cele care întotdeauna ne forțează să ne trezim, să ne schimbăm percepția și să realizăm ce este important în viață.

Fie că e vorba de teama care ne face să ne întoarcem la cei dragi de care am crezut că suntem departe, fie teama de singurătate, cu toții conștientizăm teribila teamă a singurității și a morții.

Virusul este mai mult decât o plagă, este o forță care ne va învăța cum să trăim mai puțin în nesiguranță, mai mult în iubire și mai atenți unii cu alții. Poate că izolarea este tot ceea ce avem nevoie – o realitate care ne apropie de cei dragi, care ne permite să fim singuri cu noi și gândurile noastre, să facem o introspecție și să aflăm care este sensul adevărat al existenței noastre.

Pentru că vom continua să să ne simțim și să fim înrobiți dacă nu ne schimbăm calea. Până când suntem sinceri cu noi înșine și căutăm o viață din care să nu vrem să evadăm, nu vom fi mulțumiți. Vom continua să cumpără, să economisim, să facem totul pe fugă și să ne simțim nefericiți – și numai dacă nu ne gestionăm problemele din mintea noastră, din organism și inimă.

Coronavirusul este un simbol a ceea ce face de fapt omul să se miște mai lent, să stea acasă, să fie cu familia și să-și permită spațiul pentru a fi singur și să fie OK cu asta. Cu toții putem învăța echilibrul, să ne înțelegem fricile, să ne dăm seama că munca, banii și viața pot continua, și că putem să avem grijă de noi și încă să avem o viață de care să ne bucurăm.

Deși mulți se tem, fac provizii, economisesc, adună și se pregătesc pentru ce este mai rău, ceea ce avem cu adevărat nevoie toți este să știm că lumea se schimbă. Dacă nu ne adaptăm, ne vom împotrivi.

Este vremea să ne deschidem mințile unor noi posibilități și să credem că este posibil un stil de viață mai bun. Trebuie ca noi să fim schimbarea, să o creăm și să o trăim.

Așa că hai să acceptăm acest moment istoric când putem începe să avem mai multă încredere în rasa umană și să ne ajutăm mai mult unii pe alții. Să nu mai căutăm bucuria și plăcerea în nimicuri, validând faptul că suntem un om bun. Să învățăm să primim, să fim recunoscătiru și să apreciem ceea ce avem.

Să credem și să știm că prin dăruire primim, și că împărțind cu alții ne susținem și învățăm unii de la alții. Dragostea face ca lumea să se învârtească, dar înainte să ne conectăm la ea, trebuie să confruntăm temerile.

Nu trebuie să ne izolăm și să stăm departe unii de alții; trebuie să ne unim. În prezent, suntem forțați și ni se cere să ne schimbăm. Pentru a rămâne împreună trebuie să știm că nu putem sta departe unii de alții. Unitatea este cea care construiește poduri, ajută și ne învață că vechile căi nu vor mai funcționa. Și știm astfel că viitorul poate fi strălucitor pentru cei care cred că vom putea trăi cu toții împreună fericiți  cu suficiente resurse și dragoste – pentru a circula, a împărți și a ne înțelege.

Să rămânem sănătoși și în pace și să avem încredere în imaginea de ansamblu a ceea ce se joacă la nivel macro și micro. Să învățăm să iubil, să dpruim, să împărțim și să ne conectăm mai mult cu ceilalți în această perioadă a schimbării.

Un text de Sonia Teodorescu